NEVOIA DE A

RESPIRA
Nevoia de a respira
◦ Reprezintă nevoia unei fiinţe umane de a capta
oxigenul din mediul înconjurător, necesar
proceselor de oxidare din organism şi de a
elimina dioxidul de carbon rezltat din arderile
celulare
◦ Independenţa în satisfacerea nevoii este
determinată de inegritatea căilor respiratorii şi
amuşchilor respiratoei, de funcţionarea lor
eficientă.
ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR

Componentele sistemului
respirator sunt:

Caile respiratorii

●cavitatea nazala
● faringe
● laringe
● traheea
● bronhiile

Plamanii
 CAILE RESPIRATORII

FOSELE NAZALE

•se deschid la exterior prin nări;

•despărţite la mijloc prin sept;
•căptuşite cu o mucoasă bogat
vascularizată cu rol de umezire
şi curăţire a aerului.
 FARINGELE

Organul in care
se incruciseaza
calea respiratorie
cu cea digestiva.
 LARINGELE

•alcătuit din mai multe

cartilaje;
•astupat de un căpăcel
numit epiglotă;
•este organul vorbirii;
•în interiorul său se
află corzile vocale.
 TRAHEEA
• Trahea este un
organ in forma de
tub ,cu o lungime
de 10-12 cm.
• Peretele traheei
poseda un
schelet format din
15-20 inele
cartilaginoase in
forma de
potcoava.
BRONHIILE

•traheea se ramifică
în 2 bronhii;
•pătrund în plămâni;
•alcătuit din inele
cartilaginoase;
•acestea în plămân se
ramifică în bronhii
secundare→ bronhiole.
PLAMANII
 PLĂMÂNII
• -sunt doua organe buretoase, eslastice;
• -culoare roz;
• -asezati in cutia toracica,deasupra diafragmei;
• -plamanul drept este alcatuit din 3 lobi iar cel stang doar din 2
lobi;
• -bogat vascularizati;
• -au saci pulmonari alcatuiti din alveole;
• -alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a
plamanului;
• -pe suprafata lor se gasesc doua foite numite pleure intre care
se gaseste un lichid.
Fiziologia sistemului respirator
 Din punct de vedere funcţional respiraţia poate fi împărţită în 4 etape:
• Ventilaţia aerului
 pătrunderea aerului în plămâni (inspirația);
 eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât
inspirația.
• Difuziunea O2 şi CO2 între alveolele pulmonare şi sânge
• Transportul O2 şi CO2 către şi de la celule
• Reglarea ventilaţiei
 Un om adult aflat în repaus execută 16
mișcări respiratorii pe minut (ritmul
respirator).
Acest ritm este mai mare la femeie; el
crește în timpul activității musculare, al
exercițiilor fizice etc.
Respirațiile normale sunt acte reflexe
involuntare.
 Plămânii, neavând mușchi, urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În
timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor
respiratorii: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag
coastele și le ridică.
Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer.
În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează
volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul.
 Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza
pasivă.
Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator reprezintă ventilația
pulmonară, care depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii.
Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică, înot etc.
Mișcările respiratorii pot fi demonstrate cu ajutorul aparatului prezentat
în figura alăturată.
 Caracteristicile aerului inspirat sunt diferite de cele ale
aerului expirat, după cum se poate observa în tabelul următor:
 Ventilaţia pulmonară
Este influenţată de :
• Permeabilitate căilor respiratorii
• Concentraţia oxigenului în aerul respirat
• Maturitatea Centrului respirator bulbar
• Expansiunea cutiei toracice
• Funcţionarea normală a centilor care reglează
respiraţia
 Difuziunea gazelor

Schimburile de gaze se produc la

nivelul alveolelor pulmonare, unde
sângele și aerul se găsesc în contact pe o
mare suprafață.
Dioxidul de carbon din sânge
traversează pereții capilarelor și pereții
alveolelor, de unde va fi eliminat prin
expirație.
Este influenţată de:
• Diferenţa de presiune a oxigenului în
aerul alveolar şi concentraţia oxigenului
din sânge
• Starea peretelui alveolar
• Mărimea suprafeţei alveolare
 Schimbul de gaze la nivel pulmonar are loc
întotdeauna în acest fel, datorită diferențelor de
presiune a acestor gaze în plămâni și sânge.
Presiunea oxigenului este mai mare în
aerul alveolar decât a celui din sângele care
intră în plămân.
Această diferență de presiune explică
trecerea oxigenului din alveole în sânge.
În același timp, presiunea dioxidului de
carbon este mai ridicată în sângele adus decât
în aerul din alveole.
Așa se explică sensul trecerii lui în alveole.
 Etapa circulatorie
Oxigenul din aerul ajuns în alveole în urma
inspirației traversează pereții acestora, pereții
capilarelor și ajunge în sânge, care îl
transportă la organe.
 Sângele ajuns în plămâni de la
inimă pe calea arterelor pulmonare
are culoarea roșie închisă datorită
dioxidului de carbon pe care îl
conține.
Sângele care părăsește plămânul
pe calea venelor pulmonare are
culoarea roșie deschisă datorită
oxigenului pe care îl conține.

Este influenţată de:

•Concentraţia hemoglobinei din sânge
•Debitul cardiac
•Numărul de hematii
•Permeabilitatea reţelei periferice arteriale
 Etapa tisulară

La nivelul țesuturilor din

organe, aceleași cauze explică
schimbul de gaze: oxigenul
eliberat prin desfacerea
oxihemoglobinei trece în celule,
unde asigură arderea
nutrimentelor și obținerea
energiei.
 Dioxidul de carbon trece prin membranele celulelor și pereții capilarelor în
sânge, unde, cu hemoglobina, formează carbohemoglobina.
Aceste schimburi sunt posibile datorită marilor suprafețe de contact de la
nivelul țesuturilor, inclusiv ale plămânilor și capilarelor.
 Factori care influenţează satisfacerea
nevoii de a respira
Factori biologici: vârsta, sexul, statura, somnul,
postura, alimentaţia, exerciţiul fizic
Factori psihologici: emoţiile, plânsul, râsul
Factori sociologici: mediul ambiant, climatul,
locul de muncă
 Manifestări de independenţă
• Frecvenţa respiraţiei:
• 30-50 r/min la n.n
• 25-35 la r/min 2 ani
• 15-25 la r/min 12 ani
• Adult r/min 16-18
• Vârstnic r/min 15-25
• Amplitudinea : profundă sau superficială
• Ritmul
• Zgomote respiratorii
• Simetria mişcărilor respiratorii
• Tipul de respiraţie:costal superior, costal inferior, abdominal
• Mucozităţi
• Tusea
 Intervenţiile asistentului BFKT pentru
menţinerea independenţei

• Explorează deprinderile de respiraţie a

pacientului
• Învaţă pacientul: să facă exerciţii respiratorii,
exerciţii de mers, de relaxare, posturi care
favorizeză respiraţia, să înlăture obiceiurile
dăunătoare.
Vă mulţumesc pentru atenţie !
