PLANTE CU CONTINUT DE LIPIDE

Denumirea plantei
• Bobul
• Vicia faba
• Fam. Fabaceae

2
 Descrierea botanica
Bobul sau Vicia faba este o plantă
leguminoasă, anuală
Tulpina este cu patru muchii,
fistuloasă,ramificată. Frunzele sunt
paripenate, cu 2 - 3 perechi
de foliole mari, eliptice. Florile sunt
grupate, câte 3 - 6, în raceme. Fructele
(păstăile) sunt de 5 - 10 cm lungime,
devenind negre la maturitate, datorită
oxidării tirozinei existentă în pericarp.
Din păstăile legate, doar 66 - 67%
ajung la maturitate; celelalte
cad după fecundare. În păstaie sunt:3 -
5 seminţe de forme şi mărimi diferite

3
 Răspîndirea
• Bobul este originar din zona mediteraneană sau din Asia centrală dar în ziua de
azi este cultivat pe tot globul. Australia, China, Egipt și Etiopia sunt țările cu cele
mai mari culturi ale bobului asigurând 4/5 din producția mondială.

4
 Compozitia chimica

Semintele verzi au un continut de 82 %

apa, 10,0 % glucide, 5,4 % proteine, 0,3
% lipide si 6,5 % fibre.
Continutul total de lipide este in medie
de 20,3 % sub. uscata, acestea fiind
alcatuite din 41,4 % acid linoleic, 30,6
% acid oleic si 48,4 % acid palmitic
(Bodea, 1984).
Dintre acizii organici a fost determinata
prezenta acizilor malic si citric, iar
dintre acizii fenolici, a acizilor p-
cumaric si ferulic.
Continutul in substante minerale a
semintelor variaza intre 2,5 si 4,1 %.

5
 Utilizari:
• Semintele verzi au o valoare energetica de 268 kJ/
100 g si sunt apreciate pentru continutul lor in
proteina vegetala, vitamine si substante minerale.
Dieta bazata pe Vicia faba scade nivelul
colesterolului. Mecanismul nu este cunoscut, dar s-a
emis ipoteza conform careia efectul
hipocolesterolemic se bazeaza pe cresterea nivelului
de glucagon si micsorarea cantitatii de insulina.
• Alimentatie - semintele sunt folosite in hrana omului
sub forma de supe, piureuri
• Medicina, umana, populara - uz intern: partile
aeriene ale plantei au actiune diuretica, se
recomanda in litiaze renale, reumatism, tratarea
colicilor renale, uz extern - tratarea abceselor si a
amigdalitei.

6
 Denumirea plantei
• Spanac
• Spinacia oleracea
• Fam.Chenopodiaceae

7
 Descrierea botanica
• Este o plantă anuală, uneori
și bianuală cu rădăcina
fusiformă, tulpina dreaptă
care nu trece de 30 cm
înălțime, frunzele verzi
lanceolate, largi la bază și mai
înguste către vârf, de lungime
de la 2 până la 30 cm și cu
lățimea cuprinsă între 1 și
15 cm.
• Florile sunt galben-verzui, cu
diametrul 3–4 mm.

8
 Răspîndirea
• Spanacul (Spinacia
oleracea) este
o plantă perenă
comestibilă (legumă),
prezentă mai ales în
grădini, uneori și pe
terenuri necultivate.
Erbacee legumicolă,
spanacul provine
din Orient
9
 Compozitia chimica
• Frunzele de spanac conţin
clorofilă în cantitate mare,
alături de acid
folic, vitamina B1, B2, B6,
B9, PP, C, E şi K, caroten,
protide, lipide, glucide,
mucilagii, luteină, fier,
precum şi o substanţă
specifică numită spinacină.
10
 Utilizari:
• Preparatele din frunze de spanac contribuie la profilaxia sau
ameliorarea unor afecţiuni precum: hipertensiunea arterială,
tusea, avitaminoza, scorbutul, rahitismul, acneea, anemia.
• De asemenea, spanacul este recomandat celor care se refac
după o boală grea, precum şi în stări de oboseală şi epuizare.
I se atribuie spanacului şi rolul de activator al secreţiilor
pancreatice şi, mai mult decât atât, de agent anticancerigen.
• Studii recente arată că spanacul este recomandat gravidelor,
contribuind la buna dezvoltare a fătului. Potrivit aceloraşi
studii, spanacul contribuie la fortificarea vaselor de sânge, a
inimii şi a ochilor.
• Datorită faptului că este depurativ (curăţă organismul de
toxine), spanacul se foloseşte intens în curele de primăvară.
Seminţele de spanac sunt utile în combaterea constipaţiei.
• În plus, folosit în uz extern, spanacul sub formă de
cataplasme sau comprese cu suc poate amelioraafecţiuni ale
pielii precum acneea, arsurile, eczemele, pecinginea, plăgile
atone şi ulcerele de piele. 11
• Frunzele se consumă sub
formă de preparate
alimentare, de salate sau de
suc, iar din seminţe se
obţine o infuzie sau un
decoct.
• Naturiştii nu recomandă
fierberea frunzelor de
spanac, toate proprietăţile
lui păstrându-se numai în
stare crudă.

12
 Precauţii şi contraindicaţii

• Nu se va consuma de către pacientii

bolnavi de reumatism, gută, hepatită,
pietre la rinichi sau vezică, inflaţii gastrice
sau intestinale sau artrită, deoarece
conţine acid oxalic, contraindicat în aceste
afectiuni (din cauza oxalatţilor de potasiu
şi calciu).
• Atenţie! Dacă în timpul preparării frunzele
de spanac îşi schimbă culoarea din verde
proaspăt în verde spre galben, atunci el
devine dăunător şi nu trebuie consumat.

13
 Denumirea plantei
• Fasole
• Phaseolus vulgaris
• Fam.Fabaceae

14
 Descrierea plantei
• Fasolea (Phaseolus vulgaris)
este o plantă
leguminoasă agățătoare
anuală care este originară
din America
• Fasolea este o plantã
leguminoasã binecunoscutã
în alimentaţie. Fructul se
prezintã sub formã de
pãstãi, iar dupã
îndepãrtarea boabelor se
obţin tecile, utilizate în scop
medicinal.
15
 Compozitia chimica

• In scop medicinal se folosesc pastaile uscate

fara seminte (Phaseoli fructus sine seminibus),
tecile de fasole de culoare alb-galbuie la
exterior si albe la interior. Nu au miros, iar
gustul este slab mucilaginos. Contin aminoacizi
(asparagina, arginina, tirozina, triptofan, lizina
etc.), vitamina C, acizi organici, saruri
minerale, etc. au actiune diuretica,
antidiabetica si usor hipoglicemianta. Ceaiul
din tecile de fasole maruntite, elimina excesul
de apa si toxinele, ameliorand starile
reumatice. Intra in compozitia ceaiurilor
antireumatic si dietetic. Produsul se obtine de
la soiurile cu pastai albe.

16
• Utilizarea fasolei pentru organism se manifestă
prin:
• întărirea imunității și creșterea rezistenței la infecții;
• reglementarea metabolismului;
• efecte benefice asupra sistemului nervos;
• participarea la formarea sângelui și formarea de celule
roșii din sânge;
• deducând nisip și pietre din vezica biliară și rinichi;
• îmbunătățirea sistemului genito-urinar;
• controlul proceselor inflamatorii în ficat;
• efect pozitiv asupra activității tractului gastrointestinal;
• prevenirea bolilor orale, un obstacol în calea apariției
calculului.

17
• Tecile au acţiune diureticã şi
substanţe de naturã proteicã,
care conferă proprietãţi
hipoglicemiante.
• Fitoterapia cu teci de fasole este
indicată în cazul pacienţilor cu
diabet
• Administare:
• Decoctul se preparã din 1
lingurã de teci de fasole uscate şi
mãrunţite, la 1 canã cu apã. Se
fierb 5 minute şi se beau 3 cãni
pe zi

18
 Contraindicatii
• Ar trebui să fie prudent cu
privire la feluri de mâncare
de la fasole la cei care
suferă de ulcere gastrice,
colecistită, nefrite,
pancreatită, guta și gastrită
cu aciditate ridicată

19
 Cum se utilizează fasolea în cosmetologie

• Utilitatea fasolei se manifestă nu numai prin

valoarea sa nutritivă. Cultura este utilizată
activ în cosmetologie ca o componentă a
diferitelor produse de îngrijire a pielii. Mască
pentru față și decolteului bazate pe fasole
hranesc perfect pielea, au un efect de netezire
și de ridicare. In plus, fasolea are proprietăți de
albire, prin culoarea și suprafața pielii aliniate.
• Astfel de măști, ajuta la ameliorarea pruritului
și a iritațiilor, ameliorarea oboselii pleoapelor
și ameliorarea pungilor sub ochi.

20
 RETETA
• Masca, care este potrivit pentru toate tipurile de
piele, fierte foarte simplu: 2 linguri. l. Pulpe de fasole
moale amestecat cu 1 lingura. l. ulei de măsline și ½
lingurițe.l. suc de lamaie. Aplicați pe pielea curățată
și lăsați timp de 20 de minute, apoi clătiți cu apă
caldă. În funcție de tipurile de piele, puteți schimba
ingredientele și crea rețeta preferată. Astfel, pentru
pielea uscata poate fi adăugat la crema și: semințele
de piersici, ulei de germeni de grâu, ulei de migdale,
unt de shea, nuca de cocos, etc. Pentru Ten gras - mai
puțin ulei
•

21
• Hrean
• Armoracia rusticana
• Fam.Brassicaceae

22
• Originar din vestul Asiei şi sud-estul
Europei, hreanul este o legumă
perenă cultivată pentru rădăcinile
sale cărnoase, de culoare alb-
gălbuie, cu aromă şi gust picant.
• Hreanul este folosit de secole în
Europa, ca plantă medicinală. Are
frunze mari şi o rădăcină groasă, cu
coajă maronie şi miez alb. Rădăcina
este bogată în vitamina C, iar
marinarii o luau cu ei în călătoriile
lungi pentru a preveni scorbutul.

23
 Compozitia
• Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale
de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurati,
acid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri
volatile , mirosul inţepător al rădăcinii se datorează
sulfurii de alil , o substanţă prezentă şi în usturoi şi
ceapă ,care prin radere dă naştere unei substanţe
numite mirosina, care dă proprietaţile iritante ale
plantei.
• Hreanul conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu
sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi.
Aceşti compuşi se găsesc doar în plantele care aparţin
familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici
şi arsuri. Hreanul conţine de 2 ori mai multă vitamina
C decât lămâia, vitaminele din grupul B şi minerale,
printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor.
•

24
 Indicatii
• Hreanul este folosit ca leac in bronsite,
pneumonii, astm, gripă, răceli,
cardiopatie ischemică, hipertensiune
arterială (cură cu hrean şi miere de
albine se ia dimineaţa câte o lingură
înainte de micul dejun ), inapetentă,
stări de debilitate fizică, ajută digestia
,tuse, gripă, guturai, astm bronşic,
bronşită cronică, alte afecţiuni ale căilor
respiratorii superioare, nevralgii
intercostale. Proprietatea lui de a
stimula transpiraţia îl recomandă ca
remediu pentru scăderea temperaturii
corpului.

25
• În uz extern se aplică tamponări
uşoare, cataplasme în nevralgii,
inflamaţii articulare, mialgii, nevralgii
intercostale . Durerile de cap pot fi
alungate prin comprese cu frunze de
hrean sau hrean ras împachetat într-o
bucatî de pânză !
• În caz de stomatite, gingivite,
paradontoze se face gargară cu tinctură
de hrean (3-4 lingurite dizolvate intr-
un pahar cu apă ) – tratamentul trebuie
să dureze minim două săptămani,
zilnic.

26
 Contraindicatii
• Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de
hrean, deoarece efectele sale caustice pot
irita tractul digestiv.
A nu se administra copiilor.
Nu este recomandat persoanelor care suferă
de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.
De asemenea, se manifesta prudenta la
persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita
hiperacida; abuzul de hrean poate duce la
deranjamente digestive si tulburari nervoase;
in uz extern trebuie folosit cu prudenta la
persoanele cu pielea sensibila pentru a nu
produce alergii si iritatii ale pielii.

27
 In cosmetica
• Tamponarea tenului cu otet de
hrean are efect de stimulare a
circulatiei, efecte tonice asupra
pielii, mentine tineretea pielii;
de asemeni se poate aplica suc
proaspat de hrean timp de 5-10
min apoi se spala fata cu lapte
caldut; in caz de descuamare a
tenului, pete sau pistrui se
curata cu tincture de hrean sau
otet de hrean, dupa care se
aplica un unguent de galbenele.

28
29