Cursul 2

Celula vegetală
2.1. Ce este celula
2.2. Cum se studiază celula
2.3. Dimensiunile celulelor
2.4. Formele celulelor
2.5. Structura celulei vegetale eucariote
2.6. Diviziunea celulară
2.1. Ce este celula

Teoria celulară
M.-J. SCHLEIDEN, M. SCHWAN (1838, 1839)

• Orice formă de viaţă de pe Terra este constituită din una

sau mai multe celule.
• Celulele se formează din celule pre-existente.
• Celula este cea mai mică formă de viaţă.
Celula este un sistem extrem de complex.

În ciuda tuturor progreselor tehnologice, omul

nu a reuşit până astăzi să sintetizeze o
celulă de novo, pornind de la materie nevie !
2.2. Cum se studiază celula vegetală

Observaţia microscopică
- microscopul optic
- microscopul electronic
(precedată de fracţionarea componentelor celulare)

- microscopul cu contrast de fază, ...

Fracţionarea componentelor celulare

 2 
2

G  r  N
2
 r
 60 
2.3. Dimensiunile celulelor
 2.4. Formele celulelor

Celule parenchimatice Celule prozenchimatice

Clasificarea componentelor celulare

Componentele celulare = constituenţi celulari = organite = organele

Clasificări ale componentelor celulei:

- “celula = membrană + citoplasmă + nucleu”

clasificare simplistă, veche

- “celula = protoplasmă + paraplasmă”

clasificare statică

- “celula = sistemul de endomembrane

+
matricea nucleo-citoplasmatică
+
conţinuturile incluse”
clasificarea nouă, perspectivă funcţională
 2.5. Structura celulei vegetale eucariote*

2.5.1. Structurile membranale

2.5.1.1. Plasmalema şi mecanismele de transport
2.5.1.2. Reticulul endoplasmatic (RE)
2.5.1.3. Complexul Golgi (dicziozomii)
2.5.2. Citoplasma fundamentală. Cilii şi Flagelii
2.5.3. Nucleul
2.5.4. Cloroplastul şi fotosinteza
2.5.5. Mitocondriile şi respiraţia
2.5.6. Ribozomii
2.5.7. Citozomii: microzomii, peroxizomii şi glioxizomii
2.5.8. Vacuolele
2.5.9. Incluziunile ergastice
2.5.10. Peretele celular şi corpii paramurali

*eucariote vs. procariote

Celula vegetală vs. celula animală:
- celula vegetală are perete celular celulozic;
- celula vegetală este puternic vacuolizată;
- celula vegetală conţine plastide (cloroplaste, amiloplaste,
cromoplaste, ...)
-…
2.5.1.1. Plasmalema şi mecanismele de transport prin
plasmalemă

Plasmalemă = citolemă = membrana ectoplasmatică

= peliculă subţire la marginea celulei, alipită
peretelui celular
= din fosfolipide şi proteine
(fosfolipide: fosfatidilserină, fosafatidilglicerol, fosfatidilinozitol,
... Fosfolipidele sunt substanţe bipolare.
proteinele: au rol în tranzitul substanţelor prin plasmalemă)

Structura plasmalemei: film dublu fosfolipidic în care sunt

încastrate proteine.
structura unei macromolecule de fosfolipide (element
structural al plasmalemei)
Mecanisme de transport / tranzit prin plasmalemă

a) ionii

- transport pasiv (apa şi unii ioni pot intra/ieşi liber prin

difuziune, pe baza diferenţei de potenţial)

- transport activ: cu consum de energie metabolică

ATP → ADP + P
- datorat proteinelor încastrate, numite cărăuşi sau
pompe de ioni
- uniport: transportul unui ion
- simport: transportul a doi ioni (K+ şi Cl-, K+ şi H+,
...)
- antiport: un ion intră şi un ion iese
apa, oxigenul, dioxidul de carbon pot tranzita liber prin
plasmalemă, (difuziune)
b) substanţele macromoleculare

transport de masă = citoză

- exocitoză
- endocitoză
- fagocitoză,
pinocitoză
2.5.1.2. Reticulul endoplasmatic

= sistem multiramificat de canalicule şi vezicule, mărginite de o membrană

simplă

RE neted - rol în transportul substanţelor

RE rugos (cu ribozomi ataşaţi de membrană) – rol în sinteza proteinelor

Toate celulele sunt legate prin intermediul desmotubulilor (filamente ale RE

care traversează peretele celular). Zonele (plajele) cu mai mulţi desmotubuli
se numesc plasmodesme. Astfel, toate celulele organismului vegetal sunt
legate într-un continuum simplasmic.
RE neted şi RE rugos
2.5.1.3. Complexul Golgi (dictiozomii)

- numai la eucariote
= grupuri de cîte 4-6 discuri suprapuse, legate între ele prin tubuli, din care se
desprind vezicule. Fiecare disc (cisternă turtită) se numeşte dictiozom şi are
un diametru de pînă la 3 m
- organit polar situat între RE rugos şi peretele celular: faţa dinspre RE rugos se
numeşte faţa cis, faţa dinspre peretele celular este faţa trans.
- rol principal: procesarea = glicozilarea proteinelor sintetizate în RE rugos.
Glicozilare = adăugarea de glucide.
După glicozilare, substanţele astfel formate migrează prin
exocitoză spre plasmalemă şi peretele celular. (Unele
proteine intră în constituţia plasmalemei, iar glucidele intră în
constituţia peretelui celular.).
2.5.2. Citoplasma fundamentală

= hialoplasmă = matrice citoplasmatică = mediu intern al celulei în care se

găsesc organitele
- structură şi compoziţie chimică complexă (apa este constituentul principal)
- alcătuită dintr-o reţea tridimensională de proteine (citoscheletul) în ochiurile
căreia se găsesc apă şi diverse alte substanţe

- Structurile proteice fibrilare care constituie citoscheletul:

- microfilamente de actină (  7 nm)
- fialmente intermediare (  10 nm)
- microtubuli (  24 nm)
Microtubulii
-  24 nm, L = 1 m - … câţiva mm)
-structura: cilindru gol cu pereţii din 13 şiruri spiralate de proteine globulare.
- Fiecare şir = o macromoleculă de tubulină.
- O macromoleculă de tubulină = 2 subunităţi (-tubulină + -tubulină)
-rol: mişcarea citoplasmei (motilitatea, ... cicloza, migrarea cromozomilor,
citoză...).
-intră în alcătuirea cililor şi flagelilor
Cilii şi flagelii
-  2,5 m
-structuri externe ale celulei foarte asemănătoare, dar:
- flagelii sunt mai lungi
- cilii sunt mai numeroşi per celulă
-rol: mişcarea celulelor în mediu lichid (e.g. algele, gameţii ...).
- alcătuire = corp bazal (“ancoră”) + mănunchiuri de axoneme
- Axonema = structură de tip “9 + 2” (la eucariote)
- cilindru cu pereţii din 9 dublete de microtubuli, în mijloc cu o pereche de
microtubuli. Axul este legat de perete prin raze de drineină.
- dubletul = 2 subunităţi:
- subunitatea A = microtubul complet (13 protofilamente de tubulină)
- subunitatea B = microtubul incomplet (10 protofilamente de tubulină)
- Mecanismul mişcării: alunecarea sununităţii A peste subunitatea B, de unde rezultă o
mişcare ondulatorie de “biciuire”. Energia necesară mişcării provine din hidroliya ATP.
secţiune transversală printr-o axonemă
un cil / flagel = un mănunchi de axoneme sub o membrană
comună
cilii şi flagelii au mişcări ondulatorii de “biciuire”
2.5.3. Nucleul

- (0) – 1- (n) într-o celulă

- rol: fundamental în viaţa celulei. Celulele anucleate
sunt fie moarte, fie rolul nucleului lipsă este suplinit de
nucleii celulelor vecine.
- structură:
- membrană (anvelopă) nucleară dublă
- cariolimfă (sucul nuclear)
- cromatină (prin condensare formează cromozomii)
- nucleol(i)
ADN-ul complexat cu proteine
(histone) constituie cromatina

În timpul diviziunii celulare

cromatina se condensează şi
formează cromozomii
structura cromozomului
2.5.4. Cloroplastul şi fotosinteza

- cloroplastele sunt un tip de plastide. Alte tipuri sunt:

proplastele, cromoplastele, leucoplastele. Toate plastidele
constituie plastidomul. Înrudirea dintre tipurile de plastide
este demonstrată de faptul că plastidele îşi pot schimba
tipul.
Cloroplastul = sediul (situl) fotosintezei

- cloroplastele “granulele verzi” din celula vegetală. Se

găsesc în toate organele verzi ale plantelor superioare.
formă lenticulară ( = 4 – 10 m, grosime = 1 m)
- structură:
- membrană dublă lipoproteică
- stroma
- tilacoidele stromei
- granum (pl. grana) interconectate
- ADN
- ribozomi
 Nota Bene !
Fotosinteza algelor are loc în
organite numite cromatofori.
Cromatoforii au structură
diferită de cloroplastele
plantelor superioare.
fotosinteza

- două faze:
- faza de lumină (în grana). Înmagazinarea energiei. Reacţii
complexe; implicate patru complexe enzimatice:
- fotosistemul I (clorofila, pigmenţii carotenoizi, ...)
- fotosistemul II (clorofila, carotenoizi, ..)
- citocromul f şi citocromul b
- ATP-sintaza
- faza independentă de lumină (de întuneric): în stroma, fixarea
carbonului.

Fotosinteza nu se desfăşoară la fel la toate plantele: tipurile

fotosintetice: C3, C4, CAM
Cromoplastele

- cromoplaste = “plastide colorate”

- culoarea este dată de pigmenţii carotenoizi
- în celulele fructelor, petalelor, rădăcinilor (e.g. morcov)

cristale de licopină în fructele de tomate

Amiloplastele

- amiloplate = plastide cu amidon = grăunciori de amidon

- formă caracteristică fiecărei specii (fasole, porumb, cartof,
...). Amidonul este un compus foarte frecvent întâlnit la
plante (polimer al glucozei): o formă de depozitare a
energiei.
- în celulele fructelor, petalelor, rădăcinilor (e.g. morcov)
2.5.5. Mitocondriile şi respiraţia

- sferice, ovoidale sau cilindrice, în număr de câteva sute per

celulă
- de două tipuri: crista şi tubuli
- structura:
în matrice are loc ciclul lui Krebs, iar în membrana internă
fosforilarea oxidativă
2.5.6. Ribozomii (granulele lui Palade)

- corpusculi  sferici de cca 20 nm, din două subunităţi

- compoziţie chimică: ARN şi proteine
- la nivelul lor are loc asamblarea lanţurilor polipeptidice (=
procesul de translaţie (traducere))
2.5.7. Citozomii

- lizozomi
- peroxizomi
- glioxizomi

- vezicule de dimensiuni mici, cu membrană simplă, care

conţin diverse proteine cu rol enzimatic.
2.5.8. Vacuolele

- vezicule cu membrană simplă (tonoplast) fosfolipidică

- funcţii:
- reglarea turgescenţei celulei şi a schimburilor de apă
- depozitare (glucide, pigmenţi antocianici, taninuri)
- conţin enzime cu diverse roluri
2.5.9. Incluziunile ergastice

- compartimente celulare în care se depozitează reziduuri ale

metabolismului celular
- lichide sau solide (grăunciori de amidon, grăunciori de
aleuronă, cristale minerale)
2.5.10. Peretele celular

- la marea majoritate a plantelor

- structură discontinuă (punctuaţiuni, desmotubuli -
plasmodesme)
- funcţii:
- membrană scheletică – asigură turgescenţa
- mediu prin care circulă soluţiile în corpul plantei (apoplast)
- protecţie

Structura:
- fractală, “complicată”: mănunchiuri de mănunchiuri de
mănunchiuri de molecule de celuloză
- celuloza polimer al  - D - glucozei
- faze: fragmoplast, perete primar, perete secundar, perete
terţiar
- creştere:
- în grosime: prin apoziţie
- în suprafaţă: prin intussuscepţiune
- modificări secundare:
- lignificare (acid shikimic) (“cimentare”)
- suberificare (suber = plută)
- cerificare
- cutinizare (cuticula)
- mineralizarea (= impregnare cu CaCO3, SiO2)
- gelificare
- lichefiere

Corpii paramurali
2.6. Diviziunea celulară

- la procariote: sciziparitate (= fisiune binară)

- la eucariote:
- mitoză (= diviziune ecvaţională)
- equatio = egalitate
- celulă-mamă cu 2n cromozomi  2 celule-fiice tot cu 2n cromozomi
fiecare
- meioză (= diviziune reducţională)
- celulă-mamă cu 2n cromozomi  4 celule-fiice cu n cromozomi fiecare
Mitoza
Mitoza
Mitoza
Mitoza
Mitoza
Mitoza
 Meioza
• etapa reducţională
– profaza I
• leptoten
• zigoten
• pachiten
• diploten
• diachineză
– metafaza I
– anafaza I
– telofaza I
– (interfază)
• etapa ecvaţională (profaza II, metafaza II,
anafaza II, telofaza II)
crossing-over = schimbul de fragmente de cromatide între
omologi
= proces ce participă la diversificarea lumii vii
 Mitoza versus Meioza:
mitoza
în vîrfurile rădăcinii şi tulpinii, ...
dintr-o celulă-mamă (2n) se
obţin două celule-fiice (2n)
proces conservativ
1 etapă, cu cinci faze (profază,
metafază, anafază, telofază,
interfază)
meioza
în organele sexuale
dintr-o celulă-mamă (2n) se
obţin patru celule-fiice (n)
proces recombinativ
(crossing-over + “dansul
cromozomilor”)
2 etape (reducţională = meioza I
şi ecvaţională = meioza II),
fiecare cu aceleaşi faze, în
principiu, ca mitoza. Profaza
meiozei I este împărţită în 5
subfaze (leptoten, zigoten,
diploten, pachiten, diachineză).
 diadă

tetradă