Morbiditatea populației

Crangaci Marin, Sofroni Inesa – M1509

 Morbiditatea populației
01 Definiție, factori determinanți, incidența, prevalența, tipuri de morbiditate.

Metoda de studiere a morbidității

02 Metoda adresabilității, examenului medical complex, studiu cauzelor deceselor .

Clasificarea internațională a maladiilor

03
 Morbiditatea populației
01 Definiție, factori determinanți, incidența, prevalența, tipuri de morbiditate.

Metoda de studiere a morbidității

02 Metoda adresabilității, examenului medical complex, studiu cauzelor deceselor .

Clasificarea internațională a maladiilor

03
 Morbiditatea
fenomenul îmbolnăvirilor la populaţia unui teritoriu sau a unei colectivităţi și cuprinde totalitatea
cazurilor de îmbolnăvire într-o perioadă de timp, constatate la un moment dat, sau în dinamică.
Morbiditatea reprezintă un criteriu important în aprecierea stării de sănătate a populaţiei sub
diverse aspecte ale ei, acestea fiind: vârsta, sexul, profesia, condiţiile de trai, muncă, factorii de
mediu etc.
Morbiditatea, este determinată de mai mulţi factori, grupați în 4 grupe:

Factorii social-economici
01 Condiţiile de viaţă şi de activitate; bunăstarea populaţiei, inclusiv
alimentarea, odihna şi educaţia; .

Factorii biologici
02 Factorii psiho-emoţionali, ereditatea şi constituţia.

03 Factorii mediului ambiant

Factorii accesibilităţii şi calităţii asistenţei medicale

04 protecţia socială şi asigurarea socială; nivelul, accesibilitatea şi
calificaţia asistenţei medicale;
 Pentru studiul mai profund al morbidităţii se utilizează
trei termeni speciali:

01 Incidența 02 Prevalența 03 Afecțiune patologică

reprezintă o totalitatea totalitatea afecţiunilor
totalitate de bolilor prima morfologice şi funcţionale
maladii, depistate dată înregistrate depistate, de regulă. în
pentru prima dată în decursul timpul examenului medical
în viaţă la un grup anului de complex (inclusiv stările
de populaţie şi gestiune la premorbide, care la
înregistrate pentru populaţia unui moment nu-l deranjează
prima dată în anul teritoriu. pe pacient, dar în cazul
de gestiune acţiunii negative a unor
factori pot favoriza
îmbolnăvirea)
Sursele de informații
- toate tipurile de instituţii curativ-profilactice (morbiditatea
generală şi tipurile ei);
- sindicatele (incapacitatea temporară de muncă);
- organele protecţiei sociale (incapacitatea permanentă şi
invaliditatea);
- organele statistice (mortalitatea populaţiei).
Tipurile de morbiditate

Morbiditatea
după datele Morbiditatea după
adresabilităţii datele examenului
Morbiditatea după
medical complex şi datele cauzelor
a) morbiditatea generală; dispensarizării; mortalităţii
b) morbiditatea infecţioasă;
c) morbiditatea spitalicească;
d) morbiditatea cu
incapacitatea temporară de
muncă;
e) morbiditatea
neepidemică.
De ce e necesar studiul separat al tipurilor de
morbiditate?
- în cazul morbidităţii infecţioase se cer imediat efectuate
măsurile antiepidemice;
- în cazul morbidităţii spitaliceşti este necesar de a
planifica şi reprofila fondul de paturi;
- în cazul morbidităţii cu incapacitate temporară pentru
determinarea prejudiciilor economice;
- în cazul morbidităţii neepidemice se furnizează date
despre răspândirea maladiilor social periculoase
 025-2/u și 025/e 058/e
în studiul morbidităţii generale în studiul morbidităţii
folosim Tichetul statistic şi infecţioase folosim Fişa de
Cartela ambulatorică. comunicare urgentă.
 066/e Buletinul de concediu medical

în studiul morbidităţii spitaliceşti în studiul morbidităţii cu incapacitate

folosim Fişa de externare temporară de muncă Buletinul de
concediu medical.
 089/u
în studiul morbidităţii
neepidemice Avizul special în
caz de îmbolnăvire cu ...
 Morbiditatea populației
01 Definiție, factori determinanți, incidența, prevalența, tipuri de morbiditate.

Metoda de studiere a morbidității

02 Metoda adresabilității, examenului medical complex, studiu cauzelor
deceselor .

Clasificarea internațională a maladiilor

03
 MORBIDITATEA STUDIATĂ PRIN METODA ADRESABILITĂŢII
MORBIDITATEA GENERALĂ
Prelucrarea informaţiei colectate prin adresabilitatea populaţiei în instituţiile
medicale este metoda de bază în studiul morbidităţii.
Totuşi, această informaţie nu permite să depistăm toate bolile în starea
premorbidă sau cronică. Informaţia dată are mai mult caracter informativ sau de
semnalizare. în baza ei se trag concluzii despre răspândirea şi dinamica relativă a
morbidităţii populaţiei.

Pentru a obţine rezultate mai aproape de adevăr, mai reale, se impun cercetări
speciale în baza totalităţilor selective. Asemenea cercetări se întreprind periodic,
de obicei o dată în 10 ani, când se efectuează recensământul populaţiei.
Cu acest scop, morbiditatea se poate studia profund sub diverse aspecte
(contingente ale populaţiei, vârste, sex, profesii, localitate, forme nosologice etc.),
în funcţie de scopul cercetării planificate
Adresabilitatea populaţiei în instituţiile medicale ne permite de asemenea, să
determinăm şi aşa indici, cum sunt:
- asigurarea cu medici;
- volumul şi specializarea asistenţei medicale;
- accesibilitatea la asistenţa medicală specializată;
- atitudinea bolnavului faţă de propria sănătate;
- nivelul pregătirii statistice a personalului medical;
- dezvoltarea ştiinţei medicale şi practicii ocrotirii sănătăţii în genere;
- competenţa de îndeplinire a documentaţiei medicale;
- nivelul de cultură generală şi sanitară a pacienţilor şi personalului medical etc.
La studierea morbidităţii generale, ca unitate de observaţie este considerată cea
dintâi adresare (adresare primară) cu maladia dată în instituţiile medicale sau Ia
domiciliul bolnavului în decursul anului calendaristic. Ca sursă de informare
serveşte Tichetul statistic pentru înregistrarea diagnosticelor finale (025-2/u).
În acest tichet, în rubrica diagnosticului depistat şi precizat de medic
pentru prima dată în viaţă se înscrie semnul plus (+), dar dacă bolnavul
s-a adresat prima dată în anul curent cu o boală al cărei diagnostic a
fost stabilit în anii precedenţi, atunci în această rubrică se notează
semnul minus (-). Tichetele cu semnul (+) servesc la determinarea
incidenţei absolute, iar împreună luate cu semnul (-) - la determinarea
prevalenţei absolute a populaţiei, iar recalculate Ia 1 000 de locuitori
vor reprezenta indicii respectivi.
în cazul adresărilor repetate pentru aceeaşi boală în decursul anului,
la îndeplinirea tichetului nu se pune nici un semn sau se înscrie cifra 0.
Acestea se numesc vizite repetate, iar luate împreună cu tichetele
însemnate cu semnele (+) şi (-) vor determina volumul asistenţei
medicale prestate în decursul anului. în cazul bolilor acute, fiecare
primă adresare poate fi considerată ca primară (fractură, anghină,
carbuncul, furuncul etc.).
Pe baza informaţiei despre
nivelul morbidităţii generale
şi particularităţile ei de
vârstă, sex, caracterul
sezonier, localitate, profesie,
ocupaţie, condiţii de trai etc.
se elaborează măsurile
concrete de profilaxie
primară şi secundară, se
stabileşte necesitatea în
cadre medicale, necesitatea
în paturi de spital etc.
La studierea morbidităţii generale se folosesc valorile
relative (indicii intensivi, extensivi, ilustrativi şi
dinamici) şi medii, coeficientul corelaţiei, prezentarea
grafică etc. Există, însă, şi indici intensivi speciali, cu
ajutorul cărora se determină frecvenţa anumitor boli
la 1 000 de locuitori în funcţie de vârstă, sex, mediu
de trai etc.
Astfel, cel mai mare nivel al morbidităţii se
înregistrează în vârsta copilăriei şi adolescenţei (0-18
ani) şi la vârstele înaintate (peste 60 de ani).
Analiza morbidităţii sub aspectul sexului arată că la
bărbaţi predomină boala ulceroasă, gastrita etc.. iar la
femei afecţiunile căilor biliare.
MORBIDITATEA INFECŢIOASĂ
O sarcină importantă a organelor şi instituţiilor ocrotirii sănătăţii o constituie
efectuarea permanentă a măsurilor profilactice preventive şi curente în
combaterea bolilor infecţioase. Toate cazurile de boli infecţioase depistate în
instituţiile curaţi v-profilactice se înregistrează într-un registru special; despre ele
este informat şi centrul teritorial de medicină preventivă. Instituţiile medicale
prezintă în centrele de medicină preventivă şi dări de seamă aparte pe gripă şi
bolile acute ale organelor respiratorii. Pentru studierea morbidităţii infecţioase, ca
unitate de observare se foloseşte fiecare caz sau suspiciune de boală infecţioasă,
iar ca sursă de informaţie „Fişa de declarare urgentă despre depistarea bolilor
infecţioase, intoxicaţiilor şi toxiinfecţiilor alimentare şi profesionale acute, reacţii
adverse la administrarea preparatelor imunobiologice - formularul nr. 058/e”. La
completarea acestui document se acordă o deosebită atenţie măsurilor sanitare
antiepidemice şi confirmării pe cale de laborator a diagnosticului stabilit.
Analiza morbidităţii infecţioase se efectuează prin următorii indici:
- intensivi (după boli, vârstă, sex etc.);
- extensivi (structura morbidităţii);
- privind particularităţile sezoniere şi dinamica;
- de răspândire a morbidităţii prin focare şi teritoriale;
- termenul depistării bolii şi de stabilire a diagnosticului final, de internare în spital;
- privind rezultatul tratamentului etc.

Aceşti indici se calculează pe anumite boli (otrăviri) şi grupuri de boli la adulţi şi la copii,
care locuiesc în localităţile urbane şi rurale.
Înregistrarea şi evidenţa se efectuează pe următoarele grupe de boli infecţioase:
- bolile care necesită respectarea carantinei (holera, pesta, variola, tifosul recurent
etc.);
- tuberculoza şi bolile dermatovenerologice;
- bolile la care instituţiile curativ-profilactice prezintă Centrului Teritorial de Medicină
Preventivă numai date sumare (gripa, infecţiile căilor respiratorii etc.);
- bolile despre care se prezintă informaţii detaliate în Centrul Teritorial de Medicină
Preventivă (febra tifoidă, dizenteria, enteritele, tuşea convulsivă, scarlatina etc.).
MORBIDITATEA NEEPIDEMICĂ

În sistemul operativ statistic de stat se efectuează şi evidenţa bolilor

neepidemice, se determină frecvenţa lor, sfârşitul letal, însemnătatea
socială şi epidemiologică. Aceste boli urmează să fie depistate ş
luate la evidenţă cât mai precoce şi necesită examinare detaliată şi
tratament specializat. Studiul epidemiologie, stabilirea cauzelor
apariţiei şi factorilor de risc mai prevăd şi efectuarea profilaxiei
primare în cazul lor.
Studierea acestor afecţiuni se bazează pe unitatea de observare,
care este bolnavul cu diagnosticul acestor maladii depistate şi
precizate pentru prima dată în viaţă la persoana în cauză. Sursa de
informare este documentul statistic „Avizul despre bolnavul cu
diagnostic, caz de boală ... ” (formularul nr. 089/u). Fiecare medic,
după ce a pus un astfel de diagnostic, este obligat să expedieze în
decurs de trei zile acest document în dispensarele teritoriale
respective, iar în lipsa lor - la spitalul central, judeţean. In aceste
instituţii documentele se prelucrează şi se analizează indicii analogi
privind morbiditatea generală (la 100 mii de locuitori). Tot aici fiecare
caz de boală depistat pentru prima dată este înregistrat în „Fişa de
dispensarizare". efectuându-se astfel dispensarizarea activă a
acestor contingente de bolnavi.
Studierea bolilor neepidemice principale în majoritatea
cazurilor are caracter de cercetare epidemiologică. în
prezent există metodologii cu un grad înalt de precizie şi
foarte amănunţite pentru determinarea datelor
epidemiologiei cancerului, bolilor cardiovasculare. Pe baza
datelor obţinute se alcătuiesc programe complexe privind
combaterea şi profilaxia maladiilor neepidemice
respective.
MORBIDITATEA SPITALICEASCĂ

Morbiditatea spitalicească reprezintă evidenţa tuturor cazurilor de internare în spital şi se

calculează, ca şi morbiditatea generală, la 1000 de locuitori în indici totali şi speciali.
Această morbiditate include un număr mai mic de boli decât morbiditatea generală, şi
anume acele maladii, care sunt mai grave şi decurg mult mai îndelungat.
Unitatea de observare este cazul de internare în spital, iar sursă de evidenţă - „Fişa
statistică a persoanei externate din staţionar” (formularul nr. 066/u), fişa medicală a
bolnavului de staţionar (formularul nr. 003/u). Pe baza prelucrării statistice a acestor date
se obţine informaţia necesară pentru aprecierea nivelului şi structurii morbidităţii
spitaliceşti în diversele ei aspecte (teritorial, clase, forme, grupe de boli, vârstă, sex etc.).
Informaţia privind morbiditatea spitalicească ne permite:
- să precizăm termenul internării în staţionar;
- nivelul asistenţei medicale acordate bolnavului;
- durata şi rezultatul tratamentului etc.
O importanţă deosebită are calcularea indicelui letalităţii spitaliceşti. Pe baza datelor
morbidităţii generale şi spitaliceşti se poate calcula nivelul necesităţii populaţiei în spitalizare
şi eficacitatea ei.
Morbiditatea spitalicească se studiază şi prin următorii indici:
- nivelul spitalizării;
- structura morbidităţii spitaliceşti;
- durata medie a unui caz de internare în spital;
- repetarea spitalizării;
- rezultatul tratamentului;
- calitatea diagnosticului;
- eficacitatea diferitor metode de tratament etc
Spitalizarea repetată pe una şi aceeaşi boală în decursul anului este condiţionată de
următorii factori organizatorici:
1. examinarea superficială a bolnavului;
2. tratamentul ineficient;
3. prognozarea şi decizia incorectă a expertizei;
4. lipsa sau dispensarizarea superficială;
5. nerespectarea regimului de activitate şi odihnă de către bolnav.

Analiza cazurilor de spitalizare repetată cu una şi aceeaşi boală în decursul anului

favorizează cunoaşterea schimbărilor în evoluţia bolii, fapt care nu este posibil în cazul
unei singure spitalizări. De informaţia privind nivelul şi structura morbidităţii spitaliceşti se
ţine cont la planificarea şi reprofilarea fondului de paturi în spital.
STUDIUL MORBIDITĂŢII ÎN BAZA REZULTATELOR
EXAMENELOR MEDICALE

Această metodă permite depistarea unor stări premorbide puţin manifeste şi boli cronice
latente nesesizate încă de pacient. Rezultatele examenului medical le putem folosi
pentru precizarea nivelului real al morbidităţii populaţiei. Astfel se iau în calcul bolnavii,
care nu s-au adresat la medic, dar necesită asistenţă medicală şi sunt excluşi cei, la care
diagnosticul nu s-a confirmat (se au în vedere maladiile, cu care bolnavul s-a adresat în
anii precedenţi).
Rezultatele examenului medical prezintă o importanţă deosebită când investigaţiile sunt
efectuate de specialişti înalt calificaţi. Examenele medicale permit folosirea şi unificarea
diferitor forme de precizare a diagnosticului şi aprecierea nivelului real al morbidităţii
generale.
In decursul examenului medical este mai simplu de repartizat bolnavii depistaţi în
următoarele grupe:
- „practic sănătoşi”, care nu au nevoie de asistenţă medicală;
- bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată în condiţii de ambulatoriu;
- bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată în condiţii de staţionar;
- bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată în condiţii de sanatoriu;
- bolnavi, care au nevoie de schimbarea locului de muncă;
- bolnavi, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi odihnă
În cazul acestei metode unitatea de observaţie este persoana, care urmează a fi supusă
examenului medical, iar sursele de informaţie sunt:
„Fişa persoanei supuse examenului medical'’,
„Fişa de dispensarizare”,
„Fişa examenului profilactic“,
“Fişa medicală de ambulatoriu”.
Prelucrarea statistică a informaţiei din documentele indicate se efectuează după
următorii indici: intensivi, extensivi, repartizarea examinaţilor în grupe, care necesită şi
care nu necesită asistenţă medicală, grupul celor practic sănătoşi, după vârstă, sex etc
STUDIUL MORBIDITĂŢII îN BAZA CAUZELOR
DECESELOR
Drept unitate de observ aţie serveşte fiecare caz de moarte, iar
sursă de informaţie - , . Certificatul medical de deces (formularul nr.
106-u)”. Acest document trebuie să fie completat de medicul care a
stabilit faptul de moarte. El va face acest lucru dând dovadă de multă
competenţă şi responsabilitate, mai cu seamă când se completează
punctul despre cauza decesului. Aici medicul este obligat să indice:
cauza morţii; boala de bază şi alte maladii însoţitoare, care au
favorizat apariţia cauzei decesului; bolile care au creat terenul
favorabil, pe care s-au dezvoltat afecţiunile din punctele „a” şi „b”.
Pentru aceasta medicul trebuie să cunoască bine patologia
pacientului
Nivelul mortalităţii, la fel ca şi cel al morbidităţii, depinde de
particularităţile de vârstă şi sex. El este mai mare la vârsta copilăriei
(mai cu seamă în primul an de viaţă) şi la vârsta înaintată (peste 55-60
de ani).
Sub aspectul sexului predomină mortalitatea masculină. Din acest punct
de vedere mortalitatea generală (la 100 mii de locuitori) în a. 2005
constituia pe republică 1 123°/oooo: printre bărbaţi -1 1740/0ooo şi
femei - 1 085°/OoooDe menţionat că cel mai mare număr de decese
ţine de primele trei grupe de maladii. Studierea structurii cauzelor
mortalităţii sub diverse aspecte (vârstă, sex, profesiune etc.) favorizează
depistarea maladiilor grave cu sfârşit letal. Aceasta prezintă o pârghie
importantă în profilaxia concretă a bolilor respective.
In ţările slab dezvoltate economic în structura acestui
fenomen predomină bolile infecţioase, tuberculoza,
maladiile gastrointestinale, pneumoniile etc., iar în cele
industrializate pe primele locuri se situează mortalitatea
prin boli cardiovasculare, tumori maligne şi traumatisme.
Aceste afecţiuni constituie 70% din cauzele deceselor
populaţiei. In Republica Moldova predomină mortalitatea
prin boli cardiovasculare, tumori maligne şi traumatisme.
CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR

Clasificarea internaţională a maladiilor (C1M) este necesară pentru

unificarea terminologiei diagnostice, pentru posibilitatea evaluării
statistice a indicilor sănătăţii publice şi dezvoltării fizice a societăţii cu
scopul asigurării posibilităţii de colaborare şi comparare a realizărilor
dintre diferite state şi ţări. Documentul de asemenea favorizează
compararea informaţiei despre situaţia epidemiologică şi activitatea
instituţiilor şi organelor ocrotirii sănătăţii etc. CIM este întocmită după
principiile de etiologie, patogeneză şi localizare (sistem).
CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR

Prima clasificare internaţională a bolilor a fost aprobată în

a. 1960 la Conferinţa statistică internaţională de la Paris,
care a stabilit că acest document urmează a fi revăzut o
dată în 10 ani în legătură cu noile opinii ale savanţilor
privind etiologia şi patogeneza unor boli. Ca urmare, se
impun schimbări, pe care le operează Organizaţia
Mondială a Sănătăţii.
CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR

Clasificarea alfa-numerică utilizează 25 de litere din cele 26 ale

alfabetului, litera „U” fiind rezervată pentru eventualele noi adăugiri
sau clasificări provizorii, ce vor fi completate între două revizii
consecutive. Pentru fiecare capitol se utilizează o literă, iar pentru
capitolele mari (tumori, boli infecţioase şi parazitare, leziuni
traumatice şi cauzele externe de morbiditate şi mortalitate) se
utilizează câte 2-3 litere. Identificarea claselor cu litere dă
posibilitatea de a avea în fiecare clasă o parte liberă din 3 caractere,
care permite a introduce schimbări în clasificare în reviziile ulterioare
fară a schimba structura CIM.
CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR

Fiecare capitol conţine 100 de grupe de boli alcătuite din 3

caractere, dintre care prima este alfabetică şi două - numerice
(AOO-A99). Fiecare grupă formată din 3 caractere se divide în 10
coduri (0-9) de boală, sau, uneori, grupe de boli. Deci, în total există
posibilitatea de a se putea individualiza 25 000 de boli pe baza
codificării alfa-numerice, având 4 caractere, mult mai multe decât în
Revizia a IX-a, şi 2 500 de grupe de boli în cazul utilizării a 3
caractere