Sunteți pe pagina 1din 10

Evolutia mеtodelor de

determinare a vitezei luminii


Elaborat de Lesnic Gheorghe
Viteza Luminii
• Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încăt nici o
experienţă obişnuită din viaţa de toate zilele nu sugerează
ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză
infinită.Din cele mai vechi timpuri, intuiţia oamenilor a condus la
ideea că lumina se propagă instantaneu.Totuşi, odată cu
dezvoltarea metodelor de măsurare şi apariţia unor noi modele
ce descriau natura, în epoca renaşterii se punea tot mai
frecvent întrebarea :„cât de repede se propagă lumina?”.
Primele incercari de determinare
• Încercări de determinare a vitezei luminii au fost făcute din
antichitate. Prima mărturie scrisă privind un experiment ştiinţific
de determinarea a vitezei luminii îi aparţine lui Galileo Galilei în
anul 1638. Metoda lui Galilei este cunoscută drept metoda
felinarului şi paravanului şi se bazează pe o idee foarte simplă
şi anume măsurarea timpului în care lumina ar parcurge o
distanţă cunoscută.
• Galilei şi un asistent al său au folosit două felinare acoperite cu
câte un paravan. Distanţa dintre ei a fost măsurată în prealabil.
Experimentul se desfăşoară pe timp de seară. Ambele felinare
sunt iniţial acoperite cu un paravan.Galilei ridică paravanul care
acoperă felinarul său. Când asistentul vede lumina trebuia la
rândul său să descopere propriul paravan. Timpul dus-întors al
luminii este măsurat cu un ceas.
• Primele rezultate cantitative au fost obţinute în anul 1676 de
către Ole Rømer care studia prin telescop mişcarea satelitului
Io al lui Jupiter. Perioada de revoluţie a lui Io în jurul lui Jupiter
era cunoscută din observaţiile asupra eclipsei. Din aceste
observaţii, el a dedus că lumina parcurge o distanţă egală cu
diametrul orbitei Pământului în 22 de minute. Cu distanţele
astronomice cunoscute în acele timpuri, Rømer ar fi ajuns la o
viteză a luminii de aproximativ 213.000 km/s.
Observațiile lui Rømer asupra eclipselor
satelitului Io văzute de pe Pământ.
• În 1849 fizicianul francez Louis Fizeau a construit un dispozitiv
care folosea un sistem complicat de oglinzi, lentile şi o roată
dinţată. Un fascicul foarte intens de lumină era trimis prin acest
dispozitiv. Viteza roţii dinţate trebuia să fie destul de mare şi
astfel potrivită încât în timpul necesar luminii să se ducă şi să
se întoarcă prin dispozitiv rotaţia roţii dinţate să fie cu un spaţiu
dintre dinţi, altfel lumina ar fi obturată şi nu ar mai putea fi
observată.Acest dispozitiv a fost montat între două dealuri de
lângă Paris, Suresnes şi Montmartre, distanţa totală parcursă
de lumină fiind de aproximativ 17 266 de m. Folosind acest
sistem Fizeau a determinat pentru viteza luminii valoarea de
315 300 km/s.
Schema dispozitivului experimental al lui
Fizeau
• În perioada anilor 1960 – 1980 au fost efectuate mai multe
experimente extrem de precise privind detrminarea vitezei
luminii. Experimentul din 1972 care a folosit un interferometru
laser foarte precis a determinat valoarea vitezei luminii în aer ca
fiind c = 299 792 456 .2 ± 1.1 m/s. În anul 1983 şi apoi în 2011,
Conferinţa Generală de Măsuri şi Unităţi care este un for
constituit la nivel internaţional stabileşte viteza luminii în vid ca
fiind o constantă fundamentală a fizicii valoarea ei acceptată azi
este de c = 299 792 458 m/s.
Este posibilă călătoria cu viteza luminii?

• Teoria relativităţii a lui Albert Einstein sugerează că acest lucru


este imposibil. Teoria sa a demonstrat că dacă un corp îşi
măreşte viteza, îşi măreşte şi masa relativă. La o viteză ca cea
a luminii, masa relativă trebuie să fie infinită (sau aproape de
infinit), de asemenea, energia energia corpului trebuie să fie
infinită pentru a o propulsa, lucru, cel puţin deocamdată,
imposibil.