CARACTERUL

Definiţie

Caracterul desemnează ansamblul

însuşirilor psihice care privesc relaţiile
unei persoane cu semenii săi şi valorile
după care se conduce.
 Caracterul se referă la trăsăturile care
descriu modul de a fi, de a se comporta,
atitudinile, convingerile şi profilul moral al
unei persoane.
 Caracterul se dobândeşte prin modelare
socio-culturală.
 Se poate modifica în timp sub influenţa
unor factori de mediu, socio-culturali.
Formarea caracterului

 Geneza caracterului debutează în copilărie

imediat după naştere.
 Familia,
părinţii, vor încuraja
comportamentele dezirabile şi le vor
sancţiona pe cele indezirabile.
 Copilul învaţă repede că un anumit
comportament îi aduce recompensa, lauda,
aprecierea celor din jur, iar alt comportament
provoacă reproşul, pierdererea unor beneficii
sau sancţiuni mai aspre.
 Acesta este mecanismul condiţionării care
are efect în fixarea unor comportamente mai
simple, în primii ani de viaţă.
 Mecanismul autorităţii constituie o sursă
importantă a formării caracterului.
 Autoritatea adultului se impune de la sine, el
este purtătorul ,,adevărului suprem’’, ceea ce
decide el este literă de lege, iar
nerespectarea se lasă cu sancţiuni.
 Mecanismul imitaţiei şi al modelului – copilul
va imita şi va adopta modele de conduită din
mediul lui familial, al părinţilor, bunicilor,
fraţilor sau surorilor.
 Se produce un proces de ,,imprimare’’, de
întipărire, de asimilare a acestor modele ce îşi
pot prelungi efectul pe toată viaţa.
 Modelui este o sursă puternică de formare a
caracterului.
 Tindem să ne identificăm cu un model, vrem să
semănăm, să împrumutăm din calităţile lui, fie că
sunt pozitive, fie că sunt negative.
 Modelul poate fi oricare persoană din anturajul
nostrum, din familie, din viaţa socială, ştiinţifică,
artistică, a modei, de pe stradă.
