Regnul Plantae este o categorie

sistematică care cuprinde,

conform oamenilor de știință
,organismele pluricelulare
fotosintetizante, adaptate primar
la viața terestră. Acest regn se
împarte în briofite (mușchi),
pteridofite (ferigi) și spermatofite
(gimnosperme și angiosperme).
Plantă este și nume generic dat
organismelor vegetale, cu o
organizare mai simplă decât a
animalelor și care își extrag hrana
prin rădăcini, caracterizându-se
prin prezența clorofilei, prin faptul
că membrana celulei este formată
din celuloză și, în cazul speciilor
superioare, prin alcătuirea
corpului din rădăcină, tulpină și
frunze.
Reproducerea reprezintă procesul de multiplicare al organismelor,
și este deci caracteristică și plantelor.
Plantele se port multiplica prin reproducere asexuată,
reproducere sexuată sau reproducere care cuprinde ambele tipuri
enumerate anterior.
Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se pornește
poartă numele de germene.
Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuați, iar
reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați.
Germenii sexuați poartă numele de zigoți.
Germenii asexuați pot fi de două feluri specializați și
nespecializați.
Germenii specializați asexuați pot fi spori sau zoospori.
Germenii asexuați nespecializați pot fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau
fragmente de organe vegetative.
 POLENIZAREA
Polenizarea este un proces vital
pentru toate plantele cu flori. Pentru
realizarea ei cu succes, natura a
creat soluții foarte ingenioase.
Plantele, spre deosebire de animale,
nu pot porni la drum pentru a găsi un
partener de împerechere. Ele sunt
nevoite să se bazeze pe alte
elemente pentru a transporta polenul
de la o plantă (sau o parte a plantei)
la alta, și pentru a produce semințe.
Polenizarea este importantă pentru
plante deoarece fără aceasta speciile
nu s-ar putea reproduce. Polenizarea
încrucișată, când polenul ajunge pe
stigmatul unei flori diferite (care poate
fi și pe aceeași plantă), prezintă un
avantaj față de autopolenizare, că
poate crea niște variante cu
capacități îmbunătățite de adaptare la
mediu.
Este o modalitate foarte răspândită,
grăuncioare mici și ușoare de polen,
asemănătoare cu particulele de praf, se
răspândesc prin intermediul curenților de
aer.
Acest tip de polenizare îl putem întâlni la
mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la
plante importante pentru economie
(porumb).
Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin
vânt.
Plantele care se polenizează prin vânt
trebuie să aibă posibilitatea de a produce
cantități mari de polen spre a asigura ca
între miliardele de grăuncioare de polen să
existe câteva care să ajungă exact pe
stigmatul florii corespunzătoare.
Florile plantelor polenizate de insecte
au în general culori vii și mirosuri
puternice. Dacă florile sunt mici atunci
aceasta formează buchețele, sau sunt
înconjurate de foi colorate (bractee),
pentru a stârni cât mai mult interesul
insectelor. De exemplu, crăciunița
(Poinsettia), este de fapt alcătuită din
foi de bractee colorate, care atrag
insectele la florile propriu-zise destul
de neînsemnate. Polenul florilor care
sunt polenizate de insecte sunt în
general mai mari decât cele polenizate
prin vânt, și adesea au o suprafață
lipicioasă spre a se lipi mai ușor de
corpul insectelor.
• Această modalitate de polenizare este mai puțin răspândită deoarece
este indispensabilă pentru plantele cu flori acvatice.
• Aceste plante produc grăunțe de polen lungi, care datorită densității se
scufundă ușor în apa mării, până când se agață de un stigmat împănat.
• Un animal este un organism (ființă vie)
pluricelular, heterotrof, deci care nu își poate produce el
însuși substanțele organice necesare hrănirii (cum fac
plantele, algele și bacteriile albastre verzi prin fotosinteză),
fiind nevoit să folosească substanțe organice gata
preparate luate din mediu. Majoritatea
folosesc oxigenul pentru respirație. Există și unele animale
care trăiesc în medii fără oxigen. Acestea respiră anaerob.
• Organismele care au fost încadrate în Regnul Animalia au
fost introduse în uNități sistematice din ce în ce mai mici în
funcție de legăturile lor filogenetice. Referitor la aceaste
subîmpărțiri există mai multe păreri, care sunt prezentate
în subcapitolul „Clasificarea Regnului Animalia”.
 Toate animalele se reproduc
sexuat. Ele au organe
sau ovule. Acestea se
unsesreproducătoare
specializate ce, prin meioză,
produc spermatozoizi c în
procesul
numit fecundație pentru a
forma zigotul (sau celula-ou),
din care se va dezvolta un
organism nou.

• Unele animale sunt capabile și

de reproducere asexuată. Acest lucru
poate avea loc prin parthenogeneză,
proces prin care se formează ouă fertile
fără fecundație (împerechere), sau, în
unele cazuri, prin fragmentare, ca de
exemplu la spongieri. O altă modalitate
de înmulțire asexuată
este înmugurirea întâlnită tot la animalele
inferioare (spongieri, hidră).
• Zigotul începe să se dividă. Va rezulta un conglomerat de celule cu aspect sferic
numit morulă.
• Celulele continuă să se dividă și se dispun într-un singur strat, formând o sferă
delimitată la exterior de un singur strat de celule, numit blastoderm.
• Acesta delimitează în interior o cavitate centrală numită blastocel plină cu lichid.
Celulele se divid în continuare și la unul din polii blastulei pătrund în interiorul
cavității.
• Rezultă o structură cu două straturi de celule, unul extern numit ectoderm și unul
intern, numit endoderm.
• Endodermul delimitează o cavitate internă arhenteronul (intestinul primitiv).
• Cavitatea arhentronul, prezintă o singură deschidere numită blastopor. Această
structură nouă poartă numele de gastrulă
• Spongierii și celenteratele sunt organime animale inferioare care rămân în acest
stadiu doar cu ectoderm și endoderm și din această cuză se numesc animale
didermice (diploblaste).
• Începând cu viermii structura gastrulei se complică, prin diferențierea unei a treia foițe
embrionare mezodermul, care este localizat între ectoderm și endoderm.
• Aceste animale se numesc tridermice (triploblastice).