Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a

patra cultură mondială ca producție după trestia de

zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se
află porumbul. În Europa Occidentală și în
Orientul Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte
din alimentația curentă.
Porumbul este o cereală originară din America
Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca
plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă
alături de grâu, 80% din producția de cereale.
Porumbul aparține familiei Poaceae. Are tulpina înaltă
și groasă, neramificată, care se numește popular
„cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe
aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori
masculine pe aceeași tulpină. Florile masculine se
găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma
unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la
subsoara frunzelor.
Deși unele varietăți de
porumb pot crește până la 7
metri în înălțime, porumbul
comercial este cultivat la o
înălțime maximă de 2,5 metri.
Porumbul dulce este de obicei
mai scurt decât varietățile de
porumb de câmp.
Frunzele sunt mari și liniare. Florile bărbătești
sunt grupate în vârful tulpinii într-o
inflorescență numită spic compus ramificat.
Florile feminime se găsesc mai jos pe tulpină,
grupate într-o inflorescență, numită știulete.
Stigmatul pistilului este foarte lung și formează
mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă
care conține amidon, substanțe proteice și
uleiuri.
100 g de porumb – 97 kcal.
Conține multe hidrocarburi, amidon, albumine,
foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E,
fier, fosfor, magneziu, zinc și potasiu.
Magneziul, care este prezent în cantități mari în
porumb completează într-un mod excelent lipsa
acestui element datorată bolilor legate de
îmbătrânirea organismului. Boabele de porumb
sunt utilizate în industria amidonului, a
spirtului, glucozei și dextrinei
Germenii sunt utilizați pentru extragerea uleiului,
utilizat în alimentația dietetică. Randamente de
extracție: 100 kg boabe – 77 kg mălai sau 63 kg amidon
sau 71 kg glucoză sau 44 litri alcool sau 50–60 kg
izomeroză. Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca
nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde
(însilozat), tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă,
însilozați (nutreț suculent). Particularități fitotehnice:
rezistență bună la secetă și căldură, număr relativ redus
de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de
climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de buruieni,
constituie o bună premergătoare pentru multe plante,
valorifică bine îngrășămintele organice și minerale,
reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de
înmulțire foarte mare, importantă plantă meliferă și
medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o
produce. Porumbul are efect împotriva stresului.
Făina de porumb –
Proprietăţi

Porumbul din care se face

celebra mămăligă este încărcat
cu multiple vitamine – A, B, C
şi E, dar şi minerale – potasiu,
magneziu şi fier. Cel mai
impresionant fapt nutriţional
al porumbului este că acesta
conţine în proporţie de 85%
acizi graşi nesaturaţi şi o
sumedenie de fibre.
Măcinat sub formă de făină de mălai, porumbul
reprezenta astfel principala sursă de „pâine” a ţăranilor
români din cele mai vechi timpuri. Astăzi, mămăliga se
află în meniurile celor mai selecte restaurante, ca
înlocuitor pentru pâine pentru preparatele care nu merg
neapărat cu făină albă, cum este peştele, brânza cu
smântână, laptele sau mujdeiul.

Folosit ca medicament, mămăliga administrată intern sau

extern are efecte detoxifiante, antiinflamatoare, calmante,
hepatice şi digestive.
Detoxifică ficatul şi rinichii

Boabele de porumb conţine substanţe cu efecte detoxifiante

remarcabile, care ajută ficatul la eliminarea toxinelor şi la
menţinerea acestuia sănătos faţă de ciroză, insuficienţă hepatică sau
alte boli de ficat. Terciul de mălai poate reduce cu 20% riscul de
afecţiuni ale celulei hepatice. Mămăliga creşte secreţia şi evacuarea
bilei. Este recomandată pentru dieta celor bolnavi de colecisitică,
dischinezie biliară sau dispepsie.

Pentru pietre la rinichi, se poate bea ceai din mătase de porumb

pentru efectul său diuretic natural.
Protejează stomacul, intestinele şi fierea

Consumul de mămăligă ne aduce beneficii importante

intestinelor, datorită acizilor graşi de tip palmitic şi
arahidic cu rol protector din rădăcina porumbului. Lucrul
cel mai uimitor este că aceşti acizi se absorb foarte repede
în intestin, fără să sufere „vătămări” chimice.

Cei bolnavi de gastrită hiperacidă sau ulcer, pot consuma

mămăligă caldă în loc de pâine, datorită efectelor
calmante şi de reducere a acidităţii stomacului.
mamaliga beneficii> Cura cu mămăligă pentru slăbit
Unii spun că mămăliga îngraşă, însă adevărul este
că atunci când este consumată moale, mămăliga
poate ajuta în curele de slăbire, deoarece conţine
foarte multe fibre şi aproape un sfert din caloriile
pe care le are pâinea. Persoanele care suferă de
obezitate pot constata că terciul de porumb dă
rapid senzaţia de saţietate. Mămăliga este un leac
minunat pentru simptomele de oboseală,
somnolenţă, surmenaj mental şi creştere în greutate
cauzate de hipotiroidism.
Mămăliga ne face longevivi

Cercetătorii au descoperită că mămăliga are marele dar de a

reduce incidenţa bolilor endocrinologice cu cel puţin 50%, de
a preveni bolile psihice şi de a creşte durata de viaţă.
Mămăliga este de asemenea recomandată diabeticilor
deoarece poate regla nivelul de zahăr din sânge. În ceea ce
priveşte bolile de inimă, prin efectul de scădere a colestrolului,
mămăliga scade riscul de ateroscleroză şi de infarct cardiac.
Mălaiul (denumit și făină de porumb) este un produs de
morărit, o făină alimentară obținută prin măcinarea
boabelor uscate de porumb. Are o largă utilizare în
bucătăria sudamericană și în America Centrală. Este folosit
ca ingredient pentru mâncăruri, dar și ca hrană pentru
animale. În America a fost folosit în bucătăria amerindiană
încă din antichitate și, după descoperirea Americii și de
către europeni, a ajuns în alimentația europeană și s-a
răspândit concomitent în toată lumea.
În bucătăria italiană se
face polenta, în Mexic este
mult răspândită și agreată
tortilla (un fel de turte din
mălai). În spațiul
românesc, este vorba de
mămăligă, considerat un
aliment de bază
tradițional.
Ce este mălaiul grisat?
Este mălai degerminat. Adică se înlătură
germeni, se separă embrionul din porumb
pentru a se elimina grăsimile şi substanţele
ce ar scurta durata de păstrare a malaiului.
Prin urmare este un proces determinat nu de
grija pentru sănătate ci de nevoia
comercială de a se mării perioada de
valabilitate. Prin degerminare, porumbul şi
făina de porumb pierd mult din substanţele
nutritive. Comparativ se poate asemăna cu
diferenţa dintre pâine integrală şi cea albă,
franzelă.
Pe vremuri, bunicii făceau mămăligă din porumbul
numit cincantin, care era sticlos, cu bob rotund şi mic, un
soi vechi, asemănător celui pentru floricele. Compoziţia
mălaiului care era măcinat la moara cu pietre este
diferită faţă de a mălaiului de azi. Era un mălai brut,
care avea şi ţărîţe. Mămăliga se făcea greu şi de aici
provine şi expresia că fata mare era bună de măritat cînd
ştia să facă mămăligă. Mălaiul avea multe fibre, iar mă-
măliga trebuia fiartă 40 de minute, poate chiar o oră,
timp în care se mesteca temeinic.
Acum oricine poate face mămăligă, fiindcă mălaiul se
fierbe repede, şi există mălaiul instant prefiert, care are
un amidon ce se transformă în glucoză şi creşte glicemia.
Mămăliga veche era recomandată diabeticilor, fiindcă
avea indicele glicemic scăzut. Astăzi cînd mămăliga are
indicele glicemic ridicat, nu prea mai este indicată diabe-
ticilor. Mălaiul din acel soi vechi nu prea se mai găseşte.
E pe cale de dispariţie“, ne-a precizat Gheorghe
Mencinicopschi.
Boabele de porumb
conţin hidraţi de
carbon, 65 – 70%, din
care amidon peste
80%, proteine, 8 –
14%, din care zeină
45%, lipide între 4 şi
5,5%, substanţe
minerale 1 – 2%,
celuloză circa 2%.