Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROF.DR.NICOLAE MIU
Release by MedTorrents.com
Particularităţi semiologice la copil
Frecvenţa respiraţiei:
• Nou-născut 40-50 respiraţii/minut;
• Sugar 25-30 respiraţii/minut;
• De la 2-3 ani 18-20 respiraţii/minut.
Tipul respiraţiei:
• Nou-născut: - respiraţie abdominală
- se face pe cale nazală
- ritm adesea neregulat
• Sugar: - progresiv respiraţia devine toraco-abdominală
- de la 6 luni poate respira pe gură
- regularitatea ritmului respirator
•De la 2 ani: respiraţia este identică cu cea de la adult
OPRIREA RESPIRAŢIEI
6. O afecţiune bronhopulmonară.
ASPECTE CLINICE
Cianoza, colorarea anormală, albăstruie a
tegumentelor, trebuie totdeauna apreciată la extremităţi:
unghii şi, mai ales, buze. Ea este dată de prezenţa în
sângele capilar a unui nivel de Hb redusă > 5g%.
Cianoza
poate fi absentă la un subiect hipoxemic care este
anemic;
poate exista la un subiect poliglobulic care nu are nici o
tulburare de hematoză.
Bunăstare circulatorie Origine
respiratorie
Ex. pulmonar +
Semne
Ficat mare Insuficienţă
respiratorii nete
Inimă mare cardiacă
Insuficienţă
circulatorie Şoc necardiogen
Ficat în limite normale •Infecţie
CIANOZĂ Cordul nu este mărit •Hipovolemie
•Deshidratare
(în aer ambient) Dereglare termică
•Hemoragie
•Hipotermie
•Hipertermie
Insuficienţă •Variaţii termice
Nu sunt sau sunt circulatorie brutale
puţine semne
respiratorii Cardiopatie cianogenă
Bunăstare
Poliglobulie
circulatorie
Methemoglobinemie
VALORILE PaO2 DUPĂ ETIOLOGIE Cardiopatie cianogenă
(consult chirurgical)
Test de hiperoxie negativ
Pneumopatie f. severă
Cheyne-Stokes
respiraţie Kussmaul
Biot
3. Amplitudinea sa: exagerată sau diminuată
4. Existenţa semnelor de luptă ventilatorie
• bătăi ale aripioarelor nazale
• efort inspirator (tiraj) exagerat sau
• efort expirator exagerat
În mod global, ventilaţia alveolară se poate găsi:
crescută = hiperpnee
diminuată = oligopnee
normală (PaCO2 : 35-40 mmHg)
Există 3 mari TIPURI DE DISPNEE
1. Dispneea obstructivă: bradipnee cu importante semne de
luptă, în special tiraj substernal marcat; la sugar, ritmul
respirator este, de fapt, adesea accelerat.
2. “Detresa respiratorie”: tahipnee cu semne de luptă mai mult
sau mai puţin importante. Aceasta poate fi în raport cu o:
- afecţiune bronhopulmonară;
- anomalie a cutiei toracice;
- o inundare bronşică.
3. Dispneea “Sine Materia”: modificarea ritmului sau
amplitudinii, practic fără semne de luptă. Examenul cardio-
pulmonar este normal, căci nu există nici o jenă respiratorie sau
circulatorie a hematozei. Aceasta este de origine:
- centrală
sau
- metabolică (acidoză metabolică)
Etiologie
1. Dispnee obstructivă (bradipnee)
- Inspiratorie cu tiraj şi cornaj = dispnee laringiană
- Expiratorie cu sibilante = dispnee bronşică (criza de astm)
- În ambii timpi ai respiraţiei = origine traheală
- Cu sindrom de penetraţie = corpi străini
2. Detresă respiratorie (tahipnee)
•Ficat mare, vene turgescente, cardiomegalie, tahicardie
(insuficienţă cardiacă)
Puls femural abolit = coarctaţie de aortă
Tahicardie extremă = tahicardie supraventriculară
Suflu sistolic + plămâni încărcaţi = shunt stânga-dreapta
Context infecţios = miocardită acută
• Nu există insuficienţă cardiacă (sau apare în evoluţie).
Examen pleuropulmonar pozitiv
Raluri expiratorii difuze
= Bronşiolită
Torace destins
Semne unilaterale (rar bilaterale)
Aspect toxic = Stafilococie
Matitate la bază pleuro-pulmonară
Semne în focar
= Pneumonie
Opacitate radiologică localizată
Hipersonoritate pulmonară = Pneumotorax
•Examen cardio-pulmonar negativ (doar “încărcare” a
căilor respiratorii):
I. Acut
1. Boală reactivă a căilor aeriene:
- Astm bronşic;
- Astm indus de efort;
- Reacţii de hipersensibilizare.
2. Edem bronşic:
- Infecţii;
- “Inhalaţie” de gaze iritante;
- Creşterea presiunii venoase pulmonare.
3. Hipersecreţie bronşică:
- Infecţii;
- “Inhalaţia” de gaze iritante;
- Medicamente colinergice.
4. Aspirare:
- Corp străin;
- Reflux gastro-esofagian.
II. Cronic (recurent)
• Boală reactivă a căilor aeriene;
• Reacţii de hipersensibilizare, aspergiloza alergică;
•“Colaps” dinamic al căilor aeriene:
- bronhomalacia
- traheomalacia
- adducţia corzilor vocale
• Compresiunea căilor aeriene de o “masă” sau vase:
- anomalii vasculare;
- dilataţia arterei pulmonare;
- chist bronşic sau pulmonar;
- adenopatii sau tumori.
• Aspirare
- corp străin;
- reflux gastro-esofagian;
•Hipersecreţie bronşică sau ineficienţa eliminării
secreţiilor:
- bronşite, bronşiectazii;
- fibroza chistică;
- sdr. cililor imobili.
•Leziuni intrinseci:
- tumori endobronşiale;
- ţesut de granulaţie endobronşial;
- stenoză;
- bronşiolită “obliterantă”;
- sechele ale displaziei bronho-pulmonare.
•Insuficienţă cardiacă congestivă
DIAGNOSTICUL OBSTRUCŢIEI CĂILOR
AERIENE SUPERIOARE ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ
Nou născut
•Aspirare de “corp străin” - meconin
- lichid amniotic
•Stenoză congenitală subglotică
•Atrezia choanală
•Micrognaţia (ex. sindrom Pierre-Robin)
•Macroglosie (sindrom Down, Hipotiroidism, etc.)
•Laringospasm (intubaţie, aspiraţie, tranzitoriu)
•Pareza corzilor vocale
•Stenoza, malacia, “atrezia” traheei
Sugar
•Laringomalacia
•Stenoză subglotică - congenitală
- postintubaţie
- Hemangiom
- Tumoră cervicală (chist dermoid, teratom)
- Papilomatoză laringiană
- Anomalii vasculare
Alte vârste
•Crupul viral
•Crupul spasmodic
•Epiglotita
•Aspirarea de corp străin
•Traheita bacteriană
•Papilomatoza laringiană
•Abcese retrofaringiene
•Difteria
•Inhalare de gaze toxice
•Angioedem
•Anafilaxie
•Traumă (fractură traheală sau laringeană)
•Angină Ludwig
BRONŞITELE RECIDIVANTE
ALE COPILULUI MIC
De origine cel mai frecvent infecţioasă, apar cu o
mare frecvenţă la copilul de vârstă 6 luni-4 ani, punând 2
tipuri de probleme:
Găsirea cauzei;
Alegerea tratamentului.
Subliniem, şi în acest domeniu, necesitatea unei
anamneze amănunţite:
Precizarea antecedentelor:
detresă respiratorie neo-natală;
bronhodisplazie;
cardiopatie congenitală;
retard psihomotor (EIS).
Alergii:
familiale: astm, eczemă, urticarie, rinite;
personale: eczemă, intoleranţă la proteinele laptelui
de vacă.
Evaluarea condiţiilor de viaţă:
climă;
tabagism pasiv;
locuinţă (igrasie);
poluare.
Precizarea vârstei şi datei debutului primei bronşite,
eventual, dacă este în legătură cu intrarea în colectivitate.
Căutarea semnelor evocatoare ale refluxului gastro-esofagian:
vărsături;
tuse nocturnă;
accese dureroase abdominale.
Precizarea aspectelor clinice ale primelor episoade de
bronşită:
asocierea unui sindrom infecţios;
detresă respiratorie cu raluri sibilante;
infecţie ORL: rinofaringită, adenoidită, otită acută.
Stabilirea frecvenţei reale a episoadelor: numărul lor lunar
sau dacă domină iarna.
Precizarea duratei lor şi a răspunsului la tratament.
După ce s-a efectuat anamneza, se va face un examen
clinic complet al copilului , apreciind în mod deosebit:
răsunetul eventual al bronşitelor asupra curbei staturo-
ponderale (troficitate);
starea bronhopulmonară;
starea ORL.
Fiziopatologie
Din punct de vedere fiziopatologic se poate vorbi de
următoarele pneumopatii acute la sugar:
1. Pneumopatii cu tulburare ventilatorie de origine
obstructivă:
• Bronho-alveolite obstructive difuze de tip
“edematos”
• Bronşioloconstricţie
2. Pneumopatii cu tulburare ventilatorie de origine
restrictivă:
•Stafilococia pleuro-pulmonară şi alte pneumopatii +
pleurezii parapneumonice.
Perioada de debut
Simptomatologia generală şi funcţională este variabilă
după cum copilul este tratat sau nu.
Semnele fizice şi radiologice, puţin influienţate prin
terapie, caracterizează afecţiunea în acest stadiu:
există un sindrom de condensare pulmonară localizată, cu
matitate sau submatitate localizată, suflu tubar sau abolirea
murmurului vezicular, cu raluri crepitante la sfârşitul inspirului
sau după tuse.
uneori totul se rezumă la perceperea unui focar cu topografie
limitată, cu încetinirea freamătului pectoral într-o anumită zonă
şi tuse.
Semne radiologice:
La debut: opacitate puţin densă.
În perioada de stare: opacitate densă, omogenă, sistematizată,
ocupând teritoriul unui lob sau al unui segment de lob.
Diagnosticul topografic exact necesită 2 clişee: din faţă şi profil.
Evoluţia
În absenţa tratamentului:
Febra este ridicată, în platou, în jur de 400C, cu mici
remisiuni matinale.
Tahicardia, oliguria, o stare de prostaţie completează
tabloul care durează 4-10 zile, după care survine CRIZA cu
scăderea febrei şi poliurie. Pentru 2-3 zile copilul rămâne
abătut, obosit.
Uneori, criza termică se produce în 2 sau 3 timpi, după o
perioadă de oscilaţii termice.
Semnele fizice, care nu sunt nete decât în 2-3 zile, dispar rapid.
Semnele radiologice dispar mai mult sau mai puţin rapid, de
obicei focarul estompându-se în 4 zile.
Sub tratament:
Semnele funcţionale şi generale dispar în 24-48 de
ore, dar apariţia “crizei” urinare, evoluţia locală a focarului
pneeumonic, atât clinic, cât şi radiologic, se fac în aceeaşi
manieră ca şi în absenţa tratamentului.
Complicaţii:
Sub antibioterapie (Penicilină, Ampicilină sau
Eritromicină) cu durată de 8-10 zile, sunt excepţionale:
otită;
pleurezii para- şi metapneumonice, ale marii cavităţi sau
închistate;
atelectazia;
bule de emfizem (dar nu ca şi în stafilococia pulmonară).
STAFILOCOCIA PLEURO-PULMONARĂ
A. Malformaţiile congenitale
1. Chistele aeriene congenitale; malformaţie adenomatoidă
congenitală, formă particulară de boală chistică pulmonară
întâlnită la nou-născut şi sugarul mic.
(Diagnostic diferenţial: forma particulară de boală
chistică dobândită: “plămânul în fagure” în sarcoidoza
benignă, berilioză, asbestoză etc.)
2. Alte malformaţii congenitale minore sau majore inclusiv
vasculare (Ex: LIMFANGIECTAZIA PULMONARĂ
CONGENITALĂ)
B. Sindromul Wilson-Mikity: tulburare de maturizare a
ţesutului pulmonar.
C. Bronşiectazie - congenitală
- dobândită
D. Immotile cilia syndrome (sindromul cililor diskinetici sau
imobili)
E. Manifestări pulmonare din bolile metabolice:
•dislipidozele primitive (ex. boala Gaucher, b. Niemann-
Pick)
•amiloidoza
•calcinozele
•hemosiderozele
F. Afecţiunile bronho-pulmonare genetice:
1. emfizemele pure ereditare
•boala Marfan
•deficitul în 1-antitripsina
2. manifestări toracice din facomatoze
•boala lui Rechlinghausen
•scleroza tuberoasă a lui Bourneville
3. deficite imune genetice
•agammaglobulinemia Bruton
•deficite imune mixte
•sindromul ataxie-teleangectazie
•sindromul Wiskott-Aldrich
•granulomatoza septică cronică
4. mucoviscidoza
G. Bolile pulmonare imunologice (boala inflamatorie
pulmonară alveolo-interstiţială)
H. Sindromul Job
I. Fibrozele pulmonare (SINDROM) (angiofibromatoză, scleroză
elastozică, leiomiomatoză, fibroadenomatoză ….)
1. Fibroza interstiţială difuză idiopatică sau alveolita fibrozantă
difuză (sindromul Hamman-Rich) = histologie tipică pentru
tipul III de răspuns imun.
2. Fibroze secundare după sau în cadrul:
I. Pneumopatii interstiţiale difuze care pot duce la FID:
- agresiuni prin gaze toxice: nitraţi, cloraţi, bromaţi, oxigen
pur-prelungit.
- agresiuni prin vapori de metale grele: tungsten, bauxită,
cadmiu
- agresiuni prin beriliu
- agresiuni - microbiene, inclusiv fibroza post-tuberculoză
- virale
- micotice (ex. “Actinomyces termophiles”, ce
acţionează prin mecanism imunologic, cu precipitine)
- agresiuni iatrogene prin inhalare (ex. utilizarea prelungită de
pudră de hipofiză pe cale nazală) sau pe cale parenterală
(busulfan, bleomicină)
- fibroza din plămânul de iradiere
II. Etiologii anatomice, biologice sau genetice identificabile
chiar dacă cauza lor rămâne necunoscută:
•colagenoze (sclerodermia, LES, angeita de hipersensibilizare)
•boala reumatică
•sarcoidoza
•histiocitoza
•displaziile familiale (boala Rechlinghausen, scleroza tuberoasă
Bourneville)
J. Microlitiaza pulmonara
K. Pneumopatia interstiţială descuamativă Liebow.
L. Displazie bronhopulmonară
- după plămânul de şoc
- după boala membranelor hialine
M. Sindromul de detresă respiratorie de tip adult
- după inhalare de fumuri toxice
- aspiraţie masivă
- condiţie sistemică - de ex. şoc
N. Vasculopatia hipertensivă
TRATAMENTUL
BRONHOPNEUMOPATIILOR
ACUTE CU IRA
I. TRATAMENTUL IRA
•creşterea concentraţiei O2 în sânge;
•creşterea ventilaţiei;
•corectarea perturbărilor acido-bazice.
B. Insuficienţa ventilatorie
HIPOXEMIE cu HIPERCAPNIE
(PaO2 ) (PaCO2 )
- obstrucţii supratraheale
- complianţă pulmonara
- insuficienţa neuromusculară :
primitivă: b. neromusculară
secundară oboselii musculare
fibroza
4)SCURT CIRCUIT ARTERIO-VENOS (SHUNT)
A) EXTRAPULMONAR
- anomalii cardiace
B) INTRAPULMONARE
- malformaţii arterio-venoase- b. Rendu-
Osler (reţea între A. pulmonare şi V.
bronşice)
anomalii vasculare
teratoame
hemangioame
II. BOLI RESPIRATORII RESTRICTIVE
A. PARENCHIM PULMONAR-PLEURĂ
- infecţii
pneumonii-bronhopneumonii
abcese pulmonare
TBC
mucoviscidoza
pleurezii
pneumotorace, atelectazii
- malformaţii
agenezie. hipoplazie pulmonară
chiste congenitale
sechestraţie pulmonară
- alte cauze
edem pulmonar
fibroză interstiţială
hemoragie pulmonară
B. PERETE TORACIC
- malformaţii toracice şi traumatisme
distrofie toracică asfixiantă
absenţe sau rupturi costale
cifoscolioza
- cauze musculare
hernie diafragmatică
distrofii musculare
miastenia
poliomielita
III. ANOMALII DE DIFUZIUNE
ALVEOLO-CAPILARĂ
fibroza pulmonară
HTPpulmonară
IV. DEPRESIA CENTRILOR
RESPIARTORI
MENŢIUNE:
UNELE ANOMALII MORFO-FUNCŢIONALE SUNT
INTRICATE
Diagnosticul clinic al I. Resp
acute
MANIFESTĂRI CLINICE:
3 sindroame principale:
1. Respirator
2. Cardio-vascular
3. Nervos-central
+ alte semne clinice asociate
SINDROMUL RESPIRATOR
- are amprenta bolii cauzale
- poate lipsi în I. Resp. extrapulmonara
hipoventilaţia alveolară primară din
depresia respiratorie de origine centrală
în paralizii diafragmatice
1. DISPNEEA – caracter dependent de boala
cauzală şi locul obstrucţiei
Obstacol laringian: dispnee inspiratorie
cu stridor inspirator şi cornaj
Obstacol laringo-traheo-bronşic
(laringo-traheo-bronşita malignă):
dispnee mixtă
Obstacol bronşiolar (astm, bronşiolită):
2. CIANOZA – cel mai bun indicator clinic al
severităţii hipoxemiei
Hipertensiune
Scade producţia de Tulburări de ritm
pulmonară
energie cardiac
HIPOXIA
Moderată Severă
sugarul are
o
capacitate
ACIDOZA redusă de
HIPERCAPNIA
RESPITATORI compensar
E e prin
retenţie de
HCO3-
Vasodilataţie Hipertensiune Efect depresor
cerebrală cu LCR nervos-central
datorită
edem cerebral pragului
renal
somnolenţa,
scăzut
flapping,
tremor
la PaCO2>70-
80mmHgCOMĂ
Suferinţa cerebrală în I. Resp
acută poate fi amplificată de:
- acidoză
- dezechilibre hidro-electrolitice
- hipoglicemie
TABLOUL BIOUMORAL ÎN I. RESP.
ACUTĂ
EXPLORĂRI PARACLINICE
Temperatură
Puls – TA – EKG
Astrup – ionogramă
Oximetrie
Modificările parametrilor funcţionali respiratori şi a gazelor
sanguine în I Resp acută
Obstructiv Restrictiv
1. Capacitatea vitală N
2. Volum rezidual
4. VEMS N
5. PaO2
6. PaCO2 N sau
CONCLUZII LEGATE DE DIAGNOSTICUL UNEI
INSUFICIENŢE RESPIRATORII ACUTE
- I. Resp acută nu constituie o boală
- Poate fi termenul final a numeroase boli atât
pulmonare cât şi extrapulmonare
- I. Resp acută trebuie privită ca un diagnostic
funcţional, fiind totdeauna necesară precizarea
bolii cauzale
- Se va stabili tipul de I Resp acută:
pulmonară – extrapulmonară
obstructivă – restrictivă
Se va preciza dacă este o I. Resp acută sau I.
Resp cronică acutizată
Se completează cu diagnosticul
complicaţiilor: cord pulmonar acut, edem
cerebral, dezechilibre electrolitice şi acido-
bazice
TRATAMENTUL INSUFICIENŢEI RESPIRATORII
ACUTE
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
DIAGNOSTICUL STOPULUI
CARDIORESPIRATOR
se va face urgent pentru a preveni moartea
cerebrală =Moartea biologică.
Criteriile clinice de susţinere a
diagnosticului de stop cardiorespirator
SCOPUL:
a asigura o ventilaţie pulmonară şi o
oxigenare adecvată a sângelui.
înlăturarea cauzelor
SECVENŢA TEHNICILOR DE
RESUSCITARE CARDIOPULMONARĂ
ETAPA I- Măsuri de urgenţă- Nivel"bazal"
1. asigurarea permeabilităţii căilor aeriene
2. ventilaţie pulmonară şi oxigenare
3. reluarea bătăilor cardiace (masaj cardiac
extern)
4. susţinere hemodinamică
ETAPA II- Nivel "avansat"
1. restabilirea funcţiilor vitale cu ajutorul
medicaţiei de urgenţă, a lichidelor de
perfuzie, defibrilare
2. îngrijirea postreanimare
Component Măsuri bazale Măsuri
e avansate
Asigurarea •“Deschiderea” căilor - Aspiraţia la nivel
permeabilit aeriene superioare de
ăţii căilor prin căi respiratorii
deflectarea capului superioare
aeriene
•Confirmarea - Intubaţie
respiraţiei traheală
spontane - Traheostomie
•Ascultarea fluxului
aerian
în expir
Ventilaţie şi •Respiraţie gură la - Bronhoscopie
oxigenare gură - Pipă oro-
•Dezobstrucţia căilor faringiană
aeriene - Oxigenoterapie
•Măsuri de fizioterapie
sonde curbe
cu balonaş pentru
etanşarea traheei (Murphy)
sonde Calle- pentru sugar
şi copilul mic
gura (orotraheal)
În obstrucţia arborelui traheo-bronşic:
- Îndepărtarea secreţiilor prin aspiraţie
- Fluidificarea secreţiilor
- Asigurarea unui calibru adecvat căilor
respiratorii prin:
combaterea bronhospasmului
(bronhodilatatoare - amine
simpatomimetice)
combaterea edemului: antiinflamatorii
(cortizon pe cale generală sau în aerosoli)
Medicaţie administrată în aerosoli
Indicaţii:
prezenţa cianozei
PaO2 < 70 mmHg – indicaţie relativă;
< 60 mmHg – indicaţie absolută
Condiţii de administrare:
permeabilizarea prealabilă a căilor respiratorii
(sau concomitent)
utilizarea unor concentraţii optime fără a depăşi
limita toxicităţii
concentraţia medie: 30-60% în I. Resp prin
modificarea raportului V/P sau prin hipoxie
alveolară
concentraţii peste 60% în hipoxia primară,
traumatisme cranio-encefalice sau intoxicaţii
cu CO
monitorizarea PaO2 cu oximetrie transcutanată
Masca cu balon cu
valvă
unidirecţională
(nonrebreathing)
debit 10-12L/min FiO2
0,95-1
Sisteme de administrare
.
Masca Venturi
principiul Bernoulli
oxigenoterapie
“controlată” - realizează
FiO2 constant 0,25-0,6
funcţie de reglaj,
independent de
patternul respirator
indicaţie: hipercapnie
Sisteme de administrare
Cortul de faţă
debit 10-15L/min FiO2
0,4
Sisteme de
administrare
Alte sisteme de
administrare
incubatorul
cortul
sisteme de aerosoli cu
O2
tubul în “T” pentru
traheostomie
Tipuri de oxigenoterapie:
cu presiune pozitivă în expir – la bolnavii
cu I. Resp restrictivă (boala membranelor
hialine). Risc crescut de baro-traumă.
cu presiune pozitivă la sfârşitul expiraţiei
cu presiune continuu pozitivă în căile
respiratorii
oxigenoterapia hiperbară (O2 la presiune
superioară celei atmosferice). Indicaţii
restrânse: intoxicaţia cu CO, embolia şi
gangrena gazoasă
oxigenoterapia prin membrană
extracorporeală
EFECTELE BENEFICE ALE
OXIGENOTERAPIEI
corectarea hipoxemiei
ameliorarea traveliului ventilator
ameliorarea traveliului cardiac
ameliorarea (corectarea) HTP
OXIDUL NITRIC NO PE CALE
INHALATORIE
HTP acută
BPOC
bronhoconstricţia
deshidratarea secreţiilor
INDICAŢII:
oxigenoterapie
ventilaţie mecanică
SISTEME:
umidificatoare
Tuse asistată
percuţie manuala
Ventilatoare pentru
respiraţie
asistată: la bolnavii care
respiră
spontan dar ineficient
Ventilatoare pentru
respiraţie controlată
Ventilatoare pentru APARAT LOOSKO
respiraţie asistată şi
controlată
Parametrii la care se reglează aparatul de respiraţie
artificială:
Frecvenţa în funcţie de vârsta copilului
PEEP- menţine
volumul PIP- Peak
alveolar în expir inspiratory
pressure
Măsuri:
Masajul cardiac extern (în caz de stop
cardiac)
Defibrilarea – fibrilaţia cu complexe
hipovoltate este foarte rezistentă la
defibrilare prin şoc electric extern. Poate fi
convertită cu ajutorul Adrenalinei într-o
formă de fibrilaţie cu complexe ample,
sensibilă la defibrilare
Utilizarea agenţilor farmacologici
MASAJUL CARDIAC EXTERN (MCE)
compresiuni pe 1/3
inferioară
cu podul palmelor
aşezate una peste alta
se va realiza o
deplasare a sternului
de 4-5 cm la
adolescent şi la adult
frecvenţa
compresiunilor=
60/min
când se asociază cu
ventilaţie artificială
- 15 compresiuni : 2
insuflări
LA SUGAR
- sternul comprimat cu 2
degete (index şi medius)
sau cu policele celor 2
mâini aplicate în jurul
toracelui sugarului
- deplasarea sternului
numai
cu 1-2 cm la sugari
cu 2,5-4 cm la copilul
mic
- frecvenţa : 100-120
compresii/min
- Nou-născut-
3 compresiuni: 1 insuflare
- Sugar- până la 8 ani-
5 compresiuni : 1
insuflare
DEFIBRILAREA
6 x G (kg)= N g
N + Xml (ser fiziologic)= 100ml (1 ml=1
g)
ATROPINA
parasimpaticolitic- acţiune directă de
blocare a nerv. veg.
fiola de 1 ml=1 mg Atropină sulfat
ameliorează conducerea A-V (creşte
automatismul nodului sinusal în paralel cu
activitatea sinoatrială şi atrioventriculară)
indicaţii:
bradicardiile severe asociate cu
hipoTA;
stopul cardiac produs prin asistolie;
BAV grI şi II
doza 0,01 – 0,02 mg/kg, maximum 2 mg
i.v., repetarea la 5-10 minute
niciodată dozele nu vor fi mai mici de
0,5mg fiindcă dozele mici produc un efect
paradoxal de încetinire a ritmului sinusal
când pacientul este intubat se poate da pe
sonda de intubaţie: 2-2,5 mg dizolvată în
10cm ser fiziologic
LIDOCAINA (XILINA)
blocant al canalelor de Na
sol1%, 1ml/10mg
Evoluţia şi prognostic
dependent de factorul cauzal
SINDROMUL DE DETRESĂ
RESPIRATORIE ACUTĂ (SDRA)
Sinonime:
Sindr. de detresă respiratorie de tip
adult
Plămânul de şoc
CID
pancreatită
septicemie
toxicitatea O2
inhalare de toxice
embolie pulmonară
FACTORI CAUZALI
INFLAMAŢIE PLURIORGANICĂ
MEDIATORI
LEZAREA MEMBRANEI
ALVEOLOCAPILARE
EDEM PULMONAR INTERSTIŢIAL
EDEM PULMONAR
ALVEOLAR
MEMBRANE SCADEREA
HIALINE SURFACTANTULUI
ŞUNTURI
HTP
TABLOU CLINIC
sindrom funcţional
RADIOLOGIC
infiltrat difuzinterstiţial şi alveolar
BIOUMORAL
hipoxemie severă refractară la O2 (prin şunturi
şi HTP)
iniţial alcaloză respiratorie, apoi acidoză mixtă
TERAPIE
oxigenoterapie- ineficient
surfactant
NO