INSTITUȚIA PUBLICĂ LICEUL TEORETIC ”MIHAI EMINESCU„

PREZINTĂ PROIECTUL LA FIZICĂ:

APLICAREA SEMICONDUCTOARELOR

Elaboratori:Dobrenco Sanda
Gheorghiță Delia
Evaluator. Bețișor Rodica
 CUPRINS

1. Ce este un semiconductor?

2. Deosebirea semiconductoarelor de conductoare

3. Proprietățile semiconductoarelor

4. Tipurile de semiconductoare și domeniile de utilizare

CE SUNT SEMICONDUCTOARELE?

Semiconductorul este acel material care în anumite condiții permite trecerea curentului electric prin ele
(deci se comporta ca niște conductoare) iar în alte condiții împiedică trecerea curentului electric (comportându-se
ca niște izolatoare).
Conductivitatea curentului într-un semiconductor are loc prin mișcarea electronilor liberi (-) și a „golurilor” (+),
aceștia fiind cunoscuți ca și conductori de sarcină. Adăugând atomi impuri într-un material semiconductor (procedeu
numit dopare), numărul de conductori de sarcină dintr-un semiconductor poate crește substanțial. Când un
semiconductor are majoritar goluri, acesta este numit semiconductor de tip p , iar când un semiconductor are
majoritar electroni liberi, acesta este numit semiconductor de tip n . Un singur semiconductor poate avea mai multe
regiuni de tip p și de tip n ; spațiul dintre aceste regiuni sunt responsabile de comportamentul electric. Elementele
cele mai utilizate în construcția semiconductorilor sunt Ge (germaniul) si Si (Siliciul).
 Semiconductor de tip P
*Se formează la introducerea în
semiconductor impurităților
acceptoare(atomi cu valența III bor(B) sau
galiu(Ga)
Semiconductor de tip N
*Se formează la introducerea în
semiconductor impurităților donor(atomi
cu valența V fosfor (P) sau arseniu(As)
DEOSEBIREA SEMICONDUCTOARELOR DE CONDUCTOARE

Semiconductoarele se deosebesc fundamental de conductoare nu numai prin valoarea conductivității dar si prin
modul in care aceasta variază cu temperatura (valoarea conductivității crește cu temperatura în timp ce în
conductoare aceasta scade).
De asemenea, valoarea conductivității semiconductoarelor este puternic influențată de defectele existente în
structura cristalină a materialului și de factori externi, în timp ce la conductoare acestea n-au practic, nici o influență.
 PROPRIETĂȚILE SEMICONDUCTOARELOR
 Heterojuncția
Heterojuncția are loc când două tipuri de dopare a unui semiconductor are loc în același material. Spre exemplu, o configurație
care constă în Germaniu de tip n și Germaniu de tip p . Din aceasta rezultă interschimbarea golurilor cu electronii liberi.
Transferul are loc până la atingerea echilibrului printr-un proces numit recombinare , care face ca electronii din tipul n să intre
în contact cu golurile din tipul p . Un produs al acestui proces sunt ioni cu sarcină din care rezultă curent electric.
 Electronii excitați
O diferență în potențialul electric al unui material semiconductor poate distruge echilibrul termic și poate crea o situație de
dezechilibru. Aceasta introduce electroni și goluri în sistem, care interacționează printr-un proces numit difuzie ambipolară .
Când un echilibru termic este deranjat într-un semiconductor, numărul de goluri și electroni se schimbă. Această distrugere
poate avea loc ca un rezultat al diferenței de temperatură sau fotoni, care pot intra în sistem și să creeze electroni liberi și
goluri. Procesul care creează și anihilează electronii și golurile sunt numite generație si recombinație.
 Emisia de lumină
În anumiți semiconductori, electronii excitați se pot relaxa prin emiterea de lumină, în loc de producerea căldurii. Acești
semiconductori sunt folosiți în fabricarea LED-urilor (diodelor emițătoare de lumină) și punctelor cuantice fluorescente.
 Conversia energiei termice
Semiconductorii au factori termo-electrici care îi fac folositori în generatoarele termo-electrice și de asemenea în răcitoare
termo-electrice.
TIPURILE DE SEMICONDUCTOARE ȘI DOMENIILE LOR DE UTILIZARE

Tranzistorul este un dispozitiv electronic din categoria semiconductoarelor care are cel puțin trei terminale (borne
sau electrozi), care fac legătura la regiuni diferite ale cristalului semiconductor. Este folosit mai ales pentru a amplifica
și a comuta semnale electronice și putere electrică.
Tranzistorul este componenta fundamentală a dispozitivelor electronice moderne, și este omniprezent în sistemele
electronice. Ca urmare a dezvoltării sale la începutul anilor 1950, tranzistorul a revoluționat domeniul electronicii, și a
deschis calea pentru echipamente electronice mai mici si mai ieftine cum ar fi aparate de radio, televizoare, telefoane
mobile, calculatoare de buzunar, computere și altele.
O celulă solară este alcătuită din două sau mai multe straturi de material semiconductor, cel mai întâlnit fiind siliciul.
Aceste straturi au o grosime cuprinsă între 0,001 și 0,2 mm și sunt dopate cu anumite elemente chimice pentru a
forma joncțiuni „p” și „n”. Când stratul de siliciu este expus la lumină se va produce o „agitație” a electronilor din
material și va fi generat un curent electric.
Celulele, numite și celule fotovoltaice, au de obicei o suprafață foarte mică și curentul generat de o singură celulă este
mic dar combinații serie, paralel ale acestor celule pot produce curenți suficient de mari pentru a putea fi utilizați în
practică. Pentru aceasta, celulele sunt încapsulate în panouri care le oferă rezistență mecanică și la intemperii.
Dioda este o componentă electronică cu două terminale (contacte) , având conductanță asimetrică. Dioda
are rezistență mică (ideal zero) la trecerea curentului într-o direcție și rezistență mare (ideal infinită) la trecerea în
cealaltă direcție. Dioda semiconductoare, cea mai des utilizată diodă, este o bucată cristalină de material semiconductor
având la bază o joncțiune p-n conectată la 2 terminale electrice. Astăzi majoritatea diodelor sunt făcute din siliciu, însă
există și alți semiconductori precum seleniul sau germaniul care sunt utilizați la construcția diodelor. Cea mai utilizată
funcție a diodei este de a permite trecerea unui curent electric într-o direcție (numit și curent direct al diodei), blocând
totodată trecerea curentului în direcția opusă (numit și curent invers al diodei). Acest comportament unidirecțional este
numit redresare și este utilizat la convertirea curentului alternativ în curent continuu.
Circuitul integrat prescurtare în română C.I., este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente
electrice și electronice interconectate, pasive și active, situate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de
exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat într-o capsulă etanșă prevăzută cu elemente
de conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau pini („piciorușe”).
Primele aparate de radio erau echipate cu circuite integrate în etajul audio; apoi au apărut și primele receptoare TV
echipate cu circuite integrate, radiocasetofoane, și până la roboții industriali și multe altele, fapt determinat de
pătrunderea automatizării în procesele de producție.
Mulțumim de atenție!