Slide 1 din total 84

3. C.T.E. CU CICLURI COMBINATE I.T.G. + I.T.A. ŞI M.P. + I.T.A. CARE

UTILIZEAZĂ EXCLUSIV COMBUSTIBIL SUPERIOR.
3.1. Aplicarea principiului cascadei termodinamice în C.T.E. şi C.E.T.
Cuplajul între două cicluri motoare se bazează pe principiul „cascadei termodinamice”, respectiv
a utilizării căldurii în trepte. Acelaşi principiu se aplică, spre exemplu, în cazul cogenerării căldură
– lucru mecanic cu un singur ciclu motor: în zona de temperaturi ridicate căldura este folosită
pentru producere de L mecanic, iar în cea temperaturilor coborâte pentru consum termic.
Ciclurile combinate pentru producere exclusivă de electricitate, sunt caracterizate prin aceea că:

Energia primară de înaltă temperatură este folosită pentru producere de lucru mecanic într-
un „ciclu înaintaş”, cu Tmedie superioară ridicată. Asemenea cicluri, cum sunt cele ale M.P. şi I.T.G.,
nu au, însă, şi o Tmedie inferioară destul de coborâtă, ca urmare evacuează căldură la un nivel
termic ce poate fi încă valorificat termodinamic pentru producere de lucru mecanic.

Căldura reziduală din primul ciclu trece în „ciclul recuperator” cu o T medie inferioară suficient de
coborâtă. Uzuale sunt cele de tip Rankine – Hirn, cu procese izobar – izoterme de condensare
la sursa rece şi temperaturi medii inferioare apropiate de cele ale mediului ambiant.
Condiţiile pentru o suprapunere termodinamică raţională a două cicluri motoare sunt:
A) Ciclul înaintaş să aibă T medie superioară mai ridicată decât cea realizabilă la ciclul recuperator.
B) Ciclul recuperator să aibă T medie inferioară mai scăzută decât cea realizabilă la ciclul înaintaş.
C) T medie inferioară a ciclului înaintaş să fie mai mare decât cea T medie superioară a ciclului recuperator;
D) Tipurile proceselor de cedare a căldurii agentului motor din ciclul înaintaş, respectiv de
primire a ei de către fluidul din ciclul recuperator, să conducă la o formă a diagramei t-q a
schimbătorului de căldură cu δtmin>0, care să permită transferul termic între cele două fluide.
Dacă nu se îndeplinesc condiţiile A) şi B) e de preferat să se utilizeze doar un ciclu de conversie.
Când condiţiile A) şi B) sunt satisfăcute, ansamblul de două cicluri realizează valorificarea căldurii
pentru producere de L mecanic pe un interval sporit de temperatură. Condiţiile C) şi D) sunt mai uşor
de satisfăcut, prin adaptarea parametrilor pe contur la cel puţin unul dintre cicluri.
 Slide 2 din total 84
Ciclurile combinate de cogenerare realizează o cascadă termodinamică în trei trepte: primele
două sunt în cicluri motoare şi a treia pentru alimentare cu căldură. Cogenerarea asigură un η global
ridicat chiar şi în cazul ciclurilor simple. Ca urmare, ciclurile combinate de cogenerare prezintă
interes nu pentru creşterea η global, ci pentru majorarea indicelui de structură a energiei utile.
3.2. Cicluri combinate cu I.T.G înaintaşă şi I.T.A. recuperatoare, fără postcombustie
3.2.1. Schema, fluxurile energetice şi performanţele C.T.E.-C.C.G.A. tip STAG
Cel mai întâlnit cuplaj termodinamic este între I.T.G. şi I.T.A.. Denumirile comerciale depind de
firma constructoare (STAG = STeam and GAs, marcă înregistrată de G.E.; VEGA = Vapeur Et GAz,
marcă Alstom, GUD = Gas Und Dampf, abreviere uzuală în bibliografia tehnică germană).
Ciclul STAG este interesant tehnic deoarece:
1. I.T.G., cu T medie superioară ridicată valorifică zona T mari ridicate, dar η termic al lor este limitat,
T medie inferioară fiind mult mai mare decât în ciclul cu abur.
2. I.T.A., cu T medie inferioară apropiată de a mediului ambiant valorifică zona temperaturilor joase,
dar η termic al lor e limitat în partea caldă a ciclului, pe partea de T medie superioară.
3. T medie inferioară la I.T.G. este comparabilă cu T medie superioară la I.T.A., iar temperatura gazelor de
ardere la ieşirea din I.T.G. moderne este mai mare decât cea a aburului la intrarea în I.T.A..
4. În ciclul I.T.A. se valorifică o cotă însemnată din pierderile prin căldura sensibilă a gazelor de
ardere ale I.T.G., acestea reprezentând, la rândul lor, cea mai mare parte a pierderilor totale.
Figura 3.1. prezintă schema unei C.T.E. cu C.C.G.A. tip STAG. Figura 3.2. evidenţiază
suprapunerea ciclurilor. Se observă că parametrii pe partea de sursă caldă a I.T.A. sunt
restricţionaţi atât de temperatura gazelor evacuate din T.G., cât şi de forma diagramei t-q a G.A.
Figura 3.3. prezintă diagrama fluxurilor energetice în CCGA pt. producere de electricitate. Toată
căldura se introduce în I.T.G., la C.A., iar I.T.A. valorifică o cota din pierderile I.T.G..
 Slide 3 din total 84
la coş Temperatura [K]

ECO
VAP

SI
Ciclul
CA Brayton

G
K TG TA
Ciclul
Hirn

Entropia, [kJ/K]

Figura 3.1. Schema termică a unei C.T.E. cu ciclu Figura 3.2. Reprezentarea în T-s a proceselor
combinat gaze-abur având I.T.G. înaintaşă şi pentru o C.T.E. cu ciclu combinat gaze-abur
I.T.A. recuperatoare de condensaţie pură având I.T.G. înaintaşă şi I.T.A. recuperatoare
I.T.G. şi I.T.A. pot antrena acelaşi generator sau pot avea generatoare electrice separate. Pentru
clarificarea fluxurilor am considerat al doilea caz. Notaţiile sunt aceleaşi ca şi cele folosite la
analiza I.T.G. şi a I.T.A., cu observaţia că, în cazurile când este vorba de fluxuri de acelaşi tip, dar
care se referă la instalaţii diferite, s-au adăugat indicii inferiori suplimentari: „G”, pentru I.T.G.,
respectiv „A” pentru I.T.A..
 Slide 4 din total 84

Pt c Pinternă G Pmk G Pbg G

Pt 1
∆Pm G ∆Pgen G
Pcgsa Pt rec csga ∆Pm A ∆Pgen A

Pinternă A Pmk A Pbg A

∆PCA
∆Pcondensator
∆Pcoş

Figura 3.3. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.T.E. cu ciclu combinat gaze-abur având I.T.G.
înaintaşă şi I.T.A. recuperatoare de condensaţie pură
Cu aceste notaţii putem scrie:
Pbg G=Ptc*η ηCA*η
ηt G*η
ηm G*η ηg G (3.1.)
Pbg A=Ptc*η ηCA*(1-ηηt G)*β
βrec*ηηt A*η
ηm A*η
ηg A (3.2.)
iar randamentul electric brut global devine:
ηel brut C.C.G.A=(Pbg G+Pbg A)/Ptc (3.3.)
 Slide 5 din total 84
Înlocuind termenii de la numărător şi notând: ηm G*η ηg G≅ηm A*η
ηg A=η
ηm*ηηg, avem:
ηel brut C.C.G.A.=η
ηCA*η ηm*η
ηg*[ηηt G+(1-η ηt G)* βrec*η
ηt A] (3.3.’)
iar raportul puterilor electrice dezvoltate de cele două cicluri, este:
Pbg G/Pbg A=η ηt G/[(1-η
ηt G)*β
βrec*η
η t A] (3.4.)
Analizând rezultatele de mai sus, observă că:
 Randamentul global al C.T.E. cu C.C.G.A. este mai ridicat decât pentru fiecare din instalaţii
luate în parte. C.C.G.A. ating ηel brut C.C.G.A.∈(52÷ ÷58)%, funcţie de performanţele celor două
cicluri şi de modul de cuplare termodinamică a lor.
 Raportul puterilor este supraunitar: Pbg G/Pbg A∈(1,8÷ ÷2,1), deci I.T.G. produce cea mai mare
parte din P electrică. Cum I.T.G. are I specifice mai mici decât I.T.A. se reduce I specifica pe ansamblul
C.C.G.A.. Pe de altă parte, puterile unitare ale celor mai mari I.T.G. sunt mai mici decât cele
atinse de I.T.A., rezultând dezavantajul limitării puterile unitare. Pentru creşterea puterii I.T.A.
şi a puterii totale se pot utiliza C.C.G.A. pe mai multe linii de arbori.
3.2.2. Perfecţionarea cuplajului termodinamic dintre ciclurile C.C.G.A. tip STAG
La o I.T.G. cu ηt G şi tev gaze ardere date, ηel brut poate fi maximizat prin creşterea produsului βrec*η η t A.
Cum t 0 e limitată de temperatura gazelor de la I.T.G. spre G.A., iar t c de condiţiile de răcire,
metodele de creştere a ηt A în ciclul simplu rămân: a) creşterea presiunii aburului viu şi b)
preîncălzirea apei de alimentare. Ele au efecte antagoniste asupra produsului βrec*η ηt A, în sensul că
măsurile de creştere a ηt A, duc la scăderea βrec. Astfel:
 creşterea p 0 măreşte t saturaţie, ridică t gaze ardere la coşul C.R., măreşte pierderile prin căldura
sensibilă a gazelor de ardere şi reduce factorul de recuperare β;
 creşterea t alimentare măreşte t gaze ardere la coş şi reduce factorul βrec. Ca urmare a acestui fapt,
majoritatea C.C.G.A. nu au preîncălzire a apei de alimentare, iar dacă ea există, este limitată.
Pt. simplificarea schemei, G.A. din fig. 3.1. a fost reprezentat cu o presiune de producere a
aburului. În realitate, pentru a mări βrec, cu menţinerea p 0 la valori ridicate şi minimizarea
distrugerilor de exergie prin transferul de căldură, C.C.G.A. moderne folosesc G.A. recuperatoare
cu mai multe presiuni de producere a aburului. La puteri medii se folosesc G.A. cu 2 presiuni (vezi
 Slide 6 din total 84
figura 3.4.). Fig. 3.5. prezintă schema unei unităţi C.T.E.-C.C.G.A. tip STAG având G.A. cu două
presiuni, realizată pe trei linii de arbori: două I.T.G. şi o I.T.A., fiecare cu generator propriu.

ITG1
ECOJP
CR1
VAPJP TamburJP

SIJP

ECOÎP ITG2
TA
VAPÎP TamburÎP CR2

SIÎP PAJP
PAÎP
D

Gaze de ardere
Figura 3.4. Schema de curgere a unui
Figura 3.5. Schema termică a unei C.T.E.-C.C.G.A. pe trei linii
G.A. recuperator cu două presiuni de
de arbori (două I.T.G. la o I.T.A.)
producere a aburului
G.A. cu două presiuni e, practic, format din două G.A. înseriate pe partea de gaze de ardere şi
întrepătrunse pe partea de apă-abur. Soluţia oferă următoarele avantaje:
 Slide 7 din total 84
• În zona de temperaturi ridicate ale gazelor se poate produce abur viu de presiune mai mare
decât în ciclul simplu; aceasta majorează ηt A.
• În zona de temperaturi medii şi coborâte ale gazelor se produce abur de presiune mai mică
decât în ciclul simplu; aceasta permite coborârea temperaturii gazelor la coş şi majorează βrec.
• În diagrama t-q a G.A. diferenţele de temperatură medii logaritmice scad, ceea ce reduce
distrugerea de exergie la cuplajul ciclurilor şi majorează fluxul exergetic intrat în ciclul cu abur.
La creşterea temperaturii gazelor de ardere şi a puterii T.G. se pot realiza C.R. perfecţionate:
A) cu trei presiuni de producere a aburului, fără supraîncălzire intermediară;
B) cu două presiuni de producere a aburului şi supraîncălzire intermediară la a doua;
C) cu producerea aburului la două presiuni şi supraîncălzire intermediară la o presiune între ele;
D) cu producerea aburului la trei presiuni şi supraîncălzire intermediară la cea medie.
Soluţiile de tip B), C) şi D) au avantajul că permit utilizarea încă unei metode de creştere a ηt A în
raport cu cel ciclul simplu: „carnotizarea” prin supraîncălzire intermediară. Principalul dezavantaj
al folosirii C.R. cu mai multe presiuni de producere a aburului este datorat creşterii investiţiei.
C.C.G.A. tip STAG presupun întrepătrunderea schemelor celor două instalaţii, în sensul că ele pot
funcţiona eficient doar împreună. Totuşi, I.T.G. pot funcţiona separat, fără recuperare, cu
evacuarea gazelor de ardere direct în atmosferă. Exploatarea C.C.G.A. de tip STAG se face în
regimul: I.T.G. conduce I.T.A..
3.2.3. C.E.T. cu cicluri combinate de tip STAG
Cogenerarea căldură – lucru mecanic ca şi ciclurile combinate „înseriate” sunt exemple de
folosire în trepte a căldurii. Pentru C.E.T. cu C.C.G.A. tip STAG există 3 trepte de utilizare a căldurii:
A) de înaltă temperatură → ciclul I.T.G.; B) de medie temperatură → ciclul I.T.A; C) de medie spre
joasă temperatură → consumatorul termic. Adaptarea la cogenerare se realizează prin:
a) acţiuni în ciclul I.T.A.;
b) adaptarea C.R., care este interfaţa dintre ciclul I.T.G. şi ciclul I.T.A..
 Slide 8 din total 84
T.A. din C.E.T. cu C.C.G.A. pot fi de contrapresiune sau de condensaţie cu prize reglabile. Pentru
creşterea βrec se pot introduce în zona de joasă temperatură a C.R. suprafeţe suplimentare pentru
încălzirea agentului termic. Dacă C.E.T. cu C.C.G.A. tip STAG are T.A. cu contrapresiune, diagrama
fluxurilor energetice este de tipul celei din figura 3.6.

Ptc P internă G Pmk, G Pbg, G

Pt1
∆Pm, G ∆Pgen, G
Pcgsa Pt rec csga ∆Pm, A ∆Pgen, A
Pinternă, A Pmk, A Pbg, A

∆PCA
∆Pcoş
Pt 2, A

Figura 3.6. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.E.T. urbană cu ciclu combinat gaze-abur
având I.T.G. înaintaşă şi I.T.A. recuperatoare de contrapresiune
Fig. 3.7. prezintă schema unei C.E.T. urbane cu C.C.G.A. având T.A. cu contrapresiune şi extracţie
semi reglată, cu următoarele particularităţi:
A) Generatorul comun pt. T.A. şi T.G. are cuplaj rigid pe partea T.G. şi ambreiaj pe partea T.A..
Aceasta reduce investiţia şi permite funcţionarea separată a T.G. şi C.R. la defectarea T.A..
 Slide 9 din total 84
CR
SAGA

ECOJP

PAÎP SJP
PAJP
SÎP
Tur ITA Retur
ITG GE

KR Am

SCTf 2
SCTf 1
Figura 3.7. Schema termică de principiu a unei C.E.T. cu C.C.G.A., având I.T.G. înaintaşă şi I.T.A.
recuperatoare cu contrapresiune şi priză semireglată
B) C.R. cu producerea aburului la 2 presiuni are şi o S recuperatoare pentru încălzirea AF.
C) Încălzirea apei în boilerele T.A. se face în trepte, iar suprafaţa finală a C.R. este legată în
paralel pe partea de apă cu ansamblul format din cele două boilere.
La C.E.T. urbane cu C.C.G.A. - STAG si T.A. de contrapresiune, cota din W primară transformată în
W electrică poate atinge 48÷
÷52%, η global urca pana la 90÷
÷91%, iar y cogenerare e puternic supraunitar.
 Slide 10 din total 84
Similar se pot realiza C.E.T. urbane cu C.C.G.A. - STAG si T.A. de condensaţie cu priză reglabilă.
Datorită pierderilor de căldură spre mediu, la condensator, randamentul global în regimul de
termoficare maximă e uşor mai coborât ca mai sus, dar în regimul de condensaţie acesta este
comparabil cu cel al C.T.E. – C.C.G.A., fapt ce asigură o elasticitate sporită în exploatare.
La C.E.T. C.C.G.A. - STAG de cogenerare industrială:

C.R. au cel puţin două presiuni de producere a aburului (cea coborâtă e pt. consum).

T.A. sunt cu contrapresiune, eventual cu contrapresiune si priza reglabila.

Randamentul global e la fel de ridicat ca la C.E.T. urbane cu T.A. de contrapresiune, dar cota
din energia primară transformată în electricitate se reduce când presiunea de consum creşte.
În oricare din aplicaţiile de cogenerare, pt. sporirea elasticităţii în funcţionare, G.A. se poate
transforma în C.R. cu Postcombustie, C.R.P.. Aceasta permite acoperirea sarcinilor termice mai
mari decât fluxul de căldură recuperată, dar reduce indicele de cogenerare, deoarece sporul relativ
al producţiei de căldură este mai mare decât sporul relativ al celei de electricitate.
3.3. Cicluri combinate M.P. + I.T.A.
Constructorii de M.P. au realizat „motoare fierbinţi” (cu temperaturi mari în circuitul de răcire)
şi /sau „adiabate” (fără răcire - motoare ceramice), urmărind reducerea pierderilor în apa răcire şi
creşterea η indicat / η efectiv la cuplă . În practică: A) Motoarele fierbinţi nu au realizat sporuri
semnificative ale η indicat , deoarece pierderile în apa răcire s-au re-direcţionat conducând la
creşterea pierderii prin căldura gazelor de ardere. B) Realizarea motoarelor ceramice a întâmpinat
dificultăţi tehnologice. Principalul avantaj tehnic al motoarelor fierbinţi s-a dovedit a fi creşterea
nivelului termic al căldurii recuperate, care poate fi utilizată pt.: a) cogenerare tip termoficare
industrială; b) creşterea producţiei de L mecanic într-un ciclu motor recuperator; c) combinaţii ciclu
motor pt. producţie de L mecanic + cogenerare tip termoficare urbană.
Soluţia uzuală este ca recuperând căldură de la gazele de ardere să se producă abur de joasă
spre medie presiune. În cazurile b) şi c) acesta se destinde într-o T.A..
 Slide 11 din total 84
Figura 3.8. prezintă schema termică a unei C.T.E. cu ciclu combinat, având M.P. ca ciclu înaintaş
şi I.T.A. recuperatoare de condensaţie. Combinaţia permite creşterea η electric brut până la 48÷ ÷52%.
Pentru creşterea η global se poate face şi valorificarea la consum urban a căldurii de la blocul motor.
Turbină
Cazan cu abur
recuperator

la coş
Aer

Motor

Combustibil

Reţea apă răcire la consum

termic

spre
mediul ambiant
termic
Figura 3.8. Schema C.T.E. cu ciclu combinat, având M.P. ca ciclu înaintaş şi I.T.A. recuperatoare de
condensaţie, cu recuperarea căldurii de la blocul motor pt. consum termic
Soluţia se foloseşte la M.P. de puteri mari. Turaţiile M.P. şi T.A. diferă mult, ele antrenează
generatoare distincte. Datorită parametrilor coborâţi ai aburului şi faptului că acesta valorifică
doar o parte din pierderile motorului, puterea generatorului T.A. e de circa 8 ori mai mică decât a
generatorului M.P.. La puteri totale mari, dar în mai multe unităţi medii, se poate colecta aburul
produs de la mai multe C.R., câte unul pe M.P., pentru a fi utilizat la o singură T.A..
 Slide 12 din total 84
Dezavantajul schemei e dat de pierderile spre mediu, în apa de răcire a condensatorului. Datorită
lor η global e mai mic decât al C.E.T.-M.P.. La C.E.T. urbane, pt. a beneficia simultan de avantajele
combinaţiei de cicluri şi cogenerării se pot utiliza TA cu contrapresiune (vezi figura 3.9.).

Turbină
Cazan cu abur
recuperator

Aer Tur reţea AF

Motor
la coş
Combustibil

Retur reţea AF
Figura 3.9. Schema termică a unei C.E.T. urbane cu ciclu combinat M.P. + I.T.A. de contrapresiune
Se observa încălzirea apei de reţea în trei trepte: 1) pentru recuperarea căldurii de la răcirea
M/P.; 2) în condensatorul T.A.; 3) într-un economizor al C.R.. Cota din energia primară ce se
transformă în electricitate scade la circa 46÷
÷48%, dar apar următoarele avantaje:
♣ randamentul global poate atinge 88÷ ÷90%, similar cu cel al unei C.E.T.-M.P.
♣ indicele de structură a energiei utile devine supraunitar.
 Slide 13 din total 84
3.4. C.T.E. şi C.E.T. tip C.C.G.A. cu amestec gaze-abur.
3.4.1. Avantaje şi dezavantaje ale utilizării amestecului de gaze de ardere şi vapori de apă
Utilizarea în T.G. a amestecului gaze de ardere + vapori de apă, când în compresor evoluează
preponderent aer, are avantaje din punct de vedere ecologic, termodinamic, tehnic şi economic:
A) „Răcirea” C.A. cu apă / abur reduce excesul de aer în raport cu I.T.G. „clasice”. Rezultă efecte
ecologice pozitive, prin reducerea producţiei de NOX în C.A. dar şi unele beneficii energetice.
B) Debitul din compresor se reduce cu până la 20 % faţă de cel de amestec în turbină. Pentru
acelaşi debit prin turbină, consumul relativ de lucru mecanic al compresorului scade.
C) Amestecul aer + gaze are o c p mare, egală cu media ponderată a cp ale componentelor.
Vaporii de apă au cp mare. Rezultă cp a amestecului mare şi L mecanic dezvoltat în turbină pe 1 kg de
agent creşte.
D) Din cele două motive de mai sus, L mecanic net şi P unitare cresc în raport cu cele ale I.T.G. clasice.
E) Folosirea unei singure turbine reduce investiţia sub cea din C.C.G.A. de tip STAG.
Principalele limitări sunt:
1) consumul permanent de apă demineralizată care se evacuează în atmosferă cu gazele de
ardere; cerinţele de calitate a apei sunt iar costul apei majorează cheltuielile de exploatare;
2) gradul redus de suprapunere termodinamică a ciclurilor; unele scheme nu au suprapunere
termodinamică ci doar întrepătrundere; în aceste cazuri e posibil să nu rezulte câştig de
randament, sau chiar ca randamentul să scadă;
3) imposibilitatea optimizării separate a ciclurilor cu gaze şi cu abur; reamintim că în ciclul STAG
aburul viu are presiuni mult mai mari decât ale aerului după compresorul I.T.G., iar presiunea
la condensator este mult mai mică decât cea atmosferică;
4) reducerea posibilităţilor de recuperare a căldurii gazelor de ardere, datorate faptului că nu se
poate recupera în CR căldura latentă de condensare a vaporilor de apă.
 Slide 14 din total 84
3.4.2. Cicluri mixte cu amestec gaze - abur, fără cascadă termodinamică
Cea mai folosită instalaţie cu amestec se bazează pe injecţia de apă în C.A. a I.T.G. (vezi fig.
3.10.). Schema nu are suprapunere termodinamică a ciclurilor, ca urmare η global e media aritmetică
ponderată a η individuale ale celor două cicluri. Cum ciclul cu abur are presiune coborâtă de producere
şi presiune ridicată la evacuare, va avea un randament mai mic decât la I.T.A. din C.C.G.A. tip
STAG.. Pe ansamblu nu se obţine spor de η în raport cu I.T.G. moderne.

apă Cz
CA CA

GE
GE

K TG K TG

Figura 3.10. Schema termică a unei C.T.E. - Figura 3.11. Schema termică a C.T.E. - C.C.G.A. cu
C.C.G.A. cu injecţie de apă în C.A. a I.T.G. injecţie în C.A. a I.T.G. a unui abur produs separat.
Soluţia poate fi, totuşi interesantă tehnic, economic şi ecologic pentru:
A) Reducerea producţiei de NOx , în special la arderea în I.T.G. a combustibilului lichid.
B) Creşterea puterii electrice la vârf, cu 10÷÷15 %, chiar cu un uşor sacrificiu de randament.
Injecţia în C.A. a I.T.G. a unui abur produs separat (vezi figura 3.11.) porneşte de la ideea
injecţiei apei în stare de vapori, pentru a nu se mai consuma în C.A. căldura latentă de vaporizare.
 Slide 15 din total 84
Astfel se reduce consumul de combustibil superior la C.A. a I.T.G. în raport cu cazul de mai sus.
Aburul se produce, însă, cu un consum suplimentar de combustibil, mai mare decât în cazul
precedent, deoarece cazanul are un randament subunitar. Ca urmare schema realizează un
randament mai mic decât cea anterioară. Ea poate fi interesantă economic, în acelaşi tip de
aplicaţii ca mai sus, deoarece la producerea separată a aburului se poate folosi combustibil
inferior, al cărui cost este mai scăzut decât al combustibilului „curat” folosit la C.A. a I.T.G..
Principala limitare tehnică a schemei din figura 3.3. este dată de inerţia termică a cazanului de
producere a aburului de injecţie. Acesta nu permite o intervenţie rapidă decât dacă este menţinut
permanent în stare fierbinte, sau în funcţiune la minimum tehnic.
Realizarea amestecului gaze-abur, fără cascadă termodinamică, se mai poate face prin injecţia
de micro picături de apă (5–20 µm diametru) în zona compresorului. Schemele pot fi cu injecţie:
1. în aspiraţia compresorului. Soluţia „Water Fog Inlet Cooling” (WFIC) utilizează apă răcită sub
t aer. Vaporizarea, cu absorbţia λ latente, începe amonte de compresor şi poate continua în
cursul compresiei. Ca urmare se reduce atât temperatura amestecului aspirat, cât şi
temperatura medie a agentului în compresor, ceea ce micşorează L mecanic pentru compresie.
2. între treptele de compresie. Soluţia înregistrată de G.E. sub numele SPRINT (Spray
INTercooler) se utilizează la I.T.G. aeroderivative turbofan, cu compresie fracţionată. Apa de
injecţie are temperatura mediului, iar vaporizarea se produce în zona de injecţie (preluând
căldură de la aerul încălzit prin comprimare în prima treaptă) şi, eventual, în cursul
compresiei în a doua treaptă. Ca şi răcirea intermediară „uscată”, prin schimbător de căldură
de suprafaţă, si cea prin injecţie de apă reduce L mecanic pentru compresie în treapta a doua.
In ambele variante P electrică creşte cu mai mult de 10 % peste cea de la I.T.G. fără injecţie de
micro picături, în principal ca urmare a reducerii L mecanic pt. compresie. Sporul de producţie
necesită, însă, un consum suplimentar de combustibil, creşterea de randament fiind mult mai mică
decât cea de putere electrică. În plus sunt necesare cheltuieli suplimentare de investiţie şi de
operare (cu apa demineralizată). Ca urmare, costul electricităţii rămâne comparabil cu cel de la
I.T.G. cu compresie fracţionată şi răcire intermediară „uscată”.
 Slide 16 din total 84
La cogenerare schemele WFIC şi SPRINT au dezavantajul că nu pot recupera λ latentă condensare a
vaporilor de apă, a căror pondere în gazele evacuate e mai mare ca la I.T.G. uzuale. Ca urmare ele
se folosesc în special la producerea exclusivă de electricitate în unităţi de vârf.
3.4.3. Cicluri cu amestec gaze-abur şi cascadă termodinamică (STIG, CHENG şi HAT)
Ciclul STIG (STIG = STeam Injection Gas turbine, marcă înregistrată de G.E.). La acest tip de
ciclu realizarea suprapunerii termodinamice şi creşterea randamentului global se realizează prin
producerea aburului de injecţie într-un C.R.. În acest caz nu există consum de combustibil la G.A..
Sporul relativ al P term la C.A. a I.T.G. e mai mic decât cel al P electr . Ciclul STIG are η electric brut mai
mare ca I.T.G. „de bază”, (48÷ ÷50 %, inferior celui al STAG.) G.A. recuperatoare pot fi realizate:
• cu o presiune de producere a aburului (vezi figura 3.12.); în acest caz presiunea aburului
trebuie să fie uşor mai mare ca cea a aerului la ieşirea din compresorul I.T.G.;
• cu două presiuni, din care una pentru C.A. a I.T.G., in doua sub variante:
 aburul IP injectat în C.A., iar aburul JP în cursul destinderii în T.G. propriu zisă;
 aburul JP injectat în C.A., iar aburul de IP se destinde intai intr-o T.A. separata.
Stadiul tehnic atins este cel comercial pentru unităţi de ordinul zecilor de MW electrici, provenite
din I.T.G. aeroderivative turboreactoare sau turbofan, prevăzute suplimentar cu C.R..
Ciclul CHENG (CHENG e numele inventatorului ce deţine patentul), e o dezvoltare a principiului
STIG pentru cogenerare. Varianta de bază permite utilizarea aburului produs în C.R. în 2 moduri:
1) la C.A., pentru creşterea P electrice şi a cotei de W primară care se transformă în electricitate, dar
cu un randamentul global mai mic decât la recuperarea externă de căldură;
2) la un consumator termic, CnsT, pentru creşterea η de utilizare a W primare, fără a mări însă cota
din căldura dezvoltată prin arderea combustibilului care se transformă în electricitate.
Variaţia cotei de abur la C.A. şi CnsT permite funcţionarea în regimuri mixte. Schema evoluată
(fig. 3.13.) are şi cu un cazan separat, Cz, care permite creşterea elasticităţii în exploatare. Astfel:
A) la P termică mare şi P electrică mică aburul de la CR se foloseşte la CnsT, iar Cz separat funcţionează
la încărcare minimă;
 Slide 17 din total 84
B) la P electrică mare şi P termică mică aburul din C.R. se foloseşte la C.A., pentru creşterea P electrice, iar
Cz funcţionează la încărcare medie;
C) la creşterea simultană a Pelectrice şi Ptermice consumul de caldura se acoperă exclusiv din Cz, iar
aburul din C.R. se foloseşte la C.A.

CA CA

GE GE
K TG K T

SI SI
Cz CnsT
VAP VAP

ECO ECO

Figura 3.12. Schema termică a C.T.E. - Figura 3.13. Schema termică a C.E.T. - C.C.G.A. tip
C.C.G.A. tip STIG, cu injecţie în C.A. a I.T.G. CHENG, cu injecţie în C.A. a I.T.G. a unui abur produs
a unui abur produs într-un C.R. într-un C.R şi cazan cu ardere separată.
 Slide 18 din total 84
Ciclul HAT (HAT = acronim la Humide Air gas Turbine), este un CC cu amestec gaze + vapori de
apă, bazat pe umidificarea aerului între ieşirea din K şi intrarea în C.A., într-un schimbător de
căldură şi masă „saturator”. Încălzirea până la t saturaţie a apei cu care se umidifică aerul se face prin
recuperare de caldura de la: A) gazele de ardere şi B) răcirea aerului, între treptele de compresie.
Aceasta asigură efectul de cascadă termodinamică. Vaporizarea apei se face prin preluarea unei
cote din căldura aerului comprimat. Apa ce nu se vaporizează în saturator se recirculă. Schema de
bază poate fi perfecţionată prin combinarea diferitelor metode (vezi fig. 3.14.):
Recuperare
C.R.A.F. internă
Spre coş

Apă de la / CAÎP
Saturator
spre RI

GE KMP KÎP TGÎP

RI2
RI1
Aer suplimentar CAJP şi răcire CAJP

KJP TGJP
GE
Aer
Figura 3.14. Schema termică a unui C.C.G.A. tip HAT prevăzut şi cu recuperare internă de căldură
 Slide 19 din total 84
a) compresia fracţionată cu răcire intermediara recuperativă;
b) destindere fracţionată cu ardere intermediară;
c) recuperare internă de căldură.
Calculele termodinamice dau speranţa atingerii în acest ciclu a unor η electrice brute de circa 60 %,
pentru rapoarte globale de compresie de ordinul 50÷ ÷60. În ciuda acestei perspective, şi a faptului
că soluţia este cercetată de două decenii, schema HAT nu a depăşit stadiul de pilot experimental.
Principala limitare în dezvoltarea sa a fost, se pare, legată de complexitatea instalaţiei.
 Slide 20 din total 84
EXEMPLE DE C.T.E. „GREEN FIELD” CU C.C.G.A. TIP I.T.G. ÎNAINTAŞĂ + I.T.A.
EXCLUSIV RECUPERATOARE
Slide 21 din total 84
 Slide 22 din total 84
Exemple de structuri de linii de arbori pentru unităţile C.C.G.A. având generator electric comun

Cazul cu T.A. cu CJP monoflux si evacuare in jos

Cazul cu T.A. cu CJP in dublu flux si evacuare in jos

Cazul cu T.A. Cazul cu T.A. cu CJP monoflux flux si evacuare orizontala

 Slide 23 din total 84

T.A. în 3 corpuri, cu CJP în dublu flux şi evacuare

T.A. mono corp mono flux cu evacuare orizontală
in jos
Slide 24 din total 84
Slide 25 din total 84
 Slide 26 din total 84

O C.T.E. din „prima generaţie” a firmei GE doua unităţi 407 B (fiecare cu câte 4 T.G. la 1 T.A.) –
fotografie
 Slide 27 din total 84

Vedere „artistică” a unei unităţi C.C.G.A. din „a patra generaţie” a firmei GE, tip 107 H sau 109 H,
pe o linie de arbori
 Slide 28 din total 84

C.T.E. Dunkirk, 2*400 MW C.C.G.A., fiecare unitate pe doua linii de arbori - vedere „artistica” din
spre sala de maşini
 Slide 29 din total 84

C.T.E. Dunkirk, 2*400 MW C.C.G.A. - vedere „artistică” din spre sala de cazane
 Slide 30 din total 84

Amplasamentul C.T.E. Dunkirk

Schema termica de principiu a C.T.E. Dunkirk

 Slide 31 din total 84

C.T.E. Dunkirk, 2*400 MW C.C.G.A. - secţiune „artistică” prin o unitate pe două linii de arbori
 Slide 32 din total 84

C.T.E. Besos, 2*400 MW C.C.G.A. - secţiune „artistică” prin o unitate pe o linie de arbori
 Slide 33 din total 84

C.E.T. Moscova 420 MW (1*265 MW I.T.G. + 1*155 MW I.T.A., pe linii distincte de arbori)

Vedere „artistică” din spre CR şi

Vedere „artistică” din spre sala de maşini
cos
 Slide 34 din total 84

C.T.E. San Roque (Cadiz, Spania) 2*400 MW – vedere din avion a amplasamentului
 Slide 35 din total 84

C.T.E. San Roque 2*400 MW (fiecare unitate are 1*260 MW I.T.G. si 1*140 MW I.T.A., cu generator
comun)
 Slide 36 din total 84

Schema termică a părţii I.T.A. din C.T.E. San Roque (3 presiuni de producere a aburului şi s.î.i. la
cea intermediară)
 Slide 37 din total 84

Schema termică a părţii de I.T.A pentru o unitate C.C.G.A. de producţie GE, tip 107 H sau 109 H
Slide 38 din total 84
Slide 39 din total 84
Slide 40 din total 84
Slide 41 din total 84
 Slide 42 din total 84

C.T.E. C.C.G.A. Arcos de la plan îndepărtat unităţile 1&2, 400 MW fiecare, pe o linie de arbori
{ plan apropiat unitatea 3, 800 MW, pe trei linii de arbori
Frontera, Spania.
 Slide 43 din total 84

O T.A. din C.T.E. C.C.G.A. Arcos de la Frontera, Spania

 Slide 44 din total 84

Sala de maşini în zona celor doua T.G. din C.T.E. C.C.G.A. Arcos de la Frontera, Spania
 Slide 45 din total 84
EXEMPLE DE C.T.E. „BROWN FIELD” CU CICLURI COMBINATE I.T.G. + I.T.A.
CTE Tallawara, Australia, re echiparea amplasamentului unei C.T.E. dezafectate care ardea carbune

Macheta C.T.E. Tallawara (1*435 MW, pe o linie de arbori), după re echipare

 Slide 46 din total 84

Vedere generală a amplasamentului C.T.E. Tallawara

 Slide 47 din total 84
CTE Claus (Olanda) retehnologizare cu conversie in C.C.G.A.

Amplasamentul C.T.E. Claus Macheta C.T.E. Claus dupa retehnologizare

 Slide 48 din total 84

Retehnologizare CTE Claus P iniţială 1280 MW (2*640 MW I.T.A.)

{ P
cu conversie în C.C.G.A. finală 1280 MW (3*280 MW I.T.G. + 1*440 MW I.T.A.)
 Slide 49 din total 84

Vedere „artistică” a C.T.E. Claus după retehnologizare

 Slide 50 din total 84

Schema termică de principiu a C.T.E. Claus după retehnologizare

 Slide 51 din total 84

Retehnologizare CTE Martigues P iniţială 1000 MW (4*250 MW I.T.A.)

cu conversie în C.C.G.A. { P finală 920 MW (2*280 MW I.T.G. + 2*180 MW I.T.A.)
Slide 52 din total 84
 Slide 53 din total 84
4. C.T.E. SI C.E.T. MODERNE CU C.C.G.A., CARE PERMIT UTILIZAREA
COMBUSTIBILILOR INFERIORI.
Principalul dezavantaj economic al C.T.E. C.C.G.A. tip STAG, cu I.T.G. înaintaşă şi I.T.A. exclusiv
recuperatoare e preţul ridicat al combustibililor superiori. Aceasta a crescut interesul pentru
C.C.G.A. care pot utiliza şi combustibil inferior, sau numai combustibil inferior, inclusiv cărbune.
4.1. C.C.G.A. cu I.T.G. înaintaşă şi I.T.A. cu recuperare şi postcombustie.
Schema cu postcombustie avansată (vezi figura 4.1.). se bazează pe o „întrepătrundere” de
instalaţii ce permite să se poată utiliza şi combustibil inferior, dar nu numai combustibil inferior.
Folosirea post combustiei avansate permite:
 arderea la C.R.P. a unui debit mare de combustibil, la limita admisă de O2 din g.a.;
 creşterea randamentului C.R.P. mult peste β recuperare de la G.A. exclusiv recuperative, până la
valori comparabile cu η al cazanelor clasice pe acelaşi combustibil;
 creşterea temperaturii în C.R.P. şi a parametrilor aburului în ciclul I.T.A.; producerea aburului
la o singură presiune, care poate deveni supra critică şi folosirea supraîncălzirii intermediare;
 funcţionarea separată a I.T.A. cu randamente bune; cu condiţia adaptării CRP.
Când C.R.P. funcţionează cu gaze evacuate cu suprapresiune din T.G., nu sunt necesare V.A., V.G.
şi Preîncălzitoare de Aer Regenerative (PAR). Lipsa PAR cere ca, pentru funcţionarea eficientă în
regim de ciclu combinat, să se prevadă în schemă „economizoare suplimentare”, montate în
paralel cu aparatele de suprafaţă din linia de preîncălzire regenerativă. Aceasta reduce din câştigul
de randament prin preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare şi limitează η termic al I.T.A.
La staţionarea I.T.G. şi folosirea separate a I.T.A., cu aerul drept comburant, C.R.P trebuie să fie
prevăzut cu V.A., V.G. şi P.A.R.. Aceasta măreşte complexitatea instalaţiei şi complică operarea.
 Slide 54 din total 84

Figura 4.1. Schema termică de principiu a unei C.T.E. C.C.G.A., având I.T.G. înaintaşă şi I.T.A.
recuperatoare cu postcombustie avansată
 Slide 55 din total 84
Principalele deosebiri faţă de ciclul fără postcombustie sunt:
 Datorită P termice mai mari la postcombustie decât cea din căldura sensibilă a gazelor de ardere
şi îmbunătăţirii randamentului termic al I.T.A., puterea dezvoltată de I.T.A. creşte mult.
ITG ITA
Pbg Pbg
 Raportul puterilor e puternic subunitar. Cum P unitare ale I.T.A. pot fi mari, întreaga
unitate atinge puteri mari, dar I specifică per ansamblu devine comparabilă cu cea de la I.T.A..
 Doar o parte din căldură se introduce la CA a I.T.G. şi beneficiază de avantajul suprapunerii
termodinamice. Căldura dezvoltată prin post ardere se valorifică doar în ciclul de joasă
temperatură, cel al I.T.A., cu randament de conversie mai mic decât al ciclului combinat.
 Randamentul global este mai bun decât pentru I.T.A. luată separat, dar mai scăzut decât
pentru C.C.G.A. tip STAG, cu G.A. exclusiv recuperator.
Schema s-a folosit rar la centrale noi, fiind utilizată în special la retehnologizarea unor C.T.E.
existente cu I.T.A. de puteri mari, care ard cărbune la G.A..
4.2. Cicluri combinate gaze-abur cu I.T.G. având C.R. şi I.T.A. cu ardere separată.
Această schemă, derivată din cea de mai sus, se bazează pe arderea combustibilului inferior într-
un Cazan Separat de Abur de Înaltă Presiune (C.S.A.I.P.). I.T.G. e prevăzută cu un G.A. recuperator
care produce abur de medie presiune; acesta evoluează doar în C.M.J.P. al T.A. şi, din acest motiv,
soluţia e numită curent şi „schema paralel”. Varianta prezentată în figura 4.2. permite:
 arderea la C.S.A.I.P. a unui debit de combustibil inferior ce nu depinde de debitul de gaze de
ardere de la I.T.G. şi nici de conţinutul lor de O2;
 construcţia C.S.A.I.P. cu V.A., V.G. şi P.A.R. folosite permanent;
 funcţionarea separată a I.T.A. cu parametri ridicaţi ai aburului viu, supraîncălzire
intermediară, preîncălzire regenerativă avansată şi randamente bune.
 Slide 56 din total 84
56 bar / 535 °C

ITG
240 bar / 535 °C
ITA
145 MW SII
CA

PIP

D
CR
PJP

Figura 4.2. Schema termică de principiu a unei C.T.E. C.C.G.A. cu ardere separată a combustibilului
inferior
 Slide 57 din total 84
În raport cu ciclul cu postcombustie avansată se constată următoarele
asemănări deosebiri
 În C.R. se prevăd „economizoare  G.A. recuperator este cu o singură presiune
suplimentare”, în paralel cu linia de de producere, mai coborâtă decât presiunea
preîncălzire regenerativă a apei. Sporul de înaltă de la G.A. ale STAG cu doua sau trei
η termic al I.T.A. prin preîncălzire scade şi se presiuni de producere a aburului;
limitează η global.  Cum la STAG cu o presiune de producere
 Datorită P termice mari la arderea separată p optimă la G.A. e comparabilă cu cea de s.i.i.
ITG ITA
raportul Pbg Pbg e puternic subunitar. P unitare din I.T.A. clasice, aburul se introduce direct
în I.T.A. pot fi mari, dar I specifică în C.C.G.A. la CMP al TA.
devine comparabilă cu cea de la I.T.A..  Datorita pierderilor mai mari în căldura
 Doar o parte din căldură se introduce la CA sensibilă a gazelor de ardere şi faptului că
a I.T.G. şi beneficiază de avantajul ciclul cu suprapunere termodinamica are
suprapunerii termodinamice a ciclurilor. randament individual mai redus,
Căldura din arderea separată se utilizează randamentul global e uşor mai mic decât la
doar în ciclul I.T.A., cu randament de C.C.G.A. cu postcombustie avansată.
conversie mai mic decât al ciclului  I.T.A. poate funcţiona separat cu randament
combinat. bun, iar operarea e mai simplă.
Schema prezintă interes pentru unităţi noi, care:
 în sezonul cald lucrează doar cu I.T.A.;
 în sezonul rece, prin folosirea I.T.G. şi destinderea aburului produs de C.R. în I.T.A., se
realizează un spor al puterii electrice produse şi un randament bun de utilizare a
combustibilului superior.
 Slide 58 din total 84
4.3. C.C.G.A. care utilizează numai combustibil inferior, prin ardere.
Toate C.C.G.A. din această categorie folosesc doar combustibil inferior, într-o instalaţie de ardere
care constituie sursa caldă, comună pentru I.T.G. şi I.T.A. Deosebirile sunt date de:
1) presiunea de ardere (usor supra atmosferica sau sub presiune mare);
2) modul de întrepătrundere şi cuplare termodinamică a celor două cicluri.
4.3.1. Ciclul combinat „AFBC CC”
AFBC CC = Atmospheric Fluidized Bed Combustion Combined Cycle – ciclul combinat cu ardere în
pat fluidizat atmosferic. Acest ciclu e o aplicatie a schemei „I.T.G. în circuit închis”, dezvoltată spre
„I.T.G. cu aer cald”, cu scopul folosirii cărbunelui şi suprapunerii termodinamice a ciclurilor.
Parametrii patului fluidizat sunt comparabili cu cei din G.A. tip AFBC ai C.T.E. cu I.T.A:

viteza ascendentă a aerului de 2÷ ÷3 m/s,
Focarele AFBC cu pat staţionar au:
înălţimea stratului de 2÷ ÷4 m

timpul de rezidenţă a aerului în focar de 1÷ ÷2 s.
În Focarele AFBC cu pat circulant

viteza ascendentă a aerului urcă la 5÷ ÷7 m/s,
partea inferioară a stratului

înălţimea stratului atinge 12÷÷24 m
lucrează tot cu pat staţionar. În

timpul de rezidenţă a aerului în focar de 2÷ ÷6 s.
zona superioară:
Datorită vitezelor mari, la AFBC cu pat circulant particulele de cenuşă şi cărbune ars incomplet
sunt antrenate de gazelor de ardere din partea superioară a focarului. Amestecul gaze + suspensii
antrenate se introduce într-un ciclon . În acesta particulele sunt separate centrifugal şi se recirculă
la baza focarului printr-un schimbător, iar gazele trec într-un drum convectiv.
In ambele cazuri folosirea combustiei în pat fluidizat permite:
• Reducerea consumului de energie la prepararea cărbunelui pentru ardere;
• durate sporite de remanenţă în focar, nearse reduse şi coeficient mai mic de exces de aer,
aceasta elimină necesitatea combustibilului suport şi majorează randamentul arderii.
Focarele AFBC oferă în plus flexibilitate din punct de vedere al combustibililor utilizabili.
 Slide 59 din total 84
Temperatura din focarele AFBC, de 850÷ ÷880 °C, mai coborâtă decât la arderea pulverizată, oferă
o serie de avantaje tehnice şi ecologice:
 Evacuarea cenuşii la temperatura mai scăzută decât cea de înmuiere se face în stare solidă.
 Creşte coeficientul de reţinere a cenuşii, datorită granulaţiei mari a cărbunelui.
 Se reduce intensitatea oxidarii N2 din aer, iar producţia de NOX termic scade până la valori ale
concentraţiilor comparabile, ca ordin de mărime, cu cele din normele de emisii.
 Se asigură condiţii adecvate pentru reacţia de reţinere a SO2 prin adaos de calcar, ceea ce,
combinat cu timpul mare de staţionare, realizează o desulfurare eficientă în focar.
Menţionăm, însă, că normele europene de emisie pentru SO2 şi NOX la CTE noi sunt atât de
severe, încât, în special la utilizarea cărbunilor cu conţinut ridicat de Sulf, nici sistemele AFBC nu le
pot atinge, fără măsuri secundare. Ca urmare a celor de mai sus, avantajul ecologic al AFBC e, în
majoritatea cazurilor, acela că permite utilizarea unor sisteme de reţinere a noxelor cu eficienţe
mai mici şi costuri mai reduse decât arderea pulverizată.
Totuşi, pentru compoziţii avantajoase ale cărbunilor şi puteri unitare mici (caz în care normele de
emisii sunt mai puţin restrictive), unele sisteme de filtrare pot lipsi. Spre exemplu:
 pentru cărbuni cu Hi redusă şi temperaturi mici în focar este posibil ca producţia de NOX să fie
redusă şi să nu fie necesară de NOX-area gazelor;
 pentru cărbuni cu conţinut de Sulf redus, e posibil ca desulfurarea în focar să fie suficientă.
În cazul AFBC CC arderea este externă în raport cu ambii agenţi (vezi figura 4.3.).
Aerul comprimat de compresorul K se încălzeşte într-o Suprafaţă de transfer de Căldură Imersată
în Patul Fluidizat (SCIPF), apoi se destinde în turbina TG, iar la ieşirea din aceasta serveşte drept
comburant în focarul A FBC. Această schemă permite ca agentul motor din ciclul înaintaş al I.T.G.
să nu fie contaminat de produsele de ardere a combustibilului solid şi reduce pericolele de
coroziune şi eroziune. Efortul termic şi de presiune în ţevile de încălzire a aerului limitează
temperatura la intrarea în T.G. sub 800°C şi reduce randamentul ciclului înaintaş.
 Slide 60 din total 84
SCIPF
GE

TA
SII
GE
K TG
PIP

Deg

PJP

Figura 4.3. Schema termică de principiu a unei C.T.E. tip AFBC CC

Gazele de ardere de la ieşirea din focarul AFBC CC trec într-un drum convectiv care serveşte
drept G.A. pentru ciclul recuperator. În funcţie de caracteristicile combustibilului şi de necesarul
de căldură în cele două cicluri, o parte din căldura pentru ciclul cu abur se poate prelua şi direct din
focarul şi/sau cicloanele AFBC. Deoarece aerul este preîncălzit prin compresie, GA nu mai poate fi
prevăzut cu PAR. Pentru a coborî temperatura la coş şi a creşte randamentul G.A., acesta este
prevăzut cu economizoare suplimentare, legate în paralel pe partea de apă cu aparatele din
circuitul de preîncălzire regenerativa. Ca urmare, se reduce efectul pozitiv al preîncălzirii
regenerative asupra randamentului ciclului cu abur. Gazele de ardere la ieşirea din economizoarele
GA sunt trimise, prin sisteme de reţinere a noxelor, în atmosferă.
 Slide 61 din total 84
Focarele AFBC permit utilizarea cărbunelui cu conţinut mare de cenuşă şi de umiditate. În
comparaţie cu cazurile PFBC CC (fig. 4.5.):
♦ volumul sistemului de ardere este mai mare,
♦ se simplifică alimentarea cu cărbune şi evacuarea produselor solide de ardere.
Datorită limitării temperaturii în ciclul I.T.G. şi gradului mic de suprapunere termodinamică:
ITG ITA
Pbg Pbg

raportul puterilor este subunitar (de ordinul 1/6÷
÷1/5);

sporul de randament faţă de CTE clasice este mic.
Soluţia este de mai mulţi ani în stadiul de „pilot industrial”, la puteri unitare sub 24 MW electrici
pentru I.T.G. şi sub 105 MW electrici pentru I.T.A.. Instalaţiile de tip „pilot comercial” sunt puţine, iar
răspândirea schemei este, încă, redusă. Evoluţia AFBC CC e condiţionată de realizarea unor
materiale pentru SCIPF care sa reziste la temperaturi ridicate.
4.3.2. Cazanul VELOX, caz particular al ciclului combinat cu ardere sub presiune
Cazanul VELOX, e o combinaţie a ciclurilor cu gaze şi abur, bazată pe arderea sub presiune a unui
combustibil superior (păcură uşoară sau gaz). Presiunea de lucru supra atmosferică:
 permite încărcări termice mari, transfer de căldură intens şi consum redus de metal, dar
 cere o construcţie foarte etanşă şi majorează solicitările mecanice asupra pereţilor.
Se foloseste în comun o sursa calde pentru ambele cicluri: C.A. a I.T.G. este G.A. pentru I.T.A..
Antrenarea compresorului e cu turbină cu gaze, similară turbo-suflantei de la M.P..
G.A. sub presiune are încărcări termice mari şi consum redus de metal; el trebuie însă să fie
foarte etanş şi nu are preîncălzitor de aer. „Răcirea” gazelor de ardere în zona de inalta
temperatura are loc prin cedarea de căldură către apă-abur; aceasta permite scăderea excesului
de aer în raport cu I.T.G. „clasice”, si reduce pierderile prin căldura sensibilă a gazelor de ardere.
Temperatura mare din cazan permite cicluri cu abur cu parametri ridicaţi şi s.î.i..
Valorificarea căldurii gazelor evacuate din T.G. se face în recuperatorul suplimentar „atmosferic”.
Şi în acest caz preîncălzirea recuperativă a apei de alimentare o limitează pe cea regenerativă.
 Slide 62 din total 84
ITA
SÎI
VAP 2
+ SÎI ME
K T

ECO +
VAP 1

Figura 4.4. Schema termică de principiu a unui cazan VELOX

G.A. tip VELOX e o combinaţie I.T.G. + I.T.A. ce nu poate fi considerată ciclu combinat decât dacă
linia de arbori a T.G. este cu producere de lucru mecanic. La G.A. tip VELOX clasice linia de arbori a
TG nu e prevăzută cu generator electric, iar producţia de lucru mecanic la turbina cu gaze acoperă
doar consumul compresorului. În acest caz nu există spor de randament faţă de I.T.A. clasice.
G.A. tip VELOX e comercializat de zeci de ani; în ultimele decenii comenzile sunt foarte reduse.
 Slide 63 din total 84
4.3.3. Ciclul combinat „PFBC CC” PFBC CC = Pressurized Fluidized Bed Combustion Combined
Cycle – ciclul combinat cu arderea cărbunelui în pat fluidizat sub presiune.
Filtru ceramic

CAPF

SI SÎI

GE
K TG
GE

TA

Eco IP + Vaporizator
Eco IP în paralel cu PIP PIP

Deg

Eco JP în paralel cu PJP PJP

Figura 4.5. Schema termică de principiu a unei C.T.E. C.C.G.A. tip PFBC
 Slide 64 din total 84
Acest ciclu este o „dezvoltare” a schemei VELOX, pentru arderea cărbunelui. Ca şi la AFBC,
arderea în pat fluidizat permite performanţe ecologice superioare sistemelor clasice. Volumul
sistemului de ardere folosit drept CA a I.T.G. şi cazan al I.T.A., mai mare la cărbune decât la G.A.
VELOX care ard păcură uşoară, e mult mai mic decât la G.A. cu ardere „atmosferică” a cărbunelui.
Progresele în tehnologia materialelor şi eliminarea suprafeţei imersate în patul fluidizat, prin
care circula aer, au majorat temperatura gazelor la intrarea în T.G. Aceasta a dus la o producţie de
lucru mecanic net pe linia I.T.G. şi cuplarea sa la un generator electric (vezi figura 4.5.).
Principalele dificultăţi tehnice în dezvoltarea schemei s-au dovedit cele legate de:
 Alimentarea cu cărbune a focarului sub presiune şi evacuarea din el a cenusii. Pentru
reducerea debitelor masice de combustibil şi de zgură / cenuşă schema PFBC este folosită
pentru valorificarea cărbunilor superiori, cu conţinut redus de cenuşă şi de umiditate.
 Necesitatea filtrării gazelor de ardere, cu presiune şi temperatură mare, amonte de T.G..
Principala deosebire faţă de schema AFBC este aceea că arderea externă în raport cu ciclul
ITA, este internă în raport cu ITG, iar agentul motor din ciclul înaintaş al I.T.G. este
contaminat de produsele de ardere a combustibilului solid. Folosirea PFBC reduce noxele, dar
prezenţa suspensiilor în gazele de ardere poate duce la eroziunea TG. Concentraţia masică a
particulelor depinde de tipul, granulaţia şi proprietăţile combustibilului şi calcarului; uzual
aceasta depăşeşte 1000 ppm, la o granulaţie medie sub 0,3 mm. Aceasta impune filtrarea
gazelor, de presiune şi temperatură ridicată, amonte de T.G.. La CTE mai vechi s-a încercat
reţinerea suspensiilor cu EF speciale, de înaltă temperatură, iar în ultimele două decenii s-au
impus soluţii cu baterii de filtre ciclon de eficienţă ridicată şi filtre „sită” din materiale
refractare, în special ceramice.
Viteza de circa 1 m/s a aerului în patul fluidizat sub presiune şi înălţimea stratului de 3,5÷÷4 m
conduc la un timp de remanenţă a aerului în strat de circa 4 sec. Presiunea mare pe partea de aer-
gaze a GA (10÷ ÷20 bar) permite încărcări termice mari, transfer intens de căldură şi consum mic de
metal, dar cere o construcţie foarte etanşă.
 Slide 65 din total 84
„Răcirea” gazelor în CA, de la temperatura de ardere la cea de intrare în TG, are loc prin cedarea
de căldură către apă-abur; aceasta permite reducerea excesului de aer în raport cu I.T.G. „clasice”
şi micşorează pierderile prin căldura sensibilă a gazelor de ardere. Pe partea de ITG, arderea
internă permite temperaturi mai ridicate (800÷ ÷900°C) şi randamente termice mai mari decât la
AFBC. Temperatura înaltă din G.A. permite cicluri cu abur de parametri supracritici cu s.î.i..
Şi în această schemă GA nu poate fi prevăzut cu PAR. Căldura gazelor de ardere evacuate din
T.G. se preia în recuperatorul „atmosferic”, cu rol de economizor şi, eventual, în funcţie de
combustibil şi de necesarul de căldură în cele două cicluri, de primă treaptă de vaporizator. Restul
căldurii necesare în ciclul cu abur pentru finalizarea vaporizării şi supraîncălzirea primară şi
intermediară a aburului se preia din focarul şi/sau cicloanele PFBC.
Preîncălzirea apei de alimentare se face, ca mai sus, parţial recuperativ şi parţial regenerativ.
Preîncălzirea recuperativă a apei de alimentare, în economizoarele suplimentare de joasă şi medie
presiune, o limitează pe cea regenerativă reducând randamentul termic al ITA. Gazele de ardere la
ieşirea din economizorul JP sunt trimise în atmosferă prin sisteme de reţinere a noxelor.
Gradul de suprapunere termodinamică la PFBC e mai mare decât la AFBC, dar mai redus decât la
ciclurile STAG, care ard combustibil superior şi au I.T.A. exclusiv recuperatoare.
Principalele avantaje ale CTE P FBC, în raport cu AFBC sunt:
1) creşterea randamentului arderii;
2) majorarea coeficienţilor de transfer de căldură;
3) reducerea dimensiunilor GA şi o construcţie mai compactă a CTE, pentru aceeaşi P instalată;
4) o eficienţă mai mare de desulfurare în focar;
5) emisii mai mici de NOx, la acelaşi exces de aer în focar
6) creşterea randamentului CTE, datorită temperaturilor mai mari în ciclul ITG şi folosirii unei
combinaţii de cicluri cu grad mai mare de „suprapunere termodinamică, în raport cu AFBC.
Randamentul realizabil este uşor mai mare decât la AFBC, dar mai mic decât în ciclurile
combinate „clasice”, datorita, printre altele, gradului mai redus de suprapunere termodinamică şi
 Slide 66 din total 84
pierderilor mai mari ale sistemelor de ardere a cărbunelui. În sistemele P FBC gradul de ardere a
combustibilului atinge curent 99 %, dar pierderile în zgură şi cenuşă duc la randamente mai mici
decât cele ale CA / GA care ard combustibil gazos sau lichid.
ITG ITA
Pbg Pbg
Raportul puterilor e subunitar, dar mai mare ca în schema AFBC (de ordinul 1/4÷
÷1/3).
Tabelul 4.1. ilustrează stadiul pe plan mondial al CTE P FBC-CC
Tabelul 4.1. Date ale unor C.T.E. şi CET de tip P FBC
Eficienţă Emisii
Pb, An
η el,
Nr. Centrala, ţara Combustibil Parametri abur reţinere NOX,
MW IC*
%
SO2, % mg/MJ
**
1 Vartan, Suedia (CET) 135 Cărbune bituminos 137bar/530°C 1990 33,5 94÷ ÷99 10÷ ÷50
2 Tidd, Ohio, SUA 70 Cărbune bituminos 90bar/496°C 1990 35,0 91÷ ÷93 75÷ ÷90
3 Escatron, Spania 79 Lignit sulfuros 94bar/513°C 1990 36,4 90 75÷
÷90
4 Wakamatsu, Japonia 71 Cărbune bituminos 103bar/593°C/593°C 1994 37,5 90÷ ÷95 15÷ ÷40
5 Trebovice, Cehia (CET) 70 Huilă - 1996 - - -
6 Tomato-Atsuma, Japonia 85 Cărbune brun - ? *** - - -
7 Cotbus, Germania 90 Cărbune brun 142bar/537°C/537°C 1999 42,0 - -
8 Osaki, Japonia 250 - - 1999 - - -
9 Karita, Japonia 350 Huilă 241bar/565°C/593°C 1999 42,0 - -
*
Începere Construcţie
**
Putere totală TG+TA, în două unităţi P 200. Pentru celelalte CTE din tabel puterea e pe o unitate.
***
Exploatarea de probă a început în 1995, iar cea comercială în februarie 1998.
Observăm că în urmă cu un deceniu puterile unitare erau sub 100 MWe. Primul „pilot comercial”
a fost unitatea I de la Osaki (250 MWe), cu PIF în 1999. A urmat centrala Karita (360 MWe şi
parametrii supracritici în ciclul cu abur: p0=241 bar, t0=566°C, tsîi=593°C) prezentată ca vedere
„artistică” in figura 4.6. şi o a doua unitate de 250 MWe la Osaki.
 Slide 67 din total 84
Vas de presiune
Cicloane primare / secundare
Electrofiltru

Generator de gaze în pat fluidizat

Buncăr de cărbune

Echipament de
de-NOx-are

Economizor

Turbina cu gaze
Pompă de şlam

Turbina cu abur
Fig. 4.6 Vedere „artistică” a unei CTE de tip PFBC
Furnizori de tehnologii şi echipamente pentru CTE şi CET P FBC, în ordine alfabetică: ABB-Carbon
(actual Alstom), ABB Kraftwerke, Ahlstrom Pyropower, Babcock & Wilcox, Espanola, Hitachi, Lurgi
Lentjes Babcock şi Mitsubishi Heavy Industries. Pe lângă cercetările privitoare la ardere şi filtrarea
gazelor, se acordă atenţie şi realizării grupului ITG (compresor aer + turbină). Figura 4.7. prezintă
o soluţie dezvoltată de Alstom Power. Pentru reglajul debitului de aer/gaze, ansamblul e pe două
linii de arbori coaxiale, cu turaţii diferite, cuplate prin fluxul de aer/gaze:
 Slide 68 din total 84
Turbină de
Aer joasă presiune
Gaze ardere Compresor de
joasă presiune
Aer Evacuare Aer
Cameră de ardere P FBC
Reductor
de turaţie

Compresor Arbore de Turbină de Arbore de

de înaltă turaţie fixă înaltă presiune turaţie variabilă
presiune

Intercooler
Fig. 4.7. Schema unei TG pentru CTE PFBC, pe două linii de arbori de turaţii diferite
 Linia de JP joacă rolul de supraalimentare a celei de IP şi lucrează la turaţii variabile între
3 400÷÷5 650 rotaţii/min. Compresorul JP are palete statorice - anterotorice cu înclinare
variabilă, iar turbina mono treaptă JP o diafragmă cu ajutaje reglabile.
 Linia IP funcţionează la turaţie constantă, 6 100 rotaţii/min, şi este cuplată mecanic, prin
reductor de turaţie, la un generator electric cu două perechi de poli.
 Slide 69 din total 84
Pentru menţinerea temperaturii aerului la intrarea în sistemul P FBC sub 300 °C (care permite
construcţia vasului de presiune al P FBC din oţeluri cu grad mai mic de aliere, reducând investiţia),
dar şi limitarea lucrului mecanic de compresie, s-a prevăzut un sistem de răcire a aerului între cele
două trepte, cu recuperarea căldurii din acesta în circuitul de preîncălzire a apei.
Alstom a dezvoltat două TG de acest tip. Cea mai mică, GT 35 P, e bazată pe componente ale TG
GT 35 C şi e folosit pentru modulul P 200. Cu o t intrare de 850 °C, care permite folosirea de palete
fără sisteme de răcire, generatorul antrenat de această TG produce circa 15 MW şi duce la o putere
totală a modulului (TG+TA) de 75÷ ÷85 MW, funcţie de caracteristicile cărbunelui şi de parametrii
aburului. Grupul mai mare, 70÷ ÷80 MW la bornele generatorului TG, are indicativul GT 140 P şi a
fost dezvoltat pentru modulul P 800, care poate atinge o putere totală de 360÷ ÷400 MWe.
Până acum, CTE PFBC de tip „pilot industrial” / „pilot comercial” nu au atins randamente mai
mari ca noile C.T.E. cu abur cu parametri USC. Datorită complexităţii instalaţiilor, investiţiile
specifice în unităţile realizate au fost mai mari ca în CTE convenţionale. Gradul mare de integrare
poate duce la reducerea fiabilităţii şi disponibilităţii. Creşterea randamentului e limitată de
temperatura în ciclul ITG, iar ridicarea ei amplifica problemele privind filtrarea gazelor de ardere şi
evacuarea cenuşii. Proiectele ţărilor UE de realizare a CTE P FBC „pilot comercial”, sunt întârziate.
În aceste condiţii, viitoarea evoluţie a acestei scheme va fi influenţată de performanţele tehnice
şi economice, pe care le vor realiza în exploatare primele CTE existente, de tip „pilot comercial”.
4.4. Cicluri combinate gaze-abur cu gazeificarea combustibilului inferior, fără şi cu
integrarea gazeificării în instalaţiile C.T.E.
4.4.1. Succintă prezentare a principiilor gazeificării
Gazeificarea este un proces termochimic care are loc la temperatură ridicată, într-o atmosferă
care conţine Oxigen şi vapori de apă. Scopul ei este producerea de combustibil „curat” pornind de
la combustibil inferior.
 Slide 70 din total 84
Exemple de reacţii care au loc în gazeificator:
Oxidarea parţială a Carbonului: C + 1/2(O2) ⇒ CO reacţie exotermă (4.1.)
Reacţia de reducere apă - Carbon: C + H2O ⇒ CO + H2 reacţie endotermă (4.2.)
Oxidarea CO: CO + 1/2(O2) ⇒ CO2 reacţie exotermă (4.3.)
Rezultă că gazul de gazogen conţine ca principale componente combustibile CO şi H2. Ponderea
depinde de compoziţia atmosferei de lucru şi de parametrii de reacţie. Pentru a împiedica oxidarea
CO debitul de Oxigen în gazeificator trebuie să fie sub necesarul pentru ardere stoechiometrică.
Primele instalaţii industriale de gazeificare au fost realizate în urmă cu 150 de ani, în ţări cu
rezerve de cărbune. Reţelele de transport şi distribuţie a gazului de gazogen au apărut înaintea
celor de gaz natural. În tot acest timp s-au dezvoltat numeroase procedee de gazeificare. În
continuare se vor prezenta şi comenta diferitele criterii de clasificare a lor şi principalele
caracteristicile tehnice ale soluţiilor.
După prezenţa, sau absenţa oxigenului în mediul de gazeificare, deosebim:
I) gazeificare în atmosferă care conţine exclusiv vapori de apă;
II) gazeificare în prezenţa Oxigenului şi vaporilor de apă.
În cazul I) are loc doar reacţia de tip (4.2.), CO şi H2 rezultă în ponderi molare egale, iar Hi a
gazului de gazogen e ridicată. Dezavantajul este aportul important de căldură din exterior.
Majoritatea instalaţiilor industriale realizează gazeificarea în soluţia II). Căldura dezvoltată din
reacţia exotermă (4.1.), de oxidare parţială, acopera necesarul de energie din reacţia endotermă,
de reducere apă – Carbon. Gazul de gazogen rezultat este mai bogat în CO şi are o Hi mai mică.
Pentru cazul II) de mai sus se poate face si clasificarea după agentul de oxidare parţială, în:
1) gazeificare cu aer, prima soluţie apărută;
2) Oxi-gazeificare, folosind O2 in concentraţie peste 98 %. Producerea O2 industrial se realizează
curent prin tehnici criogenice: lichefiere şi distilare fracţionată în Instalaţii de Separarea a
Componentelor Aerului, I.S.C.A.. Procedeul e energointensiv, dar preferabil electrolizei apei.
 Slide 71 din total 84
Gazul de gazogen produs prin Oxi-gazeificare conţine peste 95 % componente combustibile şi
are putere calorifică ridicată. Soluţia prezintă şi avantajul ecologic că permite integrarea reţinerii
complete a CO2 în ciclul de conversie termodinamică. Principalul ei dezavantaj este acela că
majorează investiţiile şi cheltuielile de exploatare. În cazul 1) scad investiţiile şi cheltuielile de
operare (nu mai este necesar consum de energie pentru separarea O2). Dezavantajul este că gazul
de gazogen conţine un procent ridicat de N2 din aer, care măreşte masa şi volumul de gaz de
gazogen şi reduce mult puterea sa calorifică.
După nivelul de presiune din gazeificator, A) atmosferică
deosebim procedee de gazeificare: { B) sub presiune
În primul caz consumul de energie pentru compresia agentului e mai mic şi gazogenul mai ieftin,
dar debitele volumetrice de gaz sunt mari şi se îngreunează tratarea gazului, utilizarea sa în
procese de ardere sub presiune şi transportul la distanţă.
Gazeificarea sub presiune simplifică tratarea, datorită debitelor volumetrice mai mici, şi permite
obţinerea gazului de gazogen la parametri mai convenabili pentru utilizare la C.A. ale I.T.G. sau
pentru transportul gazului de gazogen de la producere la consum.
După modul de menţinere a combustibilului inferior în gazeificator.
Pt. combustibil solid a) pe grătar; Construcţia gazeificatoarelor
(cărbune) există
metode de gazeificare
{ b) în pat fluidizat; e asemănătoare focarelor de
c) a masei pulverizate antrenate aceste tipuri.
Gazeificarea păcurii şi a cocsului de petrol, ambele dezvoltate mai recent, a cerut realizarea unor
instalaţii speciale cu gazeificare în stare antrenată. Tabelul 4.2. prezintă parametrii de funcţionare
pentru diferite tipuri de gazeificatoare. Tabelul 4.3. prezintă principalele firme producătoare de
gazeificatoare şi tipurile de oxidanţi folosiţi de acestea. Tabelul 4.4. prezintă exemple de
compoziţii ale gazului de gazogen. Tabelul 4.5. prezintă date ale unor CTE IGCC existente, tipurile
de gazeificatoare şi randamentele, exprimate prin raportare la Hs.
 Slide 72 din total 84
Tabelul 4.2. Parametrii uzuali de funcţionare pentru diferite tipuri de gazeificatoare
tipul gazeificatorului
Parametrul si UM
grătar mobil pat fluidizat flux antrenat
Temperatura gazului la ieşire, °C 420÷÷650 920÷ ÷1050 1200
Mărimea granulaţiei < 50 mm < 6 mm < 100 mm
Evacuarea cenuşii uscată / şlam dens uscata / particule şlam dens
Tabelul 4.3. Firme producătoare de gazeificatoare şi tipurile de oxidanţi folosiţi de acestea
Firma Oxidant Tip gazeificator Alimentare cărbune
Texaco, SUA O2 În flux antrenat Şlam cărbune în apă
Shell, SUA O2 În flux antrenat Uscat, cu N2
KRW, SUA Aer Pat fluidizat Uscat
Lurgi, Germania Aer Pat fluidizat Uscat
British Gas/ Lurgi O2 Grătar mobil Uscat
Prenflo, SUA/Krupp Uhde, Germania;
O2 În flux antrenat Uscat
Deutsche-Babcock, Germania
Destec Energy, SUA O2 În flux antrenat Şlam cărbune în apă
IGT U-Gas, SUA/Carbona, Finlanda;
Aer Pat fluidizat Uscat
IBIL, India
Rheinbraun HTW, RWE Energie Germania Aer Pat fluidizat Uscat
MHI, Japonia / IGC, Japonia Aer/ O2 În flux antrenat Uscat
ABB-CE, SUA O2 În flux antrenat Uscat
VEW/Steinmuller, Germania O2 În flux antrenat -
Hitachi, Japonia O2 În flux antrenat Uscat
Noell/GSP, Germania O2 În flux antrenat Uscat
Ahlstrom, Suedia Aer Pat fluidizat Uscat
 Slide 73 din total 84
Tabelul 4.4. Proprietăţile gazului de gazogen pentru diferiţi combustibili şi oxidanţi
Caracteristica
Centrala
Wabash Polk El Dorado Shell Pernis Pinon Pine IBIL Schwartze Pumpe
Combustibil Cărbune Cărbune Cocs petrol/ Păcură grea Reziduu de vid Cărbune Lignit --
Oxidant O2 O2 O2 O2 Aer Aer O2
t oxidant, °C 300 371 121 98 538 549 38
Compoziţia şi puterea calorifică a gazului de gazogen
H2, % 24,8 27 35,4 34,4 14,5 12,7 61,9
CO, % 39,5 35,6 45 35,1 23,5 15,3 26,2
CH4, % 1,5 0,1 0 0,3 1,3 3,4 6,9
CO2, % 9,3 12,6 17,1 30 5,6 11,1 2,8
N2+Aer, % 2,3 6,8 2,1 0,2 49,3 46 1,8
H2O, % 22,7 18,7 0,4 -- 5,7 11,5 --
Hi, kJ/m3N 8 350 7 960 9 535 8 235 5 000 4 530 12 500
Tabelul 4.5. Date tehnice ale unor CTE IGCC existente şi tipurile de gazeificatoare folosite
Centrala, ţara Pel, MW Tip gazeificator An PIF η, [%]*
Cool Water, SUA 96 flux antrenat 1984 31,2
Plaquemine, SUA 160 flux dublu antrenat 1987 36
Buggenum, Olanda 253 flux antrenat 1994 41,3
Wabash River, SUA 262 flux dublu antrenat 1995 39,2
Polk County, SUA 250 flux antrenat 1996 40
Pinon Pine, SUA 99 pat fluidizat 1997 38
Puertollano, Spania 300 flux dublu antrenat 1997 42,5
Litinov, Cehia 350 pat fix 1997 -
 Slide 74 din total 84
4.4.2. C.C.G.A. cu gazeificare separată
Acest ciclu este o adaptare a soluţiei STAG pentru instalaţii cu gazeificator separat cu presiune
atmosferică, sau pentru combustibili reziduali rezultaţi din procese industriale care realizează, în
secundar, şi gazeificare (gaz de cocs sau de furnal). În ambele cazuri combustibilul trebuie
comprimat până la o presiune superioară celei din C.A. a I.T.G.

CA

GE
CH4
Kaer TG
Kgaz de cocs
aer
Gaz de Spre
cocs C.R.
Figura 4.8. Schema termică a unei C.T.E. C.C.G.A. de tip STAG care arde gaz de furnal sau de cocs
Hi ale gazelor de cocs/furnal sunt mai mici decât a gazului metan şi debitele masice şi
volumetrice necesare sunt mai mari. Ţinând seama şi de presiunea coborâtă a gazelor reziduale,
 Slide 75 din total 84
consumul de lucru mecanic pentru compresie se majorează. Pentru scurtarea lanţului de
transformări energetice se adaugă pe linia I.T.G. un compresor de gaz rezidual cu Hi redusă. Pe de
altă parte, atât puterea calorifică a gazelor reziduale cât şi debitul disponibil se modifică în funcţie
de procesul de producţie. Pentru a stabiliza puterea termică intrată în ciclul I.T.G., temperatura
gazelor de ardere la ieşirea din C.A. a I.T.G. şi puterea electrică produsă se introduce la C.A. un
combustibil suport, de obicei gaz metan. Pe ansamblu, schema devine cea din figura 4.8..
Suprapunerea termodinamică este integrală, ca la ciclurile STAG „clasice” care ard exclusiv
ITG ITA
combustibil superior. Raportul Pbg Pbg este supraunitar şi uşor mai mic decât în schema STAG cu
gaz natural (de ordinul 1,8), datorită consumului de lucru mecanic la compresorul de gaz rezidual.
Acesta reduce puterea netă a I.T.G., pentru acelaşi consum de combustibil. Din acelaşi motiv
randamentul global este uşor mai mic decât în ciclurile C.C.G.A. - STAG „clasice”.
Soluţia este în stadiul comercial, la nivele de puteri unitare comparabile cu cele din schema
STAG, sub rezerva asigurării debitelor necesare de combustibil gazos rezidual.
4.4.3. Ciclul combinat „IGCC” cu gazeificare cu aer
IGCC= Integrated Gazeification Combined Cycle, ciclu combinat cu gazeificare integrată. Pe
lângă producerea de combustibil „curat”, integrarea gazeificării în instalaţia C.T.E. permite:
 Folosirea în gazeificator a aburului de la o priză a I.T.A., cu producţie de electricitate prin
destinderea aburului de la presiunea de producere la cea de consum şi o „cogenerare internă”.
 Răcirea gazeificatorului cu recuperarea căldurii din acesta în ciclul cu abur.
Figura 4.9. prezintă schema unui ciclu cu gazeificare cu aer. Din analiza acesteia se observă că:
Pentru asigurarea presiunii gazului la C.A., gazeificatorul trebuie să funcţioneze la o presiune
mai mare decât C.A. a I.T.G.. În acest scop se adaugă pe axul I.T.G. un compresor de aer de
înaltă presiune, K.Î.P., care preia de la compresorul de joasă presiune, K.J.P., doar debitul
necesar la gazeificator. Restul de aer de la K.J.P. se foloseşte drept comburant la C.A..
Între gazeificator şi C.A. a I.T.G. se introduce instalaţia de „curăţire” a gazului de gazogen,
care elimină componentele ce se pot transforma în emisii de noxe sau pot provoca fenomene
 Slide 76 din total 84
de eroziune / coroziune a părţii de înaltă temperatură (Sulf, particule, etc.). Reţinerea
noxelor din gazul de gazogen are loc la presiuni mari şi debite masice / volumetrice mici,
fiind preferabilă economic curăţirii gazelor de ardere la ieşirea spre coş.
Răcire
recuperativă
Gazificator
abur de la ITA
combustibil
zgură şi
cenuşă
Preîncălzitor
regenerativ

Instalaţie
tratare gaz

KJP KÎP
TG
GE

CA spre CR
Figura 4.9. Schema termică a unei C.T.E. C.C.G.A. de tip IGCC având gazeificare cu aer
 Slide 77 din total 84
Reţinerea pulberilor se face la temperaturi ridicate, cu filtre speciale (vezi tab 4.6.).
Partea de tratare a gazului pentru reţinerea noxelor chimice lucrează la o temperatură mai
coborâtă decât cea de producere. De aceea se introduce în circuit o buclă regenerativă de
răcire (amonte de ICGG) şi reîncălzire (aval de ICGG). Pentru reducerea investiţiei, I.T.G.
folosite în C.T.E. IGCC sunt din fabricaţia curentă (vezi şi tab. 4.7).
Tabelul 4.6. Caracteristici ale unor filtre de gaz de gazogen de înaltă temperatură
Nr. Producător/tip filtru t max gaz Eficienţă Observaţii
1 Westinghouse/ceramic 1000°C 99,99% Filtru cu lumânări atârnate
2 Lurgi, Babcock/ceramic 1000°C 99,99% Cu lumânări fixate la ambele capete
3 Pall Process/ceramic 1000°C 99,99% Cu lumânări fixate la ambele capete
4 Schumacher/ceramic 1000°C 99,90% Filtru cu lumânări atârnate şi textură din carbură de Siliciu
5 Mott/metal refractar 950°C 99,99% Cu lumânări atârnate şi textură din material sinterizat
Tabelul 4.7. Tipuri de turbine de gaze de serie folosite în CTE IGCC
Centrala, ţara ITG Tehnologia de gazeificare Pel, MW PIF
Wabash River, SUA GE 7 FA Global E-Gas (fostă Destec) 262 Oct 1995
Tampa Electric, SUA GE 7 FA Texaco 250 Sept 1996
Buggenum, Olanda Siemens V 94.2 Shell 253 Jan 1994
Puertollano, Spania Siemens V 94.3 Krupp-Uhde Prenflo 310 Dec 1997
P ITG P ITA
Raportul bg bg la IGCC cu gazeificare cu aer este comparabil cu cel de la STAG cu gaz
natural, dar uşor mai mic decât acesta. Cauza este consumul de lucru mecanic al K.Î.P.. Din ultimul
motiv, dar şi datorită pierderilor din gazeificator (prin nearse mecanic, căldura zgurii şi cenuşii,
etc. ), η global e mai mic decât în ciclurile STAG „clasice”, dar mai bun decât în ciclurile AFBC şi PFBC.
Ca şi la PFBC apar probleme tehnice în sistemul de alimentare cu cărbune a gazeificatorului sub
presiune şi la evacuarea din acesta a produselor solide de ardere. Pentru reducerea debitelor
masice de combustibil, zgură şi cenuşă şi creşterea randamentului gazeificatorului, schema este
 Slide 78 din total 84
folosită la cărbuni cu conţinut redus de cenuşă şi umiditate.
Ciclurile IGCC cu cărbune sunt în stadiul de pilot comercial, la nivele de puteri comparabile cu
cele de la STAG. În ultimele două decenii au apărut şi s-au impus ca soluţii comerciale şi C.T.E. sau
C.E.T. cu C.C.G.A. tip I.G.C.C. care utilizează cocs de petrol sau păcură.
4.4.4. „IGCC” cu oxi-gazeificare, reducere catalitică a CO şi reţinerea CO2
Din punct de vedere al reţinerii noxelor, gazeificarea cu aer prezintă, în raport cu Oxi-
gazeficarea, dezavantajul că gazul combustibil conţine o fracţie mare de N2, ceea ce majorează
debitul masic şi volumetric ce trebuie tratat. Pentru reducerea debitului de gaz şi creşterea Hi se
foloseşte Oxi-gazeificarea cărbunelui, cocsului de petrol sau păcurii. Adăugând reducerea catalitică
a CO şi reţinerea CO2 din gaz amonte de C.A. a I.T.G., se ajunge la schema din figura 4.10..
Se observă că o parte din aerul comprimat se trimite la Instalaţia de Separare a Componentelor
Aerului (I.S.C.A.). După lichefiere, distilare fracţionată şi reîncălzirea componentelor, O2 este trimis
la gazeificator iar N2 la C.A. a I.T.G..
Gazul de gazogen conţine în principal CO şi H2. Reducerea catalitică a CO cu vapori de apă are loc
la temperatură ridicată şi se desfăşoară după reacţia:
CO + H2O ⇒ CO2 + H2 (4.4.)
Instalaţia de tratare a gazului conţine, suplimentar în raport cu cea de mai sus, o treaptă de
reţinere a CO2, care se evacuează, se comprimă şi se răceşte, pentru transport si stocare definitivă.
Gazul combustibil remanent conţine peste 90 % H2. În chimie, inclusiv petrochimie, o parte din
gaz se poate folosi, după curăţare suplimentară, pentru necesarul de H2 al platformei (ex: pt.
producerea amoniacului sau hidrogenarea păcurii). În aplicaţiile energetice gazul bogat în H2 se
utilizează la C.A. a I.T.G., folosind drept comburant aerul. În ambele cazuri se pot folosi turbine cu
abur de cogenerare, ceea ce poate transforma IGCC cu oxi-gazeificare în instalaţii de „trigenerare”
(electricitate + căldură + H2)
 Slide 79 din total 84
la stocare
reducere
Instalaţie catalitică
Gazificator tratare gaz Reţinere CO2

O2 H2
Separare aer CO+H2 CO2+H2
N2 CA
aer

K TG
GE
spre CR
Figura 4.10. Schema termică a unei C.T.E. - C.C.G.A. de tip IGCC cu Oxi-gazeficare, precombustie
catalitică a CO şi reţinerea CO2 din gazul de gazogen amonte de C.A. a I.T.G.
Datorită consumului de electricitate al I.S.C.A. η net al I.G.C.C. cu oxi - gazeificare nu e mai bun
decât la gazeificarea cu aer. În schimb acesta este cea mai performantă soluţie de realizare a
C.T.E. cu emisii nule de noxe.
4.4.5. Stadiul şi perspectivele de dezvoltare a IGCC
În prezent există în lume 160 de instalaţii moderne de tip IGCC de debite medii şi mari (nu sunt
cuprinse în acestea cele peste 8000 de instalaţii mici, cu eficienţe reduse, din care marea
majoritate se află în China). În plus sunt în diverse stadii de proiect şi execuţie alte 35 de
instalaţii. Pentru a ilustra diversitatea lor prezentăm în tabelul 4.8. situaţia instalaţiilor IGCC
 Slide 80 din total 84
existente şi în proiect, după combustibilii utilizaţi. Se observă tendinţa de creştere a ponderii IGCC
care folosesc cărbune şi cocs de petrol.
Tabelul 4.8. Situaţia IGCC moderne după combustibili utilizaţi
IGCC în funcţiune IGCC planificate
Combustibil de bază
Nr % Nr %
Cărbune 27 16,88 14 40,00
Cărbune / cocs de petrol 3 1,88 1 2,86
Cocs de petrol 5 3,13 7 20,00
Gaz natural 22 13,75 0 0,00
Biomasă 12 7,50 3 8,57
Păcură / reziduu petrolier greu 29 18,13 2 5,71
Deşeuri municipale 5 3,13 0 0,00
Naptha 5 3,13 0 0,00
Reziduu de vacuum 12 7,50 2 5,71
Nespecificat 40 25,00 6 17,14
TOTAL 160 100 35 100
Tabelul 4.9. Situaţia IGCC moderne după tipurile de produse
Produs primar Produs secundar
Produs IGCC în funcţiune IGCC planificate (unele centrale)
Nr % Nr % Nr %
Electricitate 35 21,88 25 71,43 6 16,22
Hidrogen 11 6,88 1 2,86 11 29,73
Amoniac 34 21,25 3 8,57 1 2,70
Gaz de gazogen 14 8,75 1 2,86 2 5,41
Metanol 12 7,50 1 2,86 11 29,73
Alte produse oxi-chimice 22 13,75 0 0,00 1 2,70
Bioxid de Carbon 7 4,38 0 0,00 5 13,51
Diverse (gaz combustibil, alte lichide organice) 25 15,63 4 11,43 0 0,00
Total 160 100 35 100 37 100
 Slide 81 din total 84
În tabelul 4.9. prezentăm situaţia după produsele utile. Se evidenţiază că IGCC existente au o
diversitate mare de produse primare, în timp ce, pentru cele planificate, peste 70 % din ele vor
avea ca produs primar energia electrică. Tabelele 4.10. şi 4.11. prezintă principalele IGCC
existente în SUA, respectiv în lume. În tab. 4.12. se prezintă proiectele majore de IGCC din
întreaga lume, ordonate după aceleaşi caracteristici.
Tab. 4.10. IGCC existente în SUA: amplasare, tip gazeificatoare, combustibili utilizaţi, produse utile
şi anul PIF
Denumirea instalaţiei Tip gazeificator Combustibil Produse An
Wabash River E-Gas -Destec cocs petrol Welectrică 1995
Polk County IGCC Texaco cărbune Welectrică 1996
Commercial Demo Brightstar Env. Ltd. biomasă Welectrică 1996
El Dorado IGCC Texaco reziduuri rafinare Welectrică+abur 1996
New Bern Gasification Chemrec gudron Welectrică 1997
McNeil IGCC Fut. En. Resources reziduuri forestiere Welectrică 1997
Piñon Pine IGCC KRW cărbune bituminos Welectrică 1998
Delaware C. E. Cogen. Texaco păcură grea+cocs petrol Welectrică+abur 2001
 Slide 82 din total 84
Tab. 4.11 IGCC existente în lume: amplasare, tip gazeificatoare, combustibili utilizaţi, produse
utile şi anul PIF
Ţara Denumirea instalaţiei Tip gazeificator Combustibil Produse An
Australia “Waste to Energy” nespecificat biomasă Welectrică 1999
Austria Zeltweg IGCC nespecificat reziduu combustibil Welectrică 1997
MSW Thermogenics Inc. biomasă Welectrică 2000
Canada
Toronto MSW Thermogenics Inc. deşeuri municipale Welectrică 2000
Cehia Vresova IGCC Lurgi Dry Ash lignit Welectrică+abur 1996
China Beijing Town Gas Texaco cărbune Welectrică+gaz gazogen 1995
Finlanda Kymijärvi ACFBG FW ACFBG biocombustibili Welectrică+apă fierbinte 1998
Schwarze Pumpe 1 Lurgi Dry Ash reziduuri municipale Welectrică+gaz gazogen 1965
Slurry/Oil IGCC Lurgi MPG păcură şi şlam Welectrică+metanol 1968
Leuna Methanol Shell reziduu de cracare H2+metanol+ Welectrică 1985
Germania
Schwarze Pumpe 2 GSP reziduuri municipale Welectrică+metanol 1992
Schwarze Pumpe 3 BGL cărbune+ deşeuri Welectrică+metanol 1999
Fondotoce IGCC ThermoSelect deşeuri municipale Welectrică 1999
India Sanghi IGCC U-GAS lignit Welectrică+abur 2002
Amplasament ne specificat Texaco bitum Welectrică+H2+abur 2000
Italia
Sarlux GCC/H2 Texaco reziduu de cracare Welectrică+H2+abur 2001
Buggenum IGCC Shell cărbune bituminos Welectrică 1994
Olanda Pernis Shell Gas+H2 Shell reziduu de cracare H2+Welectrică 1997
Americentrale Fuel Gas Lurgi CFB lemn din demolări Welectrică 2000
Singapore Chawan IGCC Texaco reziduu petrolier Welectrică+H2+abur 2001
Spania Puertollano IGCC PRENFLO cărbune + cocs petrol Welectrică 1997
Suedia Värnamo IGCC Demo FW PCFBG biocombustibili Welectrică+apă fierbinte 1993
Taiwan Kaohsuing Syngas Texaco bitum H2+CO+metanol 1984
ARBRE TPS biomasă Welectrică 2000
UK Fife Power BGL cărbune şi şlam Welectrică 2001
Fife Electric BGL cărbune şi şlam Welectrică 2002
 Slide 83 din total 84
Tab. 4.12 Proiecte majore de IGCC: amplasare, tip, combustibili, produse utile şi anul începerii
construcţiei
Ţara Denumirea instalaţiei Tip gazeificator Combustibil Produse An
Australia Esperance Texaco lignit lichide organice+Welectrică 2007
Brazilia BIGCC TPS biomasă Welectrică 2003
Cehia Vrecopower/Vresova HTW lignit Welectrică 2003
China Caojing Shell cărbune Welectrică+gaz gazogen 2004
Franţa Normandie IGCC Texaco păcură Welectrică+abur+H2 2005
India Bhatinda IGCC Texaco cocs de petrol Welectrică 2005
Agip IGCC Shell reziduu de cracare Welectrică+H2 2003
Italia Sulcis IGCC Shell cărbune Welectrică 2004
Sannazzaro IGCC Texaco reziduu de cracare Welectrică 2005
Yokohama Cogen/B Texaco reziduu de vacuum Welectrică 2003
Japonia Amplasament ne specificat ICGRA cărbune Welectrică 2004
Marifu IGCC Texaco cocs de petrol Welectrică 2004
Olanda Europoort/Pernis Texaco deşeuri din plastic Welectrică+CO 2006
Polonia Gdansk IGCC Texaco reziduu de cracare Welectrică+abur+H2 2005
Kentucky P.E. IGCC BGL cărbune şi deşeuri urbane Welectrică+combustibil tip Diesel 2003
Lima Energy IGCC BGL cărbune şi deşeuri urbane Welectrică+H2 2003
Calla IGCC U-Gas biomasă Welectrică 2003
Gilberton IGCC Texaco antracit Welectrică+combustibil tip Diesel 2004
Amplasament ne specificat Carbona biomasă Welectrică 2004
S.U.A. Port Arthur IGCC E-Gas+Destec cocs de petrol Welectrică 2005
Lake Charles IGCC Texaco cocs de petrol Welectrică+abur+H2 2005
Polk County IGCC Texaco cocs de petrol Welectrică 2005
Amplasament ne specificat Texaco cărbune Welectrică 2006
Deer Park IGCC Texaco cocs de petrol Welectrică+gaz gazogen+abur 2006
Kingsport IGCC Texaco cărbune bituminos Welectrică 2007
Spania Bilbao IGCC Texaco reziduu de vacuum Welectrică+H2 2005
U.E. Amplasament ne specificat Shell reziduu Welectrică 2005
 Slide 84 din total 84
Cercetările efectuate pe plan mondial pentru dezvoltarea tehnologiei IGCC au urmărit:
a) dezvoltarea componentelor pentru integrarea lor optimă în sistem;
b) cercetare - dezvoltare tehnologică şi suport pentru realizarea unităţilor demonstrative;
c) caracterizarea comportării combustibililor şi determinarea performanţelor ecologice;
d) efectuarea de studii tehnico-economice pentru diferitele variante ale sistemelor.
S-a demonstrat că, prin ridicarea temperaturii maxime în ciclul ITG, de la 1 120°C la 1 190°C, şi
îmbunătăţirea GA şi a ciclului cu abur recuperator (inclusiv trecerea la parametrii USC)
randamentul net al IGCC (raportat la Hi) poate să atingă 48 %. Prin efect de scară şi tipizarea
componentelor, investiţiile specifice au scăzut de la 2 900 US$/kW până sub 1 700 US$/kW. În
continuare, prin reproiectarea componentelor majore ale sistemului se urmăreşte atingerea unor
randamente de circa 51,5 % şi a unor investiţii specifice sub 1 200 US$/kW.
Principala direcţie de dezvoltare tehnologică a IGCC este aceea a CTE cu oxi-gazeificare având
emisii cvasi nule de CO2. Chiar dacă necesită investiţii specifice mai mari decât IGCC cu gazeificare
cu aer şi au randamente nete comparabile cu acestea, noua tehnologie oferă certe perspective:
 asigurarea acceptabilităţii publice a CTE pe cărbune;
 poli-generare (electricitate + H2 sau produse chimice + căldură);
 competitivitate economică prin „internalizarea externalităţilor de mediu”, considerând o
valoare a taxei pentru CO2 emis în atmosferă de ordinul a 35÷ ÷40 €/tonă.
O evoluţie în pregătire e dezvoltarea tehnologiilor de curăţire a gazului de gazogen prin separare
cu membrane polimerice şi ceramice selective, folosite deja într-o serie de procese asemănătoare
din industria chimică.