Studiul incalzirii motoarelor electrice de actionare

1.Notiuni teoretice
Admitind unele ipoteze simplificatoare (motorul este un corp omogen si
izotrop), ecuatia echilibrului termic a masinii este:
p*dt=C*d+A**dt; unde: p- reprezinta pierderile din masina[W];
C=m*c; m-masa masinii; c-caldura specifica;
C-capacitatea calorica {j/grad];
A-coeficient de cedare a caldurii [W/grad] (A~Suprafata);
-incalzirea[grad] =tmax-ta; tmax-temperatura maxima la care ajunge
masina; ta-temperatura mediului ambiant;
Rezolvand ecuatia de mai sus se obtine solutia:
=max(1-exp(-t/Ti)); Ti-constanta termica de timp la incalzire a
masinii; TI=C/A; max-incalzirea maxima la care ajunge masina; max=p/A;
La racire se obtine solutia:
=0*exp(-t/Tr) ; 0-incalzirea la care a ajuns masina cand incepe
procesul de racire.
Graficul (t) pentru procesul de incalzire si pentru cel de racire arata ca mai jos:
 
Ti

max 0

t
Tr

Dupa cum se vede si din grafice atingerea regimului termic stationar se

atinge dupa 3..4 constante termice de timp, lucru verificat si analitic:
(3TI)=max(1-exp(-3))=0,95max;
(4TI)=max(1-exp(-4))=0,98max.

Pentru determinarea incalzirii maxime max .avand o parte din graficul (t) se
procedeaza astfel: 

K*d2 max

K*d1 d2

d1
kd dt1 dt2 t
Se aleg minim doua intervale de timp dt1 si dt2 pentru care se determina
incalzirile corespunzatoare d1 si d2. Se construiesc segmentele kd1 si kd2,
paralele cu axa Ot, ca in figura de mai sus, k fiind o constanta oarecare. Unind
extremitatile opuse semiaxei O se obtine o dreapta care intersecteaza axa O
in punctul max care reprezinta incalzirea maxima.
Pentru determinarea constantelor termice de timp la incalzire si la racire
avand graficele (t), se duc subtangentele la grafic in orice punct, iar valoarea
acestora reprezinta chiar constantele termice .
In cazul in care motorul lucreaza in alt serviciu de functionare decat S1 atunci se
va tine cont de caracteristicile serviciului respectiv.

Serviciul S2
Acesta este caracterizat printr-o durata de functionare ta la putere
constanta Pa ta<3..4TI, urmat de o perioada de repaus tp>3..4Ti. Pentru ca
motorul sa fie bine dimensionat trebuie ca incalzirea max la care ajunge motorul
dupa timpul ta sa fie chiar incalzirea maxima admisibila a motorului. Daca notam
cu f incalzirea maxima la care ar ajunge motorul in serviciul S1 de functionare la
puterea Pa>Pn, atunci ecuatia incalzirii este:

max=f(1-exp(-ta/TI));

P,  P(t)
f

max

(t)

ta tp t

tc

Raportul t=f/max>1- se numeste coeficient de suprasarcina termica;

t=1/(1-exp(-ta/TI));

Admitind incalzirile proportionale cu pierderile totale putem scrie:

t=pa/pn=(a+m2)/(a+1); cu a=pc/pvn; iar m=Pa/Pan;

 a) Daca se cunoaste ta, TI, atunci il gasim pe t si mai departe pe m, cu
ajutorul caruia gasim puterea maxima Pa la care poate lucra motorul in
serviciul S2, fara ca max sa depaseasca valoarea maxima admisibila.
b) Daca se cunoaste m se gaseste t si se compara cu tadm:
treal=(a+m2)/(a+1)<=tadm=1/(1-exp(-ta/TI);
Daca nu este satisfacuta inegalitatea trebuie micsorat ta.

2.Schema de montaj
R
S

T
O
c2 b0
c1 c1 c1
ATR b1 c1

b2

e1 c1

c1 c2
M 3~ G c.c. c

f1

V
E Rp

Aparatele de masura si reostatul se vor alege in functie de datele nominale ale

masinilor.
M 3~-motor asincron trifazat ; Gcc- generator de curent continuu;
Pn=1,7Kw; Pn=1,3Kw;
380/220 V; 3,9/6,7 A; In=5,65 A;
n=1420[rot/min]; n=1430[rot/min];
cos=0,82; =81,5%.
Rp –reostat de sarcina; f1-traductor de temperatura;
VE- milivoltmetru electronic.

3Chestiuni de studiat
Se vor determina experimental:
a)constanta termica de timp la incalzire TI;
b)constanta termica de timp la racire Tr;
 c)incalzirea finala max atinsa in regim termic stationar pentru o anumita
incarcare a motorului;
d)Se va ridica graficul (t) pentru serviciul S1 si S2.

4.Mod de lucru
4.1)Pentru studiul incalzirii motorului in serviciul S1 se va apasa butonul
b1 pentru pornirea motorului asincron. Prin apasarea butonului b2 se
alimenteaza infasurarea de excitatie a generatorului. Cu ajutorul
autotransformatorului se regleaza fluxul de excitatie. Cu reostatul Rp se incarca
motorul la valoarea nominala. Se ridica experimental (citind indicatiile
milivoltmetrului electronic si convertindu-le in unitati de temperatura) o portiune
din caracteristica (t), suficienta pentru a determina grafic constanta TI si max,
care pentru serviciul S1 este chiar incalzirea maxima admisibila. Se decupleaza
motorul de la retea.
In starea calda a motorului se masoara rezistenta pe faza statorica Rf, necesara
pentru calcule mai departe. Se masoara periodic temperatura in timp ce motorul
se raceste pentru ridicarea graficului (t) din care se va determina Tr.
4.2)Pentru studiul incalzirii motorului in serviciul S2 se alege un coeficient
de suprasarcina in jur de m=2. Se incarca motorul cu puterea corespunzatoare
Pa=m*Pn si se incepe masurarea temperaturii pana la timpul ta, corespunzator
incalzirii motorului la valoarea admisibila admis,si se ridica graficul (t). Din curba
astfel obtinuta se determina incalzirea finala f. Pentru verificarea relatiilor de
calcul in serviciul S2 se va compara timpul ta, obtinut experimental cu cel calculat
analitic.
Corespondenta dintre valoarea indicata de milivoltmetrul electronic si
temperatura masinii se va lua din graficul functiei de transfer a traductorului de
temperatura.
Datele experimentale obtinute pentru serviciile S1 si S2 se trec pentru
fiecare serviciu intr-un tabel de forma tabel 1pentru incalzire si de forma tabel 2
pentru racire.
tabel1
UVE[mV]
t[minute]
[grad C]

tabel2
UVE[mV]
t[minute]
[grad C]

a=pc/pvn=(Pn(1-)/3RfIn2)-1;
Rf –rezistenta pe faza a statorului(s-a masurat) [];
Pn-puterea nominala a motorului [W];
In- curentul nominal pe faza [A];
- randamentul nominal.