Ulmanu Diana

• Actinomicetele sunt
microorganisme ce traiesc in mod
normal in cavitatea bucala a fiintelor
umane ce pot produce o infectie si
care sunt favorizate de o igiena
dentara precara si de o stare
imunodepresiva.
• Actinomicetele (Actinomyces)
Cuprind bacterii filamentoase, Gram-pozitive,
saprofite sau facultativ patogene, folosite industrial
pentru obţinerea de substanţe biologic active.

• Majoritatea actinomicetelor trăiesc la nivelul

solului sau în ţesuturile plantelor, parazitând
mai rar animalele sau omul.
Grup de microorganisme foarte
raspandite in natura, inrudite
cu ciuppercile inferioare, dintre care
unele sunt purtatoare de boli pentru
om si animale, iar altele
produc antibiotice. Functia gentica e
indeplinita de nucleiod.
Celula este constituita din citoplasma in care se
localizeaza nucleoidul , ribozomii , mezozomii,
incluziuni intracelulare , ARN.
Caracterul morfologic principal al actinomicetelor
este forma ramificata a celulelor care au aspect de
bastonase scurte sau formatiuni filamentoase care
amintesc miceliul ciupercilor – hife.
In organismul omului actinomicetele formeaza
conglomerate specifice de miceliu modificat numit
druze. In peptidoglicanul unor actinomicete s-au
pus in evidenta glucide ca arabinoza ,galactoza,
xiloza , maduraza.
 Clasificarea stiintifica

Familia
Genul

Actinomyceta
ceae Actinomyces
 Clasa ACTINOMYCES

Ordine Familii Genuri

importante
Mycobactehaceae Mycobacterium
Actinomycetales Actinomycetaceae Actinomyce
Streptomycetacea Streptomyces
e
 Actinomycetaceae
• Bacterii patogene
• Cuprinde p/u animale/plante. • Bacterii
bacterii Au rol in formarea filamentoase
patogene. humusului producatoare
• (M. de
Tuberculosis) antibiotice,
enzime
Mycobactehaceae Streptomycetaceae
 • Actinomicetele sunt microorganisme foarte
răspândite în natură, având un rol ecologic
deosebit de important. Prin faptul că descompun
materia organică, aceste mici vieţuitoare, în cadrul
lanturilor trofice , nu numai că asigură nutriţia
plantelor, dar şi elimină deşeurile organice greu de
degradat, igienizând solul.
• Actinomicetele, ca organisme intermediare
între ciuperci şi bacterii, sintetizează o
substanţă specifică doar fungilor, şi
anume ergotioneina. Din sol, ergostioneina
este absorbită de rădăcinile plantelor şi
apoi transportată şi acumulată în celelate
ţesuturi vegetale. Prin intermediul
plantelor, acestă substanţă deosebit de
benefică, din rândul antioxidantelor naturale,
ajunge în organismele animale sau umane.
• Pentru om, în mod direct, unele actinomicete
prezintă importanţă, existând specii, aşa cum
este Actinomyces israelii, care colonizează
diferite mucoase, intrând în rândul microflorei
utile. Speciile încadrate în genul Streptomyces,
prin faptul că sintetizează substanţe antibiotice,
fungicide sau chiar antitumorale, sunt cultivate
şi utilizate de către industria farmaceutică.
Actinomicetele pot fi saprofite,
descompunătore (reducătoare) sau
fitopatogene. Doar unele specii, în anumite
condiţii, pot să devină facultativ parazite pentru
animale sau om.
Actinomicetele se inmultesc sexual. Ele contin o punga in
care se concentreaza sporii sexuati. La ele apartin
genurile Aspergillus si Penicillum .
Unele specii din genul Aspergillus pot cauza aspergiloza si
aflatoxicoza .
Conidieforul de Penicillium aminteste o matura
din cauza unui numat mare de sterigme mici de
la care pornesc conidii. Astfel de ciuperci pot
cauza penicilinoze. Reprezentanti ai
ascomicetelor sunt si drojdiile. Se inmultesc
prin inmugurire ,prin divizare binara sau
sexuata cu formare de ascospori. Drofdile sunt
folosite in procese biotehnologice. Unele drojdii
pot cauza micoze.
 În cele mai multe cazuri, actinomicoza la om se
manifestă pe piele mai ales în regiunea capului în
jurul cavităţii bucale şi a gâtului. Mai rar infecţia se
localizează la nivelul mucoaselor sau a organelor
interne (plămâni, creier, inimă, intestin, amigdale,
mucoase bucale, glande salivare, etc.).
Actinomicetele celulozice (Actinomyces
cellulosa, Actinomyces violascens), în cazuri
foarte rare produc actinomicoze, doar la
persoanele cu imunitatea prăbuşită, în special la
muncitorii agricoli, care vin în contact cu paiele
cerealelor.
Principalul agent patogen capabil să dezvolte
actinomicoza este Actinomyces israelii, fiind urmat
de către Actinomyces bovis.
Actinomicoza la om
• Contaminarea se face prin contactul direct cu
patogenul, prin ingestie alimentară sau prin înmulţirea
masivă a actinomicetelor care colonizează în mod
obişnuit mucoasele (autoinfecţia cu saprofiţi bucali).
Virulenţa acestor microorganisme este dependentă de
numărul patogenilor, de sensibilitatea individuală,
precum şi de imunitate. Diverşi autori, arată că
trecerea actinomicetelor de la starea saprofita la
cea parazita se face doar în anumite condiţii,
indiferent de numărul germenilor, existând un număr
restrâns de persoane receptive la o astfel de
transformare.
• Astfel, principalele cauze ale
actinomicozei sunt:
- imunitatea scăzută,
 Evolutie
Evoluţia actinomicozelor este lentă şi
progresivă, exteriorizându-se prin
apariţia unor noduli cu supuraţie. Puroiul
se recunoaşte prin culoarea sa galbenă
ca sulful, care conţine sporii patogenului.
•
Când se manifestă pe piele, actinomicoza se
localizează cel mai des în regiunea capului în jurul
cavităţii bucale şi a gâtului.
• De obicei infecţia apare la nivelul maxilarului
inferior. Nodozităţile care se formează, sunt dure la
început, apoi se înmoaie şi excretă puroi cu granule
galbene (puroiul conţine filamentele şi sporii
microorganismului parazitar). Actinomicoza de acest
tip, este o afecţiune cutanată profundă, cu sediul în
derm şi hipoderm
 Actinomicoza se manifestă rar la
nivelul organelor (plămâni, creier,
inimă, intestine, oase). Aceste infecţii
sunt grave, necesitând, de multe ori,
intervenţia chirurgicală.

•
• În cazul actinomicozelor cutanate, în completarea
tratamentelor medicale, se poate recurge, în uz
extern, la fitoterapie . Principiile active prezente în
cimbru (Satureja hortensis), cerenţel (Geum
urbanum) şi în vetrice (Tanacetum vulgare), au
efect inhibant asupra actinomicetelor. Din
acesteplante medicinale se prepară un ceai
concentrat, care se aplică, sub formă de comprese,
în zona afectată.
Pentru tratarea actinomicozei bucale se poate
utiliza, ca adjuvant , o apă de gură preparată dintr-
o infuzie de cuişoare măcinate (o lingură la o cană
de apă).
•