Conflictul in scoala –Convingeri si

stiluri de abordare  
 Conflictul

 A făcut obiectul celor mai diverse ramuri ale

ştiinţei , iar datorită complexităţii a determinat
studierea sa în manieră mono-, multi- şi mai ales
interdisciplinară.
 Văzut ca iniţiator al schimbării, devine o sursă de
educaţie, o oportunitate care trebuie studiată
pentru a fi fructificată în şcoală.
 Scopul demersului ştiinţific
 Prin această lucrare doresc să analizez câteva
experienţe în domeniul managementului conflictelor
în şcoală în vederea realizării unui ghid pentru
consilierea adolescenţilor în scopul rezolvării paşnice
a acestora, destinat profesorilor consilieri
psihopedagogi, dar şi diriginţilor .
Modele teoretice promovate în programele
de rezolvare a conflictelor în şcoală
Experienţele internaţionale în educaţia
pentru rezolvarea conflictelor în şcoală pot
fi grupate în patru abordări fundamentale:
 abordarea curriculară,
 programele de mediere,
 abordarea paşnică la nivelul clasei,
 abordarea paşnică la nivelul întregii şcoli.
 Abordarea curriculară a proceselor
 este o introducere în educaţia pentru
rezolvarea conflictelor, caracterizată prin
acordarea unui timp specific învăţării
abilităţilor şi principiilor fundamentale,
precum şi uneia sau mai multor proceduri
de soluţionare de probleme în cadrul unor
cursuri separate sau incluse în lecţiile
zilnice/săptămânale.
 Abordarea programului de mediere
 antrenează indivizi selectaţi (adulţi şi copii)
în dobândirea principiilor şi abilităţilor
fundamentale ale rezolvării conflictelor şi
ale medierii, cu scopul de a pregăti
persoane ce pot juca rolul de terţă parte
neutră pentru a-i ajuta pe disputanţi să
găsească o soluţie.
Abordarea paşnică la nivel de clasă /
la nivelul întregii şcoli
 este o metodologie care include formarea elenilor,
respectiv a fiecarui membru al comunităţii
şcolare- bibliotecari, profesori, consilieri, elevi,
directori şi părinţi, pentru dobândirea abilităţilor,
principiilor şi unora dintre procesele
fundamentale de rezolvare a conflictelor.
Educaţia în acest sens este încorporată în
programa şcolară şi în strategiile de management
al clasei sau al şcolii.
Modele teoretice promovate în programele
de rezolvare a conflictelor în şcoală

 programele tradiţionale de tip ,, Peer

mediation” ,
 medierea transformativă,
 medierea bifocală.
 Peer mediation
 program creditat ca promotor al îmbunătăţirii
autocontrolului, responsabilităţii, încrederii în sine
şi cunoştinţelor academice ale elevilor ;
 se bazează pe structura rezolvării de probleme
(rezultate din competiţia între interesele
participanţilor);
 scopul: a-i ajuta pe elevi să rezolve conflictele
apărute între ei;
 practicarea unei bune medieri este numai o
chestiune de identificare a problemelor, de găsire a
opţiunilor şi de convingere a părţilor să se ajună la
un rezultat .
 medierea transformativă
 abordare alternativă, mai interactivă;
 conflictul reprezintă o criză în interacţiunea
umană, în timpul căruia, atitudinile negative se
alimentează reciproc, iar sentimentele de
slăbiciune şi de focalizare pe propriile nevoi sunt
intensificate;
 scopul: transformarea conflictului într-o
interacţiune constructivă;
 acest model a fost experimentat mai întâi în
programul The PAZ (Peace from A to Z) Peer
Mediation Program .
 medierea bifocală

 alternativă rezultată din combinarea

modelului transformativ şi a celui de
rezolvare a problemelor
 Proiecte naţionale
 Strategia MECT cu privire la reducerea
fenomenului de violenţă în unităţile de
învăţământ preuniversitar ;
 Tinerii împotriva violenţei (realizat cu finanţare
POSTDRU);
 Medierea conflictelor în şcoală
 Impactul programelor educative
pentru rezolvarea conflictelor
Rezultatele studiilor dovedesc că:
 sunt necesare;
 au impact asupra abilităţilor elevilor de a-şi
controla propriile conflicte constructiv;
 ar trebui să existe nu doar ca entităţi solitare, ci ca
o parte integrantă şi importantă a unui program de
rezolvare a conflictelor în toate şcolile.
 Provocări
 promovarea unor site-uri;
 selecţia şi relevanţa materialelor care pot fi
accesate;
 direcţionarea către programe cu scopuri similare
care nu pot fi racordate la reţea, dar care oferă
informaţii viabile;
 centralizarea şi monitorizarea tuturor informaţiilor
postate, evaluarea şi diseminarea ,,bunelor practici”;
 formarea formatorilor.
 CERCETARE PROPRIE PRIVIND
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR
DINTRE ELEVI

 Obiectul cerectării îl constituie obţinerea unor

date şi informaţii de la elevii de liceu, cadre
didactice şi părinţi, în vederea fundamentării
unor propuneri şi sugestii pentru îmbunătăţirea
relaţiilor dintre elevi, precum şi realizarea unor
proiecte, planuri personalizate de mediere a
conflictelor între elevi, utile profesorilor şi
consilierilor şcolari.
Scopul cercetării

 Identificarea reprezentărilor profesorilor şi

ale elevilor despre posibilităţile specifice
şcolii de prevenire şi gestionare a
conflictelor apărute în şcoală.
 Obiectivele cercetării
   identificarea tipurilor de conflicte apărute în
şcoală;
 identificarea şi sistematizarea reacţiilor pe care
le generează implicarea elevilor în conflicte
 cunoaşterea reprezentărilor elevilor raportate la
cauzele conduitelor agresive/ violente ale elevilor
şi ale profesorilor;
 analiza opţiunilor elevilor pentru o anumită
categorie de ,,rezolvitori de conflicte”;
 evaluarea diferenţelor date de gen , vârstă şi de
frecvenţa implicării adolescenţilor în conflicte;
 analiza reprezentărilor tinerilor investigaţi cu privire
la ,,portretul elevului- mediator”;
 informarea adolescenţilor cu privire la problematica
conflictelor şi a medierii acestora.
 Ipotezele cercetării
1. conflictele cel mai des întâlnite în şcoală au loc între
elevi;
2. ponderea elevilor care reacţionează agresiv la
conflict este foarte mare;
3. genul influenţează modul în care elevii reacţionează
la conflict;
4.  elevii preferă să apeleze la colegi de vârstă apropiată
pentru a-i ajuta să-şi rezolve conflictele;
5. vârsta subiecţilor influenţează opţiunea pentru un
mediator de conflicte adult sau covârstnic.
Metode şi instrumente folosite
 Analiza documentară
 Interviul semi- structurat
 Observaţia la cabinetul de consiliere
 Ancheta prin chestionar
 Analiza statistică a rezultatelor
PROIECTUL -CONFLICTUL IN SCOALA ÎN
ŞCOALĂ
 este destinat elevilor care doresc să devină
mediatori pentru covârstnici, şi să fie formaţi
formaţi în domeniul comunicării nonviolente,
dezvoltării EQ, medierii conflictelor;

 cuprinde un ,,Ghid de formare a elevilor-

mediatori” cu proiecte de activităţi de consiliere
care poate fi utilizat de profesorii consilieri
psihopedagogi, dar şi de diriginţi .
 Formarea elevilor ca mediatori
 Programul de formare este conceput ca unul mai
puţin teoretic şi mai mult practic-aplicativ;

 elevii învaţă şi exersează în acelaşi timp cum să

soluţioneze conflictele apărute între colegii lor,
dar şi cum să facă faţă unui conflict personal;
 CONCLUZII
 Adolescenţii sunt conştienţi că nu reacţionează
pozitiv la conflict, dar nu ştiu ce alte
comportamente să adopte pentru a ieşi totuşi, în
avantaj.

 Educaţia pentru rezolvarea conflictelor furnizează

tinerilor abilităţile şi strategiile necesare pentru a
găsi alternative la comportamentele auto-
distructive sau violente în confruntările
interpersonale sau intergrup.
 CONCLUZII
 Adolescenţii pot deveni mediatori eficienţi .

 Rezolvarea conflictelor între adolescenţi nu se

poate rezuma doar la asistarea unor momente de
alegere a unor strategii de intervenţie sau de
exersare a medierii.

 Domeniul medierii între elevi necesită încă multe

cercetări.