Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat

Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Cursul 3

3.1.3. Cicluri combinate gaze-abur: o soluţie eficientă de utilizare a combustibililor gazoşi

Consideraţii termodinamice.
În figura 3.1 sunt prezentate intervalele uzuale de temperatură în care are loc extracţia de lucru
mecanic pentru o instalaţie de turbină cu abur (ITA), o instalaţie de turbină cu gaze în circuit
deschis (ITG) şi un ciclu combinat gaze-abur (CCGA).
În cazul ciclurilor cu abur, extracţia de lucru mecanic are loc în domeniul temperaturilor relativ
joase. În cazul ciclurilor cu abur, extracţia de lucru mecanic are loc în domeniul temperaturilor
relativ joase. Deşi la sursa caldă temperatura rezultată în urma arderii combustibilului poate
ajunge la 1800 - 2000ºC, cea a aburului nu depăşeşte, în mod uzual, 570ºC.În schimb,
temperatura inferioară a ciclului se apropie foarte mult de cea a mediului ambiant.

(1100 – 1300)ºC (1100 – 1300)ºC

ITG

(540 - 570)ºC CCGA

(550 – 600)ºC

ITA

(40 – 50)ºC (40 – 50)ºC

Tamb
Fig. 3.1. Intervalele de temperatură între care are loc extracţia de exergie Tamb
(Tamb – temperatura mediului ambiant)

La ciclul cu gaze, extracţia de lucru mecanic poate începe chiar de la temperatura obţinută prin
ardere la sursa caldă, în schimb evacuarea căldurii la sursa rece se face la o temperatură mult
superioară celei corespunzătoare mediului ambiant, ducând la pierderi exergetice considerabile.
Din cele prezentate se pot deduce trei concluzii:
 ITG lucrează bine în domeniul temperaturilor înalte,
 ITA lucrează bine în domeniul temperaturilor medii şi joase,
 temperatura la care se opreşte extracţia de lucru mecanic în ITG este de acelaşi ordin de
mărime cu cea de la care începe să lucreze ITA.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 1 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Se poate trage concluzia că este eficientă realizarea unei cascade termodinamice în două trepte
ce conţine un ciclu cu gaze urmat de unul cu abur.
Contextul istoric al dezvoltării ciclurilor combinate gaze-abur
Deşi performanţele sunt recunoscute de peste 35 de ani, abia de la mijlocul anilor '80 ciclul
combinat gaze-abur s-a impus ca o variantă atractivă de producere a energiei electrice şi termice.
În perioada anilor '50 - '60, ciclul convenţional cu abur reprezenta prima opţiune pentru
companiile de producere a energiei electrice. Epoca respectivă era caracterizată de avântul
energeticii bazate pe combustibil nuclear, apreciind că este o sursă sigură de putere electrică iar
preţurile combustibililor fosili erau situate la un nivel coborât. Aceste aspecte nu stimulau
căutarea unor tehnologii alternative de înaltă eficienţă.
Începând cu anul 1970, au intervenit o serie de elemente care au impus schimbarea opticii în ceea
ce priveşte sectorul producţiei de energie electrică, dintre care vom prezenta cele mai
semnificative:
 creşterea dramatică a preţului petrolului după războiul arabo-israelian din 1973 şi criza
iraniană din 1979,
 conştientizarea faptului că rezerva mondială de energie primară este finită,
 accidentul de la centrala nuclearo-electrică Cernobâl a dat o lovitură grea energeticii
nucleare,
 protecţia mediului ambiant devine o problemă prioritară, normele privind emisiile de noxe
şi de CO2 sunt tot mai severe, echipamentele de limitare a emisiilor de noxe este foarte
scumpă putând ajunge la 20% din investiţia totală.
Toate cele prezentate mai sus au avut ca rezultat creşterea preocupărilor în vederea găsirii unor
modalităţi de producere a energiei electrice cu costuri minime, eficienţă maximă şi impact cât
mai redus asupra mediului înconjurător.
Ţinând seama că producerea energiei electrice se va baza încă o perioadă relativ lungă pe
utilizarea combustibililor fosili, preocupările s-au îndreptat spre ciclurile combinate gaze-abur din
care au rezultat o multitudine de variante în stadiul de maturitate comercială, demonstrativ sau
pilot.
Justificarea economică a ciclurilor combinate gaze-abur CCGA
Ciclul combinat gaze-abur fără postcombustie (Steam and Gas – STAG) prezintă cele mai
ridicate valori de eficienţă. În tabelul 3.6 sunt prezentate principalele caracteristici ale unor
grupuri energetice iar din cele prezentate se pot trage următoarele concluzii preliminare:
 STAG prezintă soluţia optimă pentru viitorul apropiat în ceea ce priveşte raportul investiţie
specifică/eficienţă,
 STAG prezintă dezavantaj faţă de CCA prin utilizarea unui combustibil mai scump, dar
câştigul obţinut din creşterea de eficienţă, precum şi investiţia specifică redusă acoperă
această diferenţă,
 investiţia specifică ceva mai ridicată la IGCC, faţă de CCA, se datorează faptului că se
găseşte doar în fază demonstrativă,
 STAG are un avantaj mare prin durata relativ scurtă de construcţie şi montaj. În plus există
posibilitatea ca partea de ITG (care reprezintă aproximativ 2/3 din puterea totală) să fie
pusă în exploatare mai repede, urmând ca ulterior să fie conectată şi partea de abur iar
recuperarea investiţiei poate începe odată cu punerea în funcţiune a ITG,
 Spre deosebire de CCA, ciclurile combinate gaze-abur permit obţinerea unor efivienţe
ridicate chiar şi pentru puteri unitare mici.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 2 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Tabelul 3.6
Date caracteristice ale unor grupuri energetice
Timp de
Investiţie Durată de
Combustibil Mod de pornire
Tip centrală specifică, realizare a
utilizat lucru de
SFr/kW investiţiei,ani
la rece, h
Nuclearoelectrică
3000-4000 6-8 uraniu bază 30-50
(PWR)
CCA cu desulfurare 1500-2200 4-6 cărbune bază;semibază 5-8
CCA fără desulfurare 1200-1800 3-5 cărbune bază;semibază 5-8
gaz natural,
ITG 450-750 1-2 păcură vârf ¼
uşoară
STAG 700-1200 2-3 cărbune bază ½-1/4
CCGA cu instalaţie
de degazeificare a 1750-2500 3-4 cărbune bază 70
cărbunelui (IGCC)
SFr = franci elveţieni
PWR = Pressurized light wather cooled and moderated reactor

Se mai poate menţiona că, la nivelul actual de preţuri practicat pentru combustibilii fosili, STAG
oferă cea mai tentantă soluţie din punctul de vedere al costului unitar pentru energie electrică. Cu
cât diferenţa dintre preţul hidrocarburilor şi cel al cărbunelui este mai mică, cu atât ciclul
combinat gaze-abur fără postcombustie devine mai interesant.
Justificarea utilizării CCGA din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjurător
Tendinţa actuală pe plan mondial, regăsită şi în legislaţie, este de a minimiza impactul pe care îl
are o centrală electrică asupra mediului. În acest sens sunt urmărite:
 produsele rezultate din procesul de ardere al combustibilului,
 puterea termică cedată în mediul ambiant.
În tabelul 3.7 sunt prezentate principalele produse rezultate în urma arderii combustibilului,
pentru o putere a centralei de 600 MW.

Tabelul 3.7
Niveluri de emisii pentru diverse tipuri de centrale
Tip emisie CCA* CCFF IGCC STAG
CO2, g/kWh 830 660 760 380
SO2, mg/kWh 600 380 150 0
NOx, mg/kWh 600 270 300 350
Cenuşă+gips, g/kWh 54 35 36 0
* conţine instalaţie de desulfurare

Comparând primele tipuri de centrale, toate folosind drept combustibil cărbunele, se observă că
ciclul convenţional cu abur (CCA) este cel mai dezavantajat.
În domeniul reducerii emisiilor de NO x (cazul CCFF, IGCC, STAG), o mare importanţă au
tehnicile aplicate în acest scop la ITG: injecţii cu apă sau abur în camera de combustie, saturarea
combustibilului gazos cu vapori de apă, camerele de combustie cu ardere în trepte.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 3 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Reducerea emisiei de CO2 la STAG provine în primul rând din sporul de randament pe care îl au
ciclurile combinate gaze-abur şi din utilizarea unor combustibili cu raport C/H mic (gazul
natural).
Din punct de vedere al evacuării căldurii din centrală, CCGA este avantajat prin înalta sa
eficienţă, fiindcă dintr-o anumită cantitate de energie primară o mare parte este transformată în
energie utilă şi astfel se reduce proporţional cota de căldură transmisă mediului înconjurător.
Căldura din centrală poate fi evacuată în aer sau în apă, dar impactul asupra mediului este mai
redus dacă evacuarea se face în aer, aşa cum este prezentată în tabelul 3.8.

Tabelul 3.8
Comparaţie privind căldura disipată în mediul înconjurător, ca procente din energie primară
CCA
Mediu de răcire ITG STAG
fără SII** cu SII
Aer* 68-75 14-27 8-14 8-15
Apă 0 28-38 52-56 44-52
* În principal, pierderi la coş
** SII=supraîncălzire intermediară

Concluzii. Tendinţe de viitor

Ciclurile combinate gaze-abur se introduc pe o scară tot mai largă pe piaţa producătorilor de
energie electrică şi termică datorită eficienţei ridicate şi impactului minim asupra mediului. Deşi
randamentul STAG a depăşit deja 54%, există în continuare preocupări pentru creşterea acestuia.
Se va acorda o mare atenţie îmbunătăţirii performanţelor ITG, componentă cheie a unui CCGA.
Sunt aşteptate urătoarele măsuri:
 creşterea temperaturii superioare a ciclului (după camera de combustie) cu 15 – 20ºC pe an,
 compresie fracţionată cu răcire intermediară,
 supraîncălzire intermediară,
 recuperare internă de căldură.
Toate aceste măsuri, combinate cu îmbunătăţiri corespunzătoare pe partea de ciclu cu abur, pot
conduce la randamente electrice de peste 60%.
Cererea anuală de putere instalată în CCGA a crescut de la 1500 MW, în 1980, la aproximativ
25000MW, în 1995, ceea ce reprezintă aproximativ 43% din puterea totală instalată în centrale
electrice ce folosesc combustibili fosili la nivelul anului respectiv. În consecinţă, se aşteaptă, în
viitor, intrarea în funcţiune a mai multor unităţi energetice echipate cu CCGA.

3.1.4. Mărirea eficienţei instalaţiilor de producere a energiei electrice şi termice prin

producerea combinată a mai multor forme de energie: cogenerarea, trigenerarea

Justificarea termoficării. Cerinţe şi restricţii de mediu

În mod clasic, prin termoficare se înţelege producerea combinată şi simultană a două forme de
energie: energie electrică şi căldură.
Prima instalaţie de termoficare a intrat în funcţiune în anul 1893, în Germania, la Hamburg, din
dorinţa de a evita incendiile în construcţiile dense, încălzite cu cărbune. Începând cu mijlocul
secolului XX, cerinţele şi restricţiile impuse de impactul asupra mediului ambiant au dus la
dezvoltarea termoficării pe scară largă din două motive esenţiale: economia de combustibil şi
folosirea mai eficientă a combustibilului în unităţi de mare capacitate.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 4 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Economia de combustibil obţinută prin termoficare are drept consecinţă reducerea emisiilor de
noxe şi de CO2. Concentrarea producţiei de energie electrică şi termică în unităţi de mare
capacitate conferă următoarele avantaje:
 pot fi utilizate instalaţii de ardere performante care se pretează desfăşurării unor acţiuni
specifice de limitare a emisiilor de NOx şi SO2,
 o putere instalată mare implică o eficienţă ridicată a conversiei cu o reducere
corespunzătoarea consumului de combustibil şi a emisiilor.
În figura 3.2 sunt prezentate avantajele producerii combinate de energie electrică şi termică.
Prin prisma limitării impactului asupra mediului şi prin scăderea cheltuielilor specifice, în viitor
termoficarea poate avea un rol important.
Cerinţe actuale şi de perspectivă privind creşterea eficienţei sistemelor de termoficare
Un sistem de termoficare este o înlănţuire de echipamente grupate sintetic în trei zone distincte:
sursa de căldură (CET), reţeaua de transport şi distribuţie, consumatorul final, al cărui
eficienţă rezultă din produsul randamentelor celor trei zone.
Creşterea eficienţei celor trei verigi constituie o problemă de optimizare tehnico-economică,
amendată de o serie de restricţii specifice.
Randamentul CET este supus unor restricţii deosebit de severe atât din punct de vedere
tehnologic, cât şi din punct de vedere termodinamic, şi ca urmare, în cadrul unui sistem de
termoficare reprezintă veriga slabă. Pentru asigurarea necesarului de căldură există o concurenţă
acerbă între diferite soluţii accesibile din punct de vedere tehnologic, dar în competiţie nu pot
rămâne decât variantele capabile de progres şi care se pot adapta din mers cerinţelor şi
restricţiilor date. Dintre măsurile specifice care pot fi întreprins pentru creşterea performanţelor
sursei de căldură se pot aminti:
 optimizarea extracţiei de abur din turbine,
 perfecţionarea ciclului termic cu abur,
 în cazul în care se dispune de o cantitate suficientă de combustibil gazos, utilizarea
ciclurilor combinate gaze-abur.
STAG poate atinge în regim de condensaţie pură o eficienţă netă de aproape 60%, iar în regim de
termoficare un randament global de peste 85%, comparabil din acest punct de vedere cu cel
obţinut în centrale convenţionale cu abur (CCA). Dar ponderea energiei electrice, din totalul
puterii produse, este de două ori mai mare în STAG faţă de CCA.
Trigenerarea
În zonele temperate există mari diferenţe între consumul de căldură urban în anotimpul rece,
respectiv cald şi ca urmare instalaţiile din sistemul de termoficare lucrează la sarcini reduse o
bună parte a anului, diminuând avantajele rezultate din această formă de cogenerare. Pentru
eliminarea acestui neajuns, o soluţie este acoperirea necesarului de frig destinat climatizării tot de
la grupurile de termoficare. În acest caz se produce combinat energie electrică, de căldură,
respectiv de frig – numită trigenerare.
Sistemele centralizate de producere la distanţă a căldurii şi frigului, DHC (District Heating and
Cooling) s-au aplicat mai ales în Japonia, S.U.A. şi Coreea dar şi la nivel local se folosesc
instalaţii destinate trigenerării pentru asigurarea necesarului de energie electrică, căldură şi frig a
unor centre comerciale sau clădiri publice (aeroporturi, spitale etc.).
În concluzie, toate soluţiile moderne de termoficare, centralizate sau descentralizate, sunt
competitive din punct de vedere al eficienţei, siguranţei în alimentare şi al impactului asupra
mediului ambiant. Pentru a elimina unele incompabilităţi între caracteristicile sursei de căldură

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 5 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

(CET) şi cele ale consumatorilor, este necesar ca sursa de căldură să se adapteze în funcţie de
necesităţile clientului şi nu invers.

siguranţă lipsă de instalaţii de con-

versie în clădiri aglomerate

spaţii reduse uşurare a problemei spaţiului

la utilizator în zonele urbane aglomerate
Termoficarea:
Producerea
condiţii de exploatare şi de
combinată şi reduce şi formare mai bune
simultană de concentrează
energie electrică şi personalul de
căldură exploatare reducere costuri cu personalul

management, micşorare a costului serviciului

control şi reglare energetic prestat
avansate

micşorare consum de
eficienţă energie primară
energetică majoră

instalaţii de reducere a limitare emisie micşorare taxe de CO2

emisiei de CO2, NOx, CO2
SO2, care pot fi
introduse limitare emisie de
noxe micşorare penalităţi şi
excludere restricţii de
sursa rece a ciclului limitare cantitate funcţionare
este parţial sau total de căldură
înlocuită de evacuată în mediul
consumatorul de înconjurător
căldură

ameliorare a
impactului asupra
mediului

Fig. 3.2. Efectele producerii combinate de energie electrică şi termică

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 6 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

O atenţie aparte trebuie acordată descentralizării prin intermediul autoproducătorilor, îndeosebi în

domeniul termoficării industriale. În multe ţări au fost deja întreprinse o serie de acţiuni, la nivel
de legislaţie, care să favorizeze dezvoltarea termoficării în general şi a autoproducătorilor în
special, ca de exemplu:
 scutirea de accize în ceea ce priveşte orice livrare de gaz natural sau combustibil lichid
destinat a fi utilizat în aplicaţii de termoficare,
 crearea unor instrumente care să permită recuperarea în termeni avantajoşi a investiţiei
iniţiale,
 scutirea totală sau parţială de o serie de taxe locale,
 obligativitatea ca marile companii de electricitate să preia surplusul de energie electrică de
la autoproducători, indiferent de cantitate şi la preţuri nediscriminatorii.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 7 Utilizarea eficientă a energiei electrice