TANATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ

Șef Lucrări Dr. Simona Irina Damian

Medicina legală tanatologică

• Examen la faţa locului (corespunde unui examen extern al cadavrului efectuat

la locul unde acesta a fost descoperit)

• Autopsia medico-legală (examenul extern completat cu disecţia completă a

cadavrului).

• Aceste examene sunt întotdeauna efectuate la cererea unui organ de anchetă

judiciară, poliţie sau procuratură.
Investigarea morţii
• Presupune examinarea a trei aspecte, de importanţă egală :
• cadavrul,
• scena morţii (culegerea unui maxim de informaţii)
• istoricul (social, medical în special cel psihiatric).

Autopsia nu este decât o parte în cadrul acestui « triunghi

diagnostic ».
Intrebări
• CINE ? (identificarea cadavrului)

• UNDE ? (locul decesului)

• CÂND ? (momentul morţii)

• DE CE ? (cauza morţii)

• CUM ? (tipul de moarte, mecanismul şi agentul vulnerant implicat).

• Autopsia medicală (ştiinţifică şi medico-legală) este diferită de disecţiile
anatomice efectuate în cadrul Laboratoarelor de anatomie ale Facultăţilor de
Medicină cu scopul pregătirii studenţilor
Caracteristici Autopsia medico-legală
Cine cere Organ de anchetă : Poliţie sau Procuratură ;
aparţinătorii nu se pot opune realizării ei ;
se efectuează chiar dacă persoana s-a opus
în timpul vieţii
Cine efectuează De regulă, un medic legist (teoretic, poate fi
desemnat orice medic)
Unde are loc Laboratoare medico-legale sau orice spital
În ce situaţii Cele prevăzute de lege (regulament)
Tehnice Completă, cu o mai mare acurateţe a
examenului extern, descrierea pieselor
vestimentare, efectuarea de prelevări
specifice (histologice, grup sanguin,
toxicologice etc.), particularităţi în
formularea raportului
Scop De a răspunde problemelor ridicate de ancheta
judiciară
Autopsia ştiinţifică
Medicul care a tratat bolnavul
(deces la spital) sau rareori,
medicul de familie (deces la
domiciliu)
Medicul anatomopatolog
Spitale
Când există dubii cu privire la
cauza morţii patologice
Poate fi şi parţială, prelevări
histologice.
Determinarea cauzei morţii (ce
poate fi consecinţa directă a
bolii pacientului, consecinţa
tratamentul administrat sau a
unei boli supraadăugate în
evoluţie).
Autopsia comportă
• examen extern
• examen intern.
Examenul extern este fundamental de aceea el trebuie sa fie realizat
minutios si precis, durata lui fiind uneori mai mare decit a
examenului intern.
TANATOLOGIA

• thanatos (moarte) / logos (știință);

• se ocupă cu studiul fenomenelor, mecanismelor și manifestărilor care preced
moartea, precum și cu cele care urmează morții.

TANATOCRONOLOGI TANATOPATOLOGIA
A studiul evoluției studiul
fenomenelor morții mecanismelor morții

TANATOETIOLOGI
TANATOMORFOLOGIA A
studiul stărilor TANATOLOGIA
terminale studiul cauzei
morții

TANATOPRAXIA – studiul conservării artificiale a cadavrelor

ETNOTANATOLOGIA –studiul obiceiurilor rituale legate de moarte
Anoxia

 Clinic:
 după 3': pierderea proceselor conştiente, a asociaţiilor şi a reflexelor condiţionate
 după 5-10': afectarea centrilor subcorticali cu pierderea simţurilor (văz, auz) şi a
adaptării termice şi tensionale;
 după 10-30': afectarea centrilor rombencefalici cu dispariţia reflexelor corneene,
pupilare şi bulbare;
TANATOMORFOLOGIA
PREAGONIA

• stare caracterizată printr-o excitaţie psihomotorie şi senzorială a individului;

• debutul diminuării marilor funcţii vitale clasice: activitatea sistemului nervos central, circulaţia
şi respiraţia (“imagini de vis, hipermnezie, ideaţie incoerentă”).

AGONIA

• agon (luptă, competiţie);

• stadiu ireversibil dintre viaţă şi moarte;
• amestec de fenomene vitale şi tanatologice (organismul nu se mai comportă ca un tot unitar);
• ca durată poate fi: scurtă (minute) sau lungă (ore şi/sau zile);
• clinic: aparent lucidă, cu delir sau un aspect alternant între stări lucide și delirante;
• se produce reducerea funcțiilor de relație ale organismului, urmate de imobilitate totală,
dispariția progresivă a simțurilor, scăderea temperaturii etc.;
• dg. diferențial: cu starea comatoasă care, în funcție de gradul ei clinic poate fi reversibilă și
funcțiile vitale sunt normale aproape de normal;
• importanță: validitatea actelor, responsabilitate.
 TANATOCRONOLOGIA

Moartea clinică Moartea biologică (reală)

• durează 5-6 minute; • succede primei etape;

• în unele condiții, mai • ireversibilă;
poate fi readus la viață • distrucțiile celulare sunt
prin mijloace de grave, incompatibile cu
reanimare specifice și în viața.
funcție de cauza morții;
• nu a fost depășită
rezistența la anoxie a
cortexului cerebral.
TANATOCRONOLOGIA – diagnostic diferențial

• reducerea la minim a funcțiilor vitale (respirație,

Moartea aparentă circulație) – funcții ce nu pot fi decelate la un
examen medical obișnuit.

• echivalentă cu o comă depășită;

Viața vegetativă • sunt menținute spontan respirația și circulația, dar
funcțiile cerebrale sunt nule, moarte.

• moarte cerebrală;
Supraviețuirea
• respirația și circulația sunt menținute cu ajutorul
artificială aparaturii medicale speciale.
TANATOCRONOLOGIA – semnele morții reale

JURIDIC, declararea morții unui individ uman

este un act de mare responsabilitate

Criterii de stabilire a morţii

• stare vegetativă persistentă (moartea socială) – distrugerea

cortexului / persistă funcţiile trunchiului cerebral;
• moartea trunchiului cerebral;
• moartea întregului creier (moartea cerebrală).

Manifestări şi modificări instalate la cadavru

• modificări cadaverice precoce (timpurii);

• modificări cadaverice tardive (târzii).
Semne de moarte precoce

 Poziţia şi aspectul general al cadavrului (decubit dorsal, musculatura flască,

pielea - paloare ceroasă şi elasticitate pierdută (cel mai caracteristic semn),
degetele mâinilor în semiflexie, vârfurile picioarelor sunt rotate lateral, facies
- inexpresiv şi imobil (în cazul morţilor rapide, se păstrează ultima atitudine
avută în timpul vieţii)
 Oprirea respiraţiei
 Oprirea circulaţiei
 Abolirea reflectivităţii - muşchi flasci, reflexe absente (reflexul corneean
dispare ultimul)
 Modificări oculare
 Suspendarea activităţii cerebrale (EEG izoelectric)
TANATOCRONOLOGIA – modificări cadaverice
semitardive

răcirea cadavrului

deshidratarea

lividităţile cadaverice

rigiditatea cadaverică

autoliza
TANATOCRONOLOGIA – răcirea cadavrului

Cadavrul se comportă faţă de mediul în care se află ca un corp fizic inert,

pierzând căldura prin cele 3 fenomene clasice:
• iradiere;
• convecţie;
• conducţie.

Pierderea căldurii depinde de o mulţime de factori:

• temperatura mediului ambiant;

• constituţia morfologică (grosimea panicului adipos);
• cauza de deces;
• curenţii de aer;
• umiditate;
• caracteristicile îmbrăcămintei;
• condiţiile de conservare.
TANATOCRONOLOGIA – răcirea cadavrului

În absenţa altor date suplimentare, se consideră:

• răcirea se face cu 1oC pe oră la temperatura ambientală de 15oC, în
primele 4 ore de la deces, iar apoi răcirea făcându-se cu aproximativ
2oC pe oră de la exterior la interior;
• Echilibrul termic se realizează în 10-20 ore.

Importanţa medico-legală:
• ajută la stabilirea realităţii morţii;
• ajută la stabilirea datei morţii.
Răcire cadaverică
 Scăderea progresivă a temperaturii corporale a cadavrului determinată de oprirea circulaţiei şi
metabolismului şi de pierderea de căldură în mediu prin:
 Convecţie/ conducţie/ iradiere

 începe de la suprafaţa cadavrului şi este mai accentuată la nivelul părţilor descoperite.

 tatantometrul – un termometru special cu lungime de 25 cm şi o scală de temperatură între 0
şi 50oC (intrarectală, vaginal, subhepatic)
 cu mâna prin comparaţie între regiunile descoperite şi cele acoperite
 temperatură centrală <= 20oC confirmă decesul (după 10-12 h)
 pierderi de căldură (18-20oC): aprox. 1o C/h în primele ore şi cu 2oC/h în următoarele ore
Răcire cadaverică
Influenţată de:
 cauza morţii: factori acceleratori – boli care au evoluat cu hipotermie (boli cronice,
hemoragii), insuficienţă cardiacă congestivă, şoc, epuizarea glicogenului, spânzurare; factori
inhibitori (creşterea temperaturii postmortem) – boli febrile, convulsivante, tetanos,
sepsis,insolaţie, hemoragii cerebrale (în special cea pontină care determină dereglarea
termoreglării), intoxicaţii (cu stricnină – care determină generarea musculară a unei cantităţi
mari de căldură antemortem, cu alcool, nicotină, CO)
 relaţia cadavru-mediu: factori acceleratori – mediul rece/ bun conducător termic (apă rece,
săracă în subst minerale), absenţa îmbrăcăminţii; apa bogată în substanţe minerale (ape
reziduale) încetinesc răcirea.
 Raportul suprafaţă/masă corporală (copii)
 Constituţia (adipozitatea)
Importanţa medico-legală:
estimarea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
TANATOCRONOLOGIA – deshidratarea cadaverică

Deshidratarea este rezultatul:

• încetării circulaţiei sangvine;
• acumularea sângelui şi lichidelor în părţile cele mai de jos ale
cadavrului;
• evaporarea apei din straturile pielii superficiale.

Obiectivare:
• procesul începe la nivelul mucoaselor externe;
• pielea se usucă, se întăreşte luând o nuanţă gălbuie, apoi brun
maronie (“pergamentare”);
• globii oculari în înmoaie, iar în dreptul pupilei la 6-8 ore apare o
pată albicioasă (Liarche).

Importanţă medico-legală
• ajută la stabilirea realităţii morţii;
• are valoare redusă în stabilirea datei morţii.
Deshidratarea

 Consecinţa opririi circulaţiei (hipostaza) şi evaporării apei din straturile

superficiale ale pielii.
 pergamentare: zonă uscată, întărită, cartonată, uneori uşor depresionată,
de culoare gălbuie iniţial, apoi brun-verzuie.
 se instalează mai rapid la nivelul regiunilor cu strat cornos mai subţire
(buze, vârful degetelor, scrot) şi la nivelul leziunilor traumatice
(excoriaţii, plăgi – cu apariţia PLĂCILOR PERGAMENTARE)
 produse postmortem în urma manipulării cadavrului – PLĂCI
PERGAMENTATE.
Deshidratarea
 buzele - aspect zbârcit, aspre, cu tentă închisă de culoare
 corneea - opacifiată, cu depozite din epiteliu corneean descuamat, ramolit şi cu
presiunea intraoculară în scădere (0 la 24 h postmortem)
 fanta palpebrală întredeschisă: unghiul extern al ochiului - zone triunghiulare,
ovale sau circulare (pete Liarche) → unghiul intern → confluează → arc cu
concavitatea intern.

 scădere ponderală: la temperatură de 18oC şi umiditate de 15% - aprox 10kg/24h

(adult), 300-400g (nou-născut).
Importanţa medico-legală:
 nu are importanţă în estimarea datei morţii
 TANATOCRONOLOGIA – lividităţile cadaverice

Consecinţa:

• opririi circulaţiei;
• Culoare liliachie, vânătă.

Evoluează în trei stadii distincte:

• hipostaza (durează circa 2-16 ore) – apariţia lor izolată, dispar la digitopresiune – dacă poziţia
cadavrului este schimbată, ele vor dispărea din vechea regiune declivă, şi apar în noua zonă declivă;
• difuziunea (se instalează la circa 16-24 ore de la moarte) – lividităţile cadaverice încep să conflueze,
iar la digitopresiune coloraţia lor păleşte, dar nu dispare;
• imbibiţia (apare şi se manifestă după aproximativ 24 de ore de la deces) – sângele fluid a părăsit
vasele de sânge în cea mai mare parte, hemoliza este terminată, iar ţesuturile adiacente vaselor este
îmbibat cu sânge – petele cadaverice au culoare negru-violacee şi nu dispar la digito-presiune.
TANATOCRONOLOGIA – lividităţile cadaverice

Importanţă medico-legală:
• sunt cel mai sigur şi mai precoce semn al instalării morţii;
• oferă câteva informaţii privind timpul scurs de la deces, pe baza
celor trei stadii evolutive şi numai în primele 24 ore;
• sunt un indicator al poziţiei cadavrului şi al modificărilor de poziţie
ale acestuia;
• au o valoare orientativă despre cauza morţii, deoarece culoarea
lividităţilor poate avea aspecte particulare în raport cu aceasta.
Lividităţi cadaverice
 zone de culoare roşie/roşu-violacee (cel mai frecvent) - pe părţile declive ale cadavrului ← oprirea circulaţiei
şi acumulării sângelui în vasele din regiunile declive sub acţiunea gravitaţiei.
 nu apar pe zonele de compresiune cu planul subjacent şi în zonele comprimate de diverse obiecte de
îmbrăcăminte (guler, curea etc.)
 3 stadii
 HIPOSTAZA - 2-16 h
 Dispar la digitopresiune, îşi modifică localizarea
 Secţiune – ţesuturi albicioase cu picături de sânge din vase, se spală cu apă
 DIFUZIUNE - 16-18 h
 Pălesc la digitopresiune, apar şi în noile zone declive
 Secţiune – ţesuturi roşu-închis, se spală cu apă
 IMBIBIŢIE - > 18 h
 Nu pălesc la digitopresiune, nu îşi schimbă localizarea
 Secţiune – ţesuturi îmbibate cu sânge, se spală cu apă
Lividităţi cadaverice
 Diagnosticul diferenţial cu ECHIMOZA.
 prin incizare şi spălare:
 cheguri sanguine aderente, nu dispar la spălarea cu apă.
 prin examen microscopic:
 infiltrat hemoragic în ţesuturile subjacente.
 apare pe orice regiune a corpului, proeminentă (datorită sângelui acumulat şi
reacţiei inflamatorii pasive), contur slab definit, iar culoarea variază în funcţie de
vechime
Lividităţi cadaverice
Cazuri particulare:
 cu debut rapid (1-2 h) în septicemii, asfixii, mediu cald, intoxicaţii cu substanţe methemoglobinizante (puncte
albastru-negricioase/cafenii)
 cu debut lent în intoxicaţia cu stricnină; în cazul unor anemii, hemoragii sau caşexii, lividităţile sunt roşii
palide sazu absente
 culoare caracteristică
 roşu-carmin în intoxicaţia cu cianuri, CO
 roşu-aprins în cazul cadavrelor îngheţate (după dezgheţare devin vinete)
 galbene în intoxicaţia cu clorat de potasiu.
Importanţa medico-legală:
- cel mai precoce şi mai sigur semn de moarte reală;
- indică poziţia cadavrului;
- culoarea şi aspectul pot avea valoare orientativ diagnostică;
- estimarea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
TANATOCRONOLOGIA – rigiditate cadaverică

Consecinţa:
• încetării metabolismului;
• scăderii rezervei de ATP din muşchi.

Evoluează în trei stadii distincte:

• instalarea (în circa 2-4 ore după moarte) – rigiditatea poate fi învinsă uşor
dar ea se reinstalează – cuprinde mai rapid muşchii mimicii şi cei ai
articulaţiilor mici;
• etapa de stare (durată de 14-24 ore postmortem) – generalizarea rigidităţii,
atât la musculatura striată, cât şi la cea netedă;
• etapa de rezoluţie – sau de dispariţie, debutează la 1-2 zile după moarte.
Importanţă medico-legală:
• ajută la stabilirea realităţii morţii;
• ajută la stabilirea datei morţii;
• dă indicii şi asupra cauzei morţii.
Rigiditatea cadaverică

 întărirea muşchilor, scăderea plasticităţii şi elasticităţii şi creşterea tensiunii lor, după

o perioadă de relaxare musculară de 1-2 h.
 apare datorită scăderii ATPului muscular
 85% din valoarea normală - debutului instalării rigidităţii
 15% din valoarea normală - rigiditatea este generalizată.
 evidenţierea rigidităţii - prin imprimarea unor mişcări de flexie-extensie în articulaţii.
Rigiditatea cadaverică
 3 etape:
 INSTALARE (2-6 h) – dacă este învinsă, se reinstalează
 în sens cranio-caudal (legea Nysten) sau simultan la toţi muşchii cu evoluţie rapidă la
nivelul muşchilor mici (Schapiro); visceral – cordul !
 caşectici, anemici, poziţie Trendelenburg în sens invers (opusul legii Nysten)
 ETAPA DE STARE (GENERALIZARE) (14-24 h) - dacă este învinsă, nu se mai
reinstalează
 toate grupele musculare; visceral - arterele mijlocii (golite de sânge)
 ETAPA DE REZOLUŢIE (1-2 zile → 3-7 zile) - dacă este învinsă, nu se mai
reinstalează
 în aceeaşi ordine în care s-a instalat.
Rigiditatea cadaverică
Influenţată de:
 instalare lentă: temperatură scăzută şi hipertrofie musculară cu intensitate crescută şi durată lungă, în intoxicaţii cu
intensitate scăzută şi durată scurtă.
 instalare rapidă: activitate musculară intensă - intensitate crescută, hipotrofie musculară - durată scurtă, intensitate
scăzută, carbonizare, electocutare - durată lungă, intensitate crescută (nu poate fi învinsă).
Cazuri particulare:
 Spasm cadaveric - hipercontractilitate intravitam; afectează exclusiv musculatura voluntară, păstrează atitudinea pe
care victima o avea inaintea decesului
 decapitarea, zdrobirea craniului, leziunile diencefalice/ bulbare/ medulare grave, fulgeraţii sau dureri violente în
ulcerul perforat
 Absenţa rigiditaţii membre edemaţiate sau paralizate / la nivelul cordului (miomalacie, miocardoscleroză,
insuficienţă cardiacă decompensată).
 Înţepenirea musculaturii la temperaturi înalte temperaturi mai mari de 70-75 oC (coagularea proteinelor musculare);
„poziţia de pugilist” - scurtarea marcată a muşchilor.
 Înţepenirea musculaturii la temperaturi scăzute temperaturi mai mici de -5oC (îngheţarea fluidelor din corp şi
solidificarea grăsimilor) → aspect rigid (dispare la introducerea cadavrului în mediu încălzit)
Vă mulțumim!