CALORIMETRIE ÎN BOMBA DE COMBUSTIE

Aspecte teoretice
Căldura de combustie este efectul termic care însoţeşte arderea completă a unui mol de
compus, la presiunea de o atmosferă şi la o temperatură dată. În termochimie această temperatură
este T = 298,15 K (25 0C). În aceste condiţii se defineşte căldura de ardere (combustie) standard,
 c H 0298 , care se găseşte tabelată pentru un număr foarte mare de compuşi. Toate valorile entalpiilor

de ardere sunt afectate cu semnul minus, prin ardere se cedează căldură.

Căldura de combustie raportată la unitatea de masă poartă numele de putere calorică.
O aplicaţie directă a acestei lucrări este determinarea puterii calorice a hranei care reprezintă
cantitatea de căldură eliberată la oxidarea unui gram de hrană până la produşi metabolici finiţi.
Rezultatele obţinute sunt utilizate în stabilirea dietelor controlate.
Din căldura de combustie (putere calorică) obţinută experimental şi din căldura de formare
calculată, se pot trage concluzii referitoare la structura substanţelor studiate (tipuri de legături
chimice, izomerie, energie de rezonanţă, energia legăturilor  în sisteme organice aromatice, energie
de reţea, etc.).
Căldura de combustie se determină în calorimetru adiabatic de combustie cunoscut şi sub
numele de bombă calorimetrică.
În cazul acestui tip de calorimetru procesele sunt izocore astfel că efectul termic asociat
proceselor se calculează cu relaţia:
CsistemT*
U  
n

cal  mol -1 sau J  mol -1  (1)

unde:
 „–“ evidenţiază faptul că toate procesele de combustie sunt exoterme;
 Csistem - capacitatea calorică a sistemului calorimetric (calK-1 sau JK-1);
 T* - variaţia de temperatură datorată arderii produsului calculată cu relaţia (2) (K);
 n - numărul de moli de substanţă supusă arderii.

1  T   T  
T*  T        tp
2  t i  t f 
(2)

1
unde: - T reprezintă diferenţa între valoarea temperaturii citită înainte de declanşarea
procesului (ultima valoare a perioadei iniţiale) şi valoarea la care procesul se termină
(ultima valoare citită din perioada principală);
 T   T 
-   şi   reprezintă raportul dintre variaţia de temperatură şi durata perioadelor
 t  i  t  f
iniţială şi finală;
- tp reprezintă durata perioadei principale.

Aparatură de laborator şi reactivi

- bombă calorimetrică (calorimetru adiabatic pentru combustie);

- acid benzoic cristalizat;
- diferite substanţe organice cristalizate care sunt supuse arderii;
- apă distilată;
- tub cu oxigen sub presiune.
Bomba calorimetrică este un calorimetru cvasiadiabatic confecţionat din oţel inoxidabil (fig.
1). Aceasta are o formă cilindrică şi este prevăzută cu un capac cu închidere etanşă prin care trec:
- doi conductori electrici (cu ajutorul cărora se declanşează arderea);
- conductă metalică cu robinet (pentru alimentare cu oxigen);
- termometru;
- agitator.

Figura 1. Schema generală a unei bombe calorimetrice

2
 Determinarea capacităţii calorice
Suport teoretic
În cazul bombei calorimetrice capacitatea calorică a sistemului (apă, bombă de combustie,
termometru, agitator) se determină prin metoda chimică. Metoda constă în combustia unei substanţe
etalon, pentru care se cunoaşte cu exactitate puterea calorică. Cel mai utilizat etalon este acidul
benzoic pentru care q  6 318 cal  g -1 . În acest caz bilanţul energetic este:

q e me  Q1  Q 2  CsistemT* (3)
unde:
 qe este puterea calorică a etalonului (calg-1);
 me este masa de etalon (g);
 Q1  0,239  UIt  0,239  RI 2 t este căldura degajată prin efect Joule la închiderea circuitului
pentru declanşarea arderii (RCr-Ni = 0,18 cm-1);
 Q 2  m Cr  Ni q Cr  Ni este efectul termic datorat arderii firului de Cr-Ni (qCr-Ni = 335 calg-1).

Capacitatea calorică a sistemului este:

q e m e  Q1  Q 2
Csistem 
T *

cal  K -1  (4)

Efectul termic de combustie pentru o substanţă organică se calculează cu relaţiile:

C sistemT*
q
m
(5)
C sistemT*
 c U 298,15 
0

n
în care:
 m, n - masa respectiv numărul de moli de substanţă supusă combustiei;
 Csistem - capacitatea calorică a sistemului (calK-1 sau JK-1);
 T* - variaţia de temperatură calculată cu relaţia (2).

Căldura de combustie la presiune constantă, Δc H 298,15 , se poate calcula din căldura de

0

combustie la volum constant, Δc U298,15 , şi variaţia stoechiometrică a numărului de moli de gaze

0

participante la reacţie:

ΔcH0298,15  Δc U0298,15  ΔnRT (6)

3
Determinare experimentală
 se confecţionează o pastilă de acid benzoic care se cântăreşte la balanţa analitică (se
recomandă ca masa pastilei să fie între 0,3 g şi 0,5 g);
 pastila se leagă cu ajutorul firului de Cr-Ni de electrozii bombei calorimetrice;
 se închide capacul etanş şi se alimentează cu oxigen la presiunea de lucru;
 se deconectează conducta de alimentare cu oxigen şi se introduce bomba în vasul cu pereţi
dubli (calorimetrul propriu-zis) în care se află un volum cunoscut de apă distilată;
 se pune în funcţiune agitatorul şi se fac citiri de temperatură din minut în minut;
 la atingerea regimului termic staţionar (variaţii de temperatură mai mici de 0,01 grad/min) se
închide circuitul electric (se declanşează arderea) şi se fac citiri de temperatură în continuare până la
reintrarea sistemului în regim termic staţionar;
 se calculează variaţia de temperatură, T* , cu relaţia (2), iar Csistem cu relaţia (4);
 rezultatele se trec în tabelul 1;

Tabelul 1. Capacitatea calorică a sistemului calorimetric și constanta calorimetrului

Csistem A
ΔT* (K )
J·K-1 cal·K-1 J·K-1 cal·K-1

 se deconectează bomba de la sursa de curent electric, se scoate din calorimetru, se

depresurizează şi se deschide.

Determinarea căldurii de combustie pentru diverse substanţe organice

 se confecţionează din substanţa supusă studiului o pastilă cu masa de (0,3-0,5) g şi se
cântăreşte la balanţa analitică;
 se parcurg în continuare toate etapele prezentate la determinarea capacităţii calorice;
 T* pentru fiecare probă se calculează cu relaţia (2) (K).

Prezentarea rezultatelor
Tabelul 2. Rezultate experimentale
m n T* q
Δc H 0298,15 (calmol-1) Δ c U 0298,15 (calmol-1)
Substanţa
(g) (mol) (K) (calg-1)
acid benzoic 6318

substanţa 1
substanţa 2