PIEŢELE DE ENERGIE

ELECTRICĂ DIN ROMÂNIA

 1. INTRODUCERE
Liberalizarea pieţelor este o acţiune recentă, nu numai în ţara noastră, dar şi în
Uniunea Europeană şi la nivel mondial.
Acţiunea de liberalizare a pieţei de energie electrică au început în 1998, odată cu
ruperea monopolului integrat, RENEL, cu înfiinţarea unor societăţi distincte de distribuţie
şi furnizare în cadrul Electrica şi a unora de producere Termoelectrica şi Hidroelectrica în
cadrul unei societăţi noi, CONEL.
Deschiderea pieţei a început în 2000 cu 10 %, când s-a desfiinţat CONEL, iar filialele
sale au devenit societăţi comerciale. Totodată s-a înfiinţat CN Transelectrica, operator de
transport şi de sistem, iar prin filiala sa OPCOM operator de administrare a pieţei de
energie electrică. În septembrie 2000 s-a lansat piaţa spot obligatorie, administrată de
OPCOM.
În 2001 Electrica s-a împărţit în opt filiale, din care ulterior cinci au fost privatizate,
iar în 2002 Termoelectrica s-a reorganizat în societăţi de producere separate. În 2004 se
înfiinţează complexele energetice Rovinari, Turceni şi Craiova.
În iulie 2005, prin HG 644 gradul de deschidere al pieţei s-a stabilit la 83,5 % şi s-a
lansat actualul model de piaţă, bazat pe existenţa:
- pieţei spot voluntare, cu ofertare de ambele părţi şi decontare bilaterală;
- pieţei de echilibrare obligatorii, având operatorul de sistem ca singură contraparte;
- repartizarea responsabilităţii financiare ale echilibrării către PRE.
Tot în 2005, în noiembrie s-a introdus piaţa de certificate verzi, iar în decembrie s-a
lansat piaţa centralizată a contractelor bilaterale.
Procesul s-a deschidere s-a finalizat, teoretic, în 2007, când prin HG 638 piaţa de
energie electrică şi gaze naturale s-a deschis la 100 %, s-a introdus piaţa centralizată a
contractelor bilaterale, parţial standardizate, cu negociere continuă şi s-au stabilit regulile
pieţei de capacităţi. Totodată s-au separat activităţile de furnizare de cele de distribuţie.
În iulie 2008 s-a introdus mecanismul de debit direct şi de garantare a tranzacţiilor cu
energie electrică pe piaţa pentru ziua următoare, cu OPCOM contraparte centrală.
Scopul lucrării de disertaţie este acela de a scoate în evidenţă influenţa liberalizării
pieţei asupra calităţii energiei electrice.
În contextul pieţelor liberalizate, accesul pe piaţă este permis tuturor, dar preţul este
dictat de cerere şi ofertă, nu mai este stabilit în funcţie de costurile de producţie, ca în
cazul pieţelor reglementate. În aceste condiţii, pentru a reuşi să-şi vândă produsul, toţi
2
participanţii caută să obţină costuri cât mai mici, limitând cheltuielile la strictul necesar.
De regulă reducerile se fac în primul rând la lucrările mari de investiţii şi de modernizări
şi, nu în ultimul rând la cele de siguranţă, a instalaţiilor de distribuţie.
În ultimii ani, după privatizarea distribuţiei şi separarea ei de furnizare, sunt din ce în
ce mai dese întreruperile in alimentarea cu energie electrică, în special a celor mici, la
nivelul de 0,4 kV. Totodată, prin existenţa unui intermediar, furnizorul şi consumatorii se
abat de la regulile stricte existente înainte de a se liberaliza piaţa.
2. PIEŢELE DE ENERGIE ELECTRICĂ DIN ROMÂNIA

Gradul de deschidere al pieţei angro a fost fixat la 100 %, prin Hotărâre de Guvern
începând cu luna iulie 2007. Chiar dacă, cel puţin teoretic şi consumatorii casnici pot schimba
furnizorul, îşi pot negocia contractele, în realitate, piaţa liberă este de aproximativ 49 %, 51 % fiind
încă reglementată.
Liberalizarea pieţei de energie este o acţiune de actualitate la nivel mondial si european, fiind
în curs de introducere în toate ţările din Uniunea Europeană. Prin deschiderea pieţei, se
intenţionează încurajarea competiţiei, a creşterii concurenţei şi în domeniul producerii şi furnizării
energiei electrice .
Liberalizarea ar trebui să conducă la :
- Atragerea capitalului privat. Se ştie că marile companii investesc , în special în sectoarele
unde intervenţia statului este minimă, unde preţurile se formează liber, pe baza cererii şi ofertei,
pentru a avea garanţia recuperării investiţiilor efectuate.
- Reducerea costurilor.Ca urmare a introducerii competiţiei, concurenţa la producători, se
aşteaptă o reducere a costurilor de producţie, în vederea realizării de preţuri cât mai mici care să
permită vânzarea energiei.
Este de discutat dacă acest raţionament se va dovedi viabil şi pe termen lung, aceasta pentru că
din dorinţa reducerii costurilor, există tentaţia reducerii lucrărilor de investiţii şi reparaţii, cu
consecinţe negative asupra stării tehnice a grupurilor energetice.
- Crearea unei pieţe competitive cu intenţia de a realiza pieţe regionale la care să participe
societăţi din mai multe ţari.
Prin desfiinţarea monopolului se aşteaptă o reducere semnificativă a preţului la consumatorii
finali. Această reducere este însă relativă, pe termen scurt, fără acţiuni organizatorice bine calculate,
cu o strategie bine definită, pe termen lung, efectul este îndoielnic. În orice ţară sectorul energetic
este unul strategic, statul trebuie să exercite un control, atât prin Minister cât şi prin Autoritatea de

3
Reglementare. Nu numai în România, în majoritatea ţarilor se poate spune că ,,gigacaloria şi
kilowattora sunt cei mai buni agenţi electorali’’
Liberalizarea a condus la practicarea unor preţuri diferite, pe piaţa cu amănuntul şi a condus,
totodată, la stabilirea unui preţ unic pentru piaţa zilei următoare - PZU şi pe cea a contractelor
bilaterale – PCCB, adică a condus la globalizarea preţurilor.

4.1. Piaţa cu amănuntul.

Odată cu mărirea gradului de deschidere al pieţei, s-a ajuns ca şi energia electrică să fie
comercializată aproape la fel ca o marfă oarecare, cu specificul ei, acela că nu poate fi stocată.
S-au realizat mijloacele de tranzacţionare, angro sau cu amănuntul, platforme de tranzacţionare
energie electrică, care au creat un cadru concurenţial cu specificul dat de modul de organizare al
producătorilor, marea majoritate fiind, încă, în proprietatea statului.
Ca organizare, hidrocentralele au rămas în cadrul aceleiaşi societăţi, termocentralele fiind
repartizate mai multor producători, iar dintre acestea, cele mai mici cu funcţionare sezonieră în
cogenerare, au fost cedate Consiliilor Locale.
Pentru a avea acces sigur pe piaţă, participanţi trebuie să practice preţuri cât mai mici, iar
acestea nu pot fi obţinute decât în condiţiile reducerii costurilor de producţie.
Cerinţe impuse de piaţă:
- Competitivitate, selectarea grupurilor se face în funcţie de preţurile din ofertele
producătorilor, şi a volumului contractelor perfectate bilateral sau pe piaţa centralizată.
- Flexibilitate şi siguranţă în funcţionare. Toate grupurile trebuie să urmărească programul
de funcţionare, deoarece orice abatere, denumită generic dezechilibru, este penalizată prin plata onor
sume pe piaţa de echilibrare.
- Adaptabilitate la cerinţele consumatorilor. Pe măsură ce gradul de deschidere al pieţei a
crescut, în prezent toţi consumatorii nerezidenţiali având dreptul să schimbe furnizorul, a crescut
mult presiunea atât pe producători cât şi pe furnizorii tradiţionali. În acest context, pentru a-şi
asigura o cât mai bună şi eficientă desfacere, mulţi producători au obţinut şi licenţe de furnizare,
care le conferă dreptul de a vinde direct energia la consumatorii eligibili.
- Creşterea responsabilităţii, în sensul că toate contractele trebuie respectate, orice abatere
fiind penalizată.

4
 De cele mai multe ori, la orele de vârf, preţurile au valori mari şi orice nerealizare a
prognozelor de, producţie sau de consum, generează mari pierderi atât producătorilor cât şi
consumatorilor.
În domeniul producerii concurenţa este limitată, deoarece producătorii au fost organizaţi în
funcţie de sursa primară, având costuri de producţie mult diferite, în domeniul furnizării, pe piaţa cu
amănuntul, concurenţa este acerbă, pe această piaţă activând un mare număr de furnizori licenţiaţi.
4.2 Piaţa angro

Piaţa angro are de fapt mai multe componente şi anume:

-Piaţa contractelor bilaterale;
-Piaţa de echilibrare;
-Piaţa pentru ziua următoare;
-Piaţa serviciilor tehnologice de sistem;
-Piaţa certificatelor verzi;
-Piaţa de alocare a capacităţilor de interconexiune.

5
 Piaţa Angro de energie electrică reprezintă cadrul organizat în care energia electrică este
achiziţionată de furnizori de la producători sau de la alţi furnizori, în vederea revânzării sau
consumului propriu, precum si de operatorii de reţea în vederea acoperirii consumului propriu
tehnologic.
Pe Piaţa angro de energie electrică au acces în vederea efectuării de tranzacţii:
a) producători si autoproducători de energie electrică;
b) furnizori;
c) operatorii de reţea.
Tranzacţiile pe piaţa angro de energie electrică au ca obiect vânzarea – cumpărarea de:
a) energie electrică;
b) servicii de sistem tehnologice.
Participanţii la piaţa angro de energie electrică sunt persoane juridice române sau străine,
titulari de licenţă, care s-au înregistrat ca:
a) participanţi la PZU;
b) participanţi la piaţa de echilibrare;
c) participanţi la licitaţii;
d) părţi responsabile cu echilibrarea.

4.2.1 Piaţa contractelor bilaterale cu energie electrică

Pe Piaţa Angro de Energie Electrica, Titularii de Licenţă sunt liberi să se angajeze în tranzacţii
bilaterale cu Energie Electrică, inclusiv în tranzacţii bilaterale de Export sau Import de Energie
Electrica, în conformitate cu legislaţia specifică, cu prevederile din Codul Comercial si cu condiţiile
lor de Licenţă.
Tranzacţiile bilaterale pe piaţa angro de energie electrică se certifică prin contracte de vânzare
– cumpărare energie electrică pe durate determinate.
Contractele bilaterale pot fi:
- reglementate, de ANRE, perfectate de producători cu furnizorii consumatorilor
captivi, pe zona lor de licenţă, respectiv cu distribuitorii pentru acoperirea consumului
propriu tehnologic;
- negociate, concurenţial sau liber între participanţii la piaţa angro licenţiaţi.
Pentru a asigura un mediu concurenţial, a fost creată piaţa centralizată a contractelor bilaterale
– PCCB, unde participanţii la piaţă pot vinde sau cumpăra energie electrică, prin licitaţii.

6
 Ulterior, s-a creat piaţa centralizată a contractelor bilaterale cu negociere continuă – PCCB-NC
unde se tranzacţionează contracte standardizate, pe o platformă, prin licitaţii.
4.2.2 Piaţa de Echilibrare.

Pe Piaţa de Echilibrare, Operatorul de Transport şi de Sistem cumpără şi vinde energie

electrică activă de la şi către participanţii la piaţă deţinători de unităţi sau consumuri dispecerizabile,
în scopul compensării abaterilor de la valorile programate ale producţiei şi consumului de energie
electrică.
Producătorii dispecerizabili sunt obligaţi să oferteze pe aceasta piaţă, la creştere de putere
întreaga cantitate de energie electrica disponibilă suplimentar faţă de cantitatea de energie electrică
notificată iar la reducere de putere întreaga cantitate de energie electrică notificată. Ofertele si
Tranzacţiile pe Piaţa de Echilibrare se fac la nivel de unitate dispecerizabilă sau consum
dispecerizabil.
Piaţa de Echilibrare este administrată de Operatorul Pieţei de Echilibrare.

4.2.3. Piaţa pentru Ziua Următoare

Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) este o componentă a pieţei angro de energie electrică pe
care se realizează tranzacţii orare ferme cu energie electrică activă cu livrare în ziua următoare zilei
de tranzacţionare.
Regulile Pieţei pentru Ziua Următoare sunt prevăzute în cadrul cap. 5 din Codul Comercial al
Pieţei Angro de Energie Electrică, aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 25 /22 .10. 2004.
Piaţa pentru Ziua Următoare creează un cadru centralizat pentru vânzarea şi cumpărarea
energiei electrice de către participanţii la piaţa angro de energie electrică din România, necesar
pentru: - facilitarea formării unei pieţe angro de energie electrică în condiţii de concurenţă,
transparenţă şi nediscriminare;
- reducerea preţurilor de tranzacţionare a energiei electrice;
- stabilirea preţurilor de referinţă pentru alte tranzacţii din piaţa angro.
Piaţa pentru Ziua Următoare pune la dispoziţia Participanţilor un instrument funcţional pentru
a realiza orar, pentru ziua de livrare, echilibrul între portofoliul de contracte bilaterale, prognoza de
consum şi disponibilitatea tehnică a unităţilor de producere. Surplusul sau deficitul de energie
electrică activă se poate echilibra prin vânzarea sau cumpărarea acesteia pe PZU.
Participarea la această piaţă este voluntară şi este permisă tuturor Titularilor de licenţă
înregistraţi ca Participanţi la PZU (producători de energie electrică, furnizori şi operatori de reţea).
7
 Una din condiţiile obligatorii pe care un Titular de licenţă trebuie să o îndeplinească pentru
înregistrarea la PZU este încheierea cu OTS a Convenţiei de asumare a responsabilităţii echilibrării
sau dovada transferării responsabilităţii echilibrării către altă Parte Responsabilă cu Echilibrarea.
Titularii de licenţă trebuie să încheie cu S.C. OPCOM - S.A. Convenţia de participare la Piaţa
pentru Ziua Următoare şi să respecte obligaţiile cuprinse în aceasta.
Modelul Pieţei pentru Ziua Următoare este definit de următoarele caracteristici:
 Ziua de tranzacţionare este orice zi calendaristică;
 Intervalul de tranzacţionare este ora;
 S.C. OPCOM - S.A. este contraparte centrală pentru toate tranzacţiile de vânzare/cumpărare
energie electrică încheiate de Participanţii la PZU, pe această piaţă;
 Un Participant la PZU poate transmite o singură ofertă de cumpărare şi o singură ofertă de
vânzare pentru Zona Naţională de Tranzacţionare, pentru fiecare interval de tranzacţionare;
 Ofertele de vânzare/cumpărare de energie electrică sunt oferte simple care pot conţine până
la 25 perechi cantitate - preţ. Fiecare ofertă va indica preţurile la care Participantul doreşte să
cumpere şi/sau vândă, în intervalul de tranzacţionare specificat, cantităţile de energie
electrică specificate din perechea cantitate - preţ;
 Ofertele pot fi transmise doar în orele de tranzacţionare definite în Codul Comercial;
 Sistemul informatic validează/invalidează ofertele transmise de participanţi în conformitate
cu criteriile stabilite prin Procedura operaţională de stabilire a formatului, conţinutului,
modului de transmitere şi de validare a Ofertelor pe Piaţa pentru Ziua Următoare
 Ofertele de cumpărare vor fi validate şi din punct de vedere al garanţiilor de validare
calculate în conformitate cu Procedura privind constituirea, verificarea şi utilizarea
garanţiilor financiare pentru participarea la Piaţa pentru Ziua Următoare
 După primirea şi validarea ofertelor, Operatorul Pieţei de Energie Electrică stabileşte pentru
fiecare interval de tranzacţionare curbele cererii şi ofertei:
Curba cererii se determină prin combinarea într-o singură ofertă a
tuturor perechilor preţ-cantitate din ofertele de cumpărare validate,
sortate în ordine descrescătoare a preţurilor, începând cu perechea cu
preţul cel mai mare, până la cea cu preţul cel mai mic.
Curba ofertei se va determina prin combinarea într-o singură ofertă a
tuturor perechilor cantitate - preţ din ofertele de vânzare validate, sortate
în ordine crescătoare a preţurilor, începând cu perechea cu preţul cel

8
 mai mic, până la cea cu perechea cu preţul cel mai mare.
Punctul de intersecţie dintre curba cererii şi cea a ofertei reprezintă
echilibrul dintre cerere şi ofertă şi determină Preţul de Închidere a Pieţei
(PIP) pentru Zona Naţională de Tranzacţionare.
 Cantităţile din ofertele de cumpărare al căror preţ este mai mare sau egal cu PIP reprezintă
cantităţile de energie electrică tranzacţionate la cumpărare.
 Cantităţile din ofertele de vânzare al căror preţ este mai mic sau egal cu PIP reprezintă
cantităţile de energie electrică tranzacţionate la vânzare.
Participanţii la PZU obţin informaţiile referitoare la propriile tranzacţii încheiate în cadrul
Pieţei pentru Ziua Următoare prin accesarea Sistemului informatic de Tranzacţionare. Pe baza
confirmărilor tranzacţiilor corespunzătoare unei zile de tranzacţionare, Operatorul Pieţei de Energie
Electrică va stabili Notificările Fizice corespunzătoare tranzacţiilor pe PZU, pe care le pune la
dispoziţia OTS şi Părţilor Responsabile cu Echilibrarea (PRE) la care sunt înregistraţi Participanţii la
PZU
În concordanţă cu prevederile Codului Comercial, tranzacţiile de vânzare/cumpărare cu
energie electrică încheiate de Participanţii la PZU, pe această piaţă reprezintă angajamente
comerciale ferme.

4.3. Activităţi specifice pieţei de energie electrică

Într-un sistem electroenergetic, liberalizat, activităţile principale au fost separate.

Astfel, pot fi identificate următoarele procese principale:
 producerea
 transportul;
 distribuţia;
 furnizarea;
 utilizarea.
Fiecare dintre aceste procese are o influenţă specifică asupra calităţii energiei electrice.
4.3.1. Producerea

Generatoarele din sistem asigură energia necesară consumatorilor. Controlul acoperirii,

în orice moment, a necesarului de energie al consumatorilor este realizat de reglajul putere
activă - frecvenţă.

9
 Forma curbei de tensiune la bornele generatoarelor se urmăreşte să fie practic
sinusoidală; în practica se consideră că această tensiune este sinusoidală.
De asemenea, dimensionarea corectă a surselor din sistemul energetic determină şi un
alt indicator de calitate al energiei electrice şi anume continuitatea în alimentare (cu efecte
importante asupra funcţionării economice a consumatorilor).
În capitolul anterior am prezentat pe scurt evoluţia modului de organizare a
principalelor activităţi din cadrul Sistemului Electroenergetic Naţional.
Reorganizările, restructurările şi liberalizarea au modificat substanţial structura
sectorului de producere a energiei electrice. Astfel, în prezent în ţara noastră sunt 20 de
producători licenţiaţi, din care 4deţin şi licenţă de furnizare. Aceştia au fost organizaţi pe
criteriul sursei primare şi au cotele de piaţă prezentate în figura următoare.

Dintre cei 20 de producători, doar unul are acţionar majoritar privat, ceilalţi au ca
acţionar majoritar statul, iar unii în procent mai mare sau mai mic fondul proprietatea.
Mai trebuie precizat că aproape toţi producătorii de energie electrică şi termică în
cogenerare, cu două excepţii, au fost trecuţi în administrarea consiliilor locale, din
localităţile unde asigură energia termică.

10
 În domeniul producţiei liberalizarea a generat şi aspecte pozitive, dar şi unele negative.
Important este că prin reducerea consumului, faţă de 1989, dar şi prin interconectarea cu
sistemul din UE, frecvenţa este practic constantă, cu variaţii nesemnificative, chiar şi la
evenimente importante, cum a fost, spre exemplu, declanşarea simultană a ambelor grupuri
de la CNE Cernavodă.
Un fenomen nedorit, generat nu numai de liberalizare, este acela al diferenţei foarte
mari între consumul la gol şi cel de la vârf. În graficul de mai jos am preluat curbele reale,
de consum, respectiv producţie, diferenţa dintre cele două curbe fiind import – export.

PRODUCŢIE/CONSUM
MWh Data: 01.02.2010
9.500

8.983

8.728
8.605
8.641
9.000

8.537

8.431
8.229

8.778
8.500

8.533
8.397

8.364

8.232
8.304

7.660
8.000
7.992

7.614
7.500

7.094
6.689

7.000

7.044
6.629
6.151

6.500
5.915
5.838

6.000
6.024

5.838
5.772

5.500

5.000
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
interval
Consum (MWh) Producţie (MWh)

Diferenţa, faţă de anul 1989, este că acum se face import pur din motive comerciale, de
conjunctura preţurilor la energia electrică în regiune. Ca şi capacitate de producţie, este
rezervă suficientă şi se observă ca România exportă la vârf.
4.3.2. Transportul

Sistemul de transport al energiei electrice cuprinde linii electrice (de regulă aeriene) şi
staţii de transformare de sistem, cu tensiuni mai mari de 110 kV. În mod obişnuit reţelele
de transport funcţionează buclat şi este asigurată rezerva, în cazul apariţiei unor incidente.
În figura următoare este prezentată reţeaua de transport a ţarii.

11
 Toate liniile de transport sunt deservite de Transelectrica, care este OTS = operator de
transport şi de sistem. Tot Transelectrica este şi OPE = operatorul pieţii de echilibrare şi
DEN = dispecerul electroenergetic naţional. Prin OTS se asigură echilibrul permanent între
producţie şi consum.
Reţeaua de transport este supusă unor solicitări diferite electrice, mecanice, termice,
chimice etc, ce pot fi provocate de trăsnete, chiciură, lovituri, etc. - care pot conduce la
defecte pasagere (scurtcircuite) sau permanente (întreruperi).
Scurtcircuitele trebuie eliminate:
- rapid, pentru evitarea deteriorării echipamentelor, ieşiri din sincronism a
generatoarelor şi pierderea unor surse ale sistemului;
- selectiv, pentru deconectarea părţii de reţea afectate (de multe ori o singură fază). La
funcţionarea buclată a reţelei, pe faza afectată de defect, pe durata scurtcircuitului
apare un gol de tensiune, al cărei amplitudine este maximă la locul de defect şi
descreşte odată cu apropierea de punctele de generare. În cazul liniilor radiale,
defectele sunt, în general, însoţite de întreruperi de scurtă durată (funcţionarea RAR -
reanclanşarea automată rapidă) sau de lungă durată (la deconectarea definitivă).
Din punctul de vedere al calităţii energiei livrate consumatorilor, reţeaua de transport
este o sursă de goluri şi întreruperi de tensiune, a căror durată este determinată de reglajul

12
protecţiei prin relee (in cazul golurilor şi întreruperilor de tensiune de scurtă durată) şi de
tipul de defect (în cazul întreruperilor definitive).
Începând cu octombrie 2005 SEN a fost conectat la UCTE, iar de atunci practic
frecvenţa în reţelele de transport este constantă, cu variaţii nesemnificative în jurul valorii
de 50 Hz, chiar şi la declanşarea ambelor grupuri energetice de la SNN.
ANALIZA CALITATII FRECVENTEI IN SEN

Perioada analizata: joi, 10 decembrie 2009 - miercuri, 16 decembrie 2009

Total esantioane analizate: 302397
Rezolutie frecventa: 2 secunde

Domeniu frecventa [Hz] 49,5-50,5 49.75-50.25 49.9-50.1 49.95-50.05

Nr. esantioane in domeniu 302397 302397 302388 292061
Coeficient cumulativ [%] 100 > 99 100 > 95 99.99 > 90 96.58

Frecventa medie [Hz] 50.000

Frecventa maxima [Hz] 50.108
Frecventa minima [Hz] 49.904
Deviatia standard [mHz] 21.421
Abaterea timpului sincron [s] 3.997

100 96.58

90

80

70
[%]
60

50

40

30

20

10
0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 1.82 1.60 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
0
50
out

out
49.4

49.5

49.6

49.7

49.8

49.9

50.1

50.2

50.3

50.4

50.5

50.6

frecventa [Hz]

4.3.3. Distribuţia

În general, reţeaua de distribuţie este conectată la reţeaua de transport în staţii de

transformare coborâtoare, în care transformatoarele pot realiza şi funcţia de reglare a
amplitudinii tensiunii. Deşi cele mai multe dintre reţelele de distribuţie au o structură
buclată, în funcţionare se operează cu bucla deschisă, ceea ce determină caracterul radial al
acestor reţele. La apariţia unui defect, durata întreruperii va fi de scurtă sau lungă durată,
în funcţie de tipul defectului, de caracteristicile automaticii de sistem şi de configuraţia
reţelei de distribuţie.

13
 Se poate considera faptul că întreruperile de scurtă durată sunt sub 3 s, valoare egală cu
durata maximă de acţionare a protecţiei prin relee. Întreruperile de lungă durată (peste 3 s)
sunt imputabile în special configuraţiei specifice a reţelei de distribuţie.
Prin Legea nr. 13 din 2007, legea energiei electrice, s-a impus separarea activităţii de
distribuţie de cea de furnizare. Astfel, cele 8 societăţi de distribuţie şi furnizare şi-au
separat cele două activităţi, dar şi-au păstrat acţionariatul, sunt aşazise societăţi surori.
Din cele 8 societăţi formate, 3 aparţin societăţii Electrica, la care acţionar majoritar
este AVAS. Acestea sunt Transilvania Nord, Transilvania Sud şi Muntenia Nord. Moldova
a fost preluată de Eon, Oltenia de CEZ, iar Banatul, Muntenia Sud şi Dobrogea de ENEL.
În realitate nici aceste societăţi nu sunt chiar „private”, deoarece au ca acţionari majoritari
statele de unde provin.
Toate aceste societăţi deţin zonele de licenţă respective şi asigură distribuţia pentru toţi
consumatorii din zona respectivă, cu excepţia celor ce sunt alimentaţi la nivele de tensiune
mai mari de 110 kV, adică direct din reţeaua de transport.
Deoarece această activitate, ca şi cea de transport sunt practic monopol, tarifele de
transport şi distribuţie sunt stabilite de către ANRE, reglementat fiind de asemenea şi
accesul la reţea, pentru toţi consumatorii din zona respectivă.
Aici este noutatea, din 2007 relaţia cu clientul o au furnizorii, iar reţelele sunt
deservite şi administrate de distribuitori.
Dacă pentru consumatorii care sunt captivi, deci au ca furnizor o „soră” a societăţii de
distribuţie, nu este prea mare diferenţa faţă de situaţia anterioară, pentru cei care au
devenit eligibili şi au schimbat furnizorul, încă se mai resimt atitudinile unui monopol.
4.3.4. Furnizarea

Furnizarea este activitatea prin care o persoană juridică, titulară de licenţă,

comercializează energie electrică clienţilor. Începând cu 01 iulie 2007, în conformitate cu
legea 13/2007 – Legea energiei electrice, activitatea de furnizare s-a separat de activitatea
de distribuţie.
Aşadar, activitatea de furnizare este una pur comercială, realizând doar relaţia
contractuală, partea comercială între producători, operatorii de reţele şi consumatori.
Există consumatori racordaţi şi la reţelele de transport, dar marea majoritate sunt
racordaţi la reţelele de distribuţie, de înaltă, medie sau joasă tensiune.

14
 Pentru furnizare sunt licenţiaţi peste 150 de furnizori, dar activi pe piaţă, în 2009, au
fost aproximativ 65. Patru sunt şi producători, 24-25 nu au efectuat tranzacţii decât pe
piaţa angro, iar 38-40, pe piaţa cu amănuntul. În figura următoare este redată cota de piaţa
a principalilor furnizori, cu menţiunea că sunt incluse ambele pieţe şi cea reglementată şi
cea liberă.

Dacă ne referim numai la piaţa liberă, concurenţială, pe aceeaşi perioadă, situaţia este
următoarea:

15
 Din acest grafic, se poate observa că marile societăţi CEZ, Eon, ENEL, participă foarte
puţin pe piaţa concurenţială, mulţumindu-se cu sectorul reglementat. Aceasta înseamnă că,
pe zonele de licenţă respective, am înlocuit monopolul statului nostru cu monopolul altor
state.

4.3.5. Utilizarea

În numeroase cazuri practice, consumatorii sunt ei înşişi surse de emisii perturbatoare

Analiza problemelor privind alimentarea cu energie electrică a consumatorilor pune în
evidenţă două aspecte distincte privind calitatea, aspecte care trebuie urmărite la furnizarea
energiei electrice.
 Calitatea energiei electrice, cu referire la parametrii tehnici ai produsului
(amplitudinea tensiunii, frecvenţa, conţinut armonic, simetria sistemelor trifazate).
 Calitatea serviciului, cu referire la continuitatea în alimentare (întrerupere de
scurtă şi de lungă durată, siguranţa în alimentare, etc).
În mod obişnuit cele două aspecte sunt cuprinse, generic, sub denumirea de calitate a
energiei electrice.

16
 În condiţiile separării activităţii de distribuţie de cea de furnizare, creşterea numărului
şi a puterii absorbite de consumatorii cu sarcini neliniare, asigurarea calităţii energiei
devine o problemă de o complexitate deosebită.
Calitatea energiei electrice, spre deosebire de alte sectoare de activitate, depinde nu
numai de distribuitor, ci şi de toţi consumatorii racordaţi la aceea reţea de alimentare. Unii
dintre aceştia pot determina influenţe perturbatorii în reţeaua distribuitorului, care să
afecteze funcţionarea altor consumatori, racordaţi la aceeaşi reţea. În consecinţă,
consumatorii, care contribuie la alterarea calităţii energiei electrice peste valorile admise,
trebuie să adopte măsuri pentru încadrarea perturbaţiilor produse în limitele alocate sau să
accepte posibilitatea deconectării sale.
În figura următoare, este prezentată evoluţia deschiderii pieţei de energie electrică.

Chiar dacă numărul consumatorilor „eligibili” este în continuă creştere, consumul

realizat de aceştia a scăzut, ca efect al crizei economice.

17
 Pentru obiectivitate, trebuie precizat că nu numai distribuitorii sunt cei responsabili
de abaterea calităţii energiei, de la parametrii standard.
Principalul criteriu de schimbare a furnizorului, este preţul plătit pentru energia
consumată. În dorinţa de a plăti cât mai puţin, consumatorii nu impun clauze stricte privind
calitatea produsului sau serviciului, iar furnizorii pentru a nu-şi pierde clienţii, nu impun
clauze stricte privind utilizarea reţelei.
Astfel, au fost eliminate obligaţiile de plată pentru puterea instalată, iar consumatorii
pornesc şi opresc când doresc, afectând mult reţeaua de distribuţie.
Suprapus peste atitudinea distribuitorilor de a limita la maxim posibil investiţiile şi
lucrările de mentenanţă, prin liberalizare, în acest moment, calitatea serviciului a avut mult
de suferit.

18