Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1880-1961
MIHAIL SADOVEANU
A fost un scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician şi om politic
român. Este considerat cel mai mare
prozator român din toate timpurile, fiind
numit de Geo Bogza "Stefan cel Mare al
literaturii romanesti"
Profira Ursachi Alexandru Sadoveanu
"Tată în secol", cum l-a numit George Călinescu, "Conu Mihai" a avut o
casă de copii care l-au înconjurat cu afectiune si veneratie, slujindu-l ca pe
un monarh absolut.
Pasiuni
Iubea câmpia, apele, soarele şi rătăcirile la vânat si pescuit, dar a îndrăgit deopotrivă şi
jocul de şah
Sadovenu-scriitorul
Fiu al pămîntului glorios al Moldovei,Sadoveanu a
fost un scriitor deosebit de prolific, lîsând posterităţii
o operă inegalabilă.A marcat definitiv arta
cuvântului românesc
“Aş vrea să scriu româneşte şi aş vrea ca oamenii care
s-or mişca în lucrările mele să fie români, să simtă
româneşte, să se învârtă româneşte, să suduie, să
mănânce româneşte. Pentru asta trebuie să intri în
popor”.Acest deziderat de tinereţe îl va călăuzi
întreaga viaţă.
A reuşit să recreeze un popor-poporul român- cu
istoria, geografia, natura, clima, obiceiurile sale.
Sadoveanu are o limbă dulce, curgătoare o frază
mlădioasă, din ţinutul Neamţului a luat pudoarea,
tăcerea, pofta de taifas.
Innăscut oştean al cuvântului este încredinţat că are
misiunea de a-l mânui în slujba obştii.
Lucrările sale le va semna la început sub
pseudonim:M.S.Cobuz,Mihai din Paşcani, Ilie
Puşcaşu
DEBUTUL
1897
în două numere din revista umoristică ,,Dracu” din Bucuresti, apar
versuri si schita ,,Domnisoara M... din Falticeni”, iscălite "Mihai din
Paşcani".
29 decembrie este identificat primul manuscris , poezia "De mâini".
Maturitate si Creaţie
1905
devine functionar la Casa Scoalelor, unde va lucra pana in 1906.
NUVELE
Povestiri (1904)
Dureri inabusite ( 1904)
Fratii Nicoara ( 1902)
Povestiri de razboi ( 1905 )
Mormantul unui copil ( 1906)
Amintirile caprarului Gheorghita ( 1906 )
Vemuri de bejenie ( 1907 )
La noi, in Viisoara ( 1907)
Oameni si locuri ( 1908)
O istorie de demult ( 1908)
Duduia Margareta ( 1908)
Povestiri de seara ( 1910)
Genoveva de Berbant ( 1910)
Apa mortilor ( 1910 )
Un instigator ( 1912)
Privelisti dobrogene ( 1913)
44 de zile in Bulgaria ( 1916)
Alte volume
Razboiul balcanic ( 1916)
Cocostarcul albastru ( 1921)
Venea o moara pe Siret ( 1925)
Tara de dincolo de negura ( 1926)
Demonul tineretii ( 1928)
Imparatia apelor ( 1928)
Olanda ( 1928)
Hanul Ancutei ( 1928)
Uvar ( 1932)
Locul unde nu s-a intamplat nimic ( 1933)
Soarele in balta ( 1934)
Valea Frumoasei ( 1937)
Ochi de urs ( 1937)
Morminte ( 1939)
Vechime ( 1940 )
Divanul persian ( 1940)
Povestile de la Bradu – Stramb ( 1943)
Anii de ucenicie ( 1944)
Si altele
Fantazii rasaritene ( 1946)
Caleidoscop ( 1946)
Pauna Mica ( 1949)
Mitrea Cocor ( 1949)
Nada Florilor ( 1951)
Apusul unui Soare
1961
este distins cu Premiul Nobel pentru Pace.
1961
19 octombrie, moare Mihail Sadoveanu.
21 octombrie, este inmormantat cu funeralii
nationale la Cimitirul Bellu, langa Eminescu.
Amplu ecou in presa nationala si
internationala. Tudor Arghezi publica un
Zabranic iar Geo Bogza o memorabila
Inscriptie : " Vazandu-l cum joaca -glasuia
pana lui Geo Bogza - si dandu-mi seama ce
fel de ceas e acela in viata poporului nostru, l-
am petrecut indelung cu privirea, urandu-i in
gand :Drum bun, Maria Ta... Fiindca in
toamna aceasta noi l-am dus la locul de
vesnica odihna pe Stefan cel Mare al
literaturii romanesti".
Casa memoriala din Copou
Până în anul
1936, când
se va muta
la Bucureşti,
Sadoveanu
va scrie în
această casă
35 de cărţi,
perioada
ieşeană fiind
cea mai
fertilă din
viaţa sa.
Interior
TABLOU
CAMERA
Muzeul”Mihail Sadoveanu”
Muzeul "Mihail Sadoveanu" a
fost infiintat intre anii 1964 -
1966 de către Muzeul Literaturii
Române din Bucureşti, cu
sprijinul familiei Sadoveanu.
A fost Inaugurat în august 1966
si administrat de Complexului
Muzeal Neamţ in 1970. La 1
ianuarie 1994 a revenit în
administraţia Muzeului
Literaturii Române din
Bucureşti.
Scriitorul Mihail Sadoveanu a
locuit în clădirea actualului
muzeu în perioada 1944 -
1961, fiind reşedinţa sa de
vară.