VERIFICAREA REGULII LUI TROUTON

Suport teoretic
Fenomenul de vaporizare al unei substanţe lichide este reprezentat de echilibrul:
Cl  Cg
Trecerea lichidului în stare de vapori are loc cu absorbţie de energie, consumată atât ca
lucru mecanic de destindere a vaporilor cât şi pentru învingerea forţelor de atracţie reciprocă a
moleculelor care formează faza lichidă. Independent de natura lichidului, căldura de vaporizare
scade cu creşterea temperaturii anulându-se la temperatura critică. De aceea, când se determină
căldura de vaporizare trebuie să se indice temperatura (presiunea) la care a fost evaporat lichidul.
De obicei căldurile de vaporizare sunt tabelate la temperatura de fierbere.
Căldura de vaporizare se poate determina atât la volum constant (într-un spaţiu închis) cât
şi la presiune constantă. În primul caz, datorită creşterii continue a temperaturii, presiunea de
vapori creşte, iar căldura de vaporizare scade. Cel mai des se folosesc metodele de determinare
în condiţii de presiune constantă când se determină direct entalpia procesului.
Entalpia se defineşte ca:
H = U+ PV (1)
şi prin diferenţiere:
dH  dU  P dV  V dP
În condiţii de P = const. rezultă:
dHP  dU  P dV (2)
Pentru o variaţie finită:
ΔH p  ΔU  PV (3)

Pentru vaporizare se particularizează V = Vg – Vl unde Vg şi Vl sunt volumele ocupate

de un mol de vapori şi respectiv un mol de lichid la temperatura de fierbere, Tvap, la presiunea P.
Căldura de vaporizare se poate determina direct pe cale calorimetrică:
Q CsistemΔT 
Δ vapH   (4)
n n
unde: - Csistem este capacitatea calorică a sistemului, egală cu 750 calK-1;

1
 - T* reprezintă variaţia de temperatură care însoţeşte vaporizarea completă a fiecărui
lichid, calculată cu relaţia (5);
- n este numărul de moli de substanţă vaporizată.

1  T   T  
T*  T        tp
2  t i  t f 
(5)

unde: - T reprezintă diferenţa între valoarea temperaturii citită înainte de declanşarea

procesului (ultima valoare a perioadei iniţiale) şi valoarea la care procesul se termină
(ultima valoare citită din perioada principală);
 T   T 
-   şi   reprezintă raportul dintre variaţia de temperatură şi durata
 t  i  t  f
perioadelor iniţială şi finală;
- tp reprezintă durata perioadei principale.
Variaţia de entropie S în cazul proceselor izoterme şi reversibile (vaporizare, topire,
tranziţie) este dată de relaţia:
 vap H
 vapS  (6)
Tvap

unde: - vapH este variaţia de entalpie în procesul considerat (calmol-1);

- Tvap este temperatura de vaporizare în procesul respectiv (K).
Pentru lichide neasociate entropia de vaporizare este constantă şi egală cu aproximativ 21
calmol-1·K-1 respectându-se regula lui Trouton, în caz contrar lichidele sunt asociate.

Aparatură de laborator şi reactivi

- calorimetrul cvasiadiabatic (fig. 1) este prevăzut cu un vas de vaporizare (care are un robinet
de alimentare şi o serpentină din sticlă care permite vaporilor substanţei să schimbe cât mai bine
căldură cu lichidul calorimetric) legat la pompa de vid;
- pipete;
- eter etilic; cloroform;
- acetonă; tetraclorură de carbon;
- alcool metilic.

2
 Figura 1. Calorimetru cvasiadiabatic cu vas calorimetric de sticlă

Determinări experimentale

 se introduce lichidul de studiat în vasul de vaporizare, se închide robinetul de alimentare şi se

pune în funcţiune agitatorul;
 se aşteaptă intrarea sistemului în regim termic staţionar (variaţia de temperatură mai mică de
0,01 grad/min);
 se leagă vasul de vaporizare cu pompa de vid şi se fac în continuare citiri de temperatură din
minut în minut până se evaporă întreaga cantitate de lichid (temperatura rămâne constantă);
 se determină variaţia de temperatură T* cu relaţia (5) pentru cele cinci substanţe.
 se calculează numărul de moli ai lichidului evaporat din volumele şi densităţile lichidelor
prezentate în tabelul 1;
 se calculează entalpia şi entropia de vaporizare cu relaţiile (4) şi (6), se verifică regula lui
Trouton şi se comentează.

3
Prezentarea rezultatelor

Tabelul 1. Rezultate experimentale

Eter Acetonă Cloroform Tetraclorură Alcool

Etilic de carbon Metilic
(C4H10O) (C3H6O) (CHCl3) (CCl4) (CH3OH)
o
C 34,6 58,3 61,3 76,6 64,7
tfierbere
K

V (mL) 3 3 1,5 1,5 1,5

 (gcm-3) 0,7135 0,7920 1,4880 1,5390 0,7915

n (mol)

ΔT* (K)
vapH
(calmol-1)
vapS
(calmol-1·K-1)