Cogenerare și trigenerare – partea a 2-a

REGIMURILE NENOMINALE ALE INSTALAŢIILOR DE

COGENERARE CU TURBINE CU GAZE

1. Circuitul termic al instalaţiilor de turbine cu gaze. Generalități

Ciclul termodinamic după care evoluează instalaţiile de turbine cu gaze este ciclul
Brayton, întâlnit în literatura de specialitate şi sub denumirea de ciclul Joule.
Din punct de vedere al modului de interacţiune între agentul termic şi produsele de
combustie corespunzătoare sursei calde a ciclului se disting:
a) ITG în circuit deschis: agentul de lucru se amestecă cu produsele de ardere la sursa
caldă şi apoi se destind împreună în turbină, pentru a fi ulterior eşapate în atmosferă.
Închiderea ciclului se realizează prin intermediul atmosferei, care reprezintă în acelaşi
timp şi sursa rece a ciclului. În mod exclusiv, la ITG în circuit deschis se utilizează ca
agent termic aerul.
b) ITG în circuit închis: agentul termic nu intră în contact direct nici cu produsele de
ardere, nici cu fluidul de răcire. Masa de agent termic se conservă în interiorul ciclului,
prin urmare se pot utiliza în acest scop gaze mai scumpe cu proprietăţi termodinamice
mai bune decât ale aerului: CO2, He.
În prezent cele mai răspândite sunt ITG în circuit deschis. ITG în circuit închis au o
răspândire limitată, putând fi întâlnite în cadrul unor filiere de centrale nuclearoelectrice.
În figura 1 sunt prezentate schema de principiu pentru o ITG în circuit deschis şi
reprezentarea procesului real în diagrama T-s.
CA
T
3
2 3 2
K
TG
4
1 4 G
0 1
FA
0 s

Fig.1. Schema unei instalaţii de turbină cu gaze în circuit deschis

FA-filtru aer; K-compresor; CA-cameră de ardere; TG-turbină cu gaze; G-generator electric

Modul de funcţionare al unei ITG în circuit deschis se prezintă în continuare:

- aerul este aspirat de compresor prin intermediul unui filtru care are rolul de a opri
eventualele impurităţi mecanice ce ar conduce la degradarea paletajului
compresorului;
- după compresie, aerul pătrunde în camera de ardere unde se amestecă cu
combustibilul. Energia necesară compresiei este furnizată de turbina cu gaze
(compresorul şi turbina cu gaze sunt dispuse pe aceeaşi linie de arbori);
- produsele de ardere ies din camera de ardere şi se destind în turbina cu gaze producând
lucru mecanic. O parte din lucru mecanic produs este utilizat pentru antrenarea
compresorului, iar cealaltă parte este transmisă către generatorul electric.
Calculul proceselor din cadrul ITG se efectuează pentru 1 kg de aer umed aspirat de
compresor. Procesul de curgere se desfăşoară cu o viteză suficient de mare astfel încât să fie
neglijate pierderile de căldură în mediul înconjurător.
În filtrul de aer are loc un proces de laminare. Prin urmare entalpiile înainte şi după
filtrul de aer sunt egale :
i1 = i0 [kJ/kg]
şi implicit :
T1 = T0 [K]
Presiunile de intrare, respectiv de ieşire din compresor se determină cu expresiile :
p1 = p0 − p01 [bar]
p 2 =  k  p1 [bar]
unde :
εk – raportul de compresie.
În cadrul regimului nominal de funcţionare, pierderile de presiune în componentele
principale (filtru de aer, cameră de ardere etc.) sunt considerate cunoscute.
Procesul teoretic din compresor este o izentropă. Aplicând relaţiile termodinamice
corespunzătoare acestei transformări de stare, rezultă temperatura şi entalpia specifică
teoretică la ieşirea din compresor:
 −1

T2t = T1   k 
[K]
i2t = c p  T2t [kJ/kg]
Luând în consideraţie pierderile din compresor (evidenţiate prin intermediul
randamentului politropic ηk) se determină parametrii punctului real de ieşire din compressor:
i −i
i2 = i1 + 2t 1 [kJ/kg]
k
i
T2 = 2 [K]
cp
Randamentul politropic al compresorului poate fi aproximat prin relaţia statistică:
 −1
 k = 0,93 + k
300

c p  (T3 − T2 )
 ITG = [kg.combustibil/kg.aer]
 CA  H ii − c p  (T3 − Tref )

combustibil [ ITG ]  H ii

[1]  c p  (T2 − Tref ) Camera [1 +  ITG ]  c p  (T3 − Tref )

de ardere
aer gaze de ardere

QCA

Fig. 2. Bilanţul energetic al camerei de ardere

2
 Pierderile de căldură care apar în procesul de ardere ΔQCA sunt evidenţiate prin
randamentul ηCA. Pentru a asigura omogenitatea relaţiei de bilanţ energetic, entalpiile şi
căldurile specifice la presiune constantă sunt raportate la temperatura la care a fost definită
puterea calorifică inferioară Hii, adică Tref. În figura 2 se prezintă bilanţul energetic al camerei
de ardere.
Ecuaţia de bilanţ energetic:
[1]  c p  (T2 − Tref ) +  CA  ITG  H ii = (1 +  ITG )  c p  (T3 − Tref )

Se urmăreşte determinarea debitului specific de combustibil ars νITG pentru 1 kg de aer

intrat în compresor în condiţiile în care este impusă temperatura T3 :

Parametrii la intrarea în turbina cu gaze:

p3 = p 2 − p23 [bar]
i3 = c p  T3 [kJ/kg]
Procesul teoretic din turbina cu gaze este o izentropă. Aplicând relaţiile termodinamice
corespunzătoare acestei transformări de stare, rezultă temperatura şi entalpia specifică
teoretică la ieşirea din turbină:
1−

T4t = T3   TG [bar]

i4t = c p  T4t [kJ/kg]
iar presiunea la ieşirea din turbină:
p
p 4 = 3 [bar]
 TG
unde :
εTG – raportul de destindere în turbină.

Randamentul politropic al turbinei cu gaze poate fi aproximat prin relaţia statistică:

 −1
TG = 0,95 + TG
250
Ţinând seama de randamentul politropic al turbinei cu gaze ηTG, se pot determina
parametrii punctului real la ieşirea din turbină :
i4 = i3 − (i3 − i4 ) TG [kJ/kg]

i4
T4 = [K]
cp
Pornind de la datele obţinute în urma calcului termic al ITG, se pot determina pe rând
următorii indicatori:
1. Lucrul mecanic specific consumat de compresor pentru 1 kg de aer:
Lk = i2 − i1 [kW]
2. Lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu gaze pentru 1 kg de aer aspirat de
compresor:
LTG = (1 +  ITG )  (i3 − i4 ) [kW]
3. Lucrul mecanic specific produs de ITG pentru 1 kg de aer aspirat de compresor:
LITG = LTG − Lk [kW]
4. Cantitatea de căldură intrată în ciclu în camera de ardere:

3
 Q1 =  ITG H ii CA [kW]
5. Randamentul termic al ITG:
LITG (1 +  ITG )  (i3 − i4 ) − (i2 − i1 )
t = =
Q1  ITG  H ii  CA
6. Randamentul electric brut al ITG:
 B =  t  CA  m  G  tr
unde:
ηCA – randamentul camerei de ardere ;
ηm – randamentul mecanic al ITG;
ηg – randamentul generatorului electric;
ηtr – randamentul transmisiei dintre ITG şi generator.
7. Debitul de combustibil introdus în camera de ardere:
PB
B= [kg/s]
 B  H ii
unde:
Hii – puterea calorifică inferioară a combustibilului [kJ/kg].
Regimurile nenominale de funcţionare ale ITG se împart în două mari categorii:
- regimuri nenominale generate de modificarea parametrilor atmosferici;
- regimuri nenominale rezultate din variaţia sarcinii electrice, cunoscute şi sub
denumirea de sarcini parţiale.
Prin convenţie, performanţele nominale ale oricărei ITG, indiferent de fabricant, sunt
definite pentru următoarele condiţii atmosferice stabilite de International Standards
Organisation (ISO):
- temperatură: t0n = 15 ˚C;
- presiune: : p0n = 1,013 bar (presiunea la nivelul mării);
- umiditate relativă: : φ0n = 60 %;
Performanţele ITG la sarcini parţiale sunt puternic influenţate de tipul reglajului
adoptat. În practică pot fi utilizate următoarele metode de reglaj:
- reducerea debitului masic de combustibil introdus în camera de ardere, cu menţinerea
constantă a celui de aer aspirat de compresor (Daer = ct.);
- reducerea concomitentă a debitului masic de aer aspirat de compresor şi a celui de
combustibil, cu menţinerea constantă a temperaturii de evacuare din turbina cu gaze (t4
= ct.);
- reducerea concomitentă a debitului masic de aer aspirat şi a celui de combustibil, cu
menţinerea constantă a temperaturii de intrare în turbina cu gaze (t3 = ct.).
Scăderea sarcinii conduce la reducerea randamentului termic indiferent de metoda de reglaj
adoptată. Varianta Daer = ct. este caracteristică pentru primele generaţii de ITG industriale.
Acestea erau destinate îndeosebi pentru a funcţiona la vârf de sarcină şi nu justificau
prevederea unor măsuri sofisticate de variaţie a sarcinii. Aceasta soluţie nu se recomandă în
cazul funcţionării ITG în cadrul unor cicluri combinate gaze-abur, din cauza reducerii
temperaturii de eşapare din turbina cu gaze odată cu sarcina.
Scăderea sarcinii ITG în condiţiile t3 = ct. generează temperaturi relativ mari la ieşirea
din turbina cu gaze. Apare pericolul cu metalul ultimelor trepte de turbină să fie suprasolicitat
termic. Din această cauză utilizarea acestei metode este limitată până la 80 – 85 % din sarcina
nominală. Majoritatea ITG moderne sunt gândite încă din faza de proiectare pentru a fi
integrate în cadrul unor cicluri combinate gaze-abur sau în aplicaţii de cogenerare. Pentru
ciclul cu abur, o funcţionare corespunzătoare este strâns legată de posibilitatea de a menţine
temperatura iniţială constantă pe o plajă de încărcări cât mai largă. În consecinţă este preferat
sistemul de reglare cu t4 = ct.

4
2. Utilizarea ITG în aplicaţii de cogenerare

Gazele de ardere evacuate din ITG au un potenţial termic destul de ridicat,

temperatura lor fiind cuprinsă în mod uzual între 400 şi 600 °C. În aceste condiţii devine
interesantă recuperarea căldurii conţinută în aceste gaze de ardere în scopul producerii de abur
sau apă fierbinte pentru alimentarea unor consumatori urbani sau industriali.
Prin recuperarea externă de căldură apar două forme de energie utilă: electrică,
respectiv termică. Acest mod de producere simultană şi combinată a două forme de energie în
cadrul unei instalaţii este cunoscut sub denumirea de cogenerare.
În figura 3 se prezintă schema de principiu a unei instalaţii de cogenerare cu turbină cu gaze.
CA

K
TG
G
FA abur (apă fierbinte)

CR

apă

Fig.3. Schema unei instalaţii de cogenerare cu turbină cu gaze

FA-filtru aer; K-compresor; CA-cameră de ardere; TG-turbină cu gaze; G-generator electric;
CR – cazan recuperator

Prepararea aburului sau a apei fierbinţi se face într-un cazan recuperator echipat cu
suprafeţe de schimb de căldură convective. Un caz particular al recuperării externe de căldură
este reprezentat de ciclul combinat gaze-abur. În această variantă,aburul produs de cazanul
recuperator se destinde într-o turbină cu abur (de condensaţie sau de cogenerare) producând
energie electrică şi termică.

3. Metodologie de calcul pentru regimurile nenominale ale instalaţiilor de turbine cu

gaze

Regimurile nenominale de funcţionare ale instalaţiilor de turbine cu gaze se împart în

două mari categorii: regimuri nenominale generate de modificarea parametrilor atmosferici şi
regimuri nenominale rezultate din variaţia sarcinii electrice (sarcini parţiale).
Modul în care instalaţiile de turbine cu gaze răspund din punct de vedere al
performanţelor la modificarea condiţiilor de funcţionare depind de caracteristicile de
funcţionare ale componentelor principale (compresor, turbină cu gaze) şi de tipul reglajului
efectuat pentru întreaga instalaţie în ansamblu.
Caracteristicile de funcţionare ale compresorului, respectiv turbinei cu gaze, sunt
funcţii de forma:
 T0 n 
 k , k = f  Da , , k  (3.1)
 p0 T0 
 

5
  T3 n 
 TG ,TG = f  Dga , , TG  (3.2)
 p3 T3 
 

Expresiile de mai sus sunt relativ complexe. Forma lor diferă de la un tip de instalaţie
de turbină cu gaze la altul, fiind în general determinată şi pe baze experimentale.
Dupa cum se poate observa, principalii parametri care descriu funcţionarea celor două
componente ale instalaţiei de turbină cu gaze sunt:
- debitele de aer respectiv gaze de ardere: Da, Dga;
- parametrii termodinamici la intrarea în compresor respectiv în turbină: p0, T0, p3, T3;
- turaţiile: nk, nTG.
Punctul de funcţionare al instalaţiei de turbină cu gaze va rezulta la intersecţia celor
două caracteristici date de relaţiile (3.1) şi (3.2). Se menţionează faptul că turbina cu gaze este
aceea care determină în mod hotărâtor punctul de funcţionare al instalaţiei de turbină cu gaze.
În acest sens, analiza regimurilor nenominale porneşte de la observaţia ca debitul
raportat de gaze de ardere la intrarea în turbină rămâne aproximativ constant pe o plajă largă
de încărcări, indiferent de valoarea turaţiei. Deci este valabilă relaţia:
T3
D ga = ct (3.3)
p3
Tipul reglajului de sarcină al instalaţiei de turbină cu gaze este la rândul său deosebit
de important. Acesta va impune modul în care o serie de parametri din relaţiile (3.1) şi (3.2)
se vor modifica odată cu regimul de funcţionare (Da, T3, nk, nTG).
În figura 4 se prezintă sub forma unei diagrame simplificate metodologia de calcul a
regimurilor nenominale ale instalaţiilor de turbine cu gaze [1].

Caracteristici
Date de intrare: nominale Tipul
- sarcina; componente reglajului ITG
- parametri atmosferici. ITG

Determinarea principalilor parametri termodinamici

şi a randamentelor elementare
εk, T3, ηk, ηTG

Calculul termic al
ITG

Calculul indicatorilor Date de ieşire:

specifici - lucru mecanic specific;
- randament.

Calculul mărimilor Date de ieşire:

absolute - debite de agent termic;
- debit de combustibil;
- putere electrică ITG.

Fig.4. Metodologie de calcul pentru regimurile nenominale ale ITG

6
 Datele de intrare vor depinde de tipul regimului nenominal analizat: parametrii
atmosferici respectiv sarcina electrică dorită.
Funcţionarea instalaţiei de turbină cu gaze în regimuri nenominale are drept efect o
modificare a performanţelor acesteia. Acest lucru este cauzat de schimbarea punctului
termodinamic de funcţionare (perechea de parametri εk – T3 nu mai corespunde punctului
nominal) şi modificarea randamentelor elementelor componente (ηk, ηTG).
Principala cauză a modificării performanţelor instalaţiei de turbină cu gaze este de
natură termodinamică. În consecinţă, în analizele efectuate nu se va ţine seama de variaţiile
lui ηk respectiv ηTG. Această aproximaţie nu va afecta în mod sensibil concluziile calitative ce
vor rezulta.

3.1. Efectul variaţiei temperaturii atmosferice (în condiţiile p0 = p0n, φ0 = φ0n)

Pe parcursul variaţiei temperaturii exterioare T0 se consideră că temperatura la intrarea

în turbina cu gaze ramâne constantă şi egală cu valoarea nominală.
Asimilând aerul cu un gaz perfect şi pornind de la relaţia:

p V = R  T (3.4)

rezultă debitul masic de aer aspirat de către compresor pentru un regim de funcţionare
oarecare:
n
n T
Da = Da  0 [kg/s] (3.5)
T0
Prin urmare, creşterea temperaturii exterioare conduce la scaderea debitului masic
aspirat de compresor, în condiţiile în care debitul volumic nu se modifică.
Puterea electrică furnizată de o ITG pentru un regim de funcţionare dat este:

PB =  m   G   tr  L  Da [kW] (3.6)
ITG

3.2. Efectul variaţiei presiunii atmosferice (în condiţiile T0 = T0n, φ0 = φ0n)

Pornind de la ecuaţia gazelor perfecte (relaţia 4.4), se poate observa că, în condiţiile în
care temperatura exterioară este constantă, variaţia presiunii atmosferice conduce la
modificarea volumului specific al aerului. Pentru un debit volumic constant la intrarea în
compresor va rezulta în mod nemijlocit o modificare a debitului masic de aer aspirat şi
implicit a puterii produse de ITG.
Variaţia presiunii atmosferice în funcţie de altitudine se poate calcula cu relaţia:
−4
p0 = −1,126  10  H + 1,013 [bar] (3.7)
Unde:
H – altitudinea [m].
Debitul masic de aer aspirat de către compresor pentru un regim de funcţionare oarecare:
p
n 0
Da = Da  [kg/s] (3.8)
n
p
0

3.3. Efectul variaţiei umidităţii atmosferice (în condiţiile p0 = p0n, T0 = T0n)

Densitatea vaporilor de apă este mai mică decât cea a aerului uscat. În consecinţă,
creşterea umidităţii aerului contribuie la creşterea volumului specific al acestuia. Apelând la
acelaşi raţionament utilizat şi pentru analiza celorlalţi parametri atmosferici, rezultă o scădere

7
a debitului masic aspirat de compresor. Această funcţie poate fi descrisă de o relaţie lineară de
forma:
n
Da = Da  (1,003876 − 0,61116  x0 ) (3.9)
Relaţia de dependenţă între umiditatea relativă, respectiv cea absolută este:
0  ps
x 0 = 622  (3.10)
p0 −  0  p s
unde ps reprezintă presiunea de saturaţie corespunzătoare temperaturii termometrului uscat:
p s = 0,000017214661 [bar] (3.11)
Pentru condiţiile atmosferice ISO rezultă:
n
x 0 = 0,006342 [kg H2O/kg aer uscat] (3.12)

Se va urmări comportarea ITG în regimuri nenominale de funcţionare la variaţia

parametrilor atmosferici (temperatură, presiune, umiditate) şi se vor trage concluzii după
trasarea graficelor Pb = f(t0), Pb = f(p0), Pb = f(φ0).

Bibliografie

1. Darie G. – Instalaţii energetice de turbine cu gaze. Editura Bren, Bucureşti, 1998.

2. Darie G., Dupleac Mihaela, Sava Monica, Cenuşă V. – Cicluri combinate gaze-abur.
Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
3. Ionel Ioana, Ungureanu C. – Centrale termoelectrice. Cicluri termodinamice avansate.
Editura Politehnica Timişoara, 2004.
4. Iordache I., Oprea., Negreanu G.P., Georgescu Manuela, Berbece V. – Turbine cu abur şi
gaze. Probleme. Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.