Mijloace didactice şi suporturi tehnice de instruire: rol,

funcţii, valenţe formative

Mijloacele didactice reprezintă ansamblul

instrumentelor materiale, naturale, tehnice selectate
şi adaptate la nivelul metodelor şi al procedeelor de
instruire pentru realizarea sarcinilor proiectate.
-sunt instrumente care sprijină cunoaşterea optimă
a aspectelor realităţii;
- oferă informaţii bogate, variate, în forme diverse;
- contribuie la realizarea obiectivelor concrete, ca
resurse practice, de activizare a metodelor didactice;
- reflectă progresul ştiinţei, tehnicii şi valorificarea
datelor cercetării in procesul de învăţământ;
-reprezintă o resursă materială, dar devin şi
instrumente ale profesorului şi elevului, „tehnici” de
învăţare activă, mijloace de realizare a acesteia.
 Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ

• de comunicare – de a transmite informaţii despre

obiecte, fenomene sau procese studiate;
• ilustrativ-demonstrativă – ameliorarea comunicării
orale, prin prezentarea unor experimente, demonstraţii,
modele comportamentale;
• formativ-educativă – exersarea operaţiilor gândirii,
activizarea atenţiei şi formarea unor priceperi şi
deprinderi profesionale;
• motivaţională, stimulativă – dezvoltarea motivaţiei
elevilor pentru conţinuturile , temele studiate;
• de raţionalizare a efortului şi timpului în activitatea de
predare-învăţare (utilizarea şabloanelor, ştampilelor
didactice etc.);
• de evaluare a randamentului şcolar – diagnosticarea
şi aprecierea progreselor elevilor.
 Clasificare

• 1. după funcţiile didactice (I.Cerghit, 2006):

• M.I. informativ – demonstrative: (ob. naturale, substitute tri şi
bidimensionale)
• M.I. de exersare şi formare a deprinderilor (truse, instrumente
th.,instalaţii de laborator , atelier etc.);
• M.I. de raţionalizare a timpului în cadrul lecţiilor (şabloane, hărţi de
contur, aparate de multiplicat);
• M.I. de evaluare a rezultatelor învăţării (baterii de teste, calculatoare).
• 2. după prezenţa /absenţa mesajului didactic (I. Nicola):
• M.I. care cuprind mesajul didactic; ob. naturale, substitute, materiale
grafice, figurative etc.
• M.I. care facilitează transmiterea mesajelor didactice: instrumente,
aparate, instalaţii, calculatoare etc.
• 3. după criteriul istoric:
• generaţia 1 (mijloace clasice): tablă, manuscrise, obiecte de muzeu
• generaţia 2 (mijloace scrise): manuale, texte imprimate
-generaţia 3 (mijl. audio-vizuale): diapozitive, film, tv etc
• generaţia 4 (mijloace integrate): laborator lingvistic audio, invăţământ
programat;
• generaţia 5: calculatorul
 Instruirea asistată de calculator
• a) „Informatizarea învăţământului” - include două laturi
fundamentale (I. Nicola, 2000):
• introducerea informaticii în şcoală: pregătirea şi instruirea
elevilor în vederea utilizării calculatorului; familiarizarea copiilor şi
elevilor de la cea mai fragedă vârstă cu tehnicile de utilizare a
calculatorului;
• utilizarea calculatorului, ca mijloc de învăţământ, în procesul
didactic, în actul de predare-învăţare.
• b) Definirea instruirii asistate de calculator:
• - metodă didactică ce valorifică principiile de modelare şi de analiză
cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii
informaţionale şi comunicaţionale, caracteristice societăţii de tip
postindustrial (S. Cristea, 1998)
• c) Caracteristicile instruirii asistate de calculat:
• are valoare de strategie didactică:
• - mijlocul de învăţământ este calculatorul;
• - metoda este I.A.C.;
• - forma de organizare este activitatea individuală
 Utilizarea calculatorului ca mijloc de învăţământ
• în predarea unei lecţii, în scopul optimizării procesului de
argumentare, de evidenţiere a mişcării cu ajutorul
desenului de animaţie;
• în verificarea unei lecţii sau a unei secvenţe dintr-o
lecţie, a unui capitol, prin intermediul calculatorului:
• prezentarea unor întrebări formulate anterior de către
cadrul didactic prin care se solicită elevului răspunsuri
adecvate;
• articularea unor cunoştinţe însuşite de elevi în timpul
studiului individual;
• compararea răspunsurilor primite cu cele corecte prin
indicarea imediată, grafic şi sonor a gradului lor de
corectitudine;
• acordarea de ajutor şi punerea la dispoziţie a
informaţiilor suplimentare în cazul unor răspunsuri
eronate sau incomplete; prezentarea rezultatelor
obţinute la teste;
• efectuarea de exerciţii pentru formarea unor
deprinderi adecvate obiectivelor didactice;
• simularea unor fenomene în mişcare prin
imagini animate, suplinirea unor demonstraţii
experimentale;
• crearea de situaţii problemă cu valoare
motivaţională;
• îmbunătăţirea procesului de feedback;
• desfăşurarea activităţilor diferenţiate;
• realizarea activităţilor recapitulative;
• organizarea jocurilor didactice pe teme
complementare/ de aprofundare a cunoştinţelor
însuşite în cursul lecţiilor.
 Avantajele utilizării calculatorului

• deprinderea unei tehnici educative flexibile, cu largi

posibilităţi de utilizare;
• individualizarea instruirii elevilor prin adaptarea nivelului
de pregătire în raport de calitatea rezultatelor obţinute;
• oferirea unor posibilităţi de afirmare a creativităţii
pedagogice;
• obiectivizarea imaginii clasei şi a elevului, prin realizarea
unui control şi a unei asistenţe psihopedagogice;
• oferirea unui volum mare de informaţii (rapid);
• asigurarea accesului concomitent al unui număr mare de
utilizatori la softurile educaţionale;
• obiectivitatea crescută în realizarea evaluării;
• stimularea atenţiei şi determinarea unei participări
afective din partea elevului;
• lărgirea orizontului de cunoaştere, facilitarea învăţării
prin descoperire etc.
 Dezavantajele utilizării calculatorului

• crearea unei relative izolări a elevului şi diminuarea

capacităţii de comunicare interpersonală;
• modificarea specificului relaţiei didactice, ca relaţie
bazată pe comunicarea verbală, nonverbală,
paraverbală;
• transformarea activităţii profesorului (care devine mai
mult una de supraveghere, consiliere, îndrumare,
mediere a raportului elev-calculator);
• estomparea modelului educativ oferit de profesor, care
devine un organizator al învăţării;
• oferirea unei imagini artificiale asupra realităţii, ca
urmare a situaţiilor de simulare, de modelare şi de
apelare la joc;
• inducerea tehnicismului;
• amplificarea unor afecţiuni oculare sau ale coloanei
vertebrale etc.
 Direcţii de acţiune

• sensibilizarea personalului didactic în problematica

informaticii, în IAC , care să fie gândită ca acţiune de
promovare a unui mod de instruire şi învăţare;
• formarea unor programatori pe discipline sau grupuri de
discipline şcolare şi a unor psihopedagogi cu o bună
pregătire ştiinţifică şi cibernetică, în vederea elaborării
programelor;
• dotarea şcolilor cu mijloacele tehnice de instruire
necesare; plasarea calculatorului în ansamblul denumit
tehnologie didactică, pentru a-i evidenţia valenţele şi
limitele în utilizare;
• organizarea unor cercetări experimentale şi constituirea
unor unităţi pilot pentru instruirea asistată de calculator,
în vederea formulării unor concluzii pertinente.