Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului

României din 1881 până în 1947 când, sub presiunea autorităţilor comuniste,
România a fost proclamată republică.
România a fost o monarhie constituţională pe durata majorităţii
existenţei sale ca regat, cu excepţia perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii
personale a regelui Carol II (1938-1940), precum şi a celei a mareşalului Ion
Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi, România a fost, în mod
efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: regele Mihai a domnit a doua oară fără
vreun jurământ pe Constituţie şi fără votul de aprobare al vreunui Parlament,
iniţial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai a fost
încoronat cu Coroana de Oţel şi uns Rege de către Patriarhul României Nicodim
Munteanu, în catedrala patriarhală din Bucureşti, chiar în ziua celei de-a doua sale
suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940 Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar "prin
Graţia Lui Dumnezeu“, ca rege absolut, de drept divin, nu şi constituţional. Legal,
însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi
şeful suprem al Armatei şi de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit
„Conducător”.

Pavilionul regelui,
în forma adoptată de
regele Carol al II-lea
(1930-1947)
Carol I - Domnitorul României 10 mai 1866
10 mai 1881
- Regele României 10 mai 1881
27 septembrie 1914

Ferdinand I - Regele României 28 septembrie 1914

20 iulie 1927

Mihai I - Regele României 20 iulie 1927

8 iunie 1930
(regență: 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930)

Carol II - Regele României 8 iunie 1930

6 septembrie 1940

Mihai I - Regele României 6 septembrie 1940

30 decembrie 1947
Hohenzollern Carol I 1881-1914 înainte a condus ţara ca şi Domnitor (Prinţ) de
România din 1866 - 33 de ani dintr-un total de 48 ani de domnie.
14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat
Regat, iar Carol I primeşte titlul de Rege al României.
10 mai 1881 - România este proclamată Regat şi astfel Carol I devine din principe al
României, regele României.
Beneficiind de cea mai lungă domnie din istoria românilor (1866-1914), Carol a
lăsat urmașului său o Românie cu o modernă rețea feroviară, cu cel mai lung pod din
Europa (podul de la Cernavodă), cu un port funcțional amenajat la Constanța și cu o
reședință de vară la Peleș, demnă de oricare țară modernă europeană.
 În cei 48 de ani ai domniei sale, Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia
i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A
construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum unul dintre cele mai
vizitate obiective turistice ale ţării. În perioada sa au fost construite primele
universităţi, la Iaşi, respectiv Bucureşti. După războiul ruso-turc, România a
câştigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între
Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani, la Sinaia. Este
înmormântat la biserica Curtea de Argeș. După doi ani, la începutul lui 1916,
moare şi Regina Elisabeta, soţia sa

În urma sa rămânea o Românie modernă, o țară a cărei tranziție de la

balcanism către o existență comparabilă cu cea a țărilor occidentale fusese pe cât
inovatoare, pe atât de bruscă. Și tot în urma sa rămânea un nume demn de paginile
de aur ale istoriei... Carol I al României - Regele de Oțel.
 Prinţul străin, care îndată ce a pus piciorul pe plaiul românesc, a spus că el nu mai este
german, ci român, a reuşit să țină frâiele puterii în mâinile sale pentru mai bine de
patruzeci de ani s-a impus în situaţii grele şi a avut curajul şi înţelepciunea să treacă cu bine
de încercările grele ale domniei sale care nu au fost puţine la număr. Deşi la început nu a
fost iubit, ba chiar dispreţuit datorită originii și a firii sale reci și închise, el va deveni eroul
Independenţei .
Deşi persoana ei a fost controversată, Elisabeta a fost o regină unică în felul ei, soţie
devotată, mamă a răniţilor, artistă şi protectoare a artelor. Deşi s-a ferit să se implice în
viaţa politică , ea era implicată activ în viaţa socială organizând spitale, fundaţii de
întrajutorare, organizaţii cu scopuri caritabile etc. Familia regală a constituit un model
pentru societate, începând cu aristocraţia și terminând cu categoriile de oameni simpli –
longevitatea și stabilitatea relaţiei lor fiind demnă de toată admiraţia.
Hohenzollern Ferdinand -1914-1927– 13 ani de domnie

19 aprilie 1889 – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, soseşte în ţară ca viitor
moştenitor al tronului.
29 decembrie 1892 - Ferdinand se căsătoreşte cu Maria de Edinburg, nepoata Reginei
Victoria a Marii Britanii.
15 octombrie 1893 - Se naşte Carol, fiul lui Ferdinand şi al Mariei, viitorul Rege Carol al
II-lea. După el au mai urmat cinci copii: Elisabeta - viitoare Regină a Greciei -, Maria -
viitoare Regină a Iugoslaviei -, Nicolae, Ileana (cunoscuta ca Maica Alexandra, după ce
se călugăreşte) şi Mircea, care avea să moară de febră tifoidă la numai 3 ani, în timpul
Primului Război Mondial.
28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune jurământul. El promite că va fi "un bun
român", ceea ce însemna că nu se va opune intrării în război împotriva Austro-Ungariei
şi Prusiei.
Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani.
octombrie 1922 - Regele Ferdinand şi Regina Maria, numită de popor „Regina mamă”
sunt încoronaţi la Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României întregite.
28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulgă "Constituţia din 1923", una din cele mai
democratice constituţii ale vremii, act care consfinţea votul universal. Tot în perioada
de după război, are loc şi reforma agrară promisă de Rege.

20 iulie 1927 - Moare Regele Ferdinand, la 62 de ani, după numai 13 ani de glorioasă
domnie și este înmormântat la Curtea de Argeș.

Ferdinand a murit de cancer intestinal şi a fost urmat la tron de nepotul său, Mihai,
sub o regenţă formată din trei persoane, din care făcea parte şi cel de al doilea fiu al
lui Ferdinand, Prinţul Nicolae.

Ferdinand I este considerat făuritorul României Mari.

România interbelică (1918-1940)

Hohenzollern Carol al II- lea - 1930-1940– 10 ani de domnie
august 1919 - Principele Carol renunţă la tron, după ce în timpul Primului Război
Mondial fugise şi se căsătorise cu Ioana Lambrino la Odessa. În cele din urmă, în
februarie 1920, Carol revine asupra deciziei, căsătoria fiind anulată.
10 martie 1921 - Principele Carol se căsătoreşte cu Elena, Principesă din familia
regală a Greciei.
30 decembrie 1925 - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena
Lupescu, la Paris, şi a scrisorii acestuia de renunţare pentru a treia oară la tron,
Consiliul de Coroană, convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moştenitor
al tronului României.
6 iunie 1930 - Carol se întoarce în ţară şi după două zile este proclamat Rege, cu
numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România şi amanta Regelui.
1 noiembrie 1932 - Divorţul dintre Carol şi Elena. Mama lui Mihai este nevoită mai
apoi să părăsească România.
10 februarie 1938 - Regele Carol al II-lea abrogă Constituţia Regală din 1923 şi
instaurează "dictatura regală".
 5 august 1940 - În urma tulburărilor din ţară, nefiind capabil să controleze haosul
ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu.
6 august 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai.

Carol a rămas în exil tot restul vieţii sale. Se pare că atât în timpul celui de-al doilea
război mondial cât şi în perioada postbelică, Carol a făcut anumite încercări de a-şi recupera
tronul, dar nu a avut niciun sprijin politic intern sau extern. Carol a murit în Portugalia, fiind
îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril, iar în 2003 rămăşiţele sale au fost aduse în
România, fiind reînhumat la Mănăstirea Curtea de Argeş, în afara bisericii în care se odihnesc
regii României. Regele Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de Principesa
Margareta şi Principele Radu.

România interbelică (1918-1940)

Hohenzollern Mihai 1927-1930 prima domnie; regenţă 3 ani
Hohenzollern Mihai 1940-1947 a doua domnie
25 octombrie 1921 - Se naşte Mihai, fiul lui Carol şi al Elenei, viitorul Rege al
Românilor.
Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea Regenței formate din
Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae al României, fratele lui Carol, şi George
Buzdugan.
6 august 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine
pentru a doua oară rege, fără vreun juramânt pe Constituţie şi fără votul de
aprobare al vreunui Parlament, iniţial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946.
În aceeaşi zi, Mihai e încoronat şi uns rege de către Patriarhul României
Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din Bucureşti. Mihai domneşte a doua
oară doar ca rege de drept divin, nu şi constituţional. Legal, însă, Mihai nu putea
exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi şeful suprem al
Armatei şi de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”.
1 ianuarie 1943 - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziţie împotriva
războiului, ceea ce stârneşte furia germanilor.
11 noiembrie 1947 - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prinţesei Elisabeta a
Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru
acţiunile sale împotriva comuniştilor şi sovieticilor. Aici Mihai se logodeşte cu Ana
de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil.

30 decembrie 1947 - Palatul Regal este înconjurat de trupe sovietice şi unităţi

române fidele comuniştilor. Regele Mihai este nevoit să abdice- România devine
republică.
3 ianuarie 1948 - Regele părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de
câţiva apropiaţi. Când a părăsit România, valorile financiare ale Regelui Mihai se
ridicau la 500.000 franci elveţieni.
1948 - 1989 - După ce a locuit o vreme în Anglia, Mihai se stabileşte în Elveţia, la
Versoix.
 24 decembrie 1990 - După ce inițial Regelui i se permite să intre în România,
guvernul condus de Iliescu și Roman organizează o ambuscadă pe autostrada
București Pitești. Regele Mihai este ridicat de către trupe de poliție înarmate și dus
la Otopeni de unde este expulzat.
23 aprilie 1992 - Regele Mihai revine cu ocazia Paștelui în România. Este
întâmpinat (conform CNN) de peste un milion de români. În urma acestei primiri
triumfale, puterea de la București interzice orice altă vizită a Regelui în țară, de
teama popularității în creștere a opoziției democratice și a monarhiei.
1992-1996 - Regelui i se interzice sistematic să revină în țară.
28 februarie1997 - Regele Mihai revine din exil, reprimind un pașaport
românesc. Regele este întâmpinat de zeci de mii de români cu ocazia călătoriilor sale
prin țară.
martie-mai 1997 - Regele Mihai susține în țările occidentale cauza României
în privința intrării în NATO. Regele dorește să se restabilească în România.
Din 2001, de când familia regală a reintrat în posesia castelului (confiscat de
comuniști în 1948), regele revine aici în fiecare an, ca să trăiască printre amintirile şi
strălucirea vieţii de odinioară. Castelul de la Săvârşin este, fără îndoială, o bună parte din viaţa
sa.