- THE AGE OF

TURBULENCE -
BLACK MONDAY
ALAN GREENSPAN
 Aspecte esențiale
Capitolul 5 al cărții ,,THE AGE OF
TURBULENCE”, scoate în evidență
numirea lui Alan Greenspan în
funcția de Președinte al FED-ului și
prăbușirea bursei din data de
19 octombrie 1987.
 Alan - ,,DOMNUL
PREȘEDINTE’’
 Odată ajuns în clădirea FED-ului, Alan este
întâmpinat de Dennis Buckley – agentul lui de
securitate.
 Alan va lua parte la o serie de instructaje
denumite ,,seminarii individuale” timp de 10 zile în
sala de conferință a Consiliului.
*Consiliul Rezervei Federale numără aproximativ
două mii de oameni şi are un buget anual de
aproape 300 de milioane de dolari.
 În urma acestor seminarii, acesta a aflat despre unele secţiuni ale
legii de funcţionare a FED-ului și despre tot felul de secrete despre
reglementările bancare.
 Preşedintele Fed-ului deţine mai puţină putere unilaterală decât ar putea sugera
titulatura funcţiei lui. Prin lege, Alan nu controla decât ordinea de zi pentru
şedinţele Consiliului Guvernatorilor — asupra tuturor celorlalte chestiuni, Consiliul
era cel care hotăra, prin majoritate de voturi, iar preşedintele nu reprezenta decât un
singur vot din şapte.

 De asemenea, acesta nu era în mod automat preşedintele Comitetului Federal al

Pieţei Deschise (Federal Open Market Committee — FOMC), foarte influentul
organism care controlează rata dobânzii-cheie sau de referinţă pentru fondurile
federale, adică principala pârghie de control a politicii monetare din Statele Unite.

 * Comitetul FOMC este format din cei şapte guvernatori ai Consiliului şi din
preşedinţii celor douăsprezece bănci regionale ale Rezervei Federale (din care
numai cinci pot să voteze într-o şedinţă), iar hotărârile se iau şi aici tot prin
majoritate de voturi.

 Don Kohn, secretarul FOMC, îl va învăța pe Alan toate protocoalele unei şedinţe.
(Don, care se va dovedi a fi cel mai eficace sfătuitor de politică pentru el în
sistemul Fed)
 Aspecte critice
• La începutul lunii octombrie, piaţa acţiunilor a luat-o rapid în
jos, cu 6 procente în prima săptămână, apoi cu alte 12 procente
în a doua săptămână. Pierderea cea mai mare a fost în ziua de
vineri, 16 octombrie, când indicele Dow Jones a scăzut cu 108
puncte.

• De la sfârşitul lui septembrie, aproape jumătate de trilion de

dolari, în câştiguri pe hârtie, se evaporaseră numai de pe piaţa
bursieră — ca să nu mai vorbim de pierderile produse pe cea
valutară şi pe alte pieţe. Declinul a fost atât de copleşitor, încât
revista Time a dedicat două pagini întregi pieţei bursiere în
numărul din acea săptămână, sub titlul „Masacru în octombrie
pe Wall Street".
 19 octombrie 1987
 În această zi, Alan, avea avion către Dallas, unde urma să țină
un discurs la convenţia Asociaţiei Bancherilor Americani,
pentru a nu da impresia că FED-ul a intrat în panică.
 În dimineața acestei zile, piața s-a deschis anemic cu o scădere
de 200 de puncte.
 În decursul acelei zile, piaţa căzuse cu 508 puncte — o scădere
de 22,5%, reprezentând cea mai mare pierdere pe o singură zi
înregistrată în istoria bursei, mai mare şi decât cea din ziua
când începuse Marea Criză: Vinerea Neagră din 1929.
 CAUZA: ACȚIUNILE SUPRAEVALUATE ȘI TRANZACȚIILE RAPIDE
ELECTRONICE SAU CĂDEREA PIEȚELOR DE OBLIGAȚIUNI DIN EUROPA
ȘI SUA.
 Sarcina Fed-ului, atunci când apare starea de panică pe piaţa bursieră, constă în
a ţine la distanţă paralizia financiară — o stare haotică, în care agenţii economici
şi băncile încetează să-şi mai facă reciproc plăţile cuvenite şi economia se opreşte.
• Marți dimineață, pieţele s-au învârtit nebuneşte în cerc . Cei de la Bursa New York sunaseră
să comunice oficial că au de gând să se închidă peste o oră: tranzacţiile pe cele mai
importante acţiuni încetaseră, din lipsă de cumpărători.

• Dacă închizi o piaţă în timpul unui crah, nu faci altceva decât să complici dificultăţile
investitorilor. Va fi extraordinar de greu, după aceea, să reiei tranzacţionarea — pentru că
nimeni nu ştie la ce preţuri ar trebui să se facă, nimeni nu vrea să fie pri mul care să ceară
sau să ofere un preţ. Procesul de resuscitare poate să dureze multe zile, iar riscul este acela
ca, în tot acest timp, întregul sistem financiar să stagneze, iar economia să sufere un şoc
pustiitor. Piaţa a fost aceea care a salvat situația, prin propriile-i forţe - în acele şaizeci de
minute de preaviz, s-au materializat suficienţi cumpărători încât Bursa New York să renunţe
la planul de-a se închide.

• Fed-ul a atacat situaţia de criză pe două fronturi. Prima lor provocare era Wall Street-ul:
trebuia să-i convingă pe cei din marile firme de brokeraj şi bănci de investiţii, dintre care
multe se clătinau deja în urma pierderilor suferite, să nu se oprească din a face tranzacţii.

• Gerry Corrigan a fost eroul, în tot acest efort. Ca şef al Fed-ul din New York, cădea în
sarcina lui să-i convingă pe jucătorii de pe Wall Street să dea bani cu împrumut şi să
tranzacţioneze în continuare — să rămână în joc.
• În timp ce se petreceau toate aceste lucruri, FED- ul avea grijă
să asigure mai departe lichiditatea în sistem. FOMC le-a
ordonat operatorilor de la banca Fed a New Yorkului să
cumpere bilete de tezaur în valoare de mul te miliarde de
dolari, pe piaţa deschisă.

• Efectul a fost acela de a pune în circulaţie mai multă monedă

şi de a scădea dobânzile pe termen scurt. Deşi ne
străduiserăm să înăsprim creditarea înainte de crah, acum
coboram dobânzile pentru ca economia să rămână în
mişcare.
 +Sspecte pozitive+
• Treptat, preţurile s-au stabilizat pe diferitele pieţe şi, cam pe la
începutul lui noiembrie, membrii echipei de managementul
crizei au revenit la activităţile lor de rutină. Contrar temerilor
tuturor, economia s-a ţinut tare, crescând efectiv cu o rată
anuală de 2 la sută în primul trimestru din 1988 şi accelerând
apoi la o rată de 5 procente în al doilea trimestru.

• În prima parte a anului 1988, indicele Dow se stabilizase în

jurul cifrei de 2 000 de puncte, adică înapoi la valoarea de la
începutul anului 1987, iar acţiunile au revenit pe un traseu
ascendent, mult mai modest şi mai sustenabil.
Mulţumesc !