Dermatozele alergice

Motto:
,,Înţelepciunea este pentru
suflet ceea ce sănătatea
este pentru trup”

Francois de La Rochefoucauic
 Planul lecției
• Dermatita de contact. Etiologia, clinica, tratamentul şi
profilaxia.
• Dermatita alergică, tabloul clinic şi tratamentul.
• Eczema, noţiuni generale, clasificarea, tabloul clinic şi
tratamentul.
• Urticaria, etiologia, clinica, tratamentul şi profilaxia.
• Neurodermita. Etiologia clinica, tratamentul general şi
topic.
• Toxidermiile, tabloul clinic şi tratamentul.
 DERMATOZE ALERGICE
DERMATOZE ALERGICE

Sub
Subnumele
numeledededermatoze
dermatozealergice
alergicesesedesemneaza
desemneaza
ooserie
seriededeafectiuni
afectiunicutanate
cutanateproduse
produseprin
prin
"sensibilizarea" organismului față de anumite
"sensibilizarea" organismului față de anumite
substanțe
substanțeexo-sau
exo-sauendogene.
endogene.
Din grupul de dermatoze fac parte :

Dermatite
Eczema
Toxicodermii
Neurodermita
Urticaria

Dermatita atopică
Prurigo-ul, Prurit
 Dermatita
Dermatita este o inflamatie a
pielii, caracterizată printr-o
multitudine de simptome.

• hiperemie
• prurit
• papule
• vezicule
• cruste
Clasificarea dermatitelor :

Dermatite primară
sau de contact
Dermatite alergice de
contact

Dermatite
medicamentoase

Dermatite
profesionale
 Dermatita de contact 
este o afecţiune cutanată inflamatorie apărută după contactul pielii cu
anumite substanţe chimice, numite alergene.

• Dermatita de contact se dezvoltă pe

locul atingerii pielii cu excitanţi şi nu
se răspândeşte în afara acestor limite,
focarele sunt bine delimitate.

• Localizare:pielea mâinilor, feţei,

gâtului.

• Dermatita de contact dispare la

încetarea contactului cu excitantul
 Dermatita alergică
Dermatita alergică apare la bolnavii cu o sensibilizare sporită la dieriți
alergeni.

Obiectiv
eritemul, edemul, elementele papuloase şi veziculare
Localizarea
 suprafeţe expuse acţiunii alergenului -mai des - dosul palmelor, faţa, obrajii,
gâtul
 mai rar - membrele inferioare, antebraţele, braţele.
 deseori procesul capătă o tendinţă spre diseminare şi pe suprafeţele acoperite
ale tegumentului.
Contactul repetat cu alergemi duce la transformarea dermatitei alergice în eczemă .
Eczema
 Eczema
este o reacţie cutanată alergică, provocată de agenţii endogeni şi exogeni,
se manifestă prin eritem, edem, veziculaţie, zemuire, formarea crustelor cu descuamaţie,
însoţite de prurit, având tendinţa la extindere şi cronicizare.

Clasificare

• Acută
După • Subacută
evoluţie • Cronică

• Micotică
• Varicoasă
După • Paratraumatică
cauze • Profesională
• Seboreică
• Infantilă
Din
punct • Vulgară
de • Papulo-veziculoasă
vedere • Numulară
clinic
• Factori cauzali:
 predispoziţia congenitală (diateza Etiopatogenia
atopică, seboreica)
 tulburările endocrine, eczemei
neuropsihice, digestive,
 carenţe de vitamine.
• Dintre factorii locali fac parte:
 uscăciunea pielii -xerodermia
 staza venoasa -varicele
 hiperhidroza
 seboreea
• alergenii prin contact direct
 substanţele iritante (alcaline, acizi,
solvenţi, detergenţi, cosmetice,
coloranţi, sucuri de plante)
 din mediul profesional (diferite
preparate medicamentoase,
substanţe de cauciuc, săruri de
nichel, cobalt).
 CLASIFICAREA
I. DUPĂ EVOLUŢIE
Eczema acută, când apare brusc, fiind insoțită
de un prurit accentuat, eritem intens, edem si
veziculație
Eczema subacută- în care veziculația și
exsudația este mai redusă,
Eczema cronica evolueaza de obicei sub forma
de izbucniri succesive, predominând eczema
uscată si uneori lichenificarea.

II. FORME CLINICE

Cele mai cunoscute forme ale eczemei sunt:
•eczema vulgara,
•eczema papulo-veziculoasa
•eczema numulara.
 Eczema vulgară

Localizarea:
• pe membre, bilateral simetrice,
• în regiunea cervicală şi genitală la
nivelul plicelor, mai rar pe trunch.

Subiectiv:
• prurit mai ales noaptea.
• senzaţii de arsură, de usturime.

Obiectiv:
• vezicule mici punctiforme cu conţinut
clar
• suprafeţe erozive punctiforme,
zemuind în picături de rouă
• cruste cruste gălbui, uşor detaşabile
• suprafaţă roşie, lucitoare, acoperită
de un epidem subţire lucios
• scuame fine
 Eczema papulo-veziculoasa

Obiectiv

• erupție
diseminată
papulo-
veziculoasă
grupată sau
izolată, cu baza
eritematoasă
puțin reliefată

• vezicula mică,
se transformă
în crustă
punctiformă
Eczema numulară
Localizarea:
• dosul mâinilor şi
picioarelor,
• mai rar în regiunile
pielii capului,
glandelor mamare,
plicilor
    
Obiectiv
• plăci eritematoase
ca o monedă,
• marginile bine
delimitate suprafaţa
acoperită de
vezicule
 Tratamentul general
• Se înlătură cauzele ce a provocat boala.
• Dietoterapia- regim lactovegetarian,
lipsit de produse alimentare
iritante,greu digerabile
 se evită
 băuturile alcoolice
 căldura,
 eforturile fizice
 factorii emoţionali
 sărăturile, brânzeturile
 peştele, carnea conservată, ouăle.

Se indică de asemenea tratamentul

afecţiunilor interne: hepatice,
tulburările digestive, metabolice, endo­
crine.
 Tratamentul
• antiinflamatorii
• hiposensibilizante
• sedative
• antihistaminice
• hormoni steroizi
 Toxicodermiile
Toxicodermiile este
o inflamaţie acută,
apărută în urma
acţiiunii iritantului
întrodus
înorganizm
parenteral, enteral
sau inhalator
 Principala manifestare a toxicodermiei este erupţia polimorfă
Acesta poate fi urticarian (asemănător cu urmele lăsate pe piele de
urzică), veziculos, eritemo-scuamos sau peteşial (pete mici roşii).
Manifestările
 Toxicodermii provocate:
de vaccinuri şi seruri curative -erupţiei urticariene,
provocate de preparatele arsenului - pete eritematoase limitate,
hiperpigmentarea mameloanelor, a pielii din regiunea
inghinală şi genitală. Ele persistă un timp îndelungat şi se
vindecă greu.
Tratamentul
 suprimarea urgentă a
medicamentelor
 dietă lacto-vegetariană
 terapia de infuzii cu remedii
purgative şi diuretice
 terapia hiposensibilizantă

 Se recomandă electroforeză
 inductotermie
 electrosomn
 magnetoterapia
 darsonval
 băi curative cu nămol.
 Neurodermita
Este o boală cutanată cronică recidivantă
inflamatorie, care se manifestă prin prurit intens,
erupţii papuloase şi o lichenizare pronunţată.
 Patologia
Evoluţie sezonieră:
vara-se ameliorarea şi
acutizarea iarna

Cauza -dereglările
neuroendocrine şi
reacţiile alergice

La mulţi pacienţi cu neurodermită

se remarcă o sensibilizare sporită
faţă de antibiotice şi alte
medicamente, la fel şi faţă de unele
produse alimentare .
 Simptome
• • Prurit tegumentar pe o zona limitata;
• Aspectul scuamos si ingrosat al pielii;
• Zone aspre, denivelate, fiind mai rosii sau mai intunecate fata
de restul pielii.
• Localizarea: la o singura zona de la nivelul gatului, articulatia
mainii, bratului, coapsei sau gleznei.
• Uneori neurodermita afecteaza zona genitala-vulva sau scrotul. 
Tratament
• constă în evitarea stresului emoţional, care are
un rol important în declanşarea şi întreţinerea
bolii.
• se recomandă:
• —dietoterapia- excluderea alergenilor alimentari,
medicamentoşi şi de anturaj,
• —asanarea focarelor cronice de infecţie,
• —un regim igienic raţional,
• —sedative şi psihoterapie în combinare cu doze
nu prea mari de hormoni corticosteroizi cu o
reducere lentă a dozei ulterioare (prednisolon,
dexametason)
• —electrosomnul în combinare cu hipnoza,
preparatele de brom, valeriana
• —neuroplegice (andaxina, trioxazina, elenium,
librium, seduxen, meprotan),
• —ganglioblocatori (nanofină, aminazină,
hexoniu, hexametoniu etc),
• —antihistaminice antipruriginoase
• —vitamine din grupul B, PP,A .

• Neurodermita este o afecţiune nevindecabilă.

 Tratament
Sistemic
• sedative Local
• hiposensibilizante • se aplica pomezi cortizonice (de
• antihistaminice preferat sub pansament ocluziv)

• în leziunile vechi keratolitice,

reductoare (Acid salicilic 1-3%, Ichtiol
1-2%, Gudroane 2-3%, Cignolin 0,1-
0,5%, Diprosalic, Locacorten).

• la o lichenizare se injectează
intracutanat emulsie de
hidrocortizon
 Urticaria
Urticaria este o reactie alergica a organismului,
exteriorizata pe tegumente, sub forma de placi
rosii, reliefate (ca placardele provocate de
urzica), pruriginoase (dand mancarimi); sunt
insotite de o stare de neliniste, agitatie,
insomnie, senzatia de arsura la nivelul
tegumentelor.
 Tot ceea ce este alergen
poate determina
urticaria, insa cele mai In zilele noastre urticaria
frecvente cauze ale este frecvent intalnita
Cauzele urticariei sunt
urticariei: urmatoarele:

medicamente -  la unii copiit aproape toate medicamentele pot

provoca urticarie;
consumul de oua, fructe, nuci, alune si moluste (alte alimente pot
provoca uneori urticarie la copii, dar nu si la adulti);
infectii virale;
cancer, leucemie;
intepaturi de insecte;
boli autoimune;
disproteinemii;
expunere la frig, caldura, solutii apoase sau lumina soarelui;
coloranti si conservanti alimentari;
contactul cu animale, in special pisici.
Intertitlu: Factori de risc
Printre factorii de risc se numara:
teren alergic (antecedente personale de alergii);
un istoric familial de alergii;
stresul.
Atentie: urticariile sunt alergii extrem de periculoase, in cazul celor
acute, de exemplu edemul Quincke, poate aparea edemul glotic care
genereaza decesul.
 Tipuri de urticarie

Urticaria acuta persista intre 12 si 24

de ore si cunoaste doua forme:
alergica, ale carei cauze
declansatoare pot fi intepaturile de
insecte, alunele, nucile, crustaceele,
medicamentele, si nealergica,
declansata de medicamente sau
alimente.

Urticaria cronica persista cel putin 6

saptamani, iar evolutia acestei forme
este foarte periculoasa deoarece
poate determina complicatii ce pot fi
fatale.
 Tabloul clinic:
În funcţie de culoarea elementelor eruptive se distinge:
urticaria roşie, albă, hemoragică, confluentă, buloasă, gigantă.
Urticaria se constituie din placa urticariană și elemente eruptive.
Elementul eruptiv este alcătuit din urtici sub formă de plăci neregulate ,
eritematoase, palide la centru, cu aspect de porţelan, de consistenţă elastică,avînd
o suprafaţă plană, aplatisată,la periferie o zonă îngustă eritematoasă.
Localizare:
• Trunchi;
• Mucozitati;
• Extremitati;
• Pe pleoape,buze,
• Regiunea genitala.

• La nivelul palmelor,pielii capului apar

papule de dimensiuni mici
pruriginoase, insotite de senzatii
dureroase, arsuri, furnicaturi care
dezvolta insomnii si iritabilitate.
Metode de tratament în urticarie:
Bolnavii de urticarie pot lua masuri si acasa inainte de a ajunge la medic:  ei
trebuie sa evite medicamentele (inclusiv aspirina, laxativele, vitaminele)
eliberate fara prescriptie medicala, baile sau dusurile fierbinti si sa evite
lenjeria intima stramta – orice iritare a pielii poate duce la aparitia de noi
episoade.

Tratamentul general
în stări severe injectii
efedrină, epinefrina sau
adrenalina
corticosteroizi
antihistamine
hiposensibilizante
(edem angioneurotic alergic) se caracterizeaza prin

Edemul
tumefactii edematoase la nilul fetei, pe buze si pleoape,
organele genitale, de culoarea pielii normale sau
palide, care apar brusc, dramatic si dispar rapid.
Quincke
Mucoasele buzelor, palatului, farin-gelui pot fi
interesate producind fenomene respiratorii (dispnee,
senzatie de sufocatie).

Localizarea pe mucoasa digestiva

produce dureri abdominale, diaree.
Bolnavii nu acuza prurit la nilul
leziunilor cutanate.
Agentii etiologici pot fi alimentari
(crustacee, unele fructe, conserve,
sulfamide, anestezice locale),
infectiosi (streptococ, stafilococ,
enterococ, coli).
Tratamentul

adrenalina
corticoterapie (prednison)
antihistaminice (tagyl,
romergan, clorfenoxamina,
feniramin, nilfan),
hiposensibilizante
 În cazurile febrile, cu
etiolgie infectioasa se
administreaza antibiotice
 Dermatita atopica
reprezinta o afectiune cutanata
inflamatorie, care creeaza o senzatie
intensa de prurit (mancarime), cu
evolutie cronica.
Dermatita atopica afecteaza in mod
caracteristic prima copilarie dar poate
debuta la toate grupele de varsta. 60
% din cazuri apar inainte de primul
an de viata si, pana la 85 % din
cazuri, debuteaza pana la 5 ani.
Se apreciaza ca 10 - 20 % dintre copii
si 1 - 3 % dintre adulti sufera de
dermatita atopica iar prevalenta bolii
este in continua crestere mai ales in
tarile dezvoltate.
 Cauzele:

Dermatita atopica este considerata o afectiune multifactoriala, a carei


expresie clinica depinde de interactii complexe :
predispozitie ereditara (70 % din pacienti au un istoric familial de

atopie)
bariera cutanata alterata functional (datorita unor tulburari ale

metabolismului lipidic epidermic)
anomalii imunologice

factori neuroendocrini

o serie de factori declansatori sau agravanti ai leziunilor cutanate

Dintre factorii care pot cauza dermatita atopica, cel mai frecvent sunt

incriminati :
factori alimentari - lapte de vaca, oua, alune, arahide, soia, grau,

peste, fructe de mare
aeroalergeni - acarienii din praful de casa

agenti infectiosi - Staphylococcus aureus, Pytirosporum ovale

factori de contact - agenti de curatare ce contin alcool, substante care

usuca pielea (astringente), parfumuri, detergenti si sapunuri dure
imbracaminte stramta si abraziva din lana sau materiale sintetice

factori fizici - temperaturi extreme

stressul emotional

 Formele clinice

Dermatita atopică infantilă

Dermatita atopică juvenilă

Dermatita atopică a adultului

 Manifestări clinice:

Simptomul primar si
dominant al dermatitei
atopice este pruritul.
Pruritul determina fecvent
insomnii , iritabilitate.
Caracteristica clinica o
reprezinta tegumentele
uscate (xerotice).
• Dermatita atopică
infantilă:
– Debut după luna a 3-a
de viaţă
– Localizare de elecţie: la
nivelul obrajilor
respectând centrul feţei
– Leziuni eritemato-
papulo-veziculoase care
evoluează cu exudaţie şi
se pot suprainfecta
• Dermatita atopică juvenilă:
– În continuarea evoluţiei celei infantile
– Leziuni flexurale (plica cotului, poplitee,
plica pumnului), la nivelul regiunilor
laterocervicale, feţelor dorsale ale
mâinilor şi picioarelor, regiunea cefei
– Aspect de eczemă subacută cu limite flu,
care episodic devine exudativă
• Dermatita atopică a
adultului:
– Aspect de eczemă cronică
lichenificată cu dispoziţie
flexurală dar şi la nivelul
feţei (periorbital, perioral),
toracelui antero-superior,
faţa dorsală a mâinilor
Complicațiile în dermatita atopică
sunt:
complicaţii cutanate bacteriene,
virale, fungice.
Diagnosticul

Trasaturile esentiale pentru stabilirea

diagnosticului de dermatita atopica includ
pruritul si modificarile eczematoase cu un aspect
tipic, legat de varstă si, cu o evolutie cronică sau
recurentă
 Tratamentul
cuprinde evitarea factorilor declansatori ai
leziunilor, controlarea pruritului, suprimarea
inflamatiei, refacerea barierei cutanate si
inlaturarea anxietatii

Schema terapeutica optima pentru un pacient se

stabileste de catre medic in functie de aspectul
clinic al leziunilor, varsta pacientului, patologie
asociata, intolerante individuale, condiții de viață

Mijloacele sistemice de tratament includ agentii

imunomodulatori, corticoterapia sistemica,
antihistaminicele, fototerapia

Principalele componente ale terapiei topice in

dermatita atopica sunt : emolientele,
dermatocorticoizii
 Tratament

• regim igieno-dietetic,
• Tratament
– General:
• antihistaminice,
• corticoterapie
• ciclosporina (cazurile severe),
• imunomodulatoare
– Local:
• Combaterea xerozei cutanate
prin emoliente
• Combaterea inflamaţiei şi
pruritului prin pansamente
umede, corticosteroizi topici
(Elocom)
 Masuri preventive importante
Este importanta pastrarea in spatiile de locuit a temperaturi

constante.

Hainele ce vin in contact direct cu corpul ar trebui sa fie


confectionate din materiale absorbante si neiritante (ideal, din
bumbac); se recomanda ca spalarea hainelor sa se faca cu agenti
de curatare blanzi, neparfumati - in farmacii exista produse
specifice pentru persoanele care sufera de dermatita atopica - iar
clatirea trebuie sa fie minutioasa, pentru eliminarea detergentului
rezidual din materiale.

Se recomanda evitarea materialelor tip lana sau sintetic


Nivelurile ridicate de stress si anxietate se coreleaza cu o scadere

importanta a capacitatii de refacere a barierei cutanate. De aceeea
este important ca pacientii sa isi acorde suficient timp pentru
relaxare si odihna iar vacantele intr-o zona cu clima calda si
uscata au adeseori efecte benefice

Este foarte important sa fie eliminati factorii ce determina


xeroza(uscaciune cutanata), cum ar fi spalatul excesiv. Pielea
trebuie mentinuta emoliata.

Se recomanda folosirea intotdeauna a unor sapunuri blande,

neiritante sau a unor uleiuri de baie neparfumate
Prurigo
 Este o afectiune cutanata
alergica, ce are la baza
sensibilizarea la diversi alergeni:
 alimentari (oua, lapte de vaca,
peste, capsuni, ciocolata
 conservanti alimentari
 infectiosi (focare amigdaliene,
otice etc.)
 parazitari (oxiuroza, giardioza
etc.)
 saliva unor insecte care inteapa
pielea (tantari, purici, plosnite,
capuse)
 mai rar, pneumalergeni sau
alergeni medicamentosi.
Semne si simptome
 Afectiunea consta in aparitia de papule
(proeminente) sau papulo-
vezicule(proeminente si basicute cu continut
lichid) inconjurate de cate o placa
urticariana. In evolutie placile urticariene
dispar in cateva ore, in timp ce papulele
persista iar veziculele se rup prin scarpinat,
formandu-se mici cruste.
 Eruptia poate apare oriunde pe trunchi si
membre, cu exceptia palmelor, plantelor
(talpi), fetei, gatului si regiunii genitale.
De obicei starea generala nu este afectata;
uneori pot aparea insa tulburari digestive,
iar pruritul (mancarimea) violent poate
produce agitatie si insomnie.
 In lipsa tratamentului eruptia evolueaza
cateva saptamani pana la 2-3 luni.
Tratament
Tratamentul are ca prim obiectiv
indepartarea alergenului (regim
alimentar adecvat, tratarea infectiilor si
parazitozelor, indepartarea din mediu a
insectelor etc.). Paralel se trateaza
eventualele tulburari digestive.
Tratamentul patogenic si simptomatic
consta in general in antihistaminice si
sedative, iar in cazurile severe, rezistente
la alte tratamente, se face corticoterapie
sistemica (scurta si in doze medii).
Local se aplica mixturi sau lotiuni
continand substante antipruriginoase
(mentol), hidrocortizon acetat si solutii
antiseptice in cazul suprainfectiei.
Multumesc pentru atenţie!