Cu mult timp în urmă, românii erau separați și trăiau în trei țări diferite:

Țara Românească, Moldova și Transilvania, deși oamenii care locuiau în

aceste trei țări vorbeau aceeași limbă, aveau aceleași obiceiuri și aceleași
credințe.
Văzând ei că seamănă atât de mult, s-au gândit că ar fi bine să locuiască
toți în aceeași țară și au început să se gândească să UNEASCĂ toate cele
trei țări într-una singură, mai mare. Cu trecerea anilor, dorința lor de a se
uni a crescut tot mai mult.
Primul moment în care au reușit să facă un mic pas spre unire a fost pe
timpul domniei lui Mihai Viteazul. Acesta era un domnitor viteaz, după
cum îi era și numele, și a reușit pentru câteva zile să fie domnitor în două
țări în același timp: Moldova și Țara Românească. Dar după câteva zile,
dușmanii au reușit să despartă din nou cele două țări.
Deși Mihai Viteazul a murit, românii nu au uitat că el a reușit ceea ce toți
își doreau. Dar pentru câteva sute de ani, unirea nu s-a mai putut realiza.

După vreo 250 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, un alt domnitor
curajos și inteligent pe nume Alexandru Ioan Cuza a reușit să unească din
nou Țara Românească și Moldova. De această dată, unirea nu a mai putut
fi distrusă.
Deși Țara Românească și Moldova erau acum unite într-o singură țară, toți
își doreau ca și Transilvania să se unească împreună cu ele. Acest lucru
s-a realizat după încă 60 de ani.

După un război lung și greu care a cuprins întreaga lume, numit Primul
Război Mondial, Țările Române au primit aprobarea să se unească toate
într-o singură țară cu numele de România.
Această victorie o sărbătorim în fiecare an, pe data de 1 Decembrie. De
atunci, Țara Românească, Transilvania și Moldova nu au mai fost
despărțite.

De 1 Decembrie, în toate orașele și satele din România se fac serbări în

stradă și ceremonii.
Anul trecut, s-au împlinit 100 de ani de la această mare victorie și bucurie.
Și în fiecare an, toți românii spun cu speranță: