ESENȚA RĂZBOIULUI

INFORMAȚIONAL: SCOPURI, ȚINTĂ,

METODE
Țepordei Maria, 303, RI
PLAN:

 Introducere
Război informațional
 Forme de exercitare
 Spionaj și cunoaștere
 Superioritate informațională
 Război în era modernă
 Canale de comunicație informaționale
 Despre "invazie" culturală
 Perspective posibile
 Principalele trăsături a războiului informațional
 Dimensiunile răzbiului informațional
 Concluzie
 Bibliografie
INTRODUCERE

 Specialiştii militari care au studiat războiul contemporan

afirmă, cu îndreptăţit temei, că acesta s-a extins enorm 1,
luând forme care altădată nu-i erau specifice şi se desfăşoară
continuu, manifestându-se ca un război permanent, prin
confruntă ri în diferite domenii (politic, economic,
informaţional), prin crize şi conflicte militare. În cadrul
acestuia, războiul informaţional ocupă un loc din ce în ce mai
important, fiind deopotrivă un război fizic, care urmăreşte
întârzierea utilizării de către adversar a mijloacelor de
culegere, transmitere, prelucrare şi diseminare a informaţiilor
prin dezorganizarea reţelelor informaţionale, şi un război
virtual, prin care să se realizeze supremaţia sau cel puţin
superioritatea informaţională, pentru că “cine stăpâneşte
informaţia, domină totul”, aceasta devenind, astfel, şi o
principală armă de luptă.
RĂZBOI INFORMAȚIONAL

Războiul informațional sau

mediatic este nou apărut în marele
cadru al războaielor informaționale
(războiul psihologic, războiul
imagologic, războiul de comandă –
control și cel electronic, războiul
web), aceasta datorită atingerii unui
grad de globalizare al mijloacelor
de comunicare în masă.
FORME DE EXERCITARE
RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL POATE FI ÎNTREPRINS PE DIFERITE CĂI:

Transmisiile de televiziune și de radio inamice pot fi supuse bruiajjului.

Transmisiile de televiziune și de radio pot fi atacate pentru pretinse

campanii de dezinformare.

Rețele sau întregul sistem logistic advers poate fi scos din luptă, neeficientizat.

Rețelele de comunicație inamice pot fi scoase din luptă sau subminate.

Tranzacțiile de acțiuni la burse pot să fie sabotate prin intervenții directe, electronice, sau
prin derutante știri senzaționale, fie prin plasări înșelătoare dezinformante.
SPIONAJ ȘI CUNOAȘTERE
Informația în sine, ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în
mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la
impunerea voinței proprii într-un conflict. Războiul, mai ales cel de
succes, nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a
adversarului,și de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai
mult ca oricând nevoia de cunoaștere (în general) este de o importanță
vitală pentru a avea succes. Accesul la informații a devenit o armă cu
două tăișuri, odată cu apariția Internetului la începutul anilor '90.
Posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu numărul celor care
pot cunoaște. Internetul micșorează distanțele dintre indivizi, dintre
civilizații, dintre oameni și statele în care trăiesc.

Diferitele forme ale războaielor

informaționale au multe elemente comune
din punct de vedere al obiectivelor urmărite,
al mijloacelor și metodelor folosite, al
instrumentelor cu ajutorul cărora ele
urmăresc să-și atingă scopurile.
SUPERIORITATE INFORMAȚIONALĂ
ÎN LINII MARI RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL CUPRINDE ACELE ACȚIUNI DESFĂȘURATE ÎN TIMP DE CRIZĂ
SAU RĂZBOI ȘI ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA INFORMAȚIILOR SAU SISTEMELOR INFORMAȚIONALE ALE
ADVERSARULUI (CONCOMITENT CU PROTEJAREA PROPRIILOR INFORMAȚII ȘI SISTEME
INFORMAȚIONALE) ÎN SCOPUL ATINGERII UNOR OBIECTIVE SAU INFLUENȚĂRII ANUMITOR ȚINTE
ADVERSE. EXISTĂ TREI ASPECTE ALE RĂZBOAIELOR INFORMAȚIONALE DE CARE TREBUIE SĂ SE ȚINĂ
SEAMA:

Propria deținere de informații (și

cunoștințe) și consecventa lor completare.

Împiedicarea adversarului să ajungă în

posesie de noi informații reale.

Dezinformarea adversarului prin lansare de

informații eronate sau furnizăndu-i-le direct.
RĂZBOI ÎN ERA MODERNĂ
ÎN ERA MODERNĂ, RĂZBOAIELE NU SE MAI POARTĂ ȘI CÂȘTIGĂ PE FRONTUL CLASIC DE LUPTĂ, ÎN PLAN FIZIC,
CI PE PLANUL INFORMAȚIONAL. CONFRUNTĂRILE ARMATELOR MODERNE SE DUC TOT MAI MULT PE PLANUL
INTELIGENTEI ȘI AL PSIHICULUI UMAN. ACESTE NOI TIPURI DE CONFRUNTĂRI IAU ÎN CONSIDERARE TRIADA
PUTERII DESCRISĂ DE ALVIN TOFLER IN POWERSHIFT. CONFORM ACESTEIA EXISTA TREI SURSE IMPORTANE ALE
PUTERII: FORȚA FIZICĂ, BOGĂȚIA ȘI CUNOAȘTEREA. ACESTE TREI ELEMENTE POT FI CONVERTITE UȘOR DINTR-
UNA ÎN ALTA. CEL MAI IMPORTANT, MAI PUTERNIC ȘI MAI FLEXIBIL DINTRE ELE ESTE CUNOAȘTEREA:

Forța brută este inflexibilă și poate fi folosită doar

pentru a pedepsi. În plus orice forța fizică este
limitată. Prea multa forță poate face să se distrugă
ceea ce se vrea să fie apărat.

Bogația este un instrument mai eficace decât forța

brută. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât și
pentru a recompensa. Și ea este limitată. Bogăția
nu este infinită.

Cunoașterea este puterea la cea mai înaltă calitate.

Ea poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti,
convinge, transforma. Celelalte forțe (elemente
ale puterii) depind de cunoaștere iar cunoașterea
nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaștere.
Astazi, câștigarea unei bătălii nu ține de forța militară brută
și de numărul ostașilor. Dominante sunt elementele ce țin de
inteligența umană: diversiunea, vicleșugul, spionajul,
manipularea opiniei publice, experiența comandanților,
psihicul luptătorilor…

Mijloacele de luptă în cadrul acestor războaie au fost

descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind niște
principii ale războiului. Elementele din lucrarea acestuia
sunt folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de războaie
infomaționale.

În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieții, ci

opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbată prin
schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot
schimba lumea. Sentimentele, atitudinile și
comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin
mijloace specifice.
CANALE DE COMUNICAȚIE
INFORMAȚIONALE
Dezvoltarea infrastructurii informaționale, în curs de globalizare, în care se includ și
structurile mediatice generează posibilități de comunicare din ce în ce mai sofisticate.
Acestea transmit informațiile într-un ritm tot mai aceelerat și pe distanțe tot mai mari.
Condiția esențială pentru ca aceste lucruri să se întâmple este ca conglomeratele
comunicaționale să nu fie controlate de anumite centre de decizie, care pot încerca să
controleze accesul oamenilor la resursele informaționale.

Agresiunile informaționale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea rezultatelor

cercetării științifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă efectul scontat precum
și folosirea presei pentru transmiterea mesajelor manipulatoare. Combinarea acestor două
elemente amplifică posibilitățile de agresiune informațională prin folosirea unor canale de
comunicare pertinente și prin mesaje deosebit de bine elaborate.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare și a cercetării științifice face posibilă elaborarea

unor strategii de manipulare informațională atât la nivel planetar, cât și la nivel local sau
chiar individual. Aceste situații nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.

Agresiuniile au nevoie de condiții pentru că ele să poată avea efect. Presa trebuie să fie
liberă de orice control public, redacțiile trebuie să fie vaste și transnaționale, canalele de
informare trebuie să fie private, accesul oamenilor la presă să fie liber, fără controlul public,
discernământul oamenilor să fie redus.
DESPRE "INVAZIE" CULTURALĂ

Privind astfel lucrurile, o invazie culturală apare ca un real

element de risc pentru existența unui stat și a unei națiuni
deoarece produce disfuncționalități pregnate ale sistemului
social și poate bloca capacitatea de răspuns în situații de criză
și nu numai. Bineînțeles, este exagerat și neoportun să se
considere că orice element cultural străin ce pătrunde are
automat efecte negative asupra statului. Este evident că
organizarea protecției informaționale este esențială pentru a
întări discernământul social, atașamentul și interesul
cetățeanului pentru starea națiunii. Protecția este necesară și
pentru contracararea supracomunicarii și abuzului
informațional, care duc la noncomunicare și
pseudocomunicare, elemente ce generează rupturi sociale și
dezechilibre în societatea civilă.
PERSPECTIVE POSIBILE
Numeroase indicii evoca posibilitatea unei
noi revoluții științifice ce se produce în
domeniul procesării informației. Strategii
americani încearcă să confiște aceste
descoperiri pentru a determina ca ele să fie
folosite cu prioritate de Statele Unite, pentru
ca ele să dețină un avantaj asupra tuturor
statelor, inclusiv asupra aliaților.
Tehnicile țin de generația a doua a
agresiunilor informaționale și constau în
atacarea structurilor mediatice și a
infrastructurilor informaționale. Atacarea lor
face posibilă blocarea funcționării
structurilor publice, atât a celor
administrative cât și a celor productive.
Statul agresat nu își mai poate exercita
puterea, nu mai controlează resursele, nu
mai poate asigura cetățenilor un climat
social normal. Generația aceasta ar permite
exercitarea de presiuni asupra oricărui stat
prin controlul informațional al centrelor de
decizie.
PRINCIPALELE TRĂSĂTURI ALE RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL SE
DESPRIND DIN NATURA SA DEOSEBIT DE COMPLEXĂ:

Dificultatea precizării adversarilor;

Absența unor frontiere de natură geografică și/sau temporale;

Multitudinea de ținte;

Lipsa unor metode rapide de remediere a consecințelor pe care le

generează;

Utilizarea unei tehnologii relativ simple, ieftine și larg răspândite;

Dificultatea stabilirii unor responsabilități clare și precise privind

managementul domeniului;

Costurile relativ scăzute ale derulării operațiilor informaționale în raport

cu rezultatele ce se pot obține;

Posibilitățile sporite de manipulare;

Ștergerea deosebirilor dintre nivelurile de comandă.

PRODUCERII DE VICTIME ȘI PAGUBE, PRIN UTILIZAREA ACESTOR NOI MIJLOACE AFLATE LA GRANIȚA DINTRE
STAREA CONVEMȚIONALĂ DE RĂZBOI ȘI STAREA CONVENȚIONALĂ DE PACE. RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL VIZEAZĂ
STRUCTURI ALE DOMENIULUI POLITIC, ECONOMIC, SOCIAL SAU MILITAR, NU DOAR PENTRU A LE DISTRUGE SAU
PARALIZA, CI MAI ALES PENTRU A LE INFLUENȚA PROCESELE DECIZIONALE. ASTFEL SE FACE TRECEREA DE LA
STADIUL DE VIOLENȚĂ ORGANIZATĂ LA STADIUL DE INFLUENȚARE OSTILĂ. ÎN CONCLUZIE, RĂZBOIUL
INFORMAȚIONAL POATE FI PRIVIT SUB ȘAPTE ASPECTE SAU, ALTFEL SPUS, ÎN FUNCȚIE DE STRATEGIILE DE ATAC-
APĂRARE CONSTRUITE ȘI DE ARMELE INFORMAȚIONALE UTILIZATE COMPORTĂ ȘAPTE DIMENSIUNI DIFERITE:
Războiul de comandă și control. Este forma exclusiv militară a războiului informațional și are
menirea să anihileze comanda și sistemele de comandă și control ale unui adversar prin integrarea
operațiilor psihologice, a securității operațiilor, a inducerii în eroare, a războiului electronic și a
distrugerii fizice;

Războiul bazat pe informații. Este intelligence-ul clasic și constă în proiectarea, protecția

și anihilarea sistemelor care conțin suficiente cunoștințe pentru a domina un spațiu de
conflict;

Războiul electronic. Utilizează tehnologie electronică și tehnici specifice pentru

dominația spațiului electromagnetic;

Războiul psihologic. Utilizează informația pentru a modifica atitudinile și opțiunile

amicilor, neutrilor și adversarilor;

Războiul hacker-ilor. Constă în atacuri pasive și active cu software malign asupra

sistemelor informatice;

Războiul în sfera informațiilor economice. Urmărește blocarea sau canalizarea

informațiilor în scopul obținerii supremației economice;

Războiul în spațiul realității virtuale. Este în prezent un punct de acumulare al scenariilor

futuriste, al cercetării funadmentale și tehnologice.
CONCLUZIE:
 Războiul informaţional constituie o operaţie de luptă în
mediul înalt tehnologizat. El este o componentă a
războiului în general, fiind un produs al erei
informaţionale, definit prin utilizarea pe scară largă a
unor mijloace tehnice specifice sau nontehnice pentru
afectarea informaţiilor şi a infrastructurii informaţionale
a statului şi/sau a câmpului de luptă cibernetizat,
structurat pe reţele. Urmăreşte distrugerea capabilităţilor
de comandă şi control ale inamicului, în principal a celor
bazate pe utilizarea tehnologiei informaţiei, pe baza
exploatării vulnerabilităţilor adversarului în procesele
informaţionale şi de luare a deciziilor.
BIBLIOGRAFIE:
Bădălan E., Arsenie V., Văduva Gh., Eseu despre arta strategică, Editura Militară, Bucureşti, 2005.

Mc. Lendon J.W., Battlefield on the Future: Information War Impact and Concerns
(http://www.totse.com/en/badideas/gunandweapons/botiz08.html
Szafranski R., A Theory of Information Warfare, Air University, 1995
(http://www.airpower.maxwel.af.mil/airchronicles/apj/szfran.html
Toffler Alvin şi Heidi, Război şi antirăzboi. Supravieţuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet, 1995.
Topor Sorin, Războiul informaţional, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006.
Waltz Eduard, Information Warfare: Principles and Operations, Artech House, Boston, 1998.
AJP-3.10, Allied Joint Doctrine for Information Operations, 2006.
FM 34-10-2, Intelligence and Electronic Warfare Equipment Handbook,

Headquarters Department of the Army, Washington D.C.

FM 34-1, Intelligence and Electronic Warfare Operations, Headquarters Department of the Army, Washington
D.C.

J.Pub. 3-13, Joint Doctrine for Command and Control Warfare.

xxx Sisteme informaţionale – sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 12-13 aprilie 2007.