Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat

Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Cursul 6

4. Întocmirea bilanţurilor energetice, metodă de verificare a utilizării eficiente a energiei

4.1. Obiectul şi domeniul de aplicare, definiţii şi clasificări, tipuri de bilanţuri

electroenergetice

4.1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare

Întocmirea şi analiza bilanţurilor electroenergetice se realizează pe baza Normativului PE

902/86, republicată în anul 1995.

Normativul cuprinde: obligaţiile, principiile fundamentale şi îndrumările metodice generale

referitoare la întocmirea bilanţurilor energetice în întreprinderile industriale şi similare,
consumatoare de combustibil, căldură şi energie electrică.

Elaborarea bilanţurilor energetice, potrivit prevederilor prezentului normativ, este obligatorie

pentru toate procesele tehnologice din întreprinderile industriale sau similare care realizează
bunuri materiale consumând în acest scop combustibil, căldură sau energie electrică, iar
consumul total depăşeşte 300 GJ/an.

Legea nr. 199 din 13.11.2000 privind utilizarea energiei electrice, republicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 734 din 8.10.2002 (HG 393/2002), prevede la Art. 13:
 Consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi să
întocmească, la fiecare 2 ani, un bilanţ energetic realizat de o persoană fizică sau juridică
autorizată,
 Consumatorii care folosesc mai mult de 1000 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi:
- să numească un responsabil pentru energie,
- să efectueze anual un bilanţ energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată,
- să elaboreze programe de măsuri pentru reducerea consumurilor energetice, potrivit art. 4
alin.(1) din prezenta lege, incluzând investiţiile pentru care se întocmesc studii de
fezabilitate.
iar la Art. 15:
 Administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligaţia să ia măsuri pentru
realizarea unui bilanţ energetic pentru clădirile cu suprafaţa desfăşurată mai mare 1500 mp, o
dată la 5 ani, bilanţ întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată în acest sens.

Sunt supuse prevederile prezentului normativ atât echipamentele, respectiv instalaţiile existente,
cât şi cele aflate în fază de proiectare, de omologare sau de recepţie.

Rezultatele bilanţurilor energetice vor fi utilizate pentru:

 fundamentarea ştiinţifică a normelor energetice de consum;
 fundamentarea inventarului resurselor energetice refolosibile, generate în conturul
obiectivului de bilanţ;

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 1 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

 fundamentarea măsurilor de economisire a resurselor energetice, de modernizare a

instalaţiilor şi de creştere a randamentelor;
 stabilirea cantităţilor de masă şi de energie care părăsesc procesul la un nivel energetic
suficient pentru a fi reutilizate;
 stabilirea pierderilor de energie aferente procesului, ca loc şi valoare;
 estimarea nivelului tehnic şi energetic al procesului examinat.

4.1.2. Definiţii

 Proces energotehnologic (prescurtat proces tehnologic) este oricare proces tehnologic care
se desfăşoară cu consum de energie (căldură, energie electrică, energie mecanică)
Observaţii:
1. Procesele în care energia trece de la o formă la alta, sau de la un nivel la altul, sau de la un
purtător la altul sunt procese energotehnologice,
2. Procesele denumite în mod curent "procese de producţie de energie" de o formă oarecare
sunt procese energotehnologice.
 Proces de consum final de energie este procesul în care energia este folosită în scopul
realizării de produse neenergetice, sau de prestări de serviciu. După procesul de consum final
de energie nu mai au loc transformări energetice (exemple: încălzirea spaţiilor, iluminatul,
transportul de călători ş.a.)
Observaţie: Transportul energiei electrice, transportul prin conducte, transportul maritim,
transportul pe calea ferată sau de alt fel, al combustibililor nu sunt procese de consum final de
energie.
 Proces tehnologic elementar este cel mai simplu proces fizic sau chimic, care se desfăşoară
cu consum de energie (de exemplu: malaxare, încălzire, evaporare, topire, cristalizare,
combustie, combinare chimică).
 Proces tehnologic complex este un proces cu mai multe etape de desfăşurare, care constau
din procese tehnologice elementare conectate în serie.
 Proces energointensiv este procesul tehnologic care are ca scop realizarea unui produs
energointensiv (menţionat ca atare în nomenclatoarele de produse).
 Echipament este agregatul în care se desfăşoară un proces tehnologic elementar (de exemplu:
baia de zincare, schimbătorul de căldură, cuptorul).
 Instalaţie (linie tehnologică) este obiectul rezultat prin conectarea funcţională a mai multor
echipamente, cu scopul de a se crea condiţiile de desfăşurare a unui proces tehnologic
complex, la sfârşitul căruia rezultă unul sau mai multe produse, intermediare sau finale,
transportabile către o altă instalaţie cu alt profil de producţie. De exemplu:
- în industria energetică: blocul energetic (cazan, turbină, generator, instalaţii auxiliare);
- în rafinăriile de petrol: instalaţia de distilare atmosferică şi sub vid (preîncălzitoare,
coloana de distilare atmosferică, cuptor, coloana de distilare sub vid, răcitoarele);
- în industria metalurgică: hala de pregătire a încărcăturii metalice + cuptorul de eleborat
oţelul + hala de turnare;
- în industrie, în general: oricare din instalaţiile de utilităţi (apa de răcire, aerul comprimat,
producerea şi distribuirea de agenţi frigorifici, azot tehnic ş.a.).
 Secţie este unitatea administrativ-organizatorică, care reuneşte, după complexitate, una sau
mai multe linii tehnologice de acelaşi fel sau de feluri diferite.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 2 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

 Uzină (fabrică) este unitatea administrativ-organizatorică, care reuneşte, după complexitate,

mai multe secţii şi are ca obiect realizarea unor produse finite.
 Întreprindere este unitatea administrativ-organizatorică reunind una sau mai multe uzine sau
mai multe secţii.
 Contur de bilanţ este suprafaţa imaginară închisă în jurul unui echipament, instalaţie, secţie,
întreprindere, uzină la care se raportează fluxurile de energie care intră, respectiv, ies din
contur.
 Bilanţ energetic este documentul tehnic de bază de comparaţie între suma cantităţilor de
energie care intră într-un contur dinainte stabilit şi suma cantităţilor de energie care ies din
acelaşi contur, raportate la o unitate de referinţă expresivă (de exemplu: de timp, de producţie,
ciclu tehnologic sau altele).

4.1.3. Clasificarea bilanţurilor

Bilanţurile energetice se clasifică după următoarele criterii:

 După conturul de cuprindere:
 bilanţ pe echipament;
 bilanţ pe instalaţie;
 bilanţ pe secţie;
 bilanţ pe uzină;
 bilanţ pe întreprindere.
 După felul de energie:
 bilanţ termoenergetic (înglobează bilanţul de căldură sub orice formă, inclusiv cea
cuprinsă în combustibil);
 bilanţ electroenergetic.
 După natura purtătorilor de energie:
a. bilanţul pe combustibil,
b. bilanţul pe abur,
c. bilanţul pe apa de răcire,
d. bilanţul pe agenţi frigorifici,
e. bilanţul pe aerul comprimat (tehnologic, de măsură şi control),
f. bilanţul pe azot,
g. bilanţul pe alte materiale cu rol de purtător (de exemplu: piesele calde care rezultă dintr-
un proces tehnologic).
Observaţie: Bilanţurile de la literele c-g sunt, în general, bilanţuri de masă, asociate
bilanţurilor energetice, şi se mai numesc şi "bilanţuri pe utilităţi".
 După numărul formelor de energie:
a. bilanţ simplu (termoenergetic sau electroenergetic);
b. bilanţ total (termoenergetic şi electroenergetic).
 După conţinut şi etapă de elaborare:
a. bilanţ de proiect:
- pentru echipament;
- pentru instalaţie;
b. bilanţ de omologare:
- pentru echipament;
- pentru instalaţie;

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 3 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

c. bilanţ de recepţie;
d. bilanţ real;
e. bilanţ optim.
 După calitatea fluxurilor de energie considerate:
a. bilanţ energetic calitativ (sau bilanţ exergetic);
b. bilanţ energetic cantitativ.

În funcţie de natura stărilor care se modifică, există diferite forme de energie, ca de exemplu:
mecanică, electrică, magnetică, chimică, internă. Unele dintre acestea se pot transforma integral
una în alta, cum este cazul energiei mecanice, energiei electrice etc., în schimb altele, ca de
exemplu energia internă, nu se pot transforma decât parţial în alte forme de energie.
Această particularitate de ordin calitativ grupează diferitele forme de energie în două mari
categorii:
 energii ordonate, la care toate părţile componente ale sistemului se deplasează pe aceeaşi
direcţie şi în acelaşi sens cu sensul general de desfăşurare a transformării (energie electrică,
energie cinetică, energie potenţială);
 energii neordonate, la care unele părţi componente ale sistemului se deplasează pe direcţii şi
sensuri diferite faţă de direcţia şi sensul de desfăşurare a procesului (energie internă).
În analiza proceselor termice, în scopul constituirii unui sistem de mărimi care să permită analiza
cantitativă şi calitativă a acestora, s-a propus gruparea formelor de energie în trei categorii:
 forme de energie care, în condiţii ideale, se pot transforma integral în oricare altă formă de
energie, deci cu capacitate nelimitată de transformare, numită exergie;
 forme de energie care, chiar în condiţii ideale, nu se pot transforma decât parţial în oricare
altă formă de energie, deci cu capacitate limitată de transformare;
 forme de energie care, chiar în condiţii ideale, nu se pot transforma în alte forme de energie,
deci cu capacitate nulă de transformare, numită anergie.

Exergia şi anergia sunt astfel definite, încât ele depind de starea sistemului, de forma energiei
consumate, de ireversibilitatea proceselor de transformare a energiei şi de starea mediului
ambiant cu care interacţionează sistemul energetic considerat.

Conform principiului al doilea al termodinamicii, rezultă că energiile cu capacitate limitată de

transformare nu se pot transforma decât parţial în lucru mecanic, adică în exergie; restul acestor
energii constă deci din anergie. În concluzie, se poate spune că energia (W) este formată din
exergie (E) şi anergie (A):
W = E + A. (4.1)
Rezultă din această relaţie că exergia şi anergia sunt concepte complementare, raportate la cel de
energie. Cu ajutorul lor se poate exprima orice formă de energie, oricare ar fi capacitatea acesteia
de transformare într-o altă formă de energie. Menţionez că la unele forme de energie una din cele
două componente poate fi nulă. Astfel, energia electrică constă integral din exergie, în timp ce
exergia mediului ambiant este nulă, deci constă numai din anergie.
După cum rezultă din cele prezentate mai sus, în cazul formelor ordonate de energie, exergia este
egală cu energia respectivă iar energiile neordonate constau din exergie şi anergie. În cazul
căldurii, exergia corespunde numai acelei părţi din mişcarea termică pe seama căreia se poate
efectua lucru mecanic. Exergia corespunzătoare unei călduri este partea maximă din căldura
respectivă care se poate transforma în lucru mecanic, pentru o stare dată a mediului ambiant.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 4 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

4.2. Bilanţul energetic, etapă importantă a analizei energetice referitoare la o zonă în care
se desfăşoară o activitate industrială

Alimentarea cu energie a consumatorilor, la un înalt nivel calitativ şi de siguranţă, precum şi

gospodărirea raţională şi eficientă a bazei energetice presupune, pe de o parte, cunoaşterea
corectă a performanţelor tehnico-economice ale tuturor părţilor componente ale întregului lanţ
energetic, de la producător la consumator, iar pe de altă parte, asigurarea condiţiilor optime, din
punct de vedere energetic, pentru funcţionarea acestora.
Principalul mijloc care stă la îndemâna specialiştilor pentru realizarea acestor obiective
importante îl constituie bilanţul energetic, care permite efectuarea atât a analizelor cantitative,
cât şi a celor calitative asupra modului de utilizare a combustibilului şi a tuturor formelor de
energie în cadrul limitelor unui sistem determinat, denumit contur.

4.2.1. Obligaţiile unităţilor economice

Obligaţia de elaborare a bilanţurilor energetice, potrivit Normativului PE 902/86, republicat în

1995, o au următoarele unităţi:
 pentru procesele tehnologice existente: unităţile economice beneficiare;
 pentru procesele tehnologice în curs de proiectare: unităţile de proiectare; tot în sarcina
acestora cade şi prevederea în proiect a aparatelor de măsură necesare atât conducerii corecte
a procesului tehnologic, cât şi a celor necesare efectuării de măsurători pentru elaborarea
bilanţurilor energetice;
 pentru proiectarea de echipamente tehnologice: unităţile de cercetare-proiectare; acestea vor
elabora bilanţul exergetic pentru fiecare variantă studiată şi un bilanţ energetic pentru varianta
care a întrunit opţiunea;
 pentru omologarea de echipamente tehnologice: unităţile producătoare; se vor elabora:
bilanţul termoenergetic, bilanţul electroenergetic şi bilanţul total;
 pentru recepţia echipamentelor şi instalaţiilor: unităţile beneficiare ale obiectivului de
investiţie, împreună cu cele de proiectare şi de construcţii montaj, care au colaborat la
realizarea obiectivului.

Tipurile de bilanţuri energetice care trebuie elaborate de către unităţile beneficiare ale
obiectivelor de investiţii cu caracter tehnologic sunt următoarele:
 bilanţuri energetice simple (termoenergetice şi electroenergetice), reale şi optimizate la
nivelul echipamentelor, ce au un consum anual de energie primară de min. 300 GJ, şi al
instalaţiei;
 bilanţuri energetice totale, reale şi optimizate la nivelul instalaţiei, secţiei, uzinei şi
întreprinderii.
În cazul modernizărilor, prin grija unităţilor beneficiare, proiectantul lucrării va elabora şi bilanţ
exergetic.

Conţinutul, metoda şi momentul elaborării clasifică bilanţurile energetice în bilanţ de proiect,

bilanţ de omologare, bilanţ de recepţie, bilanţ real şi bilanţ optimizat. Coordonarea elaborării
acestor bilanţuri are în vedere următoarele:
a) Bilanţul de proiect foloseşte ca elemente energetice de calcul valorile adoptate prin proiect;
el este documentul de bază căruia se dă avizul energetic de introducere a echipamentului în

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 5 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

proiectele lucrărilor de investiţie; valorile parametrilor energetici şi tehnologici devin valori

de referinţă pentru constructorul de echipament. Bilanţul de proiect pentru instalaţie
reprezintă obiectul de referinţă pentru bilanţul de recepţie;
b) Bilanţul de omologare (după caz a echipamentului sau instalaţiei) are drept scop să confirme
realizarea efectivă a parametrilor energetici şi tehnologici prevăzuţi în proiect. În cazul în
care la probele de omologare nu se realizează valorile de proiect, abaterile revin spre
rezolvare proiectantului, iar valorile parametrilor tehnologici şi energetici realizate la
omologare devin valori de referinţă pentru bilanţul de recepţie. Când se omologhează
instalaţii complete, bilanţul se referă la ansamblul instalaţiei;
c) Bilanţul de recepţie este bilanţul întocmit în condiţiile concrete de realizare a schemei
tehnologice, ale materiei prime, combustibililor şi utilităţilor reale. Odată cu bilanţul de
recepţie se vor stabili şi curbele de corecţie pentru abaterile de valorile nominale. El devine
bilanţ de referinţă pentru bilanţurile reale. Valorile de referinţă se înscriu în cartea tehnică a
echipamentului, respectiv a instalaţiei;
d) Bilanţul real are drept scop confirmarea menţinerii în timp a parametrilor tehnologici şi
energetici ai echipamentului (respectiv instalaţiei) la valorile de referinţă şi evidenţierea
cauzelor abaterilor şi măsurile care trebuie luate;
e) Bilanţul optimizat se elaborează de fiecare dată când se elaborează şi bilanţul real. El ia în
considerare efectul măsurilor de creştere a eficienţei energetice a echipamentului (respectiv
instalaţiei) identificate la momentul respectiv prin analiza bilanţului real. În cazul în care, prin
aplicarea măsurilor menţionate, parametrii energetici şi tehnologici ai echipamentului
(respectiv instalaţiei) rezultă a fi mai buni decât valorile de referinţă, ei devin valori de
referinţă şi se fac modificările corespunzătoare în cartea tehnică a echipamentului (respectiv
instalaţiei).

Unităţile care contractează echipamente din import au obligaţia, conform legii, să solicite
furnizorilor caracteristicile energetice strict necesare elaborării bilanţurilor de recepţie.

Bilanţul energetic real se va elabora cu următoarele periodicităţi:

a) la nivelul echipamentelor şi instalaţiilor: la fiecare 5 ani şi ori de câte ori acestea au suferit
modificări constructive sau funcţionale;
b) la nivelul secţiilor uzinelor şi întreprinderilor: la fiecare 5 ani;
c) consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi să
întocmească, la fiecare 2 ani, un bilanţ energetic real;
d) consumatorii care folosesc mai mult de 1000 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi să
întocmească anual un bilanţ energetic real;
e) administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligaţia să ia măsuri pentru
realizarea unui bilanţ energetic real pentru clădirile cu o suprafaţă desfăşurată mai mare de
1500 mp odată la 5 ani.

Bilanţurile energetice reale prezentate vor fi realizate de o persoană fizică sau juridică
autorizată.

Limita maximă de eroare (neînchiderea bilanţului), oricare ar fi forma de bilanţ, nu va depăşi:

a) ±2,5%, în cazul bilanţurilor în care principalele mărimi sunt determinate prin măsurători
directe (metoda recomandată);

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 6 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

b) ±5%, în cazul bilanţurilor în care unele mărimi nu pot fi măsurate direct, dar pot fi deduse cu
suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi (determinare indirectă).
Normativul PE 902/86 este un normativ cadru. Pe baza lui, ministerele coordonatoare de ramură
vor elabora instrucţiuni specifice de întocmire a bilanţurilor energetice pe tipuri de echipamente,
instalaţii şi secţii.

La elaborarea bilanţurilor energetice este obligatorie utilizarea unităţilor de măsură legale

prevăzute în standardele în vigoare. Utilizarea unităţilor de măsură legale, care nu fac
parte din sistemul internaţional (SI) de unităţi, se va face conform STAS 9446-85.

4.2.2. Scop, contur de bilanţ, componentele bilanţului energetic

Elaborarea şi analiza bilanţurilor energetice este reglementată prin Legea 199 din 2000 şi
trebuie să se transforme într-o activitate sistematică, care are drept scop reducerea
consumurilor de combustibil şi energie prin ridicarea continuă a performanţelor energetice
ale tuturor instalaţiilor, sporirea eficienţei întregii activităţi energo-tehnologice.
Elaborarea şi analiza bilanţurilor energetice constituie cel mai eficient mijloc de stabilire a
măsurilor tehnico-organizatorice menite să conducă la creşterea efectului util al energiei
introduse într-un sistem, la diminuarea consumurilor specifice de energie pe produs.
Bilanţurile energetice se realizează într-un cadru limită, denumită contur de bilanţ, care
reprezintă practic o suprafaţă închisă, care include limitele faţă de care se consideră intrările şi
ieşirile de energie. Prin urmare, conturul unui bilanţ energetic poate coincide cu conturul fizic al
unui utilaj, al unei instalaţii sau al unui ansamblu complex.
Modelele matematice pentru realizarea bilanţurilor energetice au la bază principiul conservării
energiei. În acest sens se defineşte mulţimea mărimilor de intrare, se calculează pierderile din
conturul de bilanţ, pe categorii de procese, se stabilesc valorile randamentelor şi se constituie
setul mărimilor de ieşire.

Întocmirea bilanţurilor energetice necesită parcurgerea următoarelor etape principale:

 analiza atentă a instalaţiilor, agregatelor, precum şi a proceselor tehnologice de bază şi
auxiliare, care constituie obiectul bilanţului energetic;
 întocmirea schemelor fluxului tehnologic de materiale şi a fluxurilor energetice;
 delimitarea conturului de bilanţ şi precizarea legăturilor acestui contur cu sistemele limitrofe;
 identificarea purtătorilor de energie şi a modului de circulaţie a acesteia în interiorul
conturului;
 precizarea regimurilor de lucru pentru care se întocmesc bilanţurile energetice;
 stabilirea caracteristicilor fiecărui element component al sistemului şi precizarea mărimilor ce
vor fi măsurate, a metodelor şi mijloacelor de măsurare, precum şi a periodicităţii citirilor
pentru fiecare mărime măsurată în intervalul de timp stabilit pentru bilanţul respectiv;
 alegerea şi montarea corectă a tuturor aparatelor şi dispozitivelor cu ajutorul cărora vor fi
măsurate toate componentele bilanţului energetic;
 întocmirea modelului matematic al bilanţului energetic, în vederea optimizării acestuia, în
funcţie de restricţiile impuse sub aspect tehnologic, cât şi sub aspect funcţional;
 elaborarea bilanţurilor energetice reale şi optime;

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 7 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

 analiza pierderilor reale şi stabilirea unui program etapizat de măsuri tehnico-organizatorice

în vederea reducerii la minimum, într-un interval de timp cât mai redus a pierderilor şi a
valorificării integrale a resurselor energetice secundare.

Pe baza rezultatelor bilanţului energetic real şi a analizei detaliate a tuturor componentelor de

energie utilă şi de pierderi de energie, se întocmeşte bilanţul energetic normat, care ţine seama de
toate măsurile stabilite ca urmare a studiului efectuat şi care tinde în timp către bilanţul energetic
optim.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 8 Utilizarea eficientă a energiei electrice