Evului Mediu: Gîndirea Economică Elaborat de: Rudei Natalia Ranga Tatiana Popa Veaceslav Istoria Creştinismului Creştinismul a apărut în prima jumătate a sec.I şi are originea în Iudaism Creştinismul este împărţit în 3 ramuri: catolici, protestanţi, ortodoxi. Creştinismul este una din cele mai răspîndite religii de pe glob: cca 240.000.000 de adepți Instituția specifică creștinismului: Biserica Creştinismul – sfîrşitul Evului Mediu: Gîndirea Economică Gandirea economica era subordonată teologiei, supusă unor norme juridice şi psihologice de origine religioasă. Ideile economice erau răspandite în cărti cu caracter religios, filozofic, sau în scrierile părinţilor bisericii creştine. Biserica, prin funcţiile îndeplinite, devine o putere nu numai spirituală ci şi economică şi politică a lumii medievale. Are loc stratificarea socială: feudali, iobagi şi ţărani liberi. Monarhia evului mediu uneşte, treptat, Biserica cu puterea statului pentru exercitarea controlului asupra societăţii. ,,Viaţa economică nu poate fi separată de principiile moralei creştine” (Thomas d`Aquino). În evul mediu gandirea economică a progresat foarte puţin, dar se face remarcată prin apariţia scolasticii care a avut un rol pozitiv prin educaţia pe care a facut-o poporului în spiritul muncii, al solidarităţii dintre membrii diferitelor clase sociale, ceea ce a facilitat dezvoltarea mesteşugurilor, a umanizat relaţiile sociale, atenuînd tensiunile dintre grupuri. THOMAS d`AQUINO (1225-1274) ,,SUMA TEOLOGICĂ” (Călugăr domnican, teolog, filosof, doctor al bisericii) • Unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai scolasticismului medieval european. • abordează societatea ca pe un sistem organic, în cadrul căruia, fiecare individ îşi exercită în mod natural şi firesc " funcţia “ • ,,Vînzarea şi cumpărarea, au fost introduse pentru folosul comun al societăţii, " căci unul are nevoie de lucrul altuia şi invers “ • Divizează bogăţia în funcţie de forma acesteia: - bogăţia naturală (hrana, bunuri de uz personal, animale, pămînt) - bogăţia arficicială (aur şi argint) Thomas d`Aquino (1225-1274) - „bogatul este dator printr-o obligaţie legală (adică o datorie de justiţie) să distribuie bunurile sale săracilor sau pentru nevoile altora” - “preţul şi salariul just“ - totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea mărfurilor ce vor face obiectul schimbului, cît şi venitul corespunzător stării sociale a participantului la schimb, venit care să le asigure acoperirea nevoilor de consum corespunzătoare rangului şi stării lor sociale. NICOLAS ORESME (1320-1382) Originea, natura, dreptul şi mutaţia monedei” (Filosof, mecanic, astronom, teolog) Cel mai mare economist medieval cosideră: • oamenii au un drept natural de a deține proprietatea; această proprietate aparține individului și comunității.
•într-o societate în care circulă două valute cu
aceeași denumire, dar cu o valoare diferită, banii de valoare mai mică alungă banii cu o valoare mai mare.
•moneda aparține societăţii, nu regelui, care
nu are dreptul să schimbe în mod arbitrar conținutul sau greutatea.
•banii sunt un instrument de valoare, prima lor
calitate este de a fi invariabili. Mulţumim pentru atenţie!