Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Metodologia cercetării educaționale

Realizaţi un proiect de cercetare în domeniul dumneavoastră care să aibă caracter interdisciplinar sau
transdisciplinar. Proiectul, cu următoarea structură, va trebui să vizeze educaţia:
☺ 1. Pornind de la o dificultate, o contradicţie, o disfuncţionalitate întâlnite în timpul studiilor
universitare (licenţă şi/sau masterat), formulaţi o posibilă temă de cercetare şi motivaţi-vă alegerea.
Stabiliți tema de cercetare, problema de cercetat și motivați alegerea.

Precizați componența echipei (experiența și interesele de cercetare, domeniile de expertiză) și grupul de educabili.

Selectați tipurile de cercetare, folosind ”Dictionnaire actuel de l éducation”

☺ 2. Definiţi problematica specifică de cercetare (obiectul de studiu).

Scrieți obiectivul cercetării și enumerați domeniile de cercetare.

Numele meu este Adriana Matei (căsătorită Pînzariu). Am absolvit Facultatea de Inginerie Electrică,
Energetică și Informatică Aplicată din cadrul Universității”Gheorghe Asachi” din Iași, în domeniul
Ingineriei Energetică, specializarea Ingineria Sistemelor Electroenergetice.
Lucrarea mea de licență s-a numit ”Aplicații ale modelului ESRA în estimarea potențialului solar”,
licență susținută în anul 2012.
Am lucrat o perioadă de 5ani ca și coordonator al Departamentului Logistic în cadrul unei companii
de construcții (montaj lifturi), iar în prezent lucrez ca și Inginer proiectant pe rețele electrice, în
cadrul unui grup de companii din Botoșani.
Tema aleasă vizează ” Sursele alternative de energie”, mai concret necesitatea de instruire
profesională în domeniul energiei electrice , domeniile vizate fiind educația și industria energetică,
economia și chiar domeniul resurselor umane.
Grupul de educabil se constituie din persoane/adulți ce fac parte din programul de conversie
profesională.
Așa cum am menționat lucrez în domeniul energiei și lipsa forței de muncă calificată este majoră. Nu
doar că există puțini specialiști în domeniu, ci generațiile tinere nu sunt atrase înspre acest domeniu
tehnic. În Botoșani, spre exemplu, există un singur liceu cu profil energetic, care are, conform
programei, 1 clasa la nivel liceal pe calificarea Technician în instalații electrice și 1 clasa la nivel
professional- Electrician exploatare joasă tensiune.
Prin ascestă lucrare îmi propun să aduc în atenție necesitatea colaborării statului cu școala prin
implementarea unor programe de plasarea în câmpul muncii, prin exemple – Companiile mari care
primesc studenți în practică apoi îî angajează. (nu avem nevoie doar de angajați tessa,ci și angajați în
exploatare și producție).

☺ 3. Realizaţi un inventar posibil al ideilor şi soluţiilor oferite de literatura de specialitate pentru

problema aleasă.
Documentați-vă asupra problemei de cercetat:

a. Selectați revistele indexate in Science Citation Index Expanded (SCIE) sau Social Sciences Citation Index
(SSCI) din domeniile dumneavoastră (titlul și ISSN-ul). Scrieți datele complete ale articolelor fișate : autorii,
titlul articolului, revista, numărul, anul, paginile, zona în care se află revista (roșu, galben, gri sau 1, 2, 3).
Pagină 1 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Scrieți pasajele importante, în original și în traducere. Clasificarea revistelor este postată pe GOOGLE
CLASSROOM.

b. Fișați articole din revistele USV și din revistele altor universități. https://usv.ro/cercetare/reviste-stiintifice/

c. Fișați articole în PDF de pe GOOGLE ACADEMIC.

d. Accesați resursele științifice Enformation. https://www.e-nformation.ro/

e. Folosiți dicționarele sau tratatele de specialitate pentru a defini conceptele cheie și conceptele specifice.

f. Documentați-vă din enciclopedii, teze de doctorat, cursuri, documente legislative, programe școlare etc.

Evidențiați ideile importante din articolele fișate.

Google academic
A. A XVIII-a Conferință internațională- multidisciplinară ”Profesorul Dorin Pavel- fondatorul
hidroenergeticii românești”, Cluj-Napoca, 2018
”BIOGAZUL SURSĂ ALTERNATIVĂ DE ENERGIE - Tudor Andrei RUSU, Cristina HORJU-
DEAC
1. Aspecte generale
Una din principalele probleme ale omenirii în etapa actuală este nivelul limitat al resurselor energetice,
reprezentate prin resursele fosile de energie, respectiv: gaze, cărbune și petrol. Alături de această
problemă a energiei a mai apărut o problemă legată de gazele cu efect de seră, care produc schimbări
climatice majore. Alături de dioxidul de carbon și gazul metan este un gaz cu efect de seră și din
păcate cu efect mult mai puternic. Prezența în mediul înconjurător unor deșeuri de natură organică în
cantitate mare, deșeuri produse în urma unor activități umane a dus la fermentarea acestora și
eliminarea în atmosferă în principal biogaz, dar și dioxid de carbon, hidrogen sulfurat.
Principalele probleme de mediu ale societăţii de astăzi este creşterea continuă a cantităţii de deşeuri
organice. În multe ţări, managementul durabil al deşeurilor, precum şi prevenirea acumulării şi
reducerea cantităţii acestora au devenit priorităţi politice majore, aceasta reprezentând o contribuţie
importantă la eforturile comune de reducere a poluării, a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a
diminuării ritmului schimbărilor climatice la nivel global. Practicile din trecut ale evacuării
necontrolate a deşeurilor nu mai sunt astăzi acceptabile. Chiar şi depozitarea pe platforme de gunoi sau
incinerarea deşeurilor organice nu reprezintă cele mai bune practici, deoarece standardele de protejare
a mediului au devenit mult mai stricte în prezent, iar recuperarea energiei şi reciclarea nutrienţilor şi a
materiei organice a devenit un lucru strict necesar.
2. Istoricul producerii și utilizării biogazului
Producerea şi colectarea biogazului a fost pentru prima dată documentată în Marea Britanie în anul
1895. De atunci, acest proces a fost continuu dezvoltat şi aplicat pe scară largă, mai ales în domeniul
procesării nămolurilor bogate în substanțe organice, nămoluri rezultate în urma procesului de epurare a
apelor menajere uzate colectate de la populație. Criza energetică de la începutul anilor ’70 a adus o
nouă provocare, respectiv găsirea de noi soluții pentru obținerea de energie și astfel a apărut conceptul
de energie regenerabilă, inclusiv a obținerii biogazului rezultat din procesele de fermentare anaerobă.
Interesul pentru biogaz a crescut, datorită eforturilor globale de înlocuire a combustibililor fosili
utilizaţi pentru producerea energiei cu unii regenerabili, precum şi a necesităţii găsirii unor soluţii
sustenabile pentru tratamentul şi reciclarea gunoiului de origine animală şi a deşeurilor organice.
Pagină 2 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

În prezent, producerea la nivel global a energiei este în mare măsură dependentă de sursele de energie
fosilă (petrol brut, lignit, antracit, gaze naturale). Aceste surse sunt rezultatul fosilizării resturilor
plantelor şi animalelor moarte, care au fost expuse la presiune şi temperatură în scoarţa terestră timp
de sute de milioane de ani. Din această cauză, combustibilii fosili reprezintă surse neregenerabile de
este un gaz produs prin descompunerea materiei organice (reziduuri animale și vegetale, deșeuri
menajere etc.) în absența oxigenului. Componentele principale ale biogaz-ului sunt metanul și dioxidul
de carbon. Metanul din biogaz permite utilizarea acestuia ca și combustibil, fiind una din sursele de
energie regenerabile.
Biogazul are o serie de utilizări în domeniul energetic, în funcţie de natura sursei şi cantitatea de gaze.
În general, biogazul poate fi folosit pentru producerea de căldură prin ardere directă, pentru
producerea de energie electrică prin intermediul pilelor electrice sau a microturbinelor, pentru co-
generarea energiei electrice şi termice sau drept combustibil pentru autovehicule. combustibili, ale
căror rezerve sunt consumate mult mai repede decât sunt formate cele noi.
3. Cercetări în domeniul producerii și utilizării biogazului
Cercetarea românească a trecut de la nivelul fundamental, s-a axat pe aprofundarea microbiologiei
procesului de metanizare şi la selecţia de surse de bacterii metanofore cu activitate maximă în vederea
optimizării bioconversiei energetice. Astfel mai mult ca oricând se recunoaşte că biogazul este o
resursă energetică vitală, care contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei, agriculturii şi a mediului
rural, dar şi la protecţia mediului, subliniindu-se contribuţia pe care o poate avea biogazul la reducerea
dependenţei sectorului energetic al Uniunii Europene. Totodată se consideră că folosirea biogazului în
principal pentru producerea de electricitate şi energie termică ar putea contribui în mod semnificativ la
realizarea obiectivului obligatoriu de a obţine, până în 2020, o pondere de 20% a energiei regenerabile
din consumul total de energie al UE. Producţia Europeană de energie electrică produsă din biogaz a
fost în anul 2016 de 27.272 GWh, din care o cantitate de 11.338 GWh a fost produsă de către
Germania, liderul mondial în acest domeniu. Țara care s-a ocupat cel mai mult de obținerea biogazului
este Germania, care a luat o serie de măsuri legislative pentru a încuraja producerea de biogaz. Urmare
a acestor măsuri Germania a devenit unul dintre cei mai importanţi producători de biogaz din Europa,
alături de Marea Britanie, Spania, Danemarca, Franţa, Suedia şi Italia.
Sistemele tehnice de producere a biogazului se perfecţionează continuu, fiecare producător urmărind
să aducă îmbunătăţiri care să determine creşterea calităţii prin performanţe ridicate de valorificare
superioară a materiei prime destinate producerii biogazului, precum şi de convertire a biogazului în
energie electrică şi/sau termică.
[........]
5. Concluzii
Conform Planului de Acţiune pentru Energie Regenerabilă, în conformitate cu Directiva 2009/28/EC,
ţinta României este ca până în 2020 ponderea energiei regenerabile în consumul total final brut de
energie să fie majorată la 24 %.
Contribuţia (capacitate instalată, producţia brută de energie electrică) aşteptată de la biogaz în
România, pentru a răspunde ţintelor obligatorii pentru 2020, a fost estimată la 195MW sau 950 GWh.
Este important ca producerea și utilizarea biogazului să crească în România și de asemenea să fie
promovată și încurajată printr-o legislație adecvată. ”

Pagină 3 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

B. Energetica anul 68, nr 9/ 2020 (p. 417- 425)

Analiză asupra utilizării surselor regenerabile de energie din România 1 Dr. ing., INCDE
ICEMENERG Bucureşti Cristian PURECE
”1. Introducere
Dezvoltarea economică a unei ţări este dependentă în mare măsură de crearea şi optimizarea accesului
la surse energetice. Consumul de energie este direct proporţional cu numărul de locuitori, iar o dată cu
explozia demografică este nevoie de un număr mai mare de resurse pentru a acoperi minimul necesar
pentru consumatori.
La nivel global, sectorul energetic are un efect important asupra mediului, practic obligând autorităţile
competente să ia măsuri pentru a asigura un nivel stabil de emisii de gaze cu efect de seră ce este
eliberat în atmosferă, dar şi începerea demersurilor pentru micşorarea acestora. Având în vedere
situaţia actuală, care este departe de fi ideală în majoritatea părţilor lumii, energia regenerabilă
reprezintă substitutul numărul 1 pentru această problemă, fiind o soluţie viabilă pentru reducerea
amprentei de carbon lăsată în atmosferă. În teorie, potenţialul energiei regenerabile depăşeşte celelalte
tipuri de energie, deoarece este nelimitat şi nu are efecte negative. Mai mult, deoarece 85,77% din
consumul total energetic al lumii este reprezentat de gaze cu efect de seră, o schimbare radicală către
energia regenerabilă este nu numai bine-venită, dar şi obligatorie pentru un viitor sustenabil din punct
de vedere energetic. Europa se confruntă în prezent, în domeniul energiei, cu provocări precum:
creşterea dependenţei de importuri, diversificarea limitată, nivelul ridicat şi volatilitatea preţurilor la
energie, creşterea cererii de energie la nivel global, riscurile de securitate care afectează ţările
producătoare şi pe cele de tranzit, ameninţările din ce în ce mai mari provocate de schimbările
climatice, progresul lent în ceea ce priveşte eficienţa energetică, provocările care decurg din ponderea
tot mai mare a energiei regenerabile, precum şi nevoia de o mai mare transparenţă, de o mai bună
integrare şi interconectare pe pieţele de energie.
Politica energetică europeană are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au menirea de a
realiza o piaţă energetică integrată şi de a asigura securitatea aprovizionării cu energie şi durabilitatea
sectorului energetic. Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (Directiva
2009/28/CE [1]) a stabilit o ţintă obligatorie, ca 20% din consumul final de energie să provină din
surse regenerabile până în anul 2020, lăsând libertatea statelor membre de a decide ce tipuri de energii
regenerabile să promoveze şi în ce condiţii. Pentru a atinge această ţintă ţările europene s-au angajat să
atingă propriile ţinte ale căror valori pot fi de la 10% în cazul Maltei , până la 49% în cazul Suediei. În
România, conform prevederilor directivelor, preluate şi în Strategia naţională privind schimbările
climatice 2013-2020, trebuia atinsă până în 2020 o pondere de energie provenită din surse regenerabile
de 24% din consumul final brut prin creşterea eficienţei energetice, fiind recomandate şi încurajate
„introducerea altor tipuri de energii regenerabile, precum energia eoliană, solară, geotermală“,
contribuind astfel la reducerea gazelor cu efect de seră şi, în mod direct, la obiectivul global de
încetinire a efectelor schimbărilor climatice.
Toate ţările UE au adoptat planuri naţionale de acţiune pentru energiile regenerabile în scopul atingerii
ţintelor asumate. În România acest plan este denumit Planul Naţional de Acţiune în domeniul Energiei
din surse Regenerabile (PNAER). Planul conţine obiectivele şi traiectoriile privind energia din surse
regenerabile precum şi măsurile formulate pentru atingerea obiectivelor, inclusiv schemele de sprijin
pentru promovarea energiei din sursele regenerabile (certificate verzi). Mai recent, statele membre UE
au agreat asupra unei noi ţinte pentru orizontul 2030: 27% energie regenerabilă din totalul energiei
consumate la nivel comunitar. Această ţintă este parte a Strategiei Energetice Europene pentru 2030.
Pagină 4 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Conform Raportului de progres al României privind promovarea şi utilizarea energiei din surse
regenerabile, ponderile totale ale consumului de energie din SRE în consumul brut de energie din anii
2013 şi 2014 erau de 25,13%, respectiv de 26,27%, depăşind ţinta de 24% stabilită pentru anul 2020.
Ponderile în sectoarele energie electrică (SRE-EE) şi încălzire şi răcire (SRE-I&R) depăşesc valorile
din traiectoria estimată conform PNAER.
În România, promovarea sistemului de producere a energiei din surse regenerabile este implementat
prin Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile – republicată, cu completările şi modificările ulterioare, care stabileşte cadrul legal
necesar extinderii utilizării surselor de energie regenerabile.
Sistemul se aplică pentru energia electrică produsă din energie hidraulică utilizată în centrale cu o
putere instalată de cel mult 10 MW. 2. Situaţia actuală a surselor regenerabile în România Aliniindu-se
la „Politică energetică pentru Europa“, România a elaborat Strategia energetică pentru perioada 2018-
2030 în consonanţă cu obiectivele energetice ale Uniunii Europene reliefate în „Strategia europeană
pentru energie durabilă, competitivă şi sigură“.
Obiectivul primordial al dezvoltării durabile în energetică îl constituie promovarea producerii energiei
pe bază de resurse regenerabile. Din punct de vedere statistic, stăm foarte bine la acest capitol
deoarece am reuşit să atingem încă din 2017 ţinta de 24% energie regenerabilă prevăzută pentru anul
2020 , mare parte din această reuşită datorându-se consumului de energie hidro. De asemenea, trebuie
să menţionăm că producţia de energie regenerabilă în România este semnificativă, clasând ţara pe
locul doi în regiune, după Polonia, şi la o distanţă considerabilă faţă de alte state europene.
Cu o creștere de doar 3,1% între 2000 şi 2016, nu s-a depăşit media stabilită în Europa, dar se poate
observa o creştere de 7,8% între 2015 şi 2016, fapt ce sugerează o implicare activă în utilizarea de
energie verde în România în ultimii ani.
În momentul de faţă producţia de energie regenerabilă în România este de 6.550 ktep, iar un potenţial
de 8.000 ktep rămâne neexploatat, dar cu posibilităţi de utilizare în viitor.
UE are ca obiectiv reducerea emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030,
comparativ cu 1990; un consum de energie din surse regenerabile de 32% în 2030; îmbunătăţirea
eficienţei energetice cu 32,5% în 2030; interconectarea pieţei de energie electrică la un nivel de 15%
până în 2030.
În consecinţă, pentru a garanta îndeplinirea acestor obiective, fiecare stat membru a fost obligat să
transmită Comisiei Europene un Proiect al Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei şi
Schimbărilor Climatice (PNIESC) pentru perioada 2021–2030, până la data de 31 decembrie 2018 [6].
Proiectele PNIESC stabilesc obiectivele şi contribuţiile naţionale la realizarea obiectivelor UE privind
schimbările climatice.
În ceea ce priveşte cota de energie regenerabilă, Comisia Europeană a recomandat României să
crească nivelul de ambiţie pentru 2030, până la o pondere a energiei din surse regenerabile de cel puţin
34%. În consecinţă, nivelul de ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile a fost
revizuit faţă de varianta actualizată a PNIESC, de la o cotă propusă iniţial de 27,9%, la o cotă de
30,7%.
Astfel, pentru atingerea nivelului de ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile de
30,7% în anul 2030, România va dezvolta capacităţi adiţionale de SRE de aproximativ 6,9 GW
comparativ cu anul 2015. Pentru realizarea acestei ţinte este necesară asigurarea unei finanţări

Pagină 5 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

corespunzătoare din partea UE în sensul asigurării unei adecvanţe corespunzătoare a reţelelor electrice,
dar şi a flexibilităţii producerii de E-SRE prin instalarea de capacităţi de back-up pe gaze naturale,
capacităţi de stocare şi utilizarea de tehnici inteligente de management al reţelelor electrice.
[…….]
Concluzii
Pentru România, valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie are ca scop creşterea
securităţii aprovizionării cu energie, prin diversificarea surselor şi diminuarea ponderii importului de
resurse energetice clasice, având ca finalitate dezvoltarea durabilă a sectorului energetic şi protejarea
mediului.
Reducerea dependenţei de importul de resurse energetice constituie un deziderat cu atât mai important
cu cât documentele strategice în domeniu între care Strategia energetică a României 2018-2030
avansează perspectiva unei creşteri a dependenţei de importurile energetice de la cca 35-40% în
prezent la 60-70% pe termen mediu, în condiţiile în care structura şi dinamica actuală a consumului se
vor menţine.
Implementarea SRE în România va fi posibilă numai cu susţinerea politică, instituţională, legislativă,
financiară şi educaţională a Guvernului. Obstacolul principal în calea valorificării SRE în România
este, în primul rând, de natură financiară, politică şi educaţională, şi mai puţin, de natură tehnică sau
tehnologică.
Pentru a schimba atitudinea societăţii faţă de SRE este necesară realizarea unor proiectelor
demonstrative în domeniul SRE, precum şi educaţia şi instruirea tinerilor în acest domeniu.”
C. Revista de Fizică, Astronomie, Chimie, Biologie nr. 1-2-3 anul XXXII 1
Prof. Romulus SFICHI, Suceava - Editorial
CRIZA ENERGETICĂ. TEAMĂ ȘI SERANȚĂ
Potrivit avalanşei de ştiri relative la criza energetică, prezentă în Europa (deocamdată) se pare
că aceasta este cea mai mare şi cea mai gravă din ultimele decenii cu care se confruntă continentul.
Creşterea costurilor la energie se repercutează asupra producţiei industriale, ceea ce creşte riscul
unor noi veleităţi, pe măsură ce companiile se gândesc să-şi reducă producţia iar consumatorii
folosesc combustibili alternativi.
Mi-aduc aminte de anii 72-73, ai veacului trecut când precedenta criză energetică mondială dădea
frisoane reci multor ţări europene, mai ales importatoare de petrol şi gaze naturale, şi când „Clubul de
la Roma” făcea predicţii apocaliptice cu privire la epuizarea combustibililor clasici la termene astăzi
depăşite. Ce panică intrase în rândul populaţiei din România şi ce măsuri de austeritate s- au luat
atunci privind raţionalizarea consumurilor de combustibili lichizi (benzină şi motorină), precum şi a
consumurilor de energie electrică şi termică!
Întuneric, frig şi chiar foame... Se poate vorbi aici, într-adevăr, de un trecut de tristă amintire în
România. Cei mai în vârstă îşi amintesc, desigur, de cartelarea benzinei pentru autoturisme (şi
autovehicule, în general) proprietate privată, de restricţia legată de circulaţia pe drumurile publice în
zilele de duminică (una DA şi una NU), funcţie de numărul de înmatriculare a autovehiculului, PAR
sau IMPAR, de tendinţa de reducere până la anulare a consumului propriu tehnologic, ignorând la un
moment dat legile termodinamicii. Sistemul Energetic Naţional al României dădea semne de evidentă
instabilitate şi nu o dată a ajuns până în pragul destabilizării sale totale. Se făceau sacrificii privind
Pagină 6 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

întreruperea programată, pe anumite durate, a liniilor electrice de medie tensiune (20 kV) ce alimentau
cu energie electrică, mai ales, zonele rurale şi se administrau controale dese şi dure, prin consecinţe, la
consumatorii de energie, privind raţionalizarea consumurilor energetice – indiferent de domeniu -, în
afara unităţilor industriale cu „foc continuu” (proces tehnologic neîntrerupt), mergându-se pe ideea că
„cea mai importantă sursă de energie este economisirea a ceea ce avem”. Conducerea Ministerului
Energiei Electrice, de pe atunci, a fost militarizată.
Astăzi, după atâţia ani, ne-am putut da seama că această criză a fost una provocată de către deţinătorii
celei mai mari părţi din averea lumii, ca de altfel şi criza energetică actuală, cu deosebirea că astăzi
situaţia este mai complicată. Avem în vedere schimbările climatice şi accentuarea gradului de poluare
a aerului şi apelor, precum şi faptul că are loc pe fondul unei crize economice globale care include, în
mod deosebit, criza produselor alimentare.
Se fac previziuni, într-adevăr apocaliptice, dacă avem în vedere şi starea de sănătate a populaţiei de
pe Terra, confruntată cu acţiunile virotice şi microbiene greu de prevăzut.

Precedenta criză energetică mondială a avut, totuşi, şi unele consecinţe pozitive printre care, mai ales,
punerea în stare de alertă şi intensă activitate a cercetării aplicative şi fundamentale cu privire la noi
surse de energie (cu precădere regenerabile) legate de soare, vânt, biomasă (biogaz, mai ales) şi alte
resurse neconvenţionale, printre care un loc deosebit îl deţin centralele electrice de fuziune nucleară
(astăzi în curs de realizare a primei centrale de fuziune nucleară de la Cadreache – Franţa la care şi
România este coinvestitor). O atmosferă de febrile căutări la scară mare, la care se adaugă şi o mare
masă de amatori din marele public, a cuprins contingente mari de de oameni dornici de a-şi aduce
aportul la bilanțul producţie-consum de energie în dorinţa realizării dezideratului privitor la
„independenţa energetică a ţării” de care se vorbeşte şi astăzi şi la care vom reveni pe parcursul acestor
rânduri.
În România, măsurile şi restricţiile drastice privind consumurile energetice au dispărut după 1989
concomitent cu procesul de dezindustrializare... A rămas, cu ponderea cea mai mare, consumul
energetic al populaţiei, al instituţiilor publice şi al activităţilor economice ale statului, la care s-au
adăugat, în creştere, consumul din domeniul proprietăţii private.
Fără a se mai face aproape nimic remarcabil în cei 32 de ani „post-revoluţionari” în domeniul
producţiei de energie, nu putem spune că am dus-o rău în această perioadă, sub aspect energetic şi, în
general, al condiţiilor de trai prin comparaţie cu ceea ce a fost...
S-au deschis larg porţile de ieşire şi intrare ale ţării (vezi migrarea forţei de muncă din România spre
ţările occidentale, mai ales) şi au permis şi chiar cerut infuzia capitalului străin în economia
românească cu consecinţele mai bune şi mai puţin bune pe care le vedem şi le simțim. Am devenit
ruda săracă a mult-doritelor structuri euroatlantice... Dar criza energetică actuală nu ne ocoleşte şi am
început a o simţi, tot mai apăsat, în buzunarele noastre; cresc de la o zi la alta preţurile produselor de
larg consum, fără a mai vorbi de cele ale materialelor de construcţii, în timp ce veniturile salariale (în
sectorul public sau privat), inclusiv pensiile, bat totuşi pasul pe loc. Fără a parafraza pe nimeni, este
vizibil faptul că România se confruntă astăzi cu câteva mari provocări ce par, cel puţin la prima
vedere, aproape insurmontabile: migraţia forţei de muncă (mai ales calificate) astfel încât am început
deja a simţi din plin lipsa acesteia în activitatea internă, după care urmează descreşterea alarmantă, am
putea spune, a populaţiei ţării, în cadrul căreia scăderea natalităţii este prioritară, la care putem adăuga
incapacitatea noastră privitoare la grija pentru cetăţenii etnici români din afara graniţelor ţării.

Pagină 7 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Nu cred că din întâmplare temerea cea mai mare a populaţiei din România, aşa cum rezultă din multe
sondaje de opinie recente, nu se referă la dezastrul epidemiei virotice care seceră nemilos vieţile
oamenilor – aşa cum poate ne-am aştepta – ci, în primul rând, la fenomenul crizei (în frunte cu criza
energetică şi cea alimentară), după care urmează corupţia, de orice soi şi la orice nivel, şi, numai în
ultimul rând, efectul ucigător al infecţiei cu Coronavirus. În legătură cu acest lucru vreau să relatez
aici că am fost şi sunt martor ocular al unui fenomen departe de a fi singular: în localitatea rurală (şi,
desigur, nu numai aici) în care trăiesc ultimii ani ai vieţii, mulţi gospodari (să le zicem) folosesc
porumbul (cu tot cu ştiuleţi şi boabe) pe post de combustibili în centralele termice proprii (?!). De ce?
Mi s-a răspuns că lemnele de foc sunt mai costisitoare decât porumbul – hrană pentru om,păsări şi
animale, dincolo de alte utilizări în chimia produselor alimentare.
Dacă în perioada anilor de foamete, 1946-1947 (când eram copil, elev de liceu) ai fi auzit de aşa ceva,
înfometaţii l-ar fi spânzurat pe cel ce comitea o astfel de „crimă”, arzându-şi hrana zilnică a ţăranului
de atunci, dar şi a celui din zilele noastre. Nu mi-am imaginat niciodată, la vremea înaintată pe care o
am, că ar fi posibil aşa ceva... Şi, totuşi, aceasta-i realitatea zilelor noastre...
Falnicele păduri ale României şi, prin excelenţă, cele din Bucovina, se topesc văzând cu ochii de la o
zi la alta sub hăcuirea nemiloasă, aş putea spune „bestială”, a firmelor străine de prelucrare mecanică
primară a lemnului prin „tăieri rase” şi răritură spre a ascunde ochiului localnicului în legătură cu
dispariţia spaţiului învălurit ce antrenează schimbări nefaste în echilibrul ecologic zonal, fără a mai
vorbi de alunecările de teren şi alte consecinţe privind chiar starea de sănătate a tot ce-i viu pe scoarţa
terestră. Cine ne poate informa (sincer şi cinstit) cât am despădurit România în cei peste 30 de ani de
la guvernarea post-revoluţionară şi cât am replantat şi reînsămânţat pentru a asigura continuitatea
codrilor ţării? Mai este „codrul frate cu românul”? Unde mai „cântă cucul în Bucovina” dacă-i
distrugem habitatul? Lemnul de foc, ca principal combustibil al populaţiei rurale (circa 50% din
populaţia ţării), mai ales pe durata anotimpului rece, se află încet, dar sigur, pe cale de dispariţie...
Când aud de centrale termice zonale, pe bază de biomasă, simt pe spate un fior rece gândindu-mă la
ce-i aşteaptă pe cei care vin după noi, căci biomasa este tot lemnul pădurilor noastre, cel puţin
deocamdată. Este de râsul curcilor afirmaţia unor actuali politicieni din România, precum că din anii
2023-2024 consumul lemnului ca drept combustibil pentru populaţia rurală a ţării va fi interzis!... Cu
ce îl înlocuieşte şi, mai ales, în cât timp? Numai o minte ruptă total de realitate poate concepe termenul
mobilizator menţionat pentru salvarea patrimoniului forestier al ţării!
Am informaţii, credibile, că s-a ajuns până acolo în situaţia în care arbori sănătoşi sunt infectaţi
artificial, şi deci conştient, pentru a dovedi şi motiva tăierea lor din „necesitate” şi aceasta nu la scară
mică!
Garda forestieră şi tot soiul de organe şi organisme care veghează la respectarea legislaţiei privind
sectorul silvic al ţării, informează mereu măsuri cosmetice privind amenzi şi alte sancţiuni aplicate
uneori celor prinşi cu un braţ de uscături din pădure spre a se încălzi pe timp friguros, în timp ce cei
tari încalcă, deseori flagrant, orice prevedere a Codului Silvic aplicabil căţeilor şi nu dulăilor.
Şi pentru a nu încheia într-o notă pesimistă aceste gânduri şi reflecţii bazate pe realităţi triste, cel puţin
aici la noi, căci în alte părţi ale lumii europene tăierea ilegală a unui arbore implică o răspundere
penală similară cu comiterea unei crime, mă voi referi la câteva direcţii de acţiune ale omului pe linia
asigurării sale din punct de vedere energetic în viitorul apropiat dar şi în cel depărtat. Ca neînsemnat
slujitor al Fizicii, reamintesc aici ceea ce a spus cândva celebrul inventator şi om de ştiinţă N. TESLA
(român în viziunea multor istorici ai ştiinţei) în legătură cu viitorul energetic al omenirii de pe Terra:
„Pentru multe generaţii de acum încolo, dispozitivele noastre vor funcţiona cu energie ce poate fi
Pagină 8 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

obţinută din orice punct din Univers. Este o chestiune de timp până când omul va ajunge să-şi
branşeze dispozitivele la această sursă inepuizabilă şi reală a naturii”. S-ar părea că astăzi omul de pe
Terra nu este prea departe de a beneficia de ceea ce marele vizionar a afirmat. Şiaici amintesc,
neînţeleasă până acum, invenţia marelui om de ştiinţă român care a fost N. Vasilescu-Karpen şi care
încă din 1922 a brevetat „pila termoelectrică cu temperatură uniformă” care funcţionează şi astăzi
(Muzeul Tehnic D. Leonida Bucureşti), fără oprire, cu absorbţia energiei din mediul exterior, precum
şi cercetările fundamentale şi aplicative ale profesorilor universitari români – fraţii C. şi Oct. Stănăşilă,
care dovedesc teoretic ţi experimental că în mediul înconjurător zac, într-adevăr, energii infinite,
comori pe care fizicienii şi inginerii din viitor, şi chiar din timpurile actuale, le pot culege (vezi cartea
autorilor Stănășilă – nu de S.F. – „Energie curată, ieftină şi multă” aflată în bibliotecile din România).
La prima vedere pare un mister obţinerea energiei din oceanul atmosferic şi/sau acvatic, prin separarea
energiilor unor purtători infinitezimali, consideraţi până acum inabordabili. Punerea în practică a
soluţiilor stipulate implică oamenii cu puterea de decizie în domeniul folosirii banului public.
Realizarea practică nu este chiar atât de costisitoare, importantă fiind dorinţa şi voinţa, ca atare, pentru
a realiza „un brand de ţară” mai onorabil decât povestea contelui vampir Dracula. În acelaşi context
este de menţionat tehnologia hidrogenului, folosit drept combustibil, despre care vorbea, la timpul său,
însuşi Joules Verne în romanele sale de tip S.F.. Alături putem pune şi ideea (care de acum este temă
de cercetare) de metanizare a dioxidului de carbon – principalul factor poluant al aerului atmosferic,
transformând astfel provocările nefaste ale viitorului în triumful inteligenţei umane. Fiind vorba de
confruntările de viitor în domeniul producţiei de energie, şi îndeosebi a celei electrice, cred că trebuie
să avem în vedere energia gravitaţională (apropos de descoperirea experimentală a undelor
gravitaţionale) mai ales cu problematica antigravitaţiei, precum şi confirmarea experimentală a
bazonului Higs – particula lui Dumnezeu – în limbaj jurnalistic. În acelaşi context se înscrie şi energia
nucleară de fuziune (în curs de realizare aflându-se astăzi prima centrală de acest fel de la Cadarache –
Franţa, la care şi România este coinvestitor), apoi energia antimateriei, energia vrill ş.a. surse
energetice ale viitorului, unele din acestea fiind socotite astăzi drept literatură S.F.
Toate acestea se constituie într-un set de soluţii care ne pot face să fim optimişti în raport cu spectrul
viitorului, mai mult sau mai puţin depărtat, privind foamea de energie.
Pentru zilele noastre, care ne afectează buzunarul în legătură cu creşterea costului energiei (kwh, Gcal,
m.c. de gaz metan etc), importantă rămâne înlăturarea risipei de orice natură materială, reciclarea a tot
ce poate fi refolosibil, dezvoltarea surselor „verzi” şi aici putem menţiona rolul şi iniţiativele educative
din învăţământul preuniversitar privind protecţia mediului (prin colectarea deşeurilor ce pot fi reciclate
sau pentru folosinţe energetice prin incinerare), plantarea de arbori - fructiferi sau de folosinţă
energetică sau industrială, lucrări de întreţinere a tot ce condiţionează un habitat curat şi sănătos în
care ne desfăşurăm activităţile şi însăşi viaţa fiecăruia dintre noi.
Dincolo de toate acestea viaţa ne impune adâncirea şi revigorarea cercetării ştiinţifice în domeniul
energetic în cadrul activităţilor specifice Comunităţii Europene din care România face parte, inclusiv
adaptarea strategiilor ca atare, inclusiv redefinirea conceptului de „independenţă energetică”, despre
care se vorbeşte şi astăzi în cadrul cooperării internaţionale (producţia de energie egală cu consumul şi
nu numaidecât „insularizarea” aşa cum se concepea în trecutul mai îndepărtat al României). O serie de
măsuri de ordinul preocupărilor inginereşti sunt şi pot fi menite atenuării efectelor acestei crize
energetice din România. Reamintim aici necesitatea completării C.N.E. de la Cernavodă cu încă două
grupuri aşa cum este prevăzut în în proiectul obiectivului, reactualizarea în noile condiţii geo- politice
şi economice a planului de dezvoltare şi sistematizare a reţelei hidrografice din România etc., etc. Fără
îndoială că toate aceste măsuri trebuie aplicate sistematic şi incluse într-un program care să răspundă
realist la întrebarea: ÎNCOTRO ROMÂNIA?
Pagină 9 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

D. Policy Brief - N° 06/22 - February 2022 , By Rim Berahab

https://www.policycenter.ma/sites/default/files/2022-02/PB_06-22_Berrahab%20(1).pdf

E. Perspective
European energy politics after Ukraine: The road ahead
Author links open overlay panelJanOsičkaabcFilipČernochac
https://doi.org/10.1016/j.erss.2022.102757Get rights and content
Abstract
By invading Ukraine and weaponizing its gas supplies to Europe, Russia has made natural gas what
renewable energy used to be: unreliable and expensive. In this perspective, we use the paradigm shift
concept developed by Florian Kern et al. to unpack the possible implications of the war for the
European energy politics. We argue that the war and the uncertainty around natural gas it has produced
will play a major role in the future development of the European energy transition. Reducing energy
vulnerability and faster decarbonization will be pursued as the main policy goals, probably at the
expense of the further development of the EU integrated energy market under its current design. We
may also see more Europe and more state in the energy affairs as solutions to the crisis require levels
of coordination and resource mobilization that individual member states or private actors cannot
provide. We conclude that the EU has the resources, knowledge base, and determination to turn the
crisis into an opportunity. If uncoordinated or mismanaged, however, the European response might
make the matters even worse, triggering a political crisis and eventually also a crisis of legitimacy.

Introduction
The war on Ukraine presents the EU's dependency on Russian energy with a massive challenge.
Between February 2021 and 2022, the price of natural gas rose from 20 to 80 €/MWh, with surges as
high as 180 €/MWh, driving up electricity prices too [1]. Gazprom has stopped supplies to Poland,
Bulgaria, and Finland, and the transit routes through Poland and Ukraine are being phased out [2].
Industry warns of a collapse and economic recession, and energy prices are pushing an unprecedented
number of households into poverty [3]. The import embargo on Russian oil is dividing the EU [4], and
the European public is frustrated that its fossil fuel payments are financing the Russian war machine.
Once again, energy geopolitics is making the headlines.

The challenges associated with the war and the collapse of trust between the EU and Russia are
increasingly difficult to meet using standard diplomatic, financial, regulatory, and legislative tools
established within European energy politics. It may well be the case that the crisis will trigger a major
change in the way Europeans approach, practice, and even understand energy policy.

In this short perspective, we discuss the ongoing changes in the European energy policy paradigm,
other changes that are likely to occur, and what they might mean down the road. While opinion-like
contributions in this journal are usually light on theory [5], [6], we find it helpful to structure our

Pagină 10 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

thoughts along the paradigm shift framework developed by Kern et al. [7]. Their approach enables us
to contextualize the crisis and zoom out to see its wider implications for European energy politics.
Section snippets
About policy change
Policy change has been theorized within diverse streams of literature, such as the advocacy coalition
framework [8], multiple streams approach [9], or punctuated-equilibrium theory [10], while literature
discussing changes within and of policy paradigms address essentially the same phenomenon more
broadly [11]. A policy paradigm can be understood as a shared, value-based perception of reality that
guides the selection of practical actions and solutions [12]. Hall argues that policy change
Interpretive framework: securitization of fossil fuels and rebranding of renewable energy
“Our food, our energy, our defense are all issues of sovereignty.”
Emmanuel Macron, President of France [14]
At times of crisis, it is easier for policy-makers to argue that existing policies are obsolete and new
ones need to be adopted [7]. Building on the work of Blyth [15], among others, Kern et al. argue that
crises are not “self-apparent phenomena” but rather events that need to be made sense of [7]. We
expect that the emerging understanding of the current crisis will imply mainly
Concluding remarks
In what is likely to become one of the defining moments of European history, the fate of Europe's
energy transition will be decided in the suburbs of Ukrainian cities. As the conflict drags on, the future
of natural gas—the fossil fuel long envisaged to facilitate the end of fossil fuels—remains a big
unknown. The road ahead may meander to a mere reduction in sensitivity to potential Russian energy
supply cut-offs, or it may veer more sharply toward a paradigm shift.
This perspective presents
Declaration of competing interest
The authors declare that they have no known competing financial interests or personal relationships
that could have appeared to influence the work reported in this paper.
Acknowledgements
We thank Colin Kimbrell for the language check. We are grateful to the editors and reviewers for
substantially improving the text during the review process.
This perspective was written as a part of the CZ.01.1.02/0.0/0.0/19_262/0020116 project funded by
the Ministry of Trade and Industry of the Czech Republic.
Traducere:
” Perspectivă
Politica energetică europeană după Ucraina: Drumul de urmat
Legăturile autorului deschide panoul de suprapunereJanOsičkaabcFilipČernochac
https://doi.org/10.1016/j.erss.2022.102757Obțineți drepturi și conținut

Pagină 11 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Abstract
Prin invadarea Ucrainei și armonizarea aprovizionării cu gaz către Europa, Rusia a făcut din gaze
naturale ceea ce energia regenerabilă era odinioară: nesigură și scumpă. În această perspectivă, folosim
conceptul de schimbare de paradigmă dezvoltat de Florian Kern et al. pentru a dezvălui posibilele
implicații ale războiului pentru politica energetică europeană. Susținem că războiul și incertitudinea în
jurul gazelor naturale pe care le-a produs vor juca un rol major în dezvoltarea viitoare a tranziției
energetice europene. Reducerea vulnerabilității energetice și decarbonizarea mai rapidă vor fi urmărite
ca obiective principale ale politicii, probabil în detrimentul dezvoltării ulterioare a pieței energetice
integrate a UE, în concepția sa actuală. De asemenea, putem vedea mai multă Europă și mai mult stat
în afacerile energetice, deoarece soluțiile la criză necesită niveluri de coordonare și mobilizare a
resurselor pe care statele membre individuale sau actorii privați nu le pot oferi. Concluzionăm că UE
are resursele, baza de cunoștințe și hotărârea pentru a transforma criza într-o oportunitate. Dacă este
necoordonat sau gestionat greșit, totuși, răspunsul european ar putea înrăutăți situația, declanșând o
criză politică și în cele din urmă, de asemenea, o criză de legitimitate.
Introducere
Războiul cu Ucraina prezintă dependența UE de energia rusă cu o provocare masivă. Între februarie
2021 și 2022, prețul gazelor naturale a crescut de la 20 la 80 EUR/MWh, cu creșteri de până la 180
EUR/MWh, ducând și la creșterea prețurilor la energie electrică [1]. Gazprom a oprit livrările către
Polonia, Bulgaria și Finlanda, iar rutele de tranzit prin Polonia și Ucraina sunt eliminate treptat [2].
Industria avertizează asupra unui colaps și recesiune economică, iar prețurile energiei împing un
număr fără precedent de gospodării în sărăcie [3]. Embargoul asupra importurilor de petrol rusesc
împarte UE [4], iar publicul european este frustrat că plățile sale pentru combustibili fosili finanțează
mașina de război rusă. Încă o dată, geopolitica energetică face prima pagină a ziarelor.
Provocările asociate cu războiul și prăbușirea încrederii dintre UE și Rusia sunt din ce în ce mai greu
de îndeplinit folosind instrumente diplomatice, financiare, de reglementare și legislative standard
stabilite în politica energetică europeană. Este posibil ca criza să declanșeze o schimbare majoră în
modul în care europenii abordează, practică și chiar înțeleg politica energetică.
În această scurtă perspectivă, discutăm despre schimbările în curs de desfășurare în paradigma politicii
energetice europene, despre alte schimbări care ar putea avea loc și despre ce ar putea însemna acestea
pe viitor. În timp ce contribuțiile asemănătoare opiniei din această revistă sunt de obicei ușoare în
teorie [5], [6], considerăm că este util să ne structuram gândurile de-a lungul cadrului de schimbare a
paradigmei dezvoltat de Kern și colab. [7]. Abordarea lor ne permite să contextualizăm criza și să
micșorăm pentru a vedea implicațiile ei mai largi pentru politica energetică europeană.
Fragmente de secțiune
Despre schimbarea politicii
Schimbarea politicilor a fost teoretizată în diverse fluxuri de literatură, cum ar fi cadrul de coaliție de
advocacy [8], abordarea cu fluxuri multiple [9] sau teoria echilibrului punctat [10], în timp ce literatura
care discută schimbările în cadrul și ale paradigmelor de politică abordează în esență același lucru.
fenomen mai larg [11]. O paradigmă de politică poate fi înțeleasă ca o percepție comună, bazată pe
valori, a realității, care ghidează selecția acțiunilor și soluțiilor practice [12]. Hall susține că
schimbarea politicii
Cadrul interpretativ: securitizarea combustibililor fosili și rebrandingul energiei regenerabile

Pagină 12 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

„Hrana noastră, energia noastră, apărarea noastră sunt toate probleme de suveranitate.”
Emmanuel Macron, președintele Franței [14]
În perioadele de criză, este mai ușor pentru factorii de decizie să susțină că politicile existente sunt
învechite și că trebuie adoptate altele noi [7]. Pe baza lucrării lui Blyth [15], printre alții, Kern și colab.
susțin că crizele nu sunt „fenomene aparente” ci mai degrabă evenimente cărora trebuie să le dea sens
[7]. Ne așteptăm ca înțelegerea emergentă a crizei actuale să implice în principal
Concluzii finale
În ceea ce probabil va deveni unul dintre momentele definitorii ale istoriei europene, soarta tranziției
energetice a Europei va fi decisă în suburbiile orașelor ucrainene. Pe măsură ce conflictul se
prelungește, viitorul gazelor naturale – combustibilul fosil prevăzut de mult pentru a facilita sfârșitul
combustibililor fosili – rămâne o mare necunoscută. Drumul de urmat poate duce la o simplă reducere
a sensibilității la potențialele întreruperi ale aprovizionării cu energie a Rusiei, sau poate vira mai
brusc către o schimbare de paradigmă.
Această perspectivă prezintă
Declarație de interese concurente
Autorii declară că nu au interese financiare concurente cunoscute sau relații personale care ar fi putut
părea să influențeze munca raportată în această lucrare.
Mulțumiri
Îi mulțumim lui Colin Kimbrell pentru verificarea lingvistică. Suntem recunoscători editorilor și
recenzenților pentru”
☺ 4. Sistematizaţi direcţiile din bibliografia studiată şi definiţi-vă propriul cadru teoretic.

Scrieți ideile din articole care vă vor ajuta să construiți propriul cadru teoretic.

Sursa A.- Una dinprincipalele probleme ale omenirii în etapa actuală este nivelul limitat al resurselor
energetice, reprezentate prin resursele fosile de energie
În prezent, producerea la nivel global a energiei este în mare măsură dependentă de sursele de energie
fosilă (petrol brut, lignit, antracit, gaze naturale)
În general, biogazul poate fi folosit pentru producerea de căldură prin ardere directă, pentru
producerea de energie electrică prin intermediul pilelor electrice sau a microturbinelor, pentru co-
generarea energiei electrice şi termice sau drept combustibil pentru autovehicule. combustibili, ale
căror rezerve sunt consumate mult mai repede decât sunt formate cele noi.
Astfel mai mult ca oricând se recunoaşte că biogazul este o resursă energetică vitală, care contribuie la
dezvoltarea durabilă a economiei, agriculturii şi a mediului rural, dar şi la protecţia mediului,
subliniindu-se contribuţia pe care o poate avea biogazul la reducerea dependenţei sectorului energetic
al Uniunii Europene

Sursa B. – Dezvoltarea economică a uneiţări este dependentă în mare măsură de crearea şi optimizarea
accesului la surse energetice. Consumul de energie este direct proporţional cu numărul de locuitori, iar
o dată cu explozia demografică este nevoie de un număr mai mare de resurse pentru a acoperi minimul
necesar pentru consumatori.
Pagină 13 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Europa se confruntă în prezent, în domeniul energiei, cu provocări precum: creşterea dependenţei de

importuri, diversificarea limitată, nivelul ridicat şi volatilitatea preţurilor la energie, creşterea cererii de
energie la nivel global, riscurile de securitate care afectează ţările producătoare şi pe cele de tranzit,
ameninţările din ce în ce mai mari provocate de schimbările climatice, progresul lent în ceea ce
priveşte eficienţa energetică, provocările care decurg din ponderea tot mai mare a energiei
regenerabile, precum şi nevoia de o mai mare transparenţă, de o mai bună integrare şi interconectare
pe pieţele de energie.
În România, conform prevederilor directivelor, preluate şi în Strategia naţională privind schimbările
climatice 2013-2020, trebuia atinsă până în 2020 o pondere de energie provenită din surse regenerabile
de 24% din consumul final brut prin creşterea eficienţei energetice, fiind recomandate şi încurajate
„introducerea altor tipuri de energii regenerabile, precum energia eoliană, solară, geotermală“,
contribuind astfel la reducerea gazelor cu efect de seră şi, în mod direct, la obiectivul global de
încetinire a efectelor schimbărilor climatice.
Toate ţările UE au adoptat planuri naţionale de acţiune pentru energiile regenerabile în scopul atingerii
ţintelor asumate. În România acest plan este denumit Planul Naţional de Acţiune în domeniul Energiei
din surse Regenerabile (PNAER)
statele membre UE au agreat asupra unei noi ţinte pentru orizontul 2030: 27% energie regenerabilă din
totalul energiei consumate la nivel comunitar. Această ţintă este parte a Strategiei Energetice Europene
pentru 2030.
În momentul de faţă producţia de energie regenerabilă în România este de 6.550 ktep, iar un potenţial
de 8.000 ktep rămâne neexploatat, dar cu posibilităţi de utilizare în viitor. pentru atingerea nivelului de
ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile de 30,7% în anul 2030, România va
dezvolta capacităţi adiţionale de SRE de aproximativ 6,9 GW comparativ cu anul 2015. Pentru
realizarea acestei ţinte este necesară asigurarea unei finanţări
corespunzătoare din partea UE în sensul asigurării unei adecvanţe corespunzătoare a reţelelor electrice,
dar şi a flexibilităţii producerii de E-SRE prin instalarea de capacităţi de back-up pe gaze naturale,
capacităţi de stocare şi utilizarea de tehnici inteligente de management al reţelelor electrice.
Reducerea dependenţei de importul de resurse energetice constituie un deziderat cu atât mai important
cu cât documentele strategice în domeniu între care Strategia energetică a României 2018-2030
avansează perspectiva unei creşteri a dependenţei de importurile energetice de la cca 35-40% în
prezent la 60-70% pe termen mediu, în condiţiile în care structura şi dinamica actuală a consumului se
vor menţine.
Pentru a schimba atitudinea societăţii faţă de SRE este necesară realizarea unor proiectelor
demonstrative în domeniul SRE, precum şi educaţia şi instruirea tinerilor în acest domeniu.
Sursa C. - Dar criza energetică actuală nu ne ocoleşte şi am început a o simţi, tot mai apăsat, în
buzunarele noastre; cresc de la o zi la alta preţurile produselor de larg consum, fără a mai vorbi de cele
ale materialelor de construcţii, în timp ce veniturile salariale (în sectorul public sau privat), inclusiv
pensiile, bat totuşi pasul pe loc. Fără a parafraza pe nimeni, este vizibil faptul că România se confruntă
astăzi cu câteva mari provocări ce par, cel puţin la prima vedere, aproape insurmontabile: migraţia
forţei de muncă (mai ales calificate) astfel încât am început deja a simţi din plin lipsa acesteia în
activitatea internă, după care urmează descreşterea alarmantă, am putea spune, a populaţiei ţării, în
cadrul căreia scăderea natalităţii este prioritară, la care putem adăuga incapacitatea noastră privitoare
la grija pentru cetăţenii etnici români din afara graniţelor ţării.
Pagină 14 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Ca neînsemnat slujitor al Fizicii, reamintesc aici ceea ce a spus cândva celebrul inventator şi om de
ştiinţă N. TESLA (român în viziunea multor istorici ai ştiinţei) în legătură cu viitorul energetic al
omenirii de pe Terra: „Pentru multe generaţii de acum încolo, dispozitivele noastre vor funcţiona cu
energie ce poate fi obţinută din orice punct din Univers. Este o chestiune de timp până când omul va
ajunge să-şi branşeze dispozitivele la această sursă inepuizabilă şi reală a naturii”. S-ar părea că astăzi
omul de pe Terra nu este prea departe de a beneficia de ceea ce marele vizionar a afirmat. Şiaici
amintesc, neînţeleasă până acum, invenţia marelui om de ştiinţă român care a fost N. Vasilescu-
Karpen şi care încă din 1922 a brevetat „pila termoelectrică cu temperatură uniformă” care
funcţionează şi astăzi (Muzeul Tehnic D. Leonida Bucureşti), fără oprire, cu absorbţia energiei din
mediul exterior, precum şi cercetările fundamentale şi aplicative ale profesorilor universitari români –
fraţii C. şi Oct. Stănăşilă, care dovedesc teoretic ţi experimental că în mediul înconjurător zac, într-
adevăr, energii infinite, comori pe care fizicienii şi inginerii din viitor, şi chiar din timpurile actuale, le
pot culege (vezi cartea autorilor Stănășilă – nu de S.F. – „Energie curată, ieftină şi multă” aflată în
bibliotecile din România). La prima vedere pare un mister obţinerea energiei din oceanul atmosferic
şi/sau acvatic, prin separarea energiilor unor purtători infinitezimali, consideraţi până acum
inabordabili. Punerea în practică a soluţiilor stipulate implică oamenii cu puterea de decizie în
domeniul folosirii banului public.
În acelaşi context este de menţionat tehnologia hidrogenului, folosit drept combustibil, despre care
vorbea, la timpul său, însuşi Joules Verne în romanele sale de tip S.F.. Alături putem pune şi ideea
(care de acum este temă de cercetare) de metanizare a dioxidului de carbon – principalul factor poluant
al aerului atmosferic, transformând astfel provocările nefaste ale viitorului în triumful inteligenţei
umane. Fiind vorba de confruntările de viitor în domeniul producţiei de energie, şi îndeosebi a celei
electrice, cred că trebuie să avem în vedere energia gravitaţională (apropos de descoperirea
experimentală a undelor gravitaţionale) mai ales cu problematica antigravitaţiei, precum şi
confirmarea experimentală a bazonului Higs – particula lui Dumnezeu – în limbaj jurnalistic. În
acelaşi context se înscrie şi energia nucleară de fuziune (în curs de realizare aflându-se astăzi prima
centrală de acest fel de la Cadarache – Franţa, la care şi România este coinvestitor), apoi energia
antimateriei, energia vrill ş.a. surse energetice ale viitorului, unele din acestea fiind socotite astăzi
drept literatură S.F.
Pentru zilele noastre, care ne afectează buzunarul în legătură cu creşterea costului energiei (kwh, Gcal,
m.c. de gaz metan etc), importantă rămâne înlăturarea risipei de orice natură materială, reciclarea a tot
ce poate fi refolosibil, dezvoltarea surselor „verzi” şi aici putem menţiona rolul şi iniţiativele educative
din învăţământul preuniversitar privind protecţia mediului (prin colectarea deşeurilor ce pot fi reciclate
sau pentru folosinţe energetice prin incinerare), plantarea de arbori - fructiferi sau de folosinţă
energetică sau industrială, lucrări de întreţinere a tot ce condiţionează un habitat curat şi sănătos în
care ne desfăşurăm activităţile şi însăşi viaţa fiecăruia dintre noi.
Dincolo de toate acestea viaţa ne impune adâncirea şi revigorarea cercetării ştiinţifice în domeniul
energetic în cadrul activităţilor specifice Comunităţii Europene din care România face parte, inclusiv
adaptarea strategiilor ca atare, inclusiv redefinirea conceptului de „independenţă energetică”, despre
care se vorbeşte şi astăzi în cadrul cooperării internaţionale (producţia de energie egală cu consumul şi
nu numaidecât „insularizarea” aşa cum se concepea în trecutul mai îndepărtat al României). O serie de
măsuri de ordinul preocupărilor inginereşti sunt şi pot fi menite atenuării efectelor acestei crize
energetice din România. Reamintim aici necesitatea completării C.N.E. de la Cernavodă cu încă două
grupuri aşa cum este prevăzut în în proiectul obiectivului, reactualizarea în noile condiţii geo- politice
şi economice a planului de dezvoltare şi sistematizare a reţelei hidrografice din România etc., etc

Pagină 15 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Linii directoare:
➢ Energia electrică este esențială pentru evoluția oricărui sistem social. Face parte din viața
noastră de zi cu zi iar sursele de producerea ale acesteia au reprezentat mereu idei de cercetare.
➢ Metodele de producere ale energiei electrice particularizează tipurile de energie, iar în ultimul
timp s-a pus mare accent pe resursele regenerabile. S-au stabilit astfel, la nivel european,
targete de atins în ceea ce privește ponderea de producerea energiei din surse regenerabile.
➢ Pentru atingerea acestor obiective este necesară participarea și educarea întregii populații în
sensul în care este importantă atât risipa de materiale – implementare colectării selective și
folosirea deșeurilor ca materii prime în industrie- cât și întreținerea habitatului- desfășurarea de
activități sănătoase, curate.
➢ Pentru a se implementa strategia energetică în România este necesară realizarea unor proiecte
în acest sens dar și educarea și instruirea tinerilor în acest domeniu
➢ Se știe deja, ca piața muncii duce lipsă de specialiști, cu precădere electricieni și/sau tehnicieni
energetici
☺ 5. Definiţi „conceptele prime” (conceptele cheie).

Stabiliți cinci concepte cheie, în funcție de domeniile cercetării. Definiți conceptele cheie din dicționarele și din tratatele de
specialitate.

Pentru a corela conceptele cheie cu cele specifice, cu dimensiunile și ci indicatorii, includeți-le într-un tabel în care să se
observe trecerea de la abstract la concret.

Un concept reprezintă o etichetă (un cuvânt sau o sintagmă) care denumește o idee abstractă sau o imagine mentală
a unui fenomen.

Conceptele pot avea grade diferite de generalitate: unele concepte au un grad mare de generalitate (se referă la clase întregi
de obiecte), iar altele sunt mult mai apropiate de realitatea empirică.

Precizarea conținutului informațional al unui concept se realizează prin intermediul definițiilor.

Conceptele cheie din această cercetare sunt :

✓ energie electrică,
✓ criză,
✓ specialiști în domeniul energiei,
✓ resursă umană în ind energetică
✓ agenție de plasare a forței de muncă sau centru de reconversie profesională

1. Energia electrică este energia asociată electricității. Poate fi energie potențială electrică (Energia
potențială este energia unui sistem fizic, dependentă numai de poziția sau configurația diferitelor
părți ale sistemului. Acest potențial poate fi convertit în orice altă formă de energie, de exemplu în
energie cinetică și poate efectua lucru mecanic într-un procesUnitatea de măsură a energiei
potențiale în SI este Joule (simbol J)) sau energie cinetică a curentului electric (Energia cinetică a
unui corp aflat în mișcare este acea energie datorată mișcării (de translație) cu viteza v. Ea este
egală cu lucrul mecanic necesar pentru a modifica (accelera) viteza corpului din repaus la viteza
curentă v.) datorată deplasării electronilor. Atunci când este folosit în mod aproximativ pentru a
descrie energia absorbită sau furnizată de un circuit electric (de exemplu, una furnizată de un aparat
electric), termenul „energie electrică” se referă la energia care a fost transformată din energia
potențialului electric. Această energie este furnizată de combinația de curent electric și potențial
electric care este furnizat de circuit. În punctul în care această energie potențială electrică a fost
transformată într-un alt tip de energie, ea încetează să mai fie energie electrică potențială. Astfel,
Pagină 16 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

toată energia electrică este o energie potențială înainte de a fi livrată la destinația finală. Odată
convertită din energia potențială, energia electrică poate fi numită întotdeauna un alt tip de energie
(căldură, lumină, mișcare, etc.).
Energie din surse regenerabile sau energie regenerabilă - energia din surse regenerabile nefosile,
respectiv energie eoliană, energie solară (solară termică și solară fotovoltaică) și geotermală, energie
ambientală, energia mareelor, a valurilor și alte tipuri de energie a oceanelor, energie hidroelectrică,
energia din biomasă ca materie primă pentru combustibili solizi, combustibili lichizi, singaz obținut în
instalații de piroliză și gazeificare, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din
instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz; (LEGE nr. 123 din 10 iulie 2012 energiei electrice și a
gazelor naturale)
2. Criză - conform DEX
1. Fază în evoluția unei societăți marcată de mari dificultăți (economice, politice, sociale etc.);
perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.
1.1. Criză economică = stagnare și perturbare a vieții economice.
1.2. Criză energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența resurselor energetice
clasice.
1.7. Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă).

Criza energetică reprezintă situația în care necesarul de energie nu poate fi acoperit datorită
diminuării resurselor de petrol, cărbune, energie electrică. Apare o creștere a prețului resurselor
energetice și implicit o mărire a prețului produselor, datorată cheltuielilor suplimentare

Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal (în continuare Planul-cadru) este document
normativ și prezintă o componentă esențială a Curri- culumului național. Alături de celelalte componente ale
Curriculumului național, Planul-cadru asigură cadrul educațional necesar pentru formarea personalității cu spirit
de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care demonstrează independență de opinie și acțiune, responsabilitate,
deschidere pentru dialogul intercultural în contextul valorilor naționale și internaționale. Planul-cadru asigură
pentru elev oportunități de formare și dezvoltare a unui sistem de competențe suficiente pentru a accede la
următoarele niveluri de învățământ. Planul-cadru este aprobat prin ordinul Ministrului Educației, Culturii și
Cercetării, este obligatoriu pentru toate instituțiile de învățământ general și reglementează organizarea
procesului educațional.( https://mecc.gov.md/sites/default/files/plan-cadru_2018-19_c_plasat_pe_site-
ul_mecc.pdf )
Reconversia profesională înseamnă o schimbare în carieră: fie în interiorul aceluiași domeniu de activitate, fie
către un domeniu adiacent sau către unul cu totul diferit de cel în care ai activat până acum.
RECONVÉRSIE (RECONVERSIÚNE) (< limba franceza ) Modificare, adaptare a obiectivului activității unor
întreprinderi sau a unor ramuri industriale, a forței de muncă etc. la noi necesități (ex. ca urmare a trecerii de la
producția de război la producția de pace sau a restrângerii activităților miniere).
☺ 6. Transformaţi „conceptele prime” în „concepte specifice”.

Selectaţi informaţiile din dicţionarele de specialitate şi din tratatele consultate.

Precizați sursa.

☺ 7. Stabiliţi dimensiunile comune pentru conceptele utilizate.

5 dimensiuni

Pagină 17 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Dimensiunea reprezintă un aspect, un subdomeniu, o latură a fenomenului studiat, expresia proprietăţilor unui
obiect, comportament etc.

☺ 8. Operaţionalizaţi fiecare dimensiune în indicatori.

câte 2 indicatori pentru fiecare dimensiune

Concepte
Domeniu Concepte prime Dimensiuni Indicatori
specifice
”biomasă
Industria ”fotovoltaice
energie
energetică Energie electrică surse de energie ”eoliană
regenerabila
Economie ”geotermală
”energia apei

lipsa de
Economică migrația forței de
Criza specialiști în
Energetică muncă
domeniu

”legislație și
normative in
domeniu
”noțiuni minime
Specialiști în Conversie
Educație Plan cadru din Bazele
domeniul energiei profesională
Electrotehnicii
” noțiuni minime
din mașini
electrice
” min. 10 clase
Industrie electrician;
Resursă umană în competențe ”abilități practice
energetică, tehnician
ind energetică specifice ”disponibilitate
Educație, HR energetic
de a studia

Agenție de
reconversie
Resurse umane plasare a forței de
profesională
muncă

Un indicator este un semn observabil, direct măsurabil, al domeniului cercetat, indicând unitățile cărora le este
proprie o anumită calitate, un anumit atribut. Este identificarea în plan real a componentelor din fiecare
„dimensiune” şi, simultan, un mijloc de măsurare a „variabilelor” în plan real.

Importantă este operația de cuantificare a datelor empirice (care preasupune descrierea cantitativă a indicatorilor studiați,
adică precizarea modului în care un aspect al realității va fi măsurat, îi va fi atașată o anumită valoare). A cuantifica
înseamnă a decide cum vom măsura fiecare indicator, ce etaloane și/sau unități de măsură vor fi utilizate.

☺ 9. Considerând că o ipoteză este o opţiune intre două sau mai multe posibilităţi, o legătură probabilă între
faptele de observaţie şi totodată o întrebare căreia i se caută un răspuns, formulaţi 3 ipoteze pentru cercetarea
propusă.

Formulați o ipoteză de lucru generală şi 2 ipoteze auxiliare, secundare sau particulare.

Pagină 18 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Ipoteza este: „o propoziţie testabilă” (D. Silverman), ”principalul instrument într-o cercetare” (Claude Bernard).
Aceasta presupune investigarea de relaţii de tip "cauză şi efect", fiind legătura dintre “variabila cauză”
(independentă) şi “variabila efect” (dependentă). Ea reprezintă o afirmaţie ipotetică, o idee provizorie, o supoziţie
sau o presupunere referitoare la două sau mai multe variabile. Ipotezele arată cercetătorului ce informaţie trebuie
să colecteze, ce întrebări trebuie să pună, ce fenomen trebuie să observe, ce documente trebuie să analizeze.

Intr-o cercetare constatativ-ameliorativă, se apelează la raţionamentul ipotetic: "dacă … atunci …", "cu cat … cu atat …",
"este posibil ca …", "ce ar rezulta dacă …" şi se utilizează frecvent ca termeni pentru stabilirea relaţiilor dintre variabile,
următorii: "determină", "duce la", "produce", "este cauza", "este efectul", "variază cu …", "reflectă", "influenţează",
"generează" ş.a

Ipoteză generală : ”În situații de criză energetică, educația se va ocupa pentru a găsi soluții rapide ce
sunt eficiente în practică”
Ipoteză secundară : Dacă se vor organiza cursuri de conversie profesională pe o anumită categorie de
persoane, atunci criza de specialiști se va atenua.
☺ 10. Prezentaţi şi explicaţi metodele utilizate în cercetare .

Utilizați 3-4 metode dintre cele menționate:

metoda anchetei (chestionarul, interviul, focus-group), metoda interviului, metoda observaţiei, metoda autoobservaţiei,
metoda analizei portofoliilor/a produselor activităţii subiecţilor educaţiei, metoda cercetării documentelor curriculare şi a
altor documente şcolare, metoda testelor, metoda studiului de caz, metode sociometrice, experimentul psihopedagogic.

Metoda observaţiei
Observatia este o metoda fundamentala de culegere a datelor empirice, utilizata in stiintele
socioumane si in practicaasistentiala. Spre deosebire de observatia spontana, folosita in contextul vietii
cotidiene, observatia stiintifica este oactiune planificata, ghidata de scopuri si ipoteze, desfasurata
dupa reguli precise si indelung verificate.
Observatia stiintifica se remarca prin urmatoarele caracteristici:- este fundamentata teoretic: utilizeaza
concepte, scheme de analiza, teorii si modele explicative cu privire la fenomeneleinvestigate;- este
sistematica si organizata metodic;- este integrala: 'obiectul' observat este privit ca intreg situat intr-un
context determinat;- este repetabila si verificabila: pentru obtinerea unor date veridice, observatia
poate fi repetata, reconstituind pe cat posibil conditiile initiale. Acest lucru nu este insa realizabil in
cazul fenomenelor/evenimentelor unice;- are o finalitate teoretica (testarea sau imbogatirea teoriilor
existente; constructii teoretice noi) sau o finalitate practica(vizand schimbarea sociala) bine precizate.
Cerinţele unei observaţii ştiinţifice eficiente:
- planificarea, organizarea, dirijarea şi desfăşurarea observaţiei
- să se subordoneze anumitor scopuri şi obiective precizate de la începutul observării;
- asigurarea condiţiilor de desfăşurare naturală a fenomenelor educaţionale (cazul ideal este acela în
care cercetătorul este însuşi practicianul,ceea ce permite obţinerea de rezultate reale, obiective,
neinfluenţate negativ de prezenţa unei persoane ,,din afară”);
- înregistrarea şi descrierea cât mai detaliată, obiectivă/exactă/fidelă şi riguroasă a datelor (pot fi
utilizate şi diferite mijloace tehnice moderne: reportofoane, casetofoane, camere video etc.);
- consemnarea promptă, imediată atât a faptelor pedagogice derulate, cât şi a datelor observaţiei (dacă
este posibil fără ca cei observaţi să îşi dea seama de aceasta) graţie utilizării anumitor instrumente,
cum ar fi schemele, tabelele, notaţiile codificate, fişele sau foile de observaţie, protocoalele de
observaţie; se vor consemna observaţiile mai relevante din perspectiva cercetării, care sunt frecvente,
dar şi unele care nu ne sunt necesare pentru moment, dar ne-ar putea fi utile în viitor;
Pagină 19 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

- urmărirea aceluiaşi fenomen în ipostaze, condiţii şi împrejurări diferite şi confruntarea datelor

obţinute, pentru asigurarea validităţii şi fundamentării ştiinţifice a acestor date, precum şi a
concluziilor observării;
- asigurarea caracterului activ şi participativ al observării, prin adoptarea unei atitudini active faţă de
datele relevate de observaţie şi prin valorificarea acestora;
- finalizarea observării cu explicarea fenomenelor educaţionale investigate (să nu se rămână la stadiul
de înregistrare şi descriere, ci să se formuleze concluziile,să se facă aprecieri şi propuneri) şi, ulterior,
cu elaborarea unor ipoteze care să stea la baza unor cercetări experimentale sau cu formularea unor
concluzii.
Metoda studiului de caz
Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o situaţie reală, autentică,
luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situaţii şi evenimente problematice. Iniţial a
fost folosită ca o metodă de cercetare ştiinţifică (în medicină, economie, psihologie etc.), având
rădăcini în Grecia antică (Solon) şi China veche (Confucius), însă, ulterior, studiul de caz a fost extins
şi în problemele educaţiei, fiind utilizată de profesorul Colomb Langadall la Şcoala Comercială
Harvard (1935) (Harvard Graduate School of Bussines Administration).
Regulile desfăşurării metodei au în vedere în special „cazul” ales. Astfel, pentru ca o situație să poată
fi considerată şi analizată precum un „caz” reprezentativ pentru un domeniu, ea trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
• să fie autentică şi semnificativă în raport cu obiectivele prefigurate, condensând esenţialul, să
prezinte relevanță;
• să aibă valoare instructivă în raport cu competențele profesionale, științifice şi etice;
• să aibă un caracter incitant, motivând participanţii la soluţionarea lui, corespunzând pregătirii şi
intereselor acestora;
• să solicite participarea activă a tuturor elevilor/studenţilorîn obţinerea de soluţii, asumându-şi
responsabilitea rezolvării cazului.

În aplicarea metodei studiului de caz, se parcurg următoarele etape:

1. Alegerea cazului în conformitate cu tema cercetării şi cu obiectivele generale şi specifice ale
acesteia şi relevarea unor aspect
2. Documentarea obiectivă privind cazul relevarea implicaţiilor acestuia şi documentarea asupra
aspectelor pe care el le implică
3. Identificarea şi valorificarea celor mai adecvate şi eficiente modalităţi şi perspective de analiză
şi interpretare şi, eventual, identificarea modalităţilor de intervenţie asupra cazului şi de
soluţionare a acestuia
4. Aplicarea modalităţilor de intervenţie asupra cazului şi de soluţionare a acestuia, precum şi
monitorizarea evoluţiei cazului şi reglarea intervenţiei educative.

☺ 11. Redactaţi un instrument de colectare a informatiilor.

Exemple de instrumente de colectare a informațiilor: protocol de observaţie, chestionar, grilă de interviu, ghid pentru
focus-group, program de intervenţie pentru studiile de caz, matrice sociometrică pentru metode sociometrice

☺ 12. Stabiliti eşantionul pentru cercetarea propusă. Motivaţi-vă opţiunea.

Pagină 20 din 21
 Metodologia cercetării educaționale | Adriana Matei (Pînzariu)

Eşantion de subiecţi: clasa, grupa, școala, facultatea, numărul (numărul, sexul, vârsta, nivelul de pregătire - pentru adulți)

Eşantion de conţinut: conținutul unor programe școlare, a unor programe de formare etc.

Pagină 21 din 21