Volumul 48 / Volume 48 (2022)

THE 48 th
NATIONAL CONGRESS
TOGETHER AGAIN, TOGETHER WITH YOU !
 CUPRINS
PREZENTĂRI ORALE / ORAL PRESENTANTION
PO 1. METABOLISMUL ENERGETIC CELULAR ȘI CONTROLUL GLICEMIC................................................. 5
Vlad Florian Avram1,2, Romulus Zorin Timar1,2
PO 2. REMISIA DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2 PRIN INTERVENȚIE NUTRIȚIONALĂ .............................. 7
Sorina Boariu, Delia Reurean Pintilei, Cureniuc Adrian, Apopei Diana, Ana Maria Meauca,
Anamaria Andrei
PO 3. PREDICTORII SCĂDERII VOLUMULUI ȚESUTULUI ADIPOS EPICARDIAC ȘI VISCERAL DUPĂ
TRATAMENTUL CU DAPAGLIFLOZIN LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT TIP 2 .................................... 10
Adina Braha, Alexandra Sima Romulus Timar
PO. 4 EXCEPȚIA DE LA REGULĂ: INJURIE RENALĂ ACUTĂ DUPĂ TRATAMENT CU INHIBITORI DE SGLT2
.............................................................................................................................................................. 12
Georgiana-Diana Cazac1,2, Ana-Maria Popovici1, Claudiu-Alexandru Nicolaiev1, Roxana Ștefan3,
Alina Onofriescu1,2, Elena-Daniela Grigorescu2,4, Bogdan Mircea Mihai1,2, Cristina-Mihaela
Lăcătușu1,2
PO 5. PREVALENȚA COMPLICAȚIILOR MICROVASCULARE IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ..................... 14
Chivu Anda-Mioara1, Hernest Grațiela Maria1, Petra Andreea1, Manea Ilinca1, Calma Irina1,
Mantalau Iulia1, Moise Alexandra Mihaela1, Salmen Teodor1, Mihai Doina Andrada1,2, Radulian
Gabriela1,2
PO 6. OFENSIVA AUTOIMUNITĂȚII ASUPRA ECHILIBRULUI GLICEMIC – PREZENTARE DE CAZ ............ 15
Derviș Nejla, Bîtcă Romeo, Pănculescu Gabriel Florin, Catrinoiu Doina
PO 7. MANAGEMENTUL PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT INTERNAT PE O SECȚIE DE MEDICINĂ
INTERNĂ PENTRU ACUTIZAREA COMORBIDITĂȚILOR ASOCIATE ......................................................... 16
Diaconu Cosmina Theodora1,2, Salmen Teodor1,2, Pietrosel Valeria Anca1, Stegaru Daniela1,2, Mihai
Andrada Doina1,2, Pantea Stoian Anca1,2, Guja Cristian 1,2
PO 8. MANAGEMENTUL MODERN AL DIABETULUI ZAHARAT LA PACIENȚII CU BOALĂ
CARDIOVASCULARĂ ATEROSCLEROTICĂ............................................................................................... 18
Gaiță Laura1, Timar Bogdan1, Popescu Simona1, Timar Romulus1
PO 9. GROSIMEA INTIMĂ-MEDIE CAROTIDIANĂ ESTE UN INSTRUMENT VALOROS DE EVALUARE A
ATEROSCLEROZEI SUBCLINICE LA COPIII OBEZI .................................................................................... 20
Monica-Simina Mihuta1, Corina Paul 2, Andreea Borlea3, Cristina Mihaela Cepeha1, Dana Stoian 3,4

1
PO 10. RISC FOARTE INALT LA PACIENTII CU DIABET ZAHARAT TIP 2: CINE AR TREBUI SA FACA MAI
MULT? EXPERIENTA INTR-UN CENTRU DE INGRIJIRE TERȚIAR ............................................................. 23
Alexandra Moise1, Anca-Valeria Pietrosel1, Teodor Salmen1,2, Gratiela Hernest, Andreea Petra1,
Daniela Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2
PO 11. EVALUAREA FACTORILOR DE RISC PENTRU DIABET GESTAȚIONAL ÎNTR-UN CENTRU TERȚIAR
DIN BUCUREȘTI ..................................................................................................................................... 27
Polina Adriana Pascu, Marius Donici, Georgescu Andrei Vlad, Gabriela Radulian, Ana Militaru,
Emilia Rusu27
PO 12. DATE DIN VIAȚA REALĂ (CLINICĂ) DESPRE UTILIZAREA AGONIȘTILOR DE RECEPTOR DE GLP-1
.............................................................................................................................................................. 29
Petra Andreea, Teodor Salmen, Anca-Valeria Pietrosel, Irina Calma, Gratiela Hernest,
MadalinBuse, Emma Stroe, Daniela Stegaru, Doina-Andrada Mihai, Gabriela Radulian
PO 13. NUTRIȚIA ÎN BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE .................................................................... 32
Simona Popa1,2
PO 14. BOALA CARDIOVASCULARĂ ATEROSCLEROTICĂ LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT CU DEBUT
RECENT VERSUS EVOLUȚIE ÎNDELUNGATĂ........................................................................................... 33
Teodor Salmen 1,2, Anca-Valeria Pietrosel1, Irina Calma1,2, Gratiela Hernest,2, Emma Stroe1,
Andreea Petra1, Daniela Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2
PO 15. OBEZITATEA – FACTOR HEPATOCARCINOGENETIC LA PACIENȚII CU HEPATITĂ CRONICĂ C.... 36
Marilena Stoian
PO 16. MONOAMINOXIDAZA JOACĂ UN ROL CHEIE ÎN PATOGENIA MEMORIEI HIPERGLICEMIEI LA
ȘOARECII DIABETICI............................................................................................................................... 37
Adrian Sturza1,2, Ionică N. Loredana2,3, Simona Popescu4, Romulus Timar4, Borza Claudia1,2, Danina
M. Muntean1,2
PREZENTĂRI POSTER / POSTER PRESENTATION
PP 1. IMPACTUL FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULARI LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT ȘI
COVID 19 ............................................................................................................................................... 39
Andreea Andrița2, Andra Nica2, Ana-Maria Militaru2, Nicolae Runcanu3, Carmen Dobjanschi2,
Emilia Rusu1, Gabriela Radulian 2
PP 2. FACTORI DE RISC PENTRU SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN (SAS)............................................. 42
Bleotu Francesca Maria1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina2, Grigore Maria Andreea2, Citu
Oana Cristina2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,4
PP 3. INERȚIA TERAPEUTICĂ IN CEEA CE PRIVEȘTE UTILIZAREA INHIBITORULUI DE SGLT2 ................. 44
Calma Irina1,2, Alexandra Ciuca1, Andreea Vlad1, Alexandra Serban1, Aida Teodorescu1, Iulia
Mantalau1 , Gabriela Radulian1,2

2
PP 4. PREVALENȚA FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR ÎNTR-O POPULAȚIE ROMĂ DE PACIENȚI
DIABETICI CU OBEZITATE46
Andrada Coșoreanu1,2, Adelina Păunescu2, Bianca Fasui2, Adriana Juravle3, Gratiela Dobra2, Andra
Nica1,2, Irina Calma1,2, Emilia Rusu1,2, Carmen Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2
PP 5. INCIDENȚA SUPRAPONDERII LA POPULAȚIA DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ DIN JUDEȚUL IAȘI ............... 48
Reurean Pintilei Delia, Cureniuc Adrian, Apopei Diana, Ana Maria Meauca, Sorina Boariu, Ana
Maria Andrei
PP 6. PARTICULARITĂȚILE DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2 NOU DESCOPERIT ..................................... 51
Marius Donici, Vlad Georgescu, Andrada Coșoreanu, Polina Pascu, Conf. Dr. Emilia Rusu, Prof. Dr.
Gabriela Radulian
PP 7. FACTORI PREDICTIVI AI EVOLUȚIEI COVID-19 DINTRE PARAMETRII BIOCHIMICI LA INTERNARE
LA PACIENȚI CU DIABET ZAHARAT ȘI INFECȚIE SARS-COV-2 ................................................................ 54
Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Pascu Polina1, Militaru Ana-Maria, Radulian Gabriela, Rusu
Emilia1,2
PP 8. VARIABILITATEA GLICEMICĂ LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 1 – ÎNREGISTRARE CGMS –
PREZENTARE DE CAZ ............................................................................................................................. 56
Gheonea Theodora Claudia1,2, Sonei Alexandra1, Matei Cristina1, Popa Simona-Georgiana1,2
PP 9. HIPERURICEMIA CONTRIBUIE LA PROGRESIA RAPIDĂ A BOLII RENALE DIABETICE LA PACIENȚII
CU DIABET ZAHARAT TIP 2 .................................................................................................................... 58
Lolea Georgiana Diana
PP 10. THE IMPACT OF OBESITY ON PATIENTS WITH HEART FAILURE AND TYPE 2 DIABETES MELLITUS
.............................................................................................................................................................. 60
1 1,2 1 1 1
Manea Ilinca Diana , Mihai D-A , Șerban I. , Chețan L. , Bușe A-M , Calma I1, Salmen T1 , Radulian
1,2
G.
PP 11. IMPACTUL DIETEI SPECIFICE FENILCETONURIEI ASUPRA UNEI PACIENTE CU DIABET ZAHARAT
DE TIP 1 - PREZENTARE DE CAZ ............................................................................................................. 60
Andreea Diana Bulea-Bârdeș, Alexandra Ciucă, Andreea Matei, Teodora Costea, Andra-Elena Nica,
Carmen-Gabriela Dobjanschi, Eduard Adamescu, Andreea Andrița, Emilia Rusu, Gabriela Radulian
PP 12. UTILITATEA SISTEMULUI DE MONITORIZARE GLICEMICĂ ÎN IDENTIFICAREA VARIABILITĂȚII
GLICEMICE – PREZENTĂRI DE CAZURI ................................................................................................... 62
Matei Cristina1, Șonei Alexandra1, Ilie Andreea1, Gheonea Theodora Claudia1,2, Popa Simona1,2
PP 13. DIABETUL ZAHARAT ȘI OBEZITATEA LA COPIL - PREZENTARE DE CAZ....................................... 65
Mazilu Emilia Roxana1, Fărcășanu Luminița2, Preda Andrei-Bogdan2, Goagă Anca-Ștefania1
PP 14. EVALUAREA MEDICAȚIEI ANTIDIABETICE ȘI INFLUENȚA ACESTEIA ASUPRA EVOLUȚIEI COVID-
19 LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT .................................................................................................. 67

3
 Militaru Ana-Maria, Visinescu Alexandra-Mihaela1, Vlase Lidia-Valentina1, Andrita Andreea1,
Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Dobjanschi Carmen1,2, Rusu Emilia1,2, Radulian Gabriela
PP 15. BOALA CRONICĂ DE RINICHI ȘI RISCUL DE APNEE ÎN SOMN ..................................................... 70
Mitricoasa Andrei1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina1, Belu Andreea Sabina2, Miu Claudia2,
Buse Dumitru Marian2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,3
PP 16. VASCULITA ȘI RISCUL INFECȚIOS LA PACIENTUL CU DZ TIP 2 - PREZENTARE DE CAZ................ 72
Mitroi Roxana Mădălina, Roșu Maria Magdalena, Bora Naomi Edelina, Ene Eugen
PP 17. PREVALENȚA REACȚIILOR ADVERSE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT TIP 2 ÎN TRATAMENT
CU ISGLT2 .............................................................................................................................................. 75
Georgiana Adelina Păunescu2, Laurentiu Daniel Roman2, Andrada Cosoreanu1,2, Bianca Fasui2,
Adriana Juravle3, Gratiela Dobra2, Andra Nica1,2, Eduard Adamescu1,2, Emilia Rusu1,2, Carmen
Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2
PP 18. ȚINTELE LIPIDICE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT CU RISC CARDIOVASCULAR ÎNALT: O
PROVOCARE REALĂ ............................................................................................................................... 77
Valeria-Anca Pietrosel1, Alexandra Moise1, Teodor Salmen1,2, Madalin Buse1, Irina Calma1, Daniela
Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2
PP 19. BOLILE MUSCULOSCHELETAȘE ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 1 – PREZENTARE DE CAZ ............... 80
Predescu Cristina-Maria2, Asist. Univ. Nica Andra1,2, Andrița Andreea2, Sava Isabella2, Radu
Cristina2, Șef L. Dr. Dobjanschi Carmen1,2, Conf. Univ. Dr. Rusu Emilia1, Prof. Univ. Dr. Radulian
Gabriela1
PP 20. TRATAMENTUL ANTIDIABETIC LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT DE TIP 2 ȘI INSUFICIENȚĂ
CARDIACĂ ÎN 2022 ................................................................................................................................ 82
Serban I.1, Chetan L.1, Manea I-D.1, Autobuz A-M1, Pietrosel A.1, Hernest G.1, Mihai A1,2, Radulian
G.1,2
PP 21. LIMITĂRILE HBA1C ÎN IDENTIFICAREA VARIABILITĂȚII GLICEMICE – PREZENTĂRI DE CAZURI . 84
Matei Alexandra1, Matei Cristina1, Ilie Andreea1, Gheonea Theodora Claudia1,2, Popa Simona1,2
PP 22. ACCESUL PACIENȚILOR CU DIABET ZAHARAT TIP 1 LA SISTEMUL MEDICAL ÎN TIMPUL
PANDEMIEI COVID-19 ÎN ROMÂNIA .................................................................................................... 87
Diana Simona Ștefan1,2, Roxana Adriana Stoica1, Atiti Chantanang1, Vasilică Cristescu2, Cristian
Serafinceanu1,2, Anca Pantea Stoian1,2
PP 23. ALBUMINA ȘI CELULELE TUBULARE PROXIMALE ÎN BOALA RENALĂ PROGRESIVĂ ................... 88
Marilena Stoian MD, PhD1,2
PP 24. IMPLICAȚII CLINICO-PATOLOGICE ALE CONCENTRAȚIILOR SERICE DE FOSFAT SI MAGNEZIU LA
PACIEȚII CU SINDROM METABOLIC ...................................................................................................... 89
Marilena Stoian¹˒², Popa Liliana Gabriela¹˒³

4
PP 25. PREVALENȚA CRESCUTĂ A BOLII ARTERIALE PERIFERICE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT
INTERNAȚI ............................................................................................................................................. 91
Stoica Roxana Adriana1, Mircescu M1, Mihai AD2, Guja C1

PREZENTĂRI ORALE / ORAL PRESENTANTION

PO 1. METABOLISMUL ENERGETIC CELULAR ȘI CONTROLUL GLICEMIC

Vlad Florian Avram1,2, Romulus Zorin Timar1,2

1
Departamentul VII Medicină Internă—Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Universitatea de Medicină
și Farmacie “Victor Babeș”, Eftimie Murgu nr. 2, 300041 Timișoara, Romania;
2
Centrul de Cercetare Translațională și Medicina Sistemelor, Universitatea de Medicină și Farmacie
“Victor Babeș”, Eftimie Murgu nr. 2, 300041 Timișoara, Romania.

Date generale și scopul studiului: Diabetul zaharat prin definiție este o alterare a
metabolismului glucidic. Cu toate acestea, alterările metabolice din cadrul diabetului zaharat
nu sunt limitate doar la metabolismul glucidic, ci se extind si la cel lipidic, proteic și chiar la
cel energetic. Respirometria de înaltă rezoluție este o metodă de evaluare de ultimă
generație a respirației mitocondriale atât în situații fiziologice cât și în patologie. Scopul
studiului a fost să evalueze literatura pentru a determina efectele respirației mitocondriale
asupra controlului glicemic.
Material și metodă: S-a efectuat o căutare în cadrul bazei de date Pubmed folosind
următoarele cuvinte cheie: mitocondrie, respirometrie de înaltă rezoluție, HbA1c, diabet.
Lucrările care au fost găsite în urma căutării au fost citite, procesate și discutate pentru a
analiza modificările respirației mitocondriale care duc la alterarea controlului glicemic și cum
această alterare poate influența bioenergetica celulară.
Rezultate: Există o asociere între reducerea valorilor parametrilor respirației mitocondriale
(fosforilarea oxidativă și capacitatea de transport de electroni) în cadrul subiecților cu diabet
zaharat (atât pentru oameni cât și animale). Aceste modificări se pot observa într-o varietate
de țesuturi examinate, cum ar fi: muscular (scheletic și cardiac), hepatic, renal, nervos și
chiar în cadrul celulelor sanguine.
Discuții: Se ridică întrebarea dacă alterarea respirației mitocondriale induce diabetul sau vice
versa. Cele două par a fi interconectate. Celulele beta pancreatice sunt dependente de buna
funcționare a mitocondriilor, iar o alterare a acesteia va duce la o reducere a secreției de

5
insulină. Pe de altă parte, controlul glicemic precar, evidențiat prin HbA1c crescută, se
asociază cu o reducere a parametrilor respirației mitocondriale. Studiile efectuate pe
animale în care diabetul este indus prin expunere la streptozotocină sau cele efectuate la
pacienți cu diabet zaharat tip 1, ar putea evidenția mai mult efectele controlului glicemic
precar asupra respirației mitocondriale deoarece disfuncția mitocondrială nu este o cauză
directă a debutului acestor tipuri de diabet.
Concluzii: Respirația mitocondrială influențează și este influențată de controlul glicemic și
deci este o țintă validă pentru tratamentul diabetul zaharat.
Referințe:
1. Avram, V.F.; Merce, A.P.; Hâncu, I.M.; Bătrân, A.D.; Kennedy, G.; Rosca, M.G.; Muntean,
D.M. Impairment of Mitochondrial Respiration in Metabolic Diseases: An
Overview. Int. J. Mol. Sci. 2022, 23, 8852. https://doi.org/10.3390/ijms23168852
2. Antoun, G.; McMurray, F.; Thrush, A.B.; Patten, D.A.; Peixoto, A.C.; Slack, R.S.;
McPherson, R.; Dent, R.; Harper, M.E. Impaired mitochondrial oxidative
phosphorylation and supercomplex assembly in rectus abdominis muscle of diabetic
obese individuals. Diabetologia 2015, 58, 2861–2866.
3. Patti, M.-E.; Corvera, S. The Role of Mitochondria in the Pathogenesis of Type 2
Diabetes. Endocr. Rev. 2010, 31, 364–395.

CELL ENERGY METABOLISM AND GLUCOSE CONTROL

Vlad Florian Avram1,2, Romulus Zorin Timar1,2

1
Department VII Internal Medicine—Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, “Victor Babeș”
University of Medicine and Pharmacy, Eftimie Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania;
2
Center for Translational Research and Systems Medicine, “Victor Babeș” University of Medicine and
Pharmacy, Eftimie Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania;

Background and purpose: Diabetes mellitus by definition is an alteration of glucose

metabolism. Metabolic changes in diabetes mellitus aren’t limited to glucose metabolism,
but also extend to lipid, protein and even energy metabolism. High-resolution respirometry
is a state-of-the-art research method used to study mitochondrial respiration in both
physiological and pathological conditions. The aim of the study was to evaluate the literature
to assess the effects of mitochondrial respiration on glucose control in a variety of situations.
Material and methods: A search of the Pubmed database was performed using the following
keywords: mitochondria, high-resolution respirometry, diabetes, HbA1c. The resulting
papers were read, processed and discussed in order to analyze the changes in mitochondrial
respiration that lead to impaired glucose control and how impaired glucose control
influences cell bioenergetics.
Results: There is a visible link between reduction of mitochondrial respiration parameters
(OXPHOS and ET capacity) in subjects (both animal and human) with diabetes mellitus. This

6
can be seen in a variety of examined tissues: muscle (skeletal and heart), liver, kidney,
neurons and even blood cells.
Discussions: There is the question if the reduction in mitochondrial respiration induced the
diabetic state or vice versa. The two seem to be intertwined. Pancreatic beta cells are
dependent on proper mitochondrial function therefor a loss of this function will lead to a
decrease in insulin secretion. On the other hand, poor glycemic control as evidenced by high
HbA1c, has been linked to a reduction in mitochondrial respiration parameters. Animal
studies using streptozotocin-induced diabetes or patients with type 1 diabetes, could shed
more light on the effects of poor glycemic control on mitochondrial respiration as
mitochondrial dysfunction isn’t a direct cause of the debut of this type of diabetes.
Conclusions: Mitochondrial respiration influences and is influenced by glycemic control and
therefor is a valid target for treatment of diabetes mellitus.
References:
1. Avram, V.F.; Merce, A.P.; Hâncu, I.M.; Bătrân, A.D.; Kennedy, G.; Rosca, M.G.; Muntean,
D.M. Impairment of Mitochondrial Respiration in Metabolic Diseases: An
Overview. Int. J. Mol. Sci. 2022, 23, 8852. https://doi.org/10.3390/ijms23168852
2. Antoun, G.; McMurray, F.; Thrush, A.B.; Patten, D.A.; Peixoto, A.C.; Slack, R.S.;
McPherson, R.; Dent, R.; Harper, M.E. Impaired mitochondrial oxidative
phosphorylation and supercomplex assembly in rectus abdominis muscle of diabetic
obese individuals. Diabetologia 2015, 58, 2861–2866.
3. Patti, M.-E.; Corvera, S. The Role of Mitochondria in the Pathogenesis of Type 2
Diabetes. Endocr. Rev. 2010, 31, 364–395.

PO 2. REMISIA DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2 PRIN INTERVENȚIE NUTRIȚIONALĂ

Sorina Boariu, Delia Reurean Pintilei, Cureniuc Adrian, Apopei Diana, Ana Maria Meauca, Anamaria
Andrei

Centrul Medical Consultmed Iași

CONTEXT: Evaluarea eficacității și siguranței intervenției medicale nutriționale pentru remisia

diabetului zaharat de tipul 2.
Remisia diabetului este definită ca obținerea normoglicemiei în absența terapiei active
farmacologic (medicamente antihiperglicemiante, medicamente imunosupresoare) sau
chirurgicale (proceduri în curs de desfășurare, cum ar fi înlocuirea repetată a dispozitivelor
endoluminale), cu o durată de cel puțin 1 an.
Studiul DiRECT (Diabetes Remission Clinical Trial) a confirmat ipoteza conform căreia un
program intensiv de intervenție nutrițională structurată pentru scădere în greutate poate
aduce beneficii majore pacienților cu diabet zaharat tip 2 și supragreutate. În urma

7
rezultatelor obținute au fost formulate soluții de gestionare a greutății corporale sub formă
de proceduri clare atât pentru persoanele cu diabet zaharat tip 2 cât și pentru persoane care
asociază supragreutate în absența diabetului zaharat de tip 2, pentru a crea premizele
aplicabilității practice la aceste categorii de pacienți. Exemple în acest sens sunt:
CounterWeight®-Plus și CounterWeight®-Plus – Pro800 Weight Loss Plan.
Sumarul rezultatelor obținute în urma studiilor care au testat eficiența și siguranța
intervenției CounterWeight®-Plus: 40% dintre participanți au reușit să scadă în greutate 15 kg
pe parcursul celor 12 luni. În studiul DiRECT 24% dintre participanți au obținut o scădere mai
mare de 15 kg în 12 luni, peste 50% au menținut o pierdere în greutate de peste 10 kg. Gradul
de remisie a diabetului este direct proporțională cu gradul de scădere în greutate: dacă la o
scădere de 5-10 kg, gradul de remisie este de 34%, la o scădere de peste 15 kg, gradul de
remisie poate ajunge până la 86%.
DESIGN: Identificarea, selectarea și obținerea acordul participanților.
Programul este structurat în 3 etape:
Etapa 1 - Etapa lichidiană: utilizarea unor înlocuitori de mese sub formă lichidiană (supe sau
shake-uri) pentru 12 săptămâni. Formulele nutriționale conțin cantități complete de macro și
micro nutrienți și adaos de fibre, pentru a oferi în medie 800 kcal/zi. Aportul suplimentar de
fibre este recomandat prin suplimente adăugate în supe și shake-uri, individualizat de către
dietetician.
Etapa 2 - Etapa de reintroducere a alimentelor solide: În această etapă cu durată de 12
săptămâni are loc reintroducerea treptată a meselor echilibrate nutrițional în porții
controlate.
Etapa 3 - Etapa de menținere a greutății: Programul de menținere a greutății obținute include
posibilitatea reintroducerii în cicluri repetitive a formulelor lichidiene utilizate în etapa 1,
atunci când dieteticianul consideră necesar. Activitatea fizică moderată 30-60 de minute pe
zi este de asemenea încurajată.
OBIECTIVE: Obținerea remisiei diabetului zaharat tip 2 dupa 6 luni de intervenție medicală
nutrițională.
MATERIAL ȘI METODĂ: Programul de intervenție medicală nutrițională desfășurat în cadrul
clinicii Consultmed în perioada ianuarie-iunie 2021 a inclus 6 pacienți cu diabet zaharat tip 2
nou diagnosticați, cu valori ale hemoglobinei glicozilate între 6,5 - 7,8% și IMC-ul cuprins între
34,2 - 54,8 kg/mp. Programul a urmat structura studiului DiRECT, iar la finalul celor 6 luni
pacienții au pierdut între 13-35 kg, ajungând la o hemoglobină glicozilată între 5,4-6%.
CONCLUZII: Participanții care au aderat la programul de intervenție nutrițională timp de 6 luni
au beneficiat de o reducere semnficativă a HbA1c.

REMISION OF TYPE 2 DIABETES THROUGH NUTRITIONAL INTERVENTION

Sorina Boariu, Delia Reurean Pintilei, Adrian Cureniuc, Apopei Diana, Ana Maria Meauca, Anamaria
Andrei

Consultmed Medical Center Iați

8
CONTEXT: Evaluation of the effectiveness and safety of nutritional medical intervention for
Type 2 Diabetes remission.
Diabetes remission is defined as achieving normoglycemia in the absence of active
pharmacological (antihyperglycemic drugs, immunosuppressive drugs) or surgical therapies
(ongoing procedures, such as repeated replacement of endoluminal devices) for at least 1
year.
The DiRECT study (Diabetes Remission Clinical Trial) confirmed the hypothesis that an
intensive program of structured nutritional intervention for weight loss, can bring major
benefits to patients with type 2 diabetes and excess weight. Following the results obtained,
body weight management solutions were formulated in the form of clear procedures, both
for people with type 2 diabetes and those associating excess weight in the absence of type 2
diabetes, in order to create the premises for practical applicability to these categories of
patients. Examples of this are: CounterWeight®-Plus and CounterWeight®-Plus – Pro800
Weight Loss Plan.
Summary of the results obtained from the studies that tested the effectiveness and safety of
the CounterWeight®-Plus intervention: 40% of the participants were able obtain a weightloss
of 15 kg during the 12 months. In the DiRECT study 24% of participants lost more than 15 kg
over 12 months and more than 50% maintained a weight loss of more than 10 kg. The degree
of diabetes remission is directly proportional to the degree of weight loss: if for a decrease of
5-10 kg, the degree of remission is 34%, with a decrease of more than 15 kg, the degree of
remission can reach up to 86% .
DESIGN: Identification, selection and obtaining the participants informed consent.
The program is structured in 3 stages:
Stage 1 - Liquid stage: using meal replacements in liquid form (soups or shakes) for 12 weeks.
Nutritional formulas contain complete amounts of macro- and micronutrients and added
fiber to provide an average of 800 kcal/day. Additional fiber intake is recommended through
supplements added to soups and shakes, individualized by the dietician.
Stage 2 - Solid food reintroduction stage: In this 12-week stage, the gradual reintroduction of
nutritionally balanced meals in controlled portions takes place.
Stage 3 - Weight maintenance stage: The weight maintenance program includes the
possibility of re-introducing in repetitive cycles the liquid formulas used in stage 1, when
deemed necessary by the dietician. Moderate physical activity 30-60 minutes a day is also
encouraged.
OBJECTIVE: Achieving remission of type 2 diabetes after 6 months of nutritional medical
intervention.
MATERIAL AND METHOD: The nutritional medical intervention program carried out in the
Consultmed clinic between January and June 2021 included 6 patients with newly diagnosed
type 2 diabetes, with A1c hemoglobin values between 6.5 - 7.8% and BMI between 34, 2 -
54.8 kg/m2. The program followed the structure of the DiRECT study protocol, and at the end

9
of the 6 months the patients lost between 13-35 kg, reaching a glycosylated hemoglobin
between 5.4-6%.
CONCLUSIONS: The participants who joined the nutritional intervention program for 6
months benefited from a significant reduction in HbA1c.

PO 3. PREDICTORII SCĂDERII VOLUMULUI ȚESUTULUI ADIPOS EPICARDIAC ȘI

VISCERAL DUPĂ TRATAMENTUL CU DAPAGLIFLOZIN LA PACIENȚII CU DIABET
ZAHARAT TIP 2

Adina Braha, Alexandra Sima Romulus Timar

Departamentul II Medicină Internă, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara,

România

Context și obiective: Tratamentul cu dapagliflozin s-a dovedit a reduce volumul de grăsime

epicardică (EFV) și greutatea corporală totală la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 (T2D). EVF
și grăsimea abdominală viscerală (VAFV) nu sunt evaluate de rutină în T2D. Acest studiu își
propune să identifice biomarkeri care prezic reducerea EFV și VAFV după tratamentul cu
dapagliflozin la pacienții cu T2D.
Material și metode: Într-un studiu prospectiv, observațional, 52 de pacienți cu T2D au fost
inițiați cu dapagliflozin 10 mg pe zi conform standardului de îngrijire. La înrolare și după șase
luni de tratament cu dapagliflozin, pacienții au fost evaluați prin ultrasonografie cardiacă,
tomografie computerizată nativă, elastografie hepatică tranzitorie și analize de laborator. În
plus, s-au calculat indicele plasmatic de aterogenicitate (AIP), coeficientul aterogen (AC),
indicele trigliceride-glucoză (TyG), raportul riscului cardiac (CRR), indicele de conicitate și
indicele abdominal visceral (VAI).
Rezultate și discuții: Valori crescute ale AIP (r= 0,28; p= 0,04), CRR (r= 0,28; p= 0,04) și TyG (r=
0,32; p= 0,01) sunt asociate cu reduceri mai importante ale EFV. Reduceri mai mari ale EFV
sunt asociate cu un indice de conicitate mai mic (β= -0,29; p= 0,03), VAFV (β = -0,32; p= 0,02),
volumul atriului stâng (β= -3,08; p= 0,003) și diametrul ventriculului drept (β = -2,13; p= 0,04),
respectiv, scăderea mai mare a VAFV este asociată cu un indice de conicitate mai mare (r=
0,31; p= 0,02) după șase luni de tratament cu dapagliflozin. S-au observat performanțe valide
pentru prezicerea scăderilor relevante clinic ale EFV după tratamentul cu dapagliflozin pentru
AIP (AUROC= 0,903; Youden= 0,732; p<0,001), CRR (AUROC= 0,772; Youden= 0,595; p= 0,004),
TyG (AUROC= 0,957), TyG (AUROC= 0,957). Youden= 0,904; p< 0,001) și VAI (AUROC= 0,898;
Youden= 0,712; p< 0,001). De asemenea, un indice de conicitate > 1,42 (AUROC= 0,702,
Youden= 0,383; p< 0,001) și un VAFV inițial > 54 cm3 (AUROC= 0,849, Youden= 0,695,
p<0,0001) au avut o performanță validă pentru predicția scăderii relevante clinic a VAFV.
Concluzie: Valorile inițiale mai mari ale EFV sunt asociate cu reduceri mai importante ale EFV;
respectiv, valorile inițiale mai mari ale VAFV sunt asociate cu reduceri mai importante ale

10
VAFV la pacienții cu T2D tratați timp de șase luni cu dapagliflozin. Valorile TyG au cele mai
bune performanțe de predicție pentru reducerea EFV, având cea mai mare sumă de
sensibilitate și specificitate la nivelul pragului de 0,904. AIP, CRR, VAI, indicele de conicitate,
VAFV, volumul atriului stâng și volumul ventriculului drept sunt biomarkeri valizi pentru
scăderea EFV după tratamentul cu dapagliflozin la pacienții cu diabet zaharat.

PREDICTORS OF EPICARDIAL AND VISCERAL ABDOMINAL FAT VOLUMES DECREASE

AFTER DAPAGLIFLOZIN TREATMENT IN PATIENTS WITH TYPE 2 DIABETES

Adina Braha, Alexandra Sima, and Romulus Timar

Second Department of Internal Medicine, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy,
Timisoara, Romania;

Background and aims: Dapagliflozin treatment proved to reduce the epicardial fat volume
(EFV) and total body weight in patients with type 2 diabetes (T2D). EVF and visceral abdominal
fat (VAFV) are not routinely evaluated in T2D. This study aims to identify biomarkers that
predict EFV and VAFV reduction after dapagliflozin treatment in patients with T2D.
Material and methods: In a prospective, observational, consecutive-case enrollment
scenario, 52 patients with T2D were initiated on dapagliflozin 10 mg q.d. as part of the
standard of care. At enrollment and after six months of dapagliflozin treatment, patients were
evaluated using cardiac ultrasonography, native computer tomography, transient liver
elastography, and metabolic lab tests. In addition, atherogenic index of plasma (AIP),
atherogenic coefficient (AC), triglyceride glucose index (TyG), cardiac risk ratio (CRR), conicity
index, and visceral abdominal index (VAI) were calculated.
Results and discussions: Higher AIP (r= 0.28; p= 0.04), CRR (r= 0.28; p= 0.04), and TyG (r= 0.32;
p= 0.01) are associated with more important reductions of the EFV. Higher reductions of the
EFV are associated with a lower conicity index (β= -0.29; p= 0.03), VAFV (β = -0.32; p= 0.02),
left atrium volume (β= -3.08; p= 0.003) and right ventricle diameter (β = -2.13; p= 0.04),
respectively, higher decrease in VAFV is associated with a higher conicity index (r= 0.31; p=
0.02) after six months of dapagliflozin treatment. Valid performance for predicting clinically
relevant decreases of EFV after dapagliflozin treatment was observed for AIP (AUROC= 0.903;
Youden= 0.732; p< 0.001), CRR (AUROC= 0.772; Youden= 0.595; p= 0.004), TyG (AUROC=
0.957; Youden= 0.904; p< 0.001) and VAI (AUROC= 0.898; Youden= 0.712; p< 0.001). Also, a
conicity index > 1.42 (AUROC= 0.702, Youden= 0.383; p< 0.001) and baseline VAFV> 54 cm3
(AUROC= 0.849, Youden= 0.695, p< 0.0001) had a valid performance for predicting clinically
relevant decrease of VAFV.
Conclusion: Higher initial EFV values are associated with more important reductions of EFV;
Respectively, higher initial VAFV values are associated with more important reductions of
VAFV in patients with T2D treated for six months with dapagliflozin. TyG values have the best
prediction performances for the reduction of EFV, having the highest sum of sensitivity and
specificity at the 0.904 threshold level. AIP, CRR, VAI, conicity index, VAFV, left atrium volume

11
and right ventricle volume are valid biomarkers for EFV decrease after dapagliflozin treatment
in patients with diabetes.

PO. 4 EXCEPȚIA DE LA REGULĂ: INJURIE RENALĂ ACUTĂ DUPĂ TRATAMENT CU

INHIBITORI DE SGLT2

Georgiana-Diana Cazac1,2, Ana-Maria Popovici1, Claudiu-Alexandru Nicolaiev1, Roxana Ștefan3, Alina

Onofriescu1,2, Elena-Daniela Grigorescu2,4, Bogdan Mircea Mihai1,2, Cristina-Mihaela Lăcătușu1,2

1
Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași – Centrul Clinic de Diabet, Nutriție și Boli
Metabolice;
2
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași;
3
Policlinica Providența Iași;
4
Centrul Medical „Sf. Nicolae” Iași

Introducere: Inhibitorii cotransportorului 2 sodiu-glucoză (SGLT2) reprezintă o nouă clasă

medicamentoasă utilizată în tratamentul diabetului zaharat (DZ) tip 2, la care studiile clinice
au arătat protecție cardiovasculară și renală. Au fost însă raportate cazuri de insuficiență
renală acută (IRA) asociată inhibitorilor SGLT2.
Material și metodă: Prezentăm cazul unui pacient de 68 ani aflat în evidența Centrului Clinic
Județean de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Iași cu DZ tip 2 insulinotratat, cu vechime mare
a bolii și cu complicații cronice multiple, inclusiv renale.
În ultima perioadă, pacientul a necesitat îngrijire în mai multe servicii medicale. Menționăm
inițial acutizarea afectării renale (creatinină = 6 mg/dL) pe fondul hipoperfuziei renale relative
indusă de decompensarea cardiacă. Pacientul a necesitat hemodializă temporară, restricție
hidrică și tratament diuretic (de ansă și economizator de potasiu), cu remiterea
simptomatologiei asociate insuficienței cardiace și creatinina la externare 1,16 mg/dL.
Ulterior pacientul s-a adresat unui alt serviciu medical pentru agravarea dispneei, având
creatinina 1,09 mg/dL la internare. Încă din primele zile după internare, fracția de ejecție
diminuată a determinat inițierea tratamentului cu dapagliflozin, cu creșterea ulterioară relativ
rapidă a creatininei la 2,98 mg/dL. Menționăm și coadministrarea antibioterapiei (care a
inclus, însă doar într-o etapă tardivă, și aminoglicozide) pentru o infecție urinară.
Rezultate: După acest nou episod de acutizare a retenției azotate, se întrerupe administrarea
de inhibitor SGLT2, după care se constată un trend descendent al creatininei (1,28 mg/dL,
RFGe = 61 ml/min/1,73m2).
Discuții și Concluzii: În acest caz, dapagliflozin a jucat un rol important în favorizarea IRA la
un pacient vârstnic, fragil, cu disfuncție renală de fond, ceea ce impune precauție în utilizarea
acestei clase medicamentoase. Strategiile de minimizare a riscului renal includ monitorizarea
frecventă a funcției renale, întreruperea tratamentului cu inhibitori de SGLT2 în perioadele
de infecții acute și când se utilizează medicamente cu potențial nefrotoxic, ajustarea altor

12
medicații diuretice asociate și educarea pacientului referitor la un regim corect de hidratare
orală, pentru a reduce riscul de IRA.
Cuvinte cheie: diabet zaharat, boală renală diabetică, insuficiență renală acută, dapagliflozin

AN EXCEPTION TO THE RULE: ACUTE KIDNEY INJURY AFTER SGLT2 INHIBITOR

THERAPY

Georgiana-Diana Cazac1,2, Ana-Maria Popovici1, Claudiu-Alexandru Nicolaiev1, Roxana Ștefan3, Alina

Onofriescu1,2, Elena-Daniela Grigorescu2,4, Bogdan Mircea Mihai1,2, Cristina-Mihaela Lăcătușu1,2

1
“St. Spiridon” County Clinical Emergency Hospital, Iași – The Clinical Center of Diabetes, Nutrition and
Metabolic Diseases;
2
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași;
3
“Providența” Outpatient Center, Iași;
4
“Sf. Nicolae” Outpatient Center Iași

Introduction: Sodium-glucose cotransporter 2 (SGLT2) inhibitors represent a new drug class

used in the treatment of type 2 diabetes mellitus (DM), for which clinical trials have shown
cardiovascular and renal protection. However, cases of acute kidney injury (AKI) associated
with SGLT2 inhibitors have been reported.
Material and method: We present the case of a 68-year-old patient with insulin-treated type
2 DM from the Iași County Center for Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, with a long
history of the disease and multiple chronic complications, including renal.
The patient had recently required care in several medical services. We mention an initial
exacerbation of renal disease (creatinine = 6 mg/dL) on the background of relative renal
hypoperfusion due to cardiac decompensation. The patient required temporary hemodialysis,
fluid restriction and diuretic treatment (loop and potassium sparing agents), with remission
of heart failure-associated symptoms and creatinine at discharge 1.16 mg/dL.
The patient went later to another medical service for worsening dyspnea, displaying a 1.09
mg/dL creatinine value at admission. Diminished ejection fraction prompted an early
initiation of dapagliflozin, with a rapid subsequent increase of creatinine to 2.98 mg/dL.
Antibiotic therapy (including only later aminoglicozides) was co-administered here for a
urinary infection.
Results: After this new episode of worsened renal function, the administration of SGLT2
inhibitor has been stopped, with a subsequent downward trend of creatinine (1.28 mg/dL,
eGFR = 61 ml/min/1.73m2).
Discussion and Conclusions: In this case, dapagliflozin played an important role in favouring
AKI in an elderly frail patient with underlying renal dysfunction, which requires caution in the
use of this drug class. Strategies to minimize the renal risk include frequent monitoring of

13
renal function, discontinuing SGLT2 inhibitors during periods of acute infections and when
using medications with nephrotoxic potential, adjusting other associated diuretic
medications, and educating the patient on a proper oral hydration regimen, to reduce the risk
of AKI.
Keywords: diabetes mellitus, diabetic kidney disease, acute kidney injury, dapagliflozin

PO 5. PREVALENȚA COMPLICAȚIILOR MICROVASCULARE IN DIABETUL ZAHARAT TIP

2

Chivu Anda-Mioara1, Hernest Grațiela Maria1, Petra Andreea1, Manea Ilinca1, Calma Irina1, Mantalau
Iulia1, Moise Alexandra Mihaela1, Salmen Teodor1, Mihai Doina Andrada1,2, Radulian Gabriela1,2

1National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases "N.C. Paulescu" Bucharest,
Romania
2"Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Introducere: Diabetul zaharat (DZ) continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate

publică. Până în anul 2040 se preconizează un număr total de 642 milioane de bolnavi la
nivelul întregii lumi, tradus într-un procent de 10,4%. Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2)
cuprinde 90-95% din aceste cazuri. Expunerea cronică la hiperglicemie afectează
microvascularizația, conducând la complicații precum boala renală diabetică, retinopatie sau
neuropatie diabetică, cu impact negativ ridicat asupra calității vieții.
Obiectiv: Scopul acestui studiu este de a evalua datele epidemiologice și factorii de risc
asociați complicațiilor microvasculare (retinopatie, boală renală diabetică și neuropatie) în
rândul bolnavilor cu DZ2.
Material și metodă: A fost realizat un studiu retrospectiv pe pacienții internați pentru
hiperglicemie acută în NIDNMBD “N.C.Paulescu” din București, în perioada martie 2021-
martie 2022.
Rezultate și discuții: Au fost incluși 733 de pacienți cu DZ2, cu o vârstă medie de 64,1 ani
(DS=+/- 10,9), 36,9 % femei si 63,1% bărbați, preponderent din mediul urban (71,7%).
Durata medie de evoluție a bolii a fost de 11,9 ani (DS=+/-2,4), iar valoarea medie a
hemoglobinei glicate a fost de 9,8 %(DS=+/-2,5). Distribuția complicațiilor microvasculare a
fost de 68% pentru neuropatia periferică diabetică; 5,8% pentru neuropatia diabetică
autonomă; 22,6% pentru retinopatie; 35,7% pentru boala renală diabetică; iar gruparea-
neuropatie periferică, retinopatie și boală renală - a fost întâlnită la aproape 11 % dintre
pacienții cu DZ2.
Concluzii: Prevalența complicațiilor microvasculare în DZ2 crește proporțional cu durata
evoluției patologiei. Asocierea unei lungi durate a DZ2 împreună cu nivelul glicemic ridicat,
hipertensiunea arterială și dislipidemia, cresc riscul apariției acestor complicații.

14
Cuvinte cheie: diabet zaharat tip 2, neuropatie periferică, boală renală diabetică,
retinopatie, complicații microvasculare.

MICROVASCULAR COMPLICATIONS PREVALENCE IN TYPE 2 DIABETES MELLITUS

Chivu Anda-Mioara1, Hernest Grațiela Maria1, Petra Andreea1, Manea Ilinca1, Calma Irina1, Mantalau
Iulia1, Moise Alexandra Mihaela1, Salmen Teodor1,2, Mihai Doina Andrada1,2, Radulian Gabriela1,2

1
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases "N.C. Paulescu" Bucharest, Romania
2
"Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Background: Diabetes mellitus (DM) is a major public health issue. In 2040, is expected reach
a 10.4% of world population, translating to 642 million patients with DM. Type 2 DM (T2DM)
is accounting for 90-95% of all cases. Chronic exposure to hyperglycaemia affects the
microvasculature, leading to complications such as diabetic kidneys disease, retinopathy or
diabetic neuropathy, with high impact on the quality of life.
Objective: The aim of this study is to assess the epidemiological data and risk factors for
microvascular complications (retinopathy, diabetic kidney disease and neuropathy) in
patients with T2DM.
Material and Methods: A retrospective study was conducted on patients admitted for acute
hyperglycaemia consecutively in NIDNMBD “N.C.Paulescu” from Bucharest between march
2021 and march 2022.
Results and Discussions: 733 patients with T2DM, with mean age of 64,1(DS=+/-10,9) years,
36,9% females and 63,1% males, preponderant from urban area (71,7%) were included. The
average duration of DM was 11,9 (DS=+/-2,4) years and the mean glycated haemoglobin was
9,8(DS=+/-2,5)%. The microvascular complications distribution was 68% for diabetic
peripheral neuropathy; 5,8% for autonomous diabetic neuropathy; 22,6% for retinopathy;
35,7% for diabetic kidney disease; the bundle - peripheral neuropathy, retinopathy and kidney
disease- was encountered in almost 11 % of T2DM patients.
Conclusions: The prevalence of microvascular complications in T2DM increases
proportionally with the duration of the pathology evolution. The association of a long
duration of T2DM alongside with high glycaemic level, high blood pressure and dyslipidemia,
risk factors for microvascular complications, are increasing the risk for their appearance.
Key words: type 2 diabetes mellitus, peripheral neuropathy, diabetic kidney disease,
retinopathy, microvascular complications.

PO 6. OFENSIVA AUTOIMUNITĂȚII ASUPRA ECHILIBRULUI GLICEMIC – PREZENTARE

DE CAZ

15
Derviș Nejla, Bîtcă Romeo, Pănculescu Gabriel Florin, Catrinoiu Doina

Hipoglicemia reprezintă o adevărată provocare, atât pentru pacient, cât și pentru clinician,
prin diagnosticul și tratamentul acestuia. Deseori, valorile scăzute ale glicemiei pot ascunde
diverse defecte metabolice, uneori greu de evidențiat și tratat.
Una dintre acestea este reprezentată de sindromul Hirata, afecțiune extrem de rară, care
cunoaște însă o rată de diagnosticare în creștere, datorită evoluției investigațiilor clinice și
paraclinice actuale. Autoimunitatea este principalul factor etiopatogenic, ce se obiectivează
clinic prin prezența hipoglicemiilor severe și paraclinic, markerul specific este reprezentat de
anticorpi anti-insulină.
Vom prezenta un caz clinic, un pacient în vârstă de 60 de ani, fără antecedente patologice
personale semnificative, ce s-a prezentat în Spitalul de Urgență Constanța pentru repetate
căderi de la același nivel, cu un puternic impact asupra calității vieții, ce l-au îndrumat pe
acesta către serviciul de urgențe. A fost obiectivată hipoglicemia severă (28 mg/dl), motiv
pentru care a fost admis în Clinica de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, în vederea
evidențierii etiologiei episoadelor hipoglicemice și aplicarea sancțiunilor terapeutice
corespunzătoare.

THE OFFENSIVE OF AUTOIMMUNITY ON GLYCEMIC BALANCE -CLINICAL CASE

PRESENTATION

Derviș Nejla, Bîtcă Romeo, Pănculescu Gabriel Florin, Catrinoiu Doina

Hypoglycemia represents a real challenge, both for the patient and for the clinician, through
its diagnosis and treatment. Often, low blood sugar values can hide various metabolic defects,
sometimes difficult to highlight and treat.
One of these is represented by Hirata syndrome, an extremely rare condition, which,
however, has an increasing diagnosis rate, due to the evolution of current clinical and
paraclinical investigations.
Autoimmunity is the main etiopathogenic factor, which is clinically objectified by the presence
of severe hypoglycemia and paraclinical ,the specific marker is represented by anti-insulin
antibodies.

PO 7. MANAGEMENTUL PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT INTERNAT PE O SECȚIE

DE MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU ACUTIZAREA COMORBIDITĂȚILOR ASOCIATE

Diaconu Cosmina Theodora1,2, Salmen Teodor1,2, Pietrosel Valeria Anca1, Stegaru Daniela1,2, Mihai
Andrada Doina1,2, Pantea Stoian Anca1,2, Guja Cristian 1,2.

16
1
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice "N. Paulescu" București, România.
2
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România.

Diabetul zaharat (DZ) este o boală cronică netransmisibilă cu o prevalență și incidență în

continuă creștere. Prognosticul pacienților DZ poate fi agravat de necesitatea spitalizării
pentru acutizarea bolilor cronice asociate.
Am analizat indicațiile ghidurilor internaționale curente în ceea ce privește managementul
glicemic al pacienților DZ internați în spital cu patologii acute asociate precum accident
vascular cerebral (AVC), Infarct Acut de Miocard (IMA), acutizare Bolii Cronice de Rinichi (BCR)
etc.
Recomandările publicate nu sunt mereu superpozabile. Astfel, în ghidul Asociaței Americane
de Diabet din 2022 se recomandă ținte glicemice cuprinse între 140-180mg/dL la pacienții
internați, cu individualizarea țintelor în funcție de patologia intercurentă: pentru pacienții
aflați în faza de recuperare post-chirurgicală valorile pot fi cuprinse între 110-140 mg/dL, dar
fără să asocieze creșterea semnificativă a riscului de hipoglicemie; pentru pacienții la care nu
se poate monitoriza optim glicemia, valorile recomandate sunt 180-250 mg/dL; iar pentru
pacienții terminali, ținta glicemică este de >250 mg/dL.
Un alt exemplu este ghidul KDIGO 2020 pentru BRC, care pentru pacienții cu DZ recomandă
valori ale HbA1c individualizate în funcție de stadiul BRC, cuprinse între 6.5-8%.
În cazul evenimentelor acute precum AVC, Asociațiile de profil (European Stroke Organisation
și, respectiv, American Stroke Association) susțin prezența unui beneficiu în cazul obținerii
unor valori glicemice de 140-180 mg/dL în primele 24 de ore de la debut.
Pentru pacienții cu DZ ce dezvoltă sindrom coronarian acut, valorile glicemice recomandate
de ghidurile din domeniu (American College of Cardiology/American Heart Association) sunt
<180 mg/dL, asociate cu reducerea riscului de hipoglicemie. Rămâne de menționat că prima
indicație de tratament în caz de sindrom coronarian acut cu supradenivelare de segemnt ST
(STEMI) este reprezentată de terapia de reperfuzie coronariană percutanată sau de tratament
fibinolitic, în funcție de debutul evenimentului acut sau posibilitatea tratamentului într-un
centru terțiar de îngrijire.
În concluzie, țintele glicemice recomandate de diferite ghiduri internaționale, sunt similare,
dar prezintă variații corespunzătoare fiecarei patologii, astfel că trebuie individualizate în
cazul fiecărui pacient cu DZ. Se vor integra mereu patologiile asociate, nivelul socio-economic
și cultural al pacientului și elementele care derivă din acesta, respectiv, nivelul de aderență și,
respectiv, de complianța la tratament și riscul de apariție a episoadelor de hipo și/sau
hiperglicemie.
THE MANAGEMENT OF THE PATIENT WITH DIABETES MELLITUS ADMITTED TO A
DEPARTMENT FOR INTERNAL MEDICINE DUE TO AN ACUTIZATION OF THE
ASSOCIATED COMORBIDITIES

Diaconu Cosmina Theodora1,2, Salmen Teodor1,2, Pietroșel Valeria Anca1, Stegaru Daniela1,2, Mihai
Andrada Doina1,2, Pantea Stoian Anca1,2, Guja Cristian 1,2

17
1
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases „N. Paulescu” Bucharest, Romania.
2
„Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania.

Diabetes mellitus (DM) is a chronic, noncommunicable disease with its prevalence and
incidence continually growing worldwide. The acutization of an associated comorbidity can
negatively influence the prognosis of patients with DM.
We have reviewed the current international guidelines that focus on the glycemic targets of
the inpatients with DM admitted for an acute event such as stroke, acute coronary syndrome
(ACS), or acutization of the chronic kidney disease (CKD). There are no established
standardized recommendations.
The 2022 Standards of Medical Care in Diabetes (American Diabetes Association) recommend
glucose concentrations between 140-180 mg/dL for inpatients, with the individualization of
the glycemic targets. More stringent goals (110–140 mg/dL) should be recommended for
selected patients such as critically ill postsurgical patients or patients with cardiac surgery, as
long as they can achieve this target without significant hypoglycemia. For those where
frequent glucose monitoring or close nursing supervision is not feasible, a glucose range
between 180-250 mg/dL is accepted. Glycemic levels above 250 mg/dL are recommended for
terminally ill patients with a short life expectancy.
The Kidney Disease Improving Global Outcomes (KDIGO) 2020 Clinical Practice Guideline
proposed a range between 6.5-8% of the value of HbA1c with the individualization according
to the severity of CKD.
The management of hyperglycemia in acute stroke should evolve toward less rigorous
glycemic control. The European Stroke Organisation, as well as the American Stroke
Association, propose glycemic targets of 140-180 mg/dL in the first 24 hours.
According to the American College of Cardiology and the American Heart Association patients
with DM and ACS, hospitalized in the non-Intensive Care Unite setting, efforts should be
directed in maintaining plasma glucose levels <180 mg/dL. It is essential to point out that first-
line treatment for those with ST-elevation Myocardial Infarction is the reperfusion therapy
(percutaneous coronary intervention or fibrinolysis therapy).
In conclusion, the glycemic targets proposed by the current international guidelines are quite
similar, with slight differences depending on the disease. However, the glucose concentration
range must be individualized concordantly with the associated comorbidities as well as with
the socio-economic, cultural status, and the level of adherence to the treatment, without
significant risk of hypoglycemia or hyperglycemia.

PO 8. MANAGEMENTUL MODERN AL DIABETULUI ZAHARAT LA PACIENȚII CU

BOALĂ CARDIOVASCULARĂ ATEROSCLEROTICĂ

Gaiță Laura1, Timar Bogdan1, Popescu Simona1, Timar Romulus1

1
Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” Timișoara

18
Introducere: Agoniștii receptorilor de glucagon-like peptide-1 (AR GLP-1) și inhibitorii
cotransportorului-2 sodiu-glucoză (iSGLT2) și-au dovedit efectele benefice pleiotrope în
numeroase studii de outcome cardiovascular și de viață reală. Ca o consecință, ghidurile
actuale recomandă aceste două clase de antidiabetice precoce în managementul pacienților
cu diabet zaharat tip 2 (DZ2), în special în prezența altor comorbidități precum boala
cardiovasculară aterosclerotică (BCVATS), insuficiența cardiacă sau boala cronică de rinichi.
Totuși, deși acești agenți farmacologici sunt ușor disponibili în România, prescripția lor
rămâne scăzută. În acest context, am inițiat o colaborare interdisciplinară între
departamentele de diabetologie și cardiologie din Timișoara cu scopul de a îmbunătăți
managementul pacienților cu BCVATS și DZ2.
Material și metodă: În acest studiu transversal, non-intervențional, am înrolat 76 pacienți
diagnosticați anterior cu DZ2 și BCVATS care au fost îndrumați către Centrul de Diabet din
cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara, România de la Institutul
de Boli Cardiovasculare Timișoara (IBCV) între noiembrie 2020 și iunie 2022. Informații privind
vârsta, indicele de masă corporală (IMC), HbA1c, rata filtrării glomerulare estimate (RFGe),
comorbiditățile cardiovasculare și agenții antihiperglicemianți prescriși de diabetologul
pacienților anterior internării în IBCV au fost colectate din fișele acestora, alături de noile
recomandări de tratament care au fost individualizate conform caracteristicilor pacienților.
Rezultate și discuții: Conform așteptărilor, cel mai frecvent utilizat antidiabetic în lotul studiat
a fost metforminul, într-o proporție de 67,1% (n=51), urmat de derivații de sulfoniluree cu
31,5% (n=24), insulină cu 22,3% (n=17), inhibitorii DPP-4 și iSGLT2 cu 9,2% (n=7) și apoi AR
GLP-1 cu 6,5% (n=5). Cu toate acestea, proporția pacienților care au primit o recomandare de
agenți antidiabetici cu efecte de cardioprotecție a crescut în cadrul colaborării
interdisciplinare la 31,5% (n=24) pentru iSGLT2 și 22,3% (n=17) pentru AR GLP-1.
Concluzii: O colaborare interdisciplinară între departamentele de cardiologie și diabetologie
ar putea contribui la creșterea prescripției noilor agenți antidiabetici precum AR GLP-1 și
iSGLT2 care și-au dovedit efectele benefice privind mortalitatea, morbiditatea și calitatea
vieții pacienților cu DZ2 și BCVATS.

THE MODERN MANAGEMENT OF DIABETES MELLITUS IN PATIENTS WITH

ATHEROSCLEROTIC CARDIOVASCULAR DISEASE

Gaiță Laura1, Timar Bogdan1, Popescu Simona1, Timar Romulus1

1
Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” Timișoara

19
Introduction: Glucagon-like peptide-1 receptor agonists (GLP-1 RA) and sodium-glucose co-
transporter-2 inhibitors (SGLT2i) have proven their pleiotropic beneficial effects in a
multitude of cardiovascular outcome trials and real-life studies. As a consequence, current
guidelines are recommending these two classes of antidiabetic drugs early in the
management of patients with type 2 diabetes mellitus (T2DM), especially in the presence of
other comorbidities such as atherosclerotic cardiovascular disease (ASCVD), heart failure or
chronic kidney disease. However, although these pharmacological agents are widely available
in Romania, their prescription remains low. In this context, we have initiated an
interdisciplinary collaboration between the diabetology and cardiology departments in
Timișoara with the aim of improving the management of patients with ASCVD and T2DM.
Materials and methods: In this cross-sectional, non-interventional study, we enrolled 76
patients previously diagnosed with T2DM and ASCVD that have been referred to the Center
for Diabetes Treatment of the Emergency Hospital Timișoara, Romania from the Institute of
Cardiovascular Diseases Timișoara (IBCV) between November 2020 and June 2022. Data
regarding the patients’ age, body mass index (BMI), HbA1c, estimated glomerular filtration
rate (eGFR), cardiovascular comorbidities and the antihyperglycemic agents prescribed by
their diabetologists before the admittance to IBCV were collected from the patients’ medical
records alongside with the new recommendations of treatment that have been individualized
according to the patients’ characteristics.
Results and discussion: As expected, the most frequently used antidiabetic drug in the study
group was metformin with a proportion of 67.1% (n=51), followed by sulphonylureas with
31.5% (n=24), insulin with 22.3% (n=17), DPP-4 inhibitors and SGLT2i with 9.2% (n=7) and,
lastly, GLP-1 RA with 6.5% (n=5). However, the proportion of patients that had a
recommendation of cardioprotective antidiabetic drugs has increased during the
interdisciplinary collaboration, to a proportion of 31.5% (n=24) in SGLT2i and of 22.3% (n=17)
in GLP-1 RA.
Conclusion: An interdisciplinary collaboration between cardiology and diabetology
departments could contribute to increasing the prescription of novel antidiabetic drugs such
as GLP-1 RA and SGLT-2i that have proven to have beneficial effects regarding the mortality,
morbidity and quality of life of patients with T2DM and ASCVD.

PO 9. GROSIMEA INTIMĂ-MEDIE CAROTIDIANĂ ESTE UN INSTRUMENT VALOROS

DE EVALUARE A ATEROSCLEROZEI SUBCLINICE LA COPIII OBEZI

Monica-Simina Mihuta1, Corina Paul 2, Andreea Borlea3, Cristina Mihaela Cepeha1,

Dana Stoian 3,4

1
Școala Doctorală, Universitatea de Medicină și Farmacie, Timișoara, România;

20
2
Departmentul de Pediatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie, Timișoara, România;
3
Departmentul II de Medicină Internă, Universitatea de Medicină și Farmacie, Timișoara, România;
4
Centrul de Cercetare Moleculară în Nefrologie și Patologie Vaculară, Universitatea de Medicină și
Farmacie, Timișoara, România;

Introducere: Prevalența obezității în rândul copiilor este mai mare ca oricând, după pandemia
SARS-COV2 [1]. Este nevoie de o evaluare mai completă a riscului cardiometabolic al acestor
copii [2]. Grosimea intimă-medie carotidiană (CIMT) este un marker al disfuncției endoteliale
și un predictor al progresiei procesului aterosclerotic [3,4]. Deoarece se corelează cu
majoritatea parametrilor clinici și paraclinici utilizați în managementul copiilor obezi, CIMT
poate completa evaluarea curentă a acestor copii cu risc crescut [5].
Obiectiv: De a arăta că CIMT poate fi utilizată în evaluarea aterosclerozei subclinice în cazul
copiilor obezi.
Materiale și metode: Au fost analizați 73 de pacienți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani. S-a
măsurat CIMT utilizând ecograful Aixplorer MACH 30 – software de măsurare automată a
CIMT automatic (SuperSonic Imagine, Aix-en-Provence, France). Subiecții au fost împărțiți în
3 grupuri, în funcție de severitatea excesului ponderal, apreciat prin IMC: obezi,
supraponderali și normoponderali. Studiul s-a concentrat pe impactul excesului adipos asupra
CIMT și de felul în care CIMT se corelează cu IMC, circumferința abdominală, stadiile de
dezvoltare pubertară Tanner și tensiunea arterială ca parametrii clinici, și de markeri sanguini
uzuali: profilul lipidic, trigliceridele, glicemia a jeun.
Rezultate: Excesul ponderal și adipozitatea abdominală în cazul copiilor se asociază cu
creșterea CIMT. Mai mult, circumferința abdominală și raportul trigliceride/HDL-colesterol
sunt predictori semnificativi ai valorilor CIMT. Valori crescute ale CIMT au fost detectate și în
cazul adolescenților cu dezvoltare Tanner IV și V (p=0.032). Subiecții care au prezentat valori
tensionale > percentila 95, au prezentat și valori mai mari ale CIMT, indiferent de valoarea
IMC-ului. CIMT a prezentat corelații semnificative cu întreg panelul lipidic. Deși HDL-c, LDL-c,
colesterolul total și trigliceridele s-au corelat cu CIMT, nu a fost și cazul glicemiei a jeun. Mai
mult, puterea corelațiilor dintre CIMT și non-HDL-c, raportul trigliceride/HDL-c și raportul
colesterol total/HDL-c a crescut direct proporțional cu valoarea IMC.
Concluzii: În cazul copiilor, severitatea excesului ponderal duce la creșterea valorilor CIMT.
Adipozitatea abdominală a copiilor obezi se corelează cu valorile CIMT. Adipozitatea
abdominală și raportul trigliceride/HDL-colesterol reprezintă predictori semnificativi ai
valorilor CIMT.
Creșterea valorilor tensionale se corelează cu creșterea CIMT, indiferent de IMC-ul
pacientului.
Toți parametrii sanguini evaluați au arătat grade variabile de corelație cu CIMT, cu excepția
glicemiei a jeun.
Keywords: ateroscleroză subclinică; grosimea intimă-medie carotidiană; obezitatea copilului;
risc cardiometabolic;

21
THE CAROTID INTIMA MEDIA THICKNESS IS A VALUABLE TOOL FOR THE EVALUATION
OF SUBCLINICAL ATHEROSCLEROSIS IN OBESE CHILDREN

Monica-Simina Mihuta1, Corina Paul 2, Andreea Borlea3, Cristina Mihaela Cepeha1,

Dana Stoian 3,4

1
Department of Doctoral Studies, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy, Timisoara,
Romania;
2
Department of Pediatrics Victor Babes University of Medicine and Pharmacy, Timisoara, Romania;
3
2nd Department of Internal Medicine Victor Babes University of Medicine and Pharmacy, Timisoara,
Romania;
4
Center of Molecular Research in Nephrology and Vascular Disease Victor Babes University of
Medicine and Pharmacy, Timisoara, Romania

Introduction: Post-SARS-COV2 pandemic, the prevalence of obesity among children is higher

than ever [1]. Thus, a more complete evaluation of their potential cardiometabolic risk is
needed [2]. Carotid intima-media thickness (CIMT) is a marker of endothelial distress and a
predictor of atherosclerotic progression [3,4] and may complete the day-to-day evaluation of
children at risk, as it correlates to most of the clinical and paraclinical parameters used for the
assessment of obese pediatric patients [5].
Aim: To show that CIMT can be used in the assessment of subclinical atherosclerosis in obese
children.
Materials and methods: We analyzed 73 patients aged 6–18 years old by measuring their
CIMT using the Aixplorer MACH 30 echography machine - automatic measurement software
(SuperSonic Imagine, Aix-en-Provence, France). Three study groups were defined, depending
on the severity of weight excess: obese and overweight, and normal-weight patients as
controls. The study was centered on the impact of excess adipose tissue on CIMT and how
CIMT correlates to BMI, waist circumference, Tanner puberty stages and blood pressure as
clinical tools, and to usual blood parameters: lipid panel, triglycerides and fasting glucose.
Results: Weight excess and abdominal adiposity in children is clearly linked to increased CIMT.
Moreover, waist circumference and TG/HDL-c are significant predictors of CIMT. Higher
values for CIMT were detected in children with Tanner 4 and 5 development stage (p<0.032).
Children with blood pressure values over the 95th percentile for age and sex presented higher
values for CIMT, regardless of their BMI. Significant correlations were detected between CIMT
and the entire lipid panel. Although HDL-c, LDL-c, total cholesterol and tryglicerides are
correlated to CIMT, fasting glucose is not. Furthermore, correlations between CIMT values
and non-HDL-c, TC/HDL-C ratio, and TG/HDL-C ratio were detected, and their correlation
strengths grew as weight severity based on BMI grew.
Conclusions: The severity of the weight excess in children increases the expected values of
CIMT.

22
Abdominal adiposity of obese children is very reliably correlated to CIMT values. Waist
circumference and TG/HDL-c are significant predictors of CIMT.
High blood pressure is correlated to higher CIMT values, regardless of the patients’ BMI.
All evaluated blood parameters showed correlations to CIMT, except for fasting glucose.
Keywords: cardiometabolic risk; carotid intima-media thickness; childhood obesity;
subclinical atherosclerosis.

PO 10. RISC FOARTE INALT LA PACIENTII CU DIABET ZAHARAT TIP 2: CINE AR

TREBUI SA FACA MAI MULT? EXPERIENTA INTR-UN CENTRU DE INGRIJIRE TERȚIAR

Alexandra Moise1, Anca-Valeria Pietrosel1, Teodor Salmen1,2, Gratiela Hernest, Andreea Petra1,
Daniela Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2

1
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C Paulescu” Bucharest, Romania
2
“ Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Scopul studiului: Caracterizarea pacienților cu diabet zaharat de tip 2 (DT2) cu risc

cardiovascular foarte mare în ceea ce privește parametrii demografici, realizarea controlului
metabolic, prezența comorbidităților, utilizarea de noi medicamente antidiabetice.
Materiale și metode: În acest studiu transversal, am inclus pacienți internați consecutiv cu
T2DM dintr-un departament al unui centru de îngrijire terțiar pentru diabet zaharat în
perioada ianuarie 2021-martie 2022. Pacienții cu ASCVD (boală cardiovasculară
aterosclerotică) și cei cu factori de risc considerați cu risc foarte ridicat conform Ghidurilor
ESC 2019 privind diabetul, pre-diabet și bolile cardiovasculare au fost selectați și apoi împărțiți
în două grupuri. Au fost comparate profilele clinice și biologice.
Rezultate: Din 549 de pacienți cu DZT2 cu date complete, 436 (79,41%) au fost pacienți cu risc
foarte ridicat, dintre care 238 (54,58%) au prezentat ASCVD. Caracteristicile demografice,
caracteristicile DZ, profilul biologic, comorbiditățile și utilizarea unor noi medicamente
antidiabetice, cum ar fi agoniştii receptorului de GLP 1 și inhibitorii cotransportatorului sodiu-
glucoză-2 au fost analizate între cele 2 grupuri și sunt sintetizate în tabelul 1. Pacienții cu
ASCVD au avut LDL-colesterol (p<0,0001) și non-HDL-colesterol (p<0,0001), trigliceride
(p=0,02), hemoglobină A1c (p=0,0056) și au fost mai puțini fumători activi (p=0,028). Cu toate
acestea, aceștia au avut o vârstă mai mare (p<0,0001) și au asociat mai multe complicații
microvasculare precum neuropatia diabetică (p=0,024) și insuficiență renală (eGFR mai
scăzut- p<0,001, niveluri mai mari de albuminurie-p=0,0185). Insuficiența cardiacă a fost mai
frecventă și în grupul ASCVD (p<0,0001). 28% dintre pacienți au beneficiat de noi
medicamente antidiabetice în grupul ASCVD față de 26,3 în grupul non-ASCVD.
Discuții: Deși departe de ținte, s-a obținut un control mai bun al lipidelor pentru pacienții cu
ASCVD, precum și niveluri mai scăzute ale hemoglobinei A1C. Cu toate acestea, pacienții cu

23
ASCVD au asociat mai multe comorbidități, deși acestea sunt afecțiuni independente care
contribuie la includerea în categoria de risc foarte ridicat.
Concluzii: Prezența ASCVD poate crește gradul de conștientizare atât a pacienților, cât și a
medicului pentru un control cardio-metabolic mai bun, deși ținte adecvate ar trebui obținute
în timp util în ambele grupuri, deoarece prevenția primară este la fel de importantă.
Cuvinte-cheie: diabet zaharat tip 2, risc cardiovascular, boală cardiovasculară aterosclerotică

Tabel 1. Caracteristicile populației din studiu Semnificați

e
Parametrii Grup ASCVD Grup non-ASCVD
statistică(p)

Nr(%) 238 (54.58%) 198(45.41%)

Sex masculin (%) 69 54 -

Vârsă (ani) 67.5±9.4 61.3±10.3 -

DZ tip 2 insulinotratați (%) 61.7 44.4 -

Durata diabetului (ani) 16.2 9.6 -

Fumători activi (%) 11.7 22.7 0.028

IMC (kg/m2) 30.4±5.4 31.1±6.5 -

RFG (ml/min/m2) 71.6±29.1 83.4±31.5 <0.001

RAC (mg/g creatinină) 466.3 204.8 0.0185

LDL-colesterol (mg/dl) 79.7±42.1 98.8±50.4 <0.0001

nonHDL-colesterol (mg/dl) 121.1±52 145±66.1 <0.0001

Trigliceride (mg/dl) 180.4 213.8 0.02

Hemoglobină A1C (%) 9±2.7 9.8±2.6 0.0056

Hipertensiune arterială 91.6 82.8 -

Infarct miocardic(%) 20.2 - -

Accident vascular cerebral (%) 26.9 - -

Boala arterială periferică (%) 52.9 - -

Insuficiența cardiacă 19.3 6.6 <0.0001

24
 (%)

Neuropatie diabetică(%) 74.8 65.7 -

Retinopatie diabetică (%) 20.2 14 -

GLP1-Ra 18.5 21.2 -

iSGLT2 9.7 5 -

Abrevieri: diabet zaharat (DZ), inhibitor al cotransportatorului sodiu-glucoză

2 (SGLT2), agonist al receptorului peptidei asemănătoare glucagonului 1
(GLP 1-Ra), raport albumină/creatinină (RAC)

VERY HIGH RISK IN TYPE 2 DIABETES MELLITUS PATIENTS: WHO SHOULD DO MORE?
EXPERIENCE IN A TERTIARY-CARE CENTER

Alexandra-Mihaela Moise1, Anca-Valeria Pietroșel1, Teodor Salmen1,2,Grațiela Hernest, Andreea

Petra1, Daniela Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2

1
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C Paulescu” Bucharest, Romania
2
“ Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Aim of the study: To characterize patients with Type 2 Diabetes Mellitus (T2DM) at very high
cardiovascular risk as regarding demographic parameters, metabolic control achievement,
presence of comorbidities, use of novel antidiabetic drugs.
Material and Method: In this cross-sectional study, we included consecutively admitted
patients with T2DM from one Department of a third-care center for Diabetes Mellitus during
Jan2021-March2022. Patients with ASCVD (atherosclerotic cardiovascular disease) and those
with risk factors considered very high risk according to 2019 ESC Guidelines on Diabetes, Pre-
Diabetes and Cardiovascular Diseases were selected and then divided into two groups. Clinical
and biological profiles were compared.
Results: From 549 T2DM patients with complete data, 436 (79.41%) were very high risk
patients of which 238 (54.58%) had documented ASCVD. Demographic characteristics, DM
characteristics, biologic profile, comorbidities and the use of novel antidiabetic drugs such as
glucagon-like peptide 1 receptor agonists and sodium-glucose cotransporter-2 inhibitors
were analyzed between the 2 groups and are synthetized in Table 1. Patients with ASCVD had
lower LDL-cholesterol (p<0.0001) and non-HDL-cholesterol (p<0.0001), triglycerides (p=0.02),
A1c hemoglobin (p=0.0056), and were fewer active smokers (p=0.028). However, they had a
higher age (p<0.0001) and associated more microvascular complications such as diabetic
neuropathy (p=0.024) and renal impairment(lower eGFR- p<0.001, higher levels of

25
albuminuria-p=0.0185). Heart failure was more frequent in the ASCVD group as well
(p<0.0001). 28 % of patients benefited from novel antidiabetic drugs in the ASCVD group vs
26.3 in the non-ASCVD group.
Discussions: Although far from targets, better lipid control was obtained for patients with
ASCVD, as well as lower A1C hemoglobin levels. However, patients with ASCVD associated
more comorbidities, although these are independent conditions that contribute to inclusion
in the very high risk category.
Conclusions: Presence of ASCVD may raise awareness from both the patients and the doctor
for a better cardio-metabolic control, although adequate targets should be obtained timely
in both groups, as primary prevention is equally important.
Key-words: type 2 diabetes mellitus, cardiovascular risk, atherosclerotic cardiovascular
disease

Table 1. Study population characteristics Statistical

Parameter ASCVD group non-ASCVD group Significanc
e(p)
N(%) 238 (54.58%) 198(45.41%)
Male Gender (%) 69 54 -
Mean Age (years) 67.5±9.4 61.3±10.3 -
Insulin-treated type 2 DM(%) 61.7 44.4 -
DM mean duration (years) 16.2 9.6 -
Active smokers (%) 11.7 22.7 0.028
Mean BMI (kg/m2) 30.4±5.4 31.1±6.5 -
eGFR (ml/min/m2) 71.6±29.1 83.4±31.5 <0.001
ACR (mg/g creatinine) 466.3 204.8 0.0185
LDL-cholesterol (mg/dl) 79.7±42.1 98.8±50.4 <0.0001
nonHDL-cholesterol (mg/dl) 121.1±52 145±66.1 <0.0001
Triglycerides (mg/dl) 180.4 213.8 0.02
A1c hemoglobin (%) 9±2.7 9.8±2.6 0.0056
High Blood Pressure 91.6 82.8 -
Myocardial Infarction(%) 20.2 - -
Ischemic Stroke (%) 26.9 - -
Lower extremities artery disease (%) 52.9 - -
Heart Failure (%) 19.3 6.6 <0.0001
Diabetic peripheral neuropathy(%) 74.8 65.7 -
Diabetic retinopathy (%) 20.2 14 -
GLP1-Ra 18.5 21.2 -
iSGLT2 9.7 5 -

26
 Abbreviations: Diabetes Mellitus (DM), sodium-glucose cotransporter 2
inhibitor (iSGLT2), glucagon-like peptide 1 receptor agonist (GLP1-Ra), albumin
to creatinine ratio(ACR)

PO 11. EVALUAREA FACTORILOR DE RISC PENTRU DIABET GESTAȚIONAL ÎNTR-UN

CENTRU TERȚIAR DIN BUCUREȘTI

Polina Adriana Pascu, Marius Donici, Georgescu Andrei Vlad, Gabriela Radulian, Ana Militaru, Emilia
Rusu

Introducere: Diabetul gestațional este una din patologiile care complică sarcina, având
consecințe imediate, dar și consecințe pe termen lung, atât asupra mamei cât și a fătului.
Prevalența diabetului gestațional este în creștere la nivel mondial, printre factorii de risc
numărându-se excesul ponderal al mamei, istoricul familial de diabet zaharat tip 2 la rudele
de gradul I, macrosomia la o sarcină anterioară , vârsta mamei de peste 35 de ani.
Obiective: Caracterizarea unui lot de paciente cu diabet gestațional urmărind existența unor
particularități față de datale din literatură.
Metode: Am realizat un studiu retrospectiv pe pacientele cu diabet gestațional care s-au
prezentat pentru evaluare în Ambulatoriu de Diabet zaharat la Spitalul Clinic Nicolae Malaxa
în perioada 2021-2022. Diagnosticul de diabet gestațional a fost pus folosind criteriile
American Diabetes Association (ADA) după utilizarea testului de toleranță la glucoză efectuat
cu 75g glucoza și măsurarea glicemiei a jeun și apoi la o oră și la două ore după ingestia
glucozei.
Rezultate: Lotul a cuprins 48 de paciente provenind majoritar din mediul urban (79%), cu
vârste cuprinse între 21 și 41 de ani, media vârstei fiind 31 de ani, 71 % din gravide au fost în
grupa de vârstă 25-35 de ani și doar 17% au avut vârsta peste 35 de ani. Din punct de vedere
al asocierii obezității sau diabetului zaharat pe linie maternă, doar 31% (15) din femei
prezentau această caracteristică, anterior sarcinii 54% (26) de gravide au avut un IMC>24.99
kg/mp, 37,5% prezentând un IMC normal, iar la momentul primei evaluări pentru diabet
gestațional creșterea excesivă în greutate s-a regăsit în procent de 18,75% în lotul de studiu,
iar din punct de vedere al IMC-ului 71% din gravide prezentau exces ponderal. Din cele 11
paciente multipare incluse în studiu niciuna nu avea istoric de diabet gestațional la sarcinile
anterioare, dar aproximativ jumătate din ele (5) au prezentat creștere ponderală excesivă la
o sarcină anterioară.
Concluzii: În studiul nostru majoritatea pacientelor au fost în grupa de vârstă 25-34 de ani și
au provenit din mediul urban. Doar o treime din paciente au prezentat antecedente
heredocolaterale de diabet zaharat tip 2 sau obezitate pe linie maternă, iar creșterea excesivă
în greutate în timpul sarcinii s-a regăsit la 18,75% din participante. Pe de altă parte, 54% din
femeile incluse în studiu aveau un IMC>24,99 anterior sarcinii. Sunt necesare studii

27
populaționale extinse pentru a caracteriza mai bine femeile cu diabet gestațional din țara
noastră și a descoperi particularități în ceea ce privește factorii de risc.

ASSESSMENT OF RISK FACTORS FOR GESTATIONAL DIABETES IN A TERTIARY CENTER

IN BUCHAREST

Polina Adriana Pascu, Marius Donici, Georgescu Andrei Vlad, Gabriela Radulian, Ana Militaru, Emilia
Rusu

Introduction: Gestational diabetes is one of the pathologies that complicate pregnancy, with
immediate consequences, but also long-term consequences for both mother and fetus. The
prevalence of gestational diabetes is increasing worldwide, among the risk factors being the
mother's overweight, family history of type 2 diabetes in first-degree relatives, macrosomia
in a previous pregnancy, the mother's age over 35 years. Objectives: characterization of a
group of patients with gestational diabetes following the existence of particularities
compared to data in the literature. Methods: we conducted a retrospective study on patients
with gestational diabetes who presented for evaluation in the Diabetes Outpatient Clinic of
the Nicolae Malaxa Clinical Hospital in the period 2021-2022. The diagnosis of gestational
diabetes was made using the criteria of the American Diabetes Association (ADA) after using
the glucose tolerance test performed with 75 g of glucose and measuring fasting blood
glucose and then one and two hours after glucose ingestion. Results: The group included 48
patients, mostly from urban areas (79%), aged between 21 and 41 years, the average age
being 31 years, 71% of pregnant women were in the age group of 25-35 years and only 17%
were over 35 years old. From the point of view of the association of obesity or maternal
diabetes, only 31% (15) of women had this characteristic, before pregnancy 54% (26) of
pregnant women had a BMI> 24.99 kg / sqm, 37.5% presenting a normal BMI, and at the time
of the first evaluation for gestational diabetes, excessive weight gain was found in a
percentage of 18.75 in the study group, and in terms of BMI 71% of pregnant women had a
weight. Of the 11 multiparous patients included in the study, none had a history of gestational
diabetes in previous pregnancies, but half of them (5) had excessive weight gain in a previous
pregnancy.
Conclusions: In our study, most patients were in the 25-34 age group and came from urban
areas. Only one-third of patients had a hereditary history of type 2 diabetes or maternal
obesity, and excessive weight gain during pregnancy was found in 18. 75% of participants. On
the other hand, 54% of the women included in the study had a BMI> 24.99 before pregnancy.
The glucose tolerance test should be performed in all pregnant women regardless of the
presence or absence of risk factors for gestational diabetes. Extensive population studies are
needed to better characterize women with gestational diabetes in our country and to discover
particularities in terms of risk factors.

28
PO 12. DATE DIN VIAȚA REALĂ (CLINICĂ) DESPRE UTILIZAREA AGONIȘTILOR DE
RECEPTOR DE GLP-1

Petra Andreea, Teodor Salmen, Anca-Valeria Pietrosel, Irina Calma, Gratiela Hernest, MadalinBuse,
Emma Stroe, Daniela Stegaru, Doina-Andrada Mihai, Gabriela Radulian

Obiectivul studiului: Obiectivul acestui studiu este de a analiza utilizarea agoniștilor de

receptor de GLP-1 în tratamentul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 (DZ 2) și boala
aterosclerotica (ASCVD).
Materiale și metode: S-a realizat un studiu retrospectiv ce a inclus 1562 pacienți internați în
mod consecutiv cu diabet zaharat (DZ) în Institutul Paulescu în perioada 2018-2021, dupa ce
și-au exprimat consimțământul informat.
Rezultate: Din 1279 pacienți cu profiluri complete, 1028 au avut DZ2, dintre care 567 au avut
diagnosticul de ASCVD (grup 1) și 461 fără diagnosticul de ASCVD (grup 2). Caracteristicile
demografice, ale DZ, ale complicațiilor DZ, profilul biologic, comorbiditățile și folosirea
tratamentelor antihipertensive și agenților antidiabetici noi au fost analizate între cele 2 loturi
și sunt sintetizate în Tabelul 1. Diferențe semnificativ statistice între cele 2 grupuri au fost
evidențiate pentru vârstă (p<0.001), durata diabetului (p<0.001), sex (p=0.05), hipertensiune
arterială (p<0.001), fibrilație atrială (p<0.001), neuropatie diabetică periferică (p<0.001),
retinopatie (p<0.001), boală cronică de rinichi (p<0.001), colesterol HDL (p=0.035), colesterol
total (p<0.001), eRFG (p<0.001), HbA1c (p=0.015) si RAC (p=0.002).
Discuții: Pacienții cu DZ2 și ASCVD ajung cu mai mare dificultate la un control metabolic și,
ulterior, vor dezvolta mai multe complicații ale DZ și comorbidități. Astfel, administrarea de
receptori de agonisti de GLP1 este favorabilă nu doar pentru tratamentul ASCVD, dar și pentru
atingerea unui echilibru metabolic (HbA1c, greutate și protecție cardio-vasculară).
Cuvinte cheie: boala cardiovasculară aterosclerotică, diabet zaharat de tip 2, agoniști de
receptor de glucagon-like peptide 1, protecție cardiovasculară.

Tabel 1. Caracteristicile populației de studiu

Parametru ASCVD+ ASCVD-
Sexul Masculin 61.9% 53.14%
Mediul Urban 65.07% 63.77%
Fumat 26.63% 27.98%
IMC mediu 31.06 kg/m2 31.5 kg/m2
Vârsta medie 65.11 58.4
Durata medie a DZ 7 (0, 44) 14 (0, 51)
Boala Arterială Periferică 36.15% 1.08%
Neuropatie Diabetică 80.77% 59.21%
Periferiă
Neuropatie Vegetativa 8.99% 4.98%

29
 Retinopatie 30.51% 18.87%
Boala Cronica de Rinichi 47.26% 20.17%
Hipertensiune Arterială 91.35% 74.4%
Fibrilație Atrială 13.22% 3.9%
Infarct Miocardic 8.46% 0%
Accident Vascular Ischemic 8.99% 0%
Insuficiență Cardiacă 26.45% 5.85%
Diuretic 44.44% 32.75%
Blocant de Canal de Calciu 33.5% 21.69%
Beta Blocant 72.48% 49.67%
BRA 33.68% 20.17%
Inhibitor de enzima de 41.62% 39.04%
conversie a angiotensinei
Statina 61.55% 56.18%
eRFG 78.57 mL/min/1.73m2 93.68 mL/min/1.73m2
Colesterol LDL 92.39 mg/dL 108.67 mg/dL
Colesterol total 168.78 mg/dL 188.58 mg/dL
Colesterol HDL 41.98 mg/dL 44.18 mg/dL
HbA1c 9.1% 9.46%
Metformin 63.49% 75.92%
GLP1-Ra 18.34% 17.35%
iSGLT2 9.52% 4.55%
iDPP4 7.4% 10.41%
Prescurtări: Diabet zaharat (DZ), BRA (Blocanți ai receptorului de angiotensină), GLP1-Ra
(agonist de receptor de glucagon-like peptide 1), iSGLT2 (inhibitori ai transportorului
sodium-glucoza 2), iDPP4 (inhibitorde dipeptidil peptidaza 4)

REAL-LIFE DATA ABOUT THE USE OF GLUCAGON-LIKE PEPTIDE 1 RECEPTOR

AGONISTS

Andreea Petra, Teodor Salmen, Anca-Valeria Pietroșel, Irina Calma, Grațiela Hernest, Mădălin Bușe,
Emma Stroe, Daniela Stegaru, Doina-Andrada Mihai, Gabriela Radulian

Aim of the study: The aim of this study is to assess the use of glucagon-like peptide 1 receptor
agonists (GLP1-Ra) in treatment of patients with type 2 diabetes mellitus (T2DM) and
atherosclerotic cardiovascular disease (ASCVD).
Material and methods: A retrospective study included 1562 consecutively admited patients
with T2DM in Paulescu Institute during 2020-2021 after their informed consent.

30
Results: From 1279 patients with full records, 1028 had T2DM, 567 patients of each had
ASCVD diagnosis (group 1) and 461 without ASCVD diagnosis (group 2). Demographic
characteristics, DM characteristics, DM complications, biologic profile, comorbidities and the
use of antihypertensive and novel antidiabetic drugs were analyzed between the 2 groups
and are synthetize in Table 1. Significant differences between the two groups were
encountered for age (p<0.001), DM duration (p<0.001), gender (p=0.05), smoking (p=0.007),
high blood pressure (p<0.001), atrial fibrilation (p<0.001), diabetic peripheral neuropathy
(p<0.001), retinopathy (p<0.001), chronic kidney disease (p<0.001), HDL-Cholesterol
(p=0.035), total cholesterol (p<0.001), eGFR (p<0.001), HbA1c (p=0.015) and UAC ratio
(p=0.002).
Discusions: Patients with T2DM and ASCVD reach harder metabolic control and,
subsequently, develop more DM complications and comorbidities, so GLP1-Ra administration
is favorable not only for treatment of ASCVD but, also, for targeting metabolic control (HbA1c,
weight or cardiovascular protection).
Key words: atherosclerotic cardiovascular disease, type 2 diabetes mellitus, glucagon-like
peptide 1 receptor agonists, cardiovascular protection.

Table 1. Study population characteristics

Parameter ASCVD+ ASCVD-
Male Gender 61.9% 53.14%
Urban Environment 65.07% 63.77%
Smoking 26.63% 27.98%
Mean BMI 31.06 kg/m2 31.5 kg/m2
Mean Age 65.11 58.4
DM mean duration 7 (0, 44) 14 (0, 51)
Peripheral Artery Disease 36.15% 1.08%
Diabetic Peripheral 80.77% 59.21%
Neuropathy
Vegetative Neuropathy 8.99% 4.98%
Retinopathy 30.51% 18.87%
Chronic Kidney Disease 47.26% 20.17%
High Blood Pressure 91.35% 74.4%
Atrial Fibrillation 13.22% 3.9%
Myocardial Infarction 8.46% 0%
Ischemic Stroke 8.99% 0%
Heart Failure 26.45% 5.85%
Diuretic 44.44% 32.75%
Calcium Channel Blockers 33.5% 21.69%
Beta Blockers 72.48% 49.67%
ARBs 33.68% 20.17%

31
 Angiotensin converting 41.62% 39.04%
enzyme inhibitors
Statin 61.55% 56.18%
eGFR 78.57 mL/min/1.73m2 93.68 mL/min/1.73m2
LDL-cholesterol 92.39 mg/dL 108.67 mg/dL
Total-cholesterol 168.78 mg/dL 188.58 mg/dL
HDL-cholesterol 41.98 mg/dL 44.18 mg/dL
HbA1c 9.1% 9.46%
Metformin 63.49% 75.92%
GLP1-Ra 18.34% 17.35%
iSGLT2 9.52% 4.55%
iDPP4 7.4% 10.41%
Abbreviations: Diabetes Mellitus (DM), ARBs (Angiotensin Receptor Blockers), GLP1-Ra
(glucagon-like peptide 1 receptor agonist), iSGLT2 (sodium glucose loop transporter 2
inhibitor), iDPP4 (dipeptidyl peptidase 4 inhibitor)

PO 13. NUTRIȚIA ÎN BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE

Simona Popa1,2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

Terapia nutrițională este o componentă importantă a managementului bolilor inflamatorii

intestinale (BII). Pentru a înțelege pe deplin rolul aportului alimentar în BII, este esențial să se
exploreze implicarea factorilor de mediu (nu doar dieta, ci și utilizarea pesticidelor și
conservanților), procesarea alimentelor (de exemplu, prăjirea vs. fierbere sau coacere) și
potențialele componente bioactive din alimente care pot induce inflamația intestinală și pot
crește susceptibilitatea la BII.
Obiectivele terapiei nutriționale sunt:
Menținerea sau restabilirea echilibrului nutrițional (menținerea unei greutăți cât mai aproape
de greutatea ideală pentru vârsta și înălțimea pacientului, prevenirea sau corectarea unor
deficiențe nutriționale, vitaminice, minerale), ameliorarea simptomelor gastrointestinale
(dureri abdominale, greață, diaree, balonare), reducerea inflamației intestinale (potențial).
Etapele elaborării planului nutrițional presupun evaluarea statusului nutrițional prin
completarea Chestionarului de Evaluare Subiectivă Globală și screening-ul malnutriției
folosind Grila de Screening Universal al Malnutriției „Malnutrition Universal Screening Tool
(MUST)”.

32
Dietele de excludere cu evitarea anumitor alimente cu conținut crescut de fibre (nuci întregi,
semințe, fructe/legume nepreparate termic) și/sau lactoză (produse lactate) sunt frecvent
preferate de pacienții cu BII pe fondul asocierii alimentelor respective cu apariția sau
agravarea simptomatologiei și a temerii pacienților de a nu declanșa activarea bolii, deși există
date limitate în literatura de specialitate care să susțină aceste recomandări.
Este important să se facă diferența între dietele care pot induce sau menține remisiunea
bolilor inflamatorii intestinale și dietele care ameliorează doar simptomele pacienților cu boli
inflamatorii intestinale.
Managementul pacienților cu BII, în contextul în care sunt disponibile date limitate sau
neconcludente privind intervențiile nutriționale, necesită o abordare multidisciplinară.
Optimizarea nutriției ar trebui să devină parte a măsurilor strategice de îngrijire de calitate
pentru pacienții cu BII.

PO 14. BOALA CARDIOVASCULARĂ ATEROSCLEROTICĂ LA PACIENȚII CU DIABET

ZAHARAT CU DEBUT RECENT VERSUS EVOLUȚIE ÎNDELUNGATĂ

Teodor Salmen 1,2, Anca-Valeria Pietrosel1, Irina Calma1,2, Gratiela Hernest,2, Emma Stroe1, Andreea
Petra1, Daniela Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2

1
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice ” N.C Paulescu” București, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București, România

Scopul studiului: Diabetul Zaharat (DZ) este o componentă a sindromului cardio-reno-

metabolic și reprezintă un factor de risc pentru Boala Cardiovasculară Aterosclerotică
(BCVAS). Atât DZ cât și BCVAS sunt două boli non-transmisibile cu evoluție pandemică
crescătoare. Astfel, am urmărit să evaluăm caracteristicile BCVAS la pacienții cu DZ cu debut
recent versus cei cu evoluție îndelungată a bolii.
Material și Metodă: Am inclus pacienți cu DZ tip 1 și tip 2 internați consecutiv într-un
departament al Institutului Național de Diabet și Boli Metabolice Nicolae Paulescu, în
perioada 2020-2021.
Rezultate: Din 1562 pacienți, 1279 au avut date complete clinice și paraclinice și 632
prezentau BCVAS -56 cu DZ nou-diagnosticat (grupul 1), respectiv 576 cu DZ diagnosticat
anterior (grupul 2). Caracteristicile demografice, caracteristicile DZ, complicațiile DZ, profilul
biologic, comorbiditățile și folosirea noilor antidiabetice precum agoniști de receptor de
glucagon-like peptid 1 și inhibitorii de cotransportor sodiu-glucoză 2 au fost analizate între
cele două grupuri și sintetizate în Tabelul 1.
Discuții: Diferențe semnificative statistic au fost obținute pentru boala arterială periferică
(p<0.001), neuropatia vegetativă (p=0.032), retinopatia diabetică (p<0.001), boala cronică

33
de rinichi (p=0.003), hipertensiune arterială (p=0.049), LDL-C (p=0.003), colesterol total
(p=0.034), HDL-C (p=0.002), HbA1c (p<0.001) și pentru GLP1-Ra (p=0.002).
Concluzii: BCVAS este o componentă importantă a sindromului cardio-reno-metabolic și
necesită screening activ și recunoaștere la pacienții cu DZ.

Tabel 1. Caracteristicile lotului de studiu

Parametru Grup 1(DZ nou) Grup 2 (DZ vechi)
Gen masculin 64.28% 60.6%
Mediu urban 73.21% 63.36%
IMC mediu 31 kg/m2 30.49 gm/m2
Vârsta medie 64.9 years 64.11 years
DZ tip 2 94.65% 89.24%
DZ tip 2 insulinotratat 35.71% 61.8%
Durata medie DZ 0.18 years 17.11 years
Boala arterială periferică 25% 39.24%
Boală Cardiovasculară 37.5% 27.43%
Aterosclerotică
Neuropatie Diabetică 28.57% 86.63%
Periferică
Neuropatie Vegetativă 1.78% 10.94%
Retinopatie 7.14% 35.42%
Boală cronică de rinichi 28.57% 48.78%
Hipertensiune arterială 80.35% 89.41%
Fibrilație atrială 14.29% 12.15%
Infarct Miocardic 8.93% 8.16%
Accident Vascular Ischemic 17.85% 9.03%
Insuficiență Cardiacă 23.21% 24.65%
eRFG 79.5 ml/min/1.73m2 78 ml/min/1.73m2
LDL-colesterol 91 mg/dL 111 mg/dL
Total-colesterol 167.9 mg/dL 186 mg/dL
HDL-colesterol 43.57 mg/dL 39 mg/dL
HbA1c 8.97% 10.38%
GLP1-Ra 5.35% 17.5%
SGLT2i 8.93% 8.51%
Abrevieri: Diabet Zaharat (DZ), agonist de receptor de glucagon-like peptid 1 (GLP1-Ra),
inhibitor de cotransportor sodium-glucoză 2 (SGLT2i)
ATHEROSCLEROTIC CARDIOVASCULAR DISEASE IN PATIENTS WITH RECENT VERSUS
PREVIOUS DIABETES MELLITUS

34
Teodor Salmen, Anca-Valeria Pietroșel, Irina Calma, Grațiela Hernest, Emma Stroe, Andreea Petra,
Daniela Stegaru, Doina-Andrada Mihai, Gabriela Radulian

Aim of the study: Diabetes Mellitus (DM) is one of the cardiorenal-metabolic disease and
represents a risk factor for Atherosclerotic Cardiovascular Disease (ASCVD). Both DM and
ASCVD are two growing chronic non-transmitable pandemic diseases worldwide. We aimed
to evaluate the ASCVD characteristics in patients with newly or previous diagnose of DM.
Material and Method: We included consecutively admitted inpatients with type 1 and type 2
diabetes mellitus in a Diabetes Mellitus Department from Paulescu National Institute for
Diabetes Mellitus during 2020-2021. Results: From 1562 patients, 1279 have a complete
clinical and paraclinical profile and 632 have ASCVD – 56 with newly diagnosed DM (group 1)
and, respectively, 576 with previously diagnosed DM (group 2). Demographic characteristics,
DM characteristics, DM complications, biologic profile, comorbidities and the use of new
antidiabetic drugs such as glucagon-like peptide 1 receptor agonists and sodium-glucose loop
2 inhibitors were analyzed between the 2 groups and are synthetize in Table 1. Discusions:
Significant differences between the two groups were encountered for diabetic peripheral
disease (p<0.001), vegetative neuropathy (p=0.032), retinopathy (p<0.001), chronic kidney
disease (p=0.003), high blood pressure (p=0.049), LDL-C (p=0.003), total cholesterol
(p=0.034), HDL-C (p=0.002), HbA1c (p<0.001) and for GLP1-Ra (p=0.002). Conclusions: ASCVD
is a great part of the cardiorenal-metabolic disease and is important to be emphasized and
actively screened in patients with DM.

Table 1. Study population characteristics

Parameter New DM diagnoses group Previous DM diagnoses
group
Male Gender 64.28% 60.6%
Urban Environment 73.21% 63.36%
Mean BMI 31 kg/m2 30.49 gm/m2
Mean Age 64.9 years 64.11 years
Type 2 DM 94.65% 89.24%
Insulin-treated type 2 DM 35.71% 61.8%
DM mean duration 0.18 years 17.11 years
Peripheral Artery Disease 25% 39.24%
Atherosclerotic Vascular 37.5% 27.43%
Disease
Diabetic Peripheral 28.57% 86.63%
Neuropathy
Vegetative Neuropathy 1.78% 10.94%
Retinopathy 7.14% 35.42%
Chronic Kidney Disease 28.57% 48.78%
High Blood Pressure 80.35% 89.41%

35
 Atrial Fibrillation 14.29% 12.15%
Myocardial Infarction 8.93% 8.16%
Ischemic Stroke 17.85% 9.03%
Heart Faillure 23.21% 24.65%
eGFR 79.5 ml/min/1.73m2 78 ml/min/1.73m2
LDL-cholesterol 91 mg/dL 111 mg/dL
Total-cholesterol 167.9 mg/dL 186 mg/dL
HDL-cholesterol 43.57 mg/dL 39 mg/dL
HbA1c 8.97% 10.38%
GLP1-Ra 5.35% 17.5%
iSGLT2 8.93% 8.51%
Abbreviations: Diabetes Mellitus (DM), sodium-glucose loop transporter 2 inhibitor
(iSGLT2), glucagon-like peptide 1 receptor agonist (GLP1-Ra)

PO 15. OBEZITATEA – FACTOR HEPATOCARCINOGENETIC LA PACIENȚII CU

HEPATITĂ CRONICĂ C

Marilena Stoian

Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, România, Spital Clinic Dr. Ion
Cantacuzino București ,România

SCOP: Investigarea obezității ca posibil factor de risc al hepatocarcinogenezei la pacienții cu

hepatită cronică C.
METODĂ: Am analizat retrospectiv incidența carcinomului hepatocelular (HCC) în rândul
pacienților cu infecție cu VHC urmăriți la 5 spitale, între anii 2002 și 2022. S a analizat un lot
total de 1365 de pacienți care au fost pozitivi pentru VHC, negativi pentru HBsAg și fără HCC
recrutați din cele 5 spitale. Au fost împărțiți în patru grupe în funcție de IMC :IMC<18,5:
n=107; 18,5<IMC<25:n=980; 25<MC <30,n=251; IMC <30: n=27) Au fost comparate ratele de
incidență cumulativă ale HCC ,luând în considerare vârsta, sexul, consumul de alcool și funcția
hepatică.
REZULTATE: Lotul de studiu a fost constituit din 698 bărbați și 667 femei, cu vârsta medie de
60 de ani (interval 15-85). Perioada de urmărire a fost de 16,1+ 3,1 ani, însumând o perioadă
totală de observare de 8326 persoane-ani. HCC s-a dezvoltat la 371 de pacienți, prezentând
rata de incidență cumulată de 10,8%, 20,3% și 38,9% la 3, 5 și, respectiv, 10 ani. Ratele de
incidență au diferit semnificativ între grupurile BDI (p=0,007 la log rank test). Rezultatele
statistice au arătat că vârsta înaintată, bărbații, comorbiditatea cu diabetul zaharat, aportul
mare de alcool, concentrația scăzută de albumină, nivelul ridicat de AST, numărul scăzut de

36
trombocite și concentrația mare de AFP au fost factori de risc semnificativi ai HCC . Regresia
multivariată a hazardului proporțional Cox a arătat că obezitatea a fost un factor de risc
independent de HCC, cu un hazard ratio de 1,795 (95% CI:1,074-3,000; p=0,0260) când
25<IMC <30 și 3,210 (95%CI: 1,469-7,016, p=0,0035) când IMC <30 în comparație cu pacienții
cu IMC <18,5.
CONCLUZII: Obezitatea este un factor de risc independent de hepatocarcinogeneză în rândul
pacienților cu hepatită cronică C.

OBESITY – FACTOR OF HEPATOCARCINOGENESIS IN CHRONIC HEPATITIS C

Marilena Stoian Md, Phd

Carol Davila University of Medicine, Bucharest, Romania, Dr. Ion Cantacuzino Hospital, Bucharest,
Romania

AIM: To investigate whether obesity is a risk factor of hepatocarcinogenesis in chronic

hepatitis C patients.
METHOD: We retrospectively analyzed the incidence of hepatocellular carcinoma (HCC)
among patients with HCV infection followed up at 5 hospitals. Between 2002 and 2022, a total
of 1365 patients who were positive for HCV, negative for HBsAg, and without HCC visited the
5 hospitals and were followed up .They were divided into four groups according to BMI ;BMI
<18.5,n=107;18.5< = BMI <25, n=980; 25<=BMI <30,n=251;30<BMI, n=27) and the cumulative
incidence rates of HCC were compared , considering age, sex, alcohol intake , and liver
function in multivariate analysis.
RESULTS: There were 698 male and 667 female patients with the median age of 60 year (range
15-85).The follow –up period was 16.1+ 3.1 years, amounting to a total observation period of
8326 person-years. HCC developed in 371 patients, showing cumulative incidence rates of
10.8 %, 20.3%, and 38.9% at 3, 5 and 10 years, respectively. The incidence rates differed
significantly among the BDI groups (p=0.007 by the long rank test).Univariate analyses
showed that older age, male, comorbidity with diabetes mellitus ,heavy alcohol intake ,low
albumin concentration , high AST level, low platelet count, and high AFP concentration were
significant risk factors of HCC. Adjusting for these factors, multivariate Cox proportional
hazard regression showed that obesity was an independent risk factor of HCC ,with a hazard
ratio of 1.795 (95% CI:1.074-3.000;p=0.0260) when25<=BMI <30 and 3.210( 95%CI:1.469-
7.016,p=0.0035) when 30 <BMI as compared to the patients with BMI <18.5.
CONCLUSIONS: Obesity is an independent risk factor of hepatocarcinogenesis among chronic
hepatitis C patients.

PO 16. MONOAMINOXIDAZA JOACĂ UN ROL CHEIE ÎN PATOGENIA MEMORIEI

HIPERGLICEMIEI LA ȘOARECII DIABETICI

37
Adrian Sturza1,2, Ionică N. Loredana2,3, Simona Popescu4, Romulus Timar4, Borza Claudia1,2, Danina M.
Muntean1,2

1
Departmentul III Stiinte Functionale – Fiziopatologie, Universitatea de Medicina si Farmacie ”Victor
Babeș” Timișoara, P-ta E. Murgu Nr.2, 300041 Timișoara, Romania
2
Centrul de Cercetare Translationala si Medicina Sistemelor, Universitatea de Medicina si
Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara, P-ta E. Murgu Nr.2, 300041 Timișoara, Romania
3
Scoala Doctorala, Universitatea de Medicina și Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara, P-ta E. Murgu Nr.2,
300041 Timișoara, Romania
4
Departmentul VII Medicina Interna – Diabet, nutritive si boli metabolice, Universitatea de Medicina
si Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara, P-ta E. Murgu Nr.2, 300041 Timișoara, Romania

Background – Monoaminoxidazele (MAO) A și B, enzime mitocondriale responsabile de

degradarea catecolaminelor cu generarea constantă de specii reactive de oxigen (ROS), au
fost recunoscute având rol in patogeneza patologiilor cardio-metabolice. Scopul studiului
actual a fost de a evalua rolul MAO în contextul fenomenului de „memorie hiperglicemică sau
metabolică”, ca factor care contribuie la stress-ul oxidativ și disfuncția endotelială în diabetul
zaharat, chiar și după normalizarea glicemie.
Material si metode – Diabetul a fost indus la șoareci cu streptozotocină (STZ, 50 mg/kg) și
după 2 săptămâni de hiperglicemie s-au folosit probe vasculare aortice pentru evaluarea:
funcției vasomotorii, a stress-ului oxidativ (colorare cu dihidroetidium și spectofotometrie) și
a expresiei genice și proteice a MAO (qRT-PCR și imuno-histochimie).
Rezultate – Expresia MAO a fost crescută în aortele de la șoarecii diabetici după 2 săptămâni
de hiperglicemie și a fost responsabilă pentru stresul oxidativ și alterarea relaxarii vasculare.
Normalizarea parțială a glicemie cu insulina glargine (10 U/kg/zi, 1 săptămână) nu a reușit să
reducă complet generarea de ROS și să normalizeze relaxarea vasculară. Administrarea
concomitentă in vivo a inhibitorilor de MAO (clorgilină și selegilină, 1 mg/kg/zi, 1 săptămână)
asociata insulinei a redus stresul oxidativ și a atenuat disfuncția endotelială la șoarecii
diabetici.
În concluzie, pe modelul de șoareci cu diabet zaharat indus cu STZ, inhibitorii MAO au
atenuat „memoria hiperglicemică” vasculară. Dacă aceste medicamente sunt candidați
viabili pentru reutilizarea lor ca agenți vasculo-protectori în diabet, rămâne de testat în alte
modele experimentale și la oameni.

MONOAMINE OXIDASE PLAYS A KEY ROLE IN THE PATHOGENESIS OF

HYPERGLYCEMIC MEMORY IN DIABETIC MICE

Adrian Sturza1,2, Ionică N. Loredana2,3, Simona Popescu4, Romulus Timar4, Borza Claudia1,2, Danina M.
Muntean1,2

38
1
Department III Functional Sciences - Pathophysiology, ”Victor Babeș” University of Medicine and
Pharmacy Timișoara, E. Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania
2
Centre for Translational Research and Systems Medicine, ”Victor Babeș” University of Medicine and
Pharmacy Timișoara, E. Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania
3
Doctoral School Medicine-Pharmacy, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy
Timișoara, E. Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania
4
Department VII Internal Medicine II - Diabetes, Nutrition and Metabolic disorders, ”Victor Babeș”
University of Medicine and Pharmacy Timișoara, E. Murgu Sq. no. 2, 300041 Timișoara, Romania

Background: Monoamine oxidases (MAOs) A and B, mitochondrial enzymes responsible for

catecholamine degradation with the constant generation of reactive oxygen species (ROS),
have been acknowledged as contributors to the pathogenesis of cardio-metabolic
pathologies. The aim of the current study was to evaluate the role of MAOs in the
phenomenon of “hyperglycemic or metabolic memory”, as contributor to the oxidative stress
and endothelial dysfunction in diabetes mellitus, even after glucose normalisation.
Materials and methods: Diabetes was induced in mice with streptozotocin (STZ, 50 mg/kg)
and after 2 weeks of hyperglycemia, aortic vascular samples were used for the evaluation of:
vasomotor function, oxidative stress (dihydroethidium staining and ferrous oxidation xylenol
orange) and gene and protein MAO expression (qRT-PCR and immune-histochemistry).
Results: MAOs expression was increased in aortas from diabetic mice after 2 weeks of
hyperglycemia and was responsible for oxidative stress and impaired vascular relaxation.
Partial glucose normalization with glargine (10 U/kg/day, 1 week) failed to reduce completly
ROS generation and to normalize vascular relaxation. In vivo co-administration of MAO
inhibitors (clorgyline and selegiline, 1 mg/kg/day, 1 week) on the top of insulin reduced
oxidative stress and alleviated endothelial dysfunction in diabetic mice.
In conclusion, in the mice model of type 1 diabetes, MAO inhibitors blunted the vascular
”hyperglycemic memory”. Whether these drugs are viable candidates for drug repurposing as
vasculo-protective agents in diabetes remains to be tested in other experimental models and
in humans.
Research supported by the university internal grant code 6POSTDOC/1871/12.02.2020.

PREZENTĂRI POSTER / POSTER PRESENTATION

PP 1. IMPACTUL FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULARI LA PACIENȚII CU DIABET

ZAHARAT ȘI COVID 19

39
Andreea Andrița2, Andra Nica2, Ana-Maria Militaru2, Nicolae Runcanu3, Carmen Dobjanschi2, Emilia
Rusu1, Gabriela Radulian 2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București
2
Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, București, Secția Diabet zaharat, Nutriție și Boli Metabolice
3
Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, București, Secția Medicină Internă

Premise și Obiective: Hipertensiunea arteriala (HTA), obezitatea, dislipidemia, boala cardiaca

ischemică (BCI), antecedentele în ceea ce privește infarctul miocardic acut (IMA) sau
accidentul vascular cerebral (AVC) sunt menționate în literatura de specialitate drept factori
de risc pentru o evoluție nefavorabilă a pacienților cu COVID 19 și diabet zaharat. Studiul de
față are drept obiectiv identificarea prevalenței factorilor de risc cardiovasculari la pacienții
cu diabet zaharat diagnosticați cu COVID 19, cât și a impactului acestora asupra evoluției
infecției virale.
Material și Metodă: A fost analizat retrospectiv un lot de 260 pacienți spitalizați în perioada
octombrie 2020-martie 2021, diagnosticați cu COVID 19. care a fost divizat în funcție de
prezența diabetului zaharat. În cele două subloturi de pacienți s-a analizat comparativ
prezența factorilor de risc cardiovasculari. De asemenea, au fost monitorizați parametri legați
de sindromul inflamator și riscul protrombotic, cât și durata de spitalizare a pacienților. Datele
colectate au fost prelucrate și analizate prin intermediul programului IMB SPSS.
Rezultate: dintre cei 260 de pacienți spitalizați, 45% (n=117) au asociat diabet zaharat. În
rândul pacienților diagnosticați cu COVID 19 care asociau diabet zaharat prevalența factorilor
de risc cardiovasculari a fost: HTA 81,20% (n=95), obezitate 35,04% (n=92), dislipidemie 64,10
% (n=75), 11,97% (n=14) IMA în antecedente și 35,90 % (n=42) BCI, comparativ cu sublotul de
control la care s-au obiectivat următoarele valori: 64,34 % (n=92), 16,08% (n=23), 31,46%
(n=45), 6,29% (n=9), respectiv 21,67% (n=31). Media numărului de zile de spitalizare a celor
cu DZ a fost de 14,18 ± 6,53 zile, semnificativ statistic mai crescută (p=0.008) față de cei la
care lipsea diabetul zaharat (11,52 ± 6,17 zile). Totdată, la pacienții cu diabet zaharat a fost
evidențiată corelația între durata de spitalizare și AVC în antecedente (p=0,036). În acest sens,
dislipidemia, HTA, BCI, istoricul de IMA sau obezitatea nu au impactat evoluția infecției virale.
Nici în ceea ce privește tabloul sindromului inflamator, acesta nu a fost influențat în mod
semnificativ de prezența factorilor de risc cardiovasculari, cu excepția obezității. Am
identificat corelații semnificative statistic între D-dimeri (p=0,028), VSH (p=0,019), fibrinogen
(p=0,004) și indicele de masa corporală ≥ 30 kg/m2. Obezitatea a fost corelată și cu valori
crescute ale feritinei (p=0,047).
Concluzii: Rezultatele obținute sugerează faptul că prevelența factorilor de risc
cardiovasculari este mai înaltă la pacienții diagnosticați cu COVID 19 care asociază și diabet
zaharat. Deși analiza statistică nu a evidențiat interpedendențe semnificative între aceștia și
evoluția infecției virale, rezultatele trebuie interpretate în contextul în care datele referitoare
la tratamentul patologiilor cardiovasculare au fost limitate.

40
THE IMPACT OF CARDIOVASCULAR RISK FACTORS IN PATIENTS WITH DIABETES AND
COVID 19

Andreea Andrița2, Andra Nica2, Militaru Ana-Maria2, Nicolae Runcanu3, Carmen Dobjanschi2, Emilia
Rusu1, Gabriela Radulian1

1
Department of Diabetes, Nutrition and metabolic diseases, “Carol Davila” University of Medicine and
Pharmacy, Bucharest, Romania
2
Department of Diabetes, Nutrition and metabolic diseases,” Nicolae Malaxa” Clinical Hospital,
Bucharest, Romania
3
Department of Internal Medicine,” Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Perspectives: High blood presure, obesity, dyslipidemia, ischemic heart disease, hystory of
acute myocardial infarction or stroke are listed as rick factors for bad outcomes of patients
with COVID 19 and diabetes. The aim of the study is to identify the prevalence of
cardiovascular risk factorts in patients with diabetes diagnosed with COVID 19, as well as their
impact on the viral infection evolution.
Methods: we retrospectively analyzed 260 COVID19 patients hospitalized between octomber
2020 and march 2021, divided according to diabetes presence. In the resulting two subgroups
there was compared the presence of cardiovascular risk factors. Parameters related to
inflammatory syndrome and prothrombotic risk, as well as the length of stay in hospital were
also monitored. The collected data were analyzed through IBM SPSS statistics software for
Windows.
Results: out of the 260 patients included in the study, 45 % (n=117) had assosiated diabetes.
Among Covid 19 and diabetes patients, the prevalence of cardiovascular risk factors were the
following: 81,20% (n=95) hypertension, 35,04% (n=92) obesity, 64,10 % (n=75) dyslipidemia,
11,97% (n=14) history of myocardial infarction and 35,90 % (n=42) ischemic heart disease,
compared to control subgroup to which the following values were objectified: 64,34 % (n=92),
16,08% (n=23), 31,46% (n=45), 6,29% (n=9), respectively 21,67% (n=31). The average number
of hospitalization days of those with diabetes was 14,18 ± 6,5 days, statistically significant
higher (p=0.008) than 11,52 ± 6,17 days for patients withoutout diabetes. Moreover, in
diabetic patients a corelation between time of hospitalization and a previous stroke was
highlighed (p=0.036). Regarding hositalization, dyslipidemia, hypertension, hystory of acute
myocardial infarction, stroke or obesity did not impact the viral infection evolution. Also, the
inflamatory syndrome was not significantly influenced by yhe presence of cardiovascular risk
factors, except obesity. We identified statistically significant correlations between D-dimers
(p=0.028), ESR (p=0,019), fibrinogen (p=0,004) and body ass iindex ≥ 30kg/dl. Ovesity was also
correlated with elevated feritin values (p=0.047).
Conclussions: the results suggest that the prevalence of cardiovascular risk factors is higher
in COVID 19 diagnosed patients who also associated diabetes. Although the statistical analysis
did not reveal any significant differences between cardiovascular risk factors and viral

41
infection evolution, the results must be interpreted in the context in which data on
cardiovascular pathologies treatment were limited.

PP 2. FACTORI DE RISC PENTRU SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN (SAS)

Bleotu Francesca Maria1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina2, Grigore Maria Andreea2, Citu Oana
Cristina2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,4

1
Spitalul Clinic Municipal “Filantropia” Craiova
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova
3
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

Introducere: Apneea obstructivă în somn (OSA) este definită ca obstrucția intermitentă,

parțială sau completă a căilor aeriene superioare, care apare în timpul somnului, provocând
tulburări de somn, precum și tulburări funcționale și metabolice care afectează întregul
organism. Prin urmare, această afecțiune este considerată o problemă majoră de sănătate
publică. Diferite studii au asociat OSA cu boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, aritmii,
cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral) și metabolice (diabet zaharat de tip 2 (DZ2),
boală hepatică grasă non-alcoolică, dislipidemie). Scopul prezentului studiu a fost de a evalua
asocierile dintre riscul de OSA severă și obezitate, steatoză hepatică și boli cardiovasculare la
pacienții cu DZ2.
Material și metodă: Studiul a inclus 529 de pacienți cu DZ2 la care riscul de OSA a fost evaluat
folosind chestionarul STOP-BANG. Riscul de OSA severă a fost definit ca scor STOP-BANG ≥5.
Obezitatea generală a fost evaluată folosind indicele de masă corporală (IMC), în timp ce
obezitatea abdominală a fost evaluată utilizând circumferința abdominală (CA), raportul
circumferință abdominală/circumferință șold (WHR) și raportul circumferință abdominală/
înălțime (WHtR). Steatoza hepatică a fost evaluată prin ecografie abdominală. Dislipidemia a
fost definită pe baza profilului lipidic anormal, precum și a tratamentului cu medicamente
hipolipemiante. Boala cardiovasculară (CVD) a fost definită ca boala cardiacă ischemică (IHD),
accident vascular cerebral/atac ischemic tranzitoriu (AIT), boala vasculară periferică (PVD) sau
fibrilație atrială (AFi). Boala cardiovasculară aterosclerotică (ASCVD), a fost definită prin
prezența IHD, accident vascular cerebral/AIT sau PVD. Toți subiecții cu fracția de ejecție (FE)
< 50% au fost diagnosticați cu insuficiență cardiacă (IC). Analiza statistică a fost efectuată
utilizând Pachetul Statistic pentru Științe Sociale (SPSS) versiunea 26.0 (SPSS Inc., Chicago, IL,
SUA). Rezultatele obţinute în urma analizei statistice efectuate au fost considerate
semnificative dacă s-a obţinut o valoare de p < 0,05.
Rezultate: În ceea ce privește parametrii antropometrici studiați, am observat valori mai mari
semnificative statistic ale IMC, CA, WHtR, NC și NHR (p < 0,001) la subiecții cu scor STOP-BANG
≥5 pentru ambele sexe, singurul parametru care nu a atins o diferență semnificativă statistic
între cele 2 categorii fiind WHR. Când am studiat asocierea altor tulburări metabolice și

42
cardiovasculare care sunt frecvent asociate cu DZ2 și am demonstrat că steatoza hepatică (p
< 0,001), CVD (p = 0,004) și IC (p < 0,001) au fost semnificativ statistic mai frecvente la subiecții
cu Scorul STOP-BANG ≥ 5, în timp ce nu a existat o semnificație statistică în ceea ce privește
frecvența fibrilației atriale (p = 0,733) și a dislipidemiei (p = 0,485). În plus, folosind regresia
logistică, am demonstrat că numai CA (OR [95% CI] 0,871 [0,824; 0,920]; p<0,001) și ASCVD
(OR [95% CI] 0,191 [0,068; 0,534]; p = 0,002 ) au fost factori de risc predictivi pentru riscul de
OSA moderat/severă.
Concluzii: Pacienții cu DZ2 prezintă un risc mai mare de a dezvolta OSA. Obezitatea
abdominală și prezența ASCVD sunt factori de risc importanți pentru OSA, fiind asociate cu
riscul de OSA moderată/severă.

RISK FACTORS FOR SLEEP APNEA SYNDROME (SAS)

Bleotu Francesca Maria1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina2, Grigore Maria Andreea2, Citu Oana
Cristina2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,4
1“
Philanthropy” Hospital of Craiova
2
Emergency Clinical County Hospital of Craiova
3
University of Medicine and Pharmacy of Craiova

Background: Obstructive sleep apnea (OSA) is defined as intermittent, partial, or complete

obstruction of the upper airways which occurs during sleep, causing sleep disturbances as
well as functional and metabolic disorders that affect many body systems. Therefore, this
condition is considered a major health problem. Different studies have associated OSA with
cardiovascular (hypertension, arrhythmias, ischemic heart disease, stroke) and metabolic
(type 2 diabetes mellitus (T2DM), non-alcoholic fatty liver disease, dyslipidemia) diseases. The
aim of the present study was to assess the associations between the risk of severe OSA and
obesity, liver steatosis and cardiovascular diseases in patients with T2DM.
Material and methods: The study included 529 patients with T2DM in whom OSA risk was
evaluated using STOP-BANG questionnaire. Risk of severe OSA was defined as STOP-BANG
score ≥5. General obesity was assessed using the body mass index (BMI), while abdominal
obesity was evaluated using the waist circumference (WC), thw waist to hip ratio (WHR) and
the waist to height ratio (WHtR). Liver steatosis was evaluated using abdominal ultrasound.
Dyslipidemia was defined based on abnormal lipid profile, as well as treatment with lipid
lowering drugs. Cardiovascular disease (CVD) has been defined as ischemic heart disease
(IHD), stroke/transient ischemic attack (TIA), peripheral vascular disease (PVD) or atrial
fibrillation (AFi). Atherosclerotic cardiovascular disease (ASCVD), was defined by the presence
of IHD, stroke/AIT or PVD. All subjects with ejection fraction (EF) < 50% were diagnosed with
heart failure (HF). The statistical analysis was performed using the Statistical Package for the
Social Sciences (SPSS) version 26.0 (SPSS Inc., Chicago, IL, USA). The results obtained from the
statistical analysis performed were considered significant if a value of p < 0.05 was obtained.

43
Results: With regard to the studied anthropometrical parameters, we observed statistically
significant higher values of BMI, WC, WHtR, NC and NHR (p < 0.001) in the subjects with STOP-
BANG score ≥5 for both genders, the only parameter that did not reach a statistically
significant difference between the 2 categories being WHR. When we studied the association
of other metabolic and cardiovascular disorders which are frequently associated with T2DM
and proved that liver steatosis (p < 0.001), CVD (p = 0.004) and HF (p < 0.001) were statistically
significant more frequent in the subjects with STOP-BANG score ≥ 5, while there was no
statistically significance regarding the frequency of atrial fibrilation (p = 0.733) and
dyslipidemia (p = 0.485). Furthermore, using logistic regression, we demonstrated that only
waist circumference ( OR [95% CI] 0.871 [0.824; 0.920]; p<0.001) and established ASCVD (OR
[95% CI] 0.191 [0.068; 0.534]; p=0.002) were risk factors predictive for the risk of moderate-
to-severe OSA.
Conclusions: Patients with T2DM are at a higher risk of developing OSA. Abdominal obesity
and the presence of established ASCVD are important risk factors for OSA, being associated
with the risk of moderate-to severe OSA.

PP 3. INERȚIA TERAPEUTICĂ IN CEEA CE PRIVEȘTE UTILIZAREA INHIBITORULUI DE

SGLT2

Calma Irina1,2, Alexandra Ciuca1, Andreea Vlad1, Alexandra Serban1, Aida Teodorescu1, Iulia
Mantalau1 , Gabriela Radulian1,2

1
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N.C. Paulescu” București, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila", București, România

Epidemiologie: În prezent, la nivel mondial există 425 de milioane de oameni cu diabet

zaharat și se estimează că până în 2045 vor fi 629 de milioane de oameni diagnosticați cu
această patologie. Aproape jumătate din totalul deceselor apare înaintea vârstei de 70 de ani.
Inhibitorul de SGLT2 este o opțiune terapeutică care a dovedit protecție prin reducerea
mortalității și morbidității cardiovasculare, caracteristici documentate într-o serie de studii
precum DECLARE-TIMI, CANVAS, CREDENCE și EMPA-REG OUTCOME.
Studiul de față a inclus 975 de pacienți evaluați in cadrul Institutului Național de Diabet,
Nutriție și Boli Metabolice „N.C. Paulescu” București, România, între 1 martie 2021 și 1 martie
2022. Din 975 de pacienți incluși în studiu, 532 prezentau boală cronică de rinichi. În ceea ce
privește rata de filtrare glomerulară a pacienților, datele sunt următoarele: 50% dintre
pacienți au avut RFG> 90 ml/min/1,73m2; 30,8% au avut RFG 60-89 ml/min/1,73 m2; 11,7%
au avut RFG 45-59 ml/min/1,73 m2; 4,5% au avut RFG 30-44 ml/min/1,72m2, iar 3% au avut
RFG 15-29 ml/min/1,73m2; Din punct de vedere al raportului albumina/creatinina: 57% ACR

44
<30 mg/g creatinina; 37% ACR: 30-300 mg/g creatinina; 6% ACR> 300 mg/g creatinina. În ceea
ce privește controlul glicemic optim, am stabilit următoarele intervale: HbA1c<6%, HbA1c:6-
7% si HbA1c>7%, 6% dintre pacienți aveau HbA1c <6%, 27% dintre aceștia aveau HbA1C 6-7%
si 67% aveau HbA1c>7%. Din cei 532 de pacienți cu boală cronică de rinichi, doar 30 se aflau
sub tratament cu inhibitor de SGLT2. În ceea ce privește profilul cardiovascular, 146 de
pacienți au prezentat insuficiență cardiacă de diferite grade de severitate. În ceea ce privește
distribuția pe vârstă și sex: majoritatea pacienților 34% au fost în intervalul 60-69 de ani.
Durata lungă a diabetului zaharat se corelează cu riscul de complicații micro și
macrovasculare. În acest sens, 49% dintre pacienții cu insuficiență cardiacă aveau o durată a
diabetului zaharat între 16 și 30 de ani, urmați de 33% cu o durată între 5-15 ani, cel mai mic
procent fiind înregistrat în grupurile extreme cu o durată mai mică de 5 ani (9%) și peste 30
de ani (9%). Istoricul evenimentelor cardiovasculare majore, anume infarctul miocardic acut
și accidentul vascular cerebral, a fost găsit la 31% respectiv 18% dintre pacienții cu insuficiență
cardiacă. Majoritatea pacienților (68%) prezentau insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție
păstrată. Tratamentul cu inhibitor de SGLT2 a fost găsit la momentul prezentării la 15 din 146
(10%) pacienți cu insuficiență cardiacă.
Concluzii: Majoritatea pacienților cu diabet zaharat de tip 2 nu au reușit să atingă obiectivele
terapeutice specifice. Combaterea inerției terapeutice urmată de introducerea inhibitorului
de SGLT2 cu protecție cardio-renala dovedită în rândul pacienților cu diabet zaharat
reprezinta parte integranta a managementului centrat pe pacient.

THERAPEUTIC INERTIA TO THE USE OF CARDIORENAL PROTECTIVE GLUCOSE-

LOWERING DRUG-SGLT2 INHIBITOR

Calma Irina1,2, Alexandra Ciuca1, Andreea Vlad1, Alexandra Serban1, Aida Teodorescu1, Iulia Mantalau2,
Gabriela Radulian1,2

1
The National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C. Paulescu” Bucharest,
Romania
2
"Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Epidemiology: There are currently 425 million people living with diabetes worldwide, and it
is estimated that by 2045 there will be 629 million people with diabetes. Nearly half of all
hyperglycemic deaths occur before the age of 70. SGLT2 inhibitor is a therapeutic option that
has proven cardiorenal protection by reducing mortality and morbidity, features documented
in a series of studies such as DECLARE-TIMI, CANVAS, CREDENCE and EMPA-REG OUTCOME.
The present study included 975 patients evaluated at the National Institute of Diabetes,
Nutrition and Metabolic Diseases “N.C. Paulescu” Bucharest, Romania, between March 1st
2021 and March 1st 2022. Out of 975 patients included in the study 532 had chronic kidney
disease. Regarding the glomerular filtration of the patients, the data are as follows: 50% of
patients had GFR> 90 ml/min/1.73m2; 30.8% had GFR 60-89 ml/min/1.73 m2;11.7% had GFR

45
45-59 ml/min/1.73m2; 4.5% had GFR 30-44 ml/min/1.72m2 and 3% GFR had 15-29
ml/min/1.73m2; In terms of albumin/creatinine ratio: 57% ACR <30 mg/g creatinine; 37%
ACR: 30-300 mg/g creatinine; 6% ACR> 300 mg/g creatinine. In terms of optimum glycemic
control, we set the intervals as:HbA1c: <6%, HbA1c: 6-7% and HbA1c> 7%. 6% of patients had
HbA1c <6%, 27% of them had HbA1c 6-7% and 67% had HbA1c>7%. Of the 532 patients with
chronic kidney disease, only 30 had a SGLT2-inhibitor in the treatment regimen. Regarding
the cardiovascular profile 146 patients had heart failure of varying degrees of severity. In
terms of age and sex distribution: most patients 34% are in the range of 60-69 years.The long
duration of diabetes correlates with the risk of micro and macrovascular complications.
Regarding this, 49% of patients with heart failure have a duration of diabetes between 16 and
30 years, followed by 33% with a duration between 5-15 years, the lowest percentage being
registration in extreme groups lasting less than 5 years (9%) and over 30 years (9%). The
history of major cardiovascular events, namely acute myocardial infarction and stroke was
found in 31% and 18% of patients with heart failure. Most of the patients 68% had heart
failure with preserved ejection fraction. SGLT2-inhibitor treatment was found at the time of
presentation in 15 of 146 (10%) patients with heart failure.
Conclusions: Most patients with type 2 diabetes failed to achieve specific therapeutic goals.
Thanks to the new therapeutic classes, such as SGLT2 inhibitors, these targets can be achieved
much more easily. Even if the results obtained in this study do not fully reflect the reality of
outpatient care services, combating therapeutic inertia followed by the introduction of the
SGLT2-inhibitor with proven cardiorenal protection among patients with diabetes and
significant cardiorenal impairment is the main goal of patient-centered treatment.

PP 4. PREVALENȚA FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR ÎNTR-O POPULAȚIE

ROMĂ DE PACIENȚI DIABETICI CU OBEZITATE

Andrada Coșoreanu1,2, Adelina Păunescu2, Bianca Fasui2, Adriana Juravle3, Gratiela Dobra2, Andra
Nica1,2, Irina Calma1,2, Emilia Rusu1,2, Carmen Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București
2
Spitalul Clinic Nicolae Malaxa, București
3
Policlinica Baba Novac, București

Introducere și obiective: Obezitatea în rândul pacientilor cu diabet a fost în continuă

creștere în ultimele decenii, ducând la un risc crescut de boli cardiovasculare, ceea ce atrage
atenția asupra nevoii de îmbunatățire a factorilor de risc. Cu toate acestea, este de mare
interes măsura în care acești factori de risc afectează populația de etnie romă. În consecință,
scopul studiului de față este de a evalua prevalența factorilor de risc cardiovascular în rândul
unei populații de etnie romă.

46
Materiale și metode: Studiul a inclus 152 de subiecți adulți de etnie romă, cu obezitate și
diabet zaharat de tip 1 sau tip 2; dintre aceștia, majoritatea au fost femei (n=79; 52%).
Datele necesare au fost obținute din foile de observație ale pacienților internați pe Secția de
Diabet, Nutriție și Boli Metabolice a Spitalului Clinic „Nicolae Malaxa” din București. Toți
participanții au semnat consimțământul informat. Factorii de risc cardiovascular analizați au
fost hipertensiunea arterială, obezitatea de tip central, fumatul și consumul de alcool.
Rezultate: Majoritatea pacienților incluși au avut DZ tip 2, doar 2 pacienți având DZ tip 1.
Caracteristicile generale ale subiecților au inclus: vârsta medie a subiecților de 56,02 ani,
IMC mediu de 36,93 (kg/m2), valoarea medie a tensiunii arteriale sistolice de 150,83 mmHg,
durata medie de evoluție a diabetului zaharat de 6,88 ani și valoarea medie a HbA1c de
9,59%. Valoarea medie a circumferinței abdominale a fost de 120,14 cm, ambele sexe
prezentând obezitate de tip central. Din antecedentele personale patologice, mai puțin de
10% dintre pacienți (n=15; 9,86%) au prezentat accident vascular cerebral, mai puțin de 15%
sindrom coronarian acut (n=22; 14,47%), în timp ce boala arterială periferică a fost prezentă
la 16 pacienți (10,52%). Aproximativ 80% dintre pacienți au fost hipertensivi (n=121;
79,62%). Făcând referire la datele demografice și comportamentele nocive, majoritatea
pacienților incluși locuiesc în mediul urban (n=89; 58,55%), doar o treime dintre pacienți
sunt consumatori cronici de etanol (n=51; 33,55%), în timp ce aproximativ 43% (n=65;
42,76%) sunt fumători. În ceea ce privește strategia terapeutică, 124 de pacienți au avut
metformin inclus în schema terapeutică, doar 5 au beneficiat de tratament cu iSGLT2, 12
subiecți au beneficiat de agoniști de receptor de GLP-1, 39 subiecți aveau incluse
sulfonilureicele în tratament, în timp ce 88 pacienți au asociat insulinoterapie.
Concluzii: Luând în considerare cele de mai sus, factorii de risc cardiovascular sunt frecvent
întâlniți în rândul populației de etnie romă cu diabet zaharat, prevalența hipertensiunii
arteriale, a obezității centrale, a fumatului și a consumului de alcool fiind destul de
semnificativă în studiul nostru, ce ar putea fi explicată prin factorii genetici,
comportamentele legate de sănătate, discriminare sau accesul limitat la serviciile de
sănătate sau educație. Din aceste motive, sunt necesare cercetări suplimentare în rândul
acestei populații pentru a crea o imagine de ansamblu asupra factorilor de risc
cardiovascular.

PREVALENCE OF CARDIOVASCULAR RISK FACTORS IN A DIABETIC ROMA

POPULATION WITH OBESITY

Andrada Coșoreanu1,2, Adelina Păunescu2, Bianca Fasui2, Adriana Juravle3, Grațiela Dobra2, Andra
Nica1,2, Irina Calma1,2, Emilia Rusu1,2, Carmen Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2

47
1
“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2
“Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest, Romania
3
Policlinica Baba Novac, București

Background and objectives: Obesity in diabetic patients has shown increasing rates over the
last decades, leading to an enhanced risk of cardiovascular disease, which calls attention to
the need for improvement of these factors. However, it is of great interest the extent at which
these factors affect the Roma population. Accordingly, the aim of our study is to assess the
prevalence of cardiovascular risk factors in a Roma population.
Methods: The study included 152 Roma adult subjects with obesity and type 1 or type 2
diabetes mellitus, of which the majority were women (n=79; 52%). Data were obtained from
the patients’ observation hospital records in the Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases
Department from “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital in Bucharest, Romania. All participants
signed the informed consent. The cardiovascular risk factors that were analyzed included
hypertension, central obesity, smoking and alcohol consumption.
Results: The majority of patients studied had T2DM, with only 2 patients with T1DM. General
characteristics of the subjects include: average age of 56,02 years, mean BMI of 36,93 (kg/m2),
mean systolic blood pressure of 150,83 mmHg, average duration of diabetes of 6,88 years and
mean A1C value of 9,59%. Mean value of the abdominal circumference was 120.14 cm, both
sexes having abdominal obesity. Less than 10% of the patients (n=15; 9.86%) associated
stroke, less than 15% an acute coronary syndrome (n=22; 14.47%), while peripheral artery
disease was present in 16 patients (10.52%). Approximately 80% of the patients were
hypertensive (n=121; 79.62%). The majority of patients included lived in the urban area (n=89;
58.55%). Only a third of the patients consumed alcohol (n=51; 33.55%), while approximately
43% (n=65; 42.76%) were smokers. Regarding the treatment approach, 124 patients had
Metformin included, only 5 used SGLT2i, 12 subjects benefited from GLP-1 RA, 39 used
sulphonylureas, while 88 had different insulin regimens.
Conclusions: Taking these findings into consideration, cardiovascular risk factors are common
among the Roma population with diabetes, the prevalence of hypertension, central obesity,
smoking and alcohol consumption being quite significant in our study, that might be related
to health behaviors, genetics, discrimination or limited health access or education. For these
reasons, further research needs to be performed.
Key words: Roma population, obesity, diabetes mellitus, cardiovascular risk factors

PP 5. INCIDENȚA SUPRAPONDERII LA POPULAȚIA DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ DIN

JUDEȚUL IAȘI

48
Reurean Pintilei Delia, Cureniuc Adrian, Apopei Diana, Ana Maria Meauca, Sorina Boariu, Ana Maria
Andrei

Centrul Medical Consultmed și Clinica de Nutriție în colaborare cu asociația „Da, și eu pot” și Alphega

Conform raportului național „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică și a stării de sănătate pe

baza examenelor medicale de bilanț la copiii și tinerii din colectivitățile școlare din mediul
urban și rural – an școlar 2019-2020”, obezitatea de cauză neendocrină la nivel de țară rămâne
pe locul 2 în topul afecțiunilor cronice, iar dinamica prevalenței acesteia se înscrie cu valori
crescătoare, de la preșcolar până la clasele a XII-a. Pentru perioada 2011-2020 în mediul urban
prevalența obezității a crescut de la 3.05 % la 4.4%, iar în mediul rural este mult mai accentuat
de la 1,18 % la 3.4 % (de 2.9 ori). Numărul cazurilor noi de obezitate înregistrate în anul 2020
la copii 0-19 ani este de 6731 cu rata incidenței 165,4%000 loc. și reprezintă 18.9% din totalul
cazurilor pe țară. Diabetul zaharat la copii 0-19 ani are o tendință de creștere în perioada
2016-2020, astfel încât în 2020 s-au declarat 867 cazuri noi, reprezentând aproximativ 1.4%
din totalul cazurilor noi pe țară, cu o rată a incidenței de 21.3%000 loc. Aceste date trebuie să
dea de gândit tuturor care se ocupă de sănătatea și dezvoltarea fizică normală a copiilor.
Proiectul “Acces la sănătate, acces la viață” s-a desfășurat în perioada aprilie-mai 2022 în 6
școli din județul Iași, atât din mediul rural, cât și din cel urban.
Scopul proiectului a fost de a crește gradul de conștientizare asupra efectelor cauzate de
consumul în exces a produselor cu o cantitate mare de zahăr, de a oferi variante mai
sănătoase pentru pachetul de la școală, dar și de a evalua statusul nutrițional.
Echipa formată din nutriționist-dietetician, asistent medical și reprezentanții asociației a
vorbit copiilor despre diabet, nutriție și activitate fizică, apoi au fost realizate testări de
glicemii și măsurători antropometrice.
Informațiile obținute au confirmat ipoteza susținută de literatura de specialitate, copiii
consumând în cantități crescute produse bogate în zahăr (sucuri carbogazoase, energizante,
cornuri, ciocolată etc.).
În urma screeningului nutrițional, din 321 de copii evaluați, s-a constatat că excesul de
greutate predomină în rândul băieților cu un procent de 41,9%, comparativ cu cel din rândul
fetelor de 23,9%, ponderea mai mare înregistrându-se în categoria de vârstă 7-14 ani. De
asemenea, 5,29% copii prezintă o greutate mai mică decât cea recomandată pentru vârsta și
înălțimea lor.
Glicemiile au fost cuprinse între 65 și 130 mg/dl, cu o medie de 88,5 mg/dl. Glicemiile cu valori
mai mari de 100 mg/dl (nr. 27) au apărut în rândul copiilor care au consumat fie băuturi cu
zahăr (suc, energizant), fie produse cu indice glicemic crescut (ciocolată, corn, chipsuri) cu
câteva minute înainte de testare.

Total 321 Status nutrițional Nr. Copii

Sex feminin 171 Subpondere 8 4,67%

49
 53,20% Normopondere 121 70,76%
Suprapondere 15 8,77%
Obezitate gr I 17 9,94%
Obezitate gr II 9 5,26%
Sex
masculin 150 Subpondere 9 6%
46,70% Normopondere 78 52%
Suprapondere 17 11,30%
Obezitate gr I 33 22%
Obezitate gr II 13 8,66%

THE INCIDENCE OF EXCESS WEIGHT IN THE SCHOOL AGE POPULATION IN IAŞI

COUNTY

Dr. Delia Reurean Pintilei, Adrian Cureniuc, Afopei Diana, Ana Maria Meauca, Sorina Boariu, Ana Maria
Andrei

Consultmed Medical Center and Clinica - Nutrition Clinic in collaboration with the association "Yes, I
can" and Alphega Pharmacies

According to the national report "Evaluation of the level of physical development and state
of health based on the balance medical examinations of children and young people from
school communities in urban and rural areas - school year 2019-2020", obesity due to non-
endocrine causes at the country level remains on the 2nd place in the list of chronic
conditions, and the dynamics of its prevalence are recorded with increasing values, from
preschool to the highschool grades. For the period 2011-2020 in the urban environment the
prevalence of obesity increased from 3.05% to 4.4%, and in the rural environment it is much
more pronounced from 1.18% to 3.4% (2.9 times). The number of new cases of obesity
registered in 2020 in children 0-19 years old is 6731 with an incidence rate of 165,4 %000 and
represents 18.9% of the total cases per country. Diabetes in children 0-19 years has an
increasing trend in the period 2016-2020, so that in 2020 867 new cases were declared,
representing approximately 1.4% of the total new cases in the country, with an incidence rate
of 21.3 %000 place. These data should rase a question mark to all concerned with the health
and normal physical development of children.
The project "Access to health, access to life" took place between April and May 2022 in 6
schools in Iași County, both in rural and urban areas.
The aim of the project was to raise awareness of the effects of excessive consumption of
products with a high amount of sugar, to offer healthier options for the school packs, but also
to assess nutritional status.

50
The team made up of dietetician, medical assistant and representatives of the association
spoke to the children about diabetes, nutrition and physical activity. Blood glucose levels and
anthropometric measurements were carried out.
The information obtained confirmed the hypothesis supported by specialized literature,
children consuming increased amounts of products rich in sugar (carbonated juices, energy
drinks, croissants, chocolate, etc.).
321 children were evaluated and the results demostrated that overweight predominates
among boys with a percentage of 41.9% compared to 23.9% in girls with a higher incidence in
7-14 years category. A lower weight than recommended for their age and height was found
at 5.29% children.
Blood sugars ranged from 65 to 130 mg/dl, with a mean of 88.5 mg/dl. Higher values ( >100
mg/dl) appeared among children who consumed either sugary drinks (juice, energy drinks) or
products with a high glycemic index (chocolate, corn, chips) the period before testing.

Total 321 Nutritional status No. Kids

Female 171 Underweight 8 4,67%
53,20% Normal weight 121 70,76%
Overweight 15 8,77%
Obesity gr I 17 9,94%
Obesity gr II 9 5,26%
Male 150 Underweight 9 6%
46,70% Normal weight 78 52%
Overweight 17 11,30%
Obesity gr I 33 22%
Obesity gr II 13 8,66%

PP 6. PARTICULARITĂȚILE DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2 NOU DESCOPERIT

Marius Donici, Vlad Georgescu, Andrada Coșoreanu, Polina Pascu, Conf. Dr. Emilia Rusu, Prof. Dr.
Gabriela Radulian

Prevalența Diabetului Zaharat a crescut în ultimele decenii. Acest studiu a fost conceput
pentru a determina retinopatia, neuropatia, nefropatia, hipertensiunea arterială și
hiperlipidemia și interdependența acestora la pacienții diabetici nou diagnosticați. În acest
studiu, 103 de pacienți consecutivi nou diagnosticați au fost evaluați și au fost efectuate teste
de screening pentru retinopatie, neuropatie, nefropatie, hipertensiune arterială și
hiperlipidemie.
Material și metode: Design cross secțional, ce a inclus pacienți diagnosticați cu Diabet Zaharat
tip 2, prezentați în ambulatoriul de specialitate Diabet, Nutriție și Boli metabolice al Spitalului

51
Clinic Nicolae Malaxa, în perioada Ianuarie 2021 - Decembrie 2021. Fiecare pacient a fost
evaluat pentru prezența complicațiilor cronice-hipertensiune arterială, dislipidemie,
parametrii antropometrici ( înalțime , greutate, circomferințe-
gat/abdominal/peritrohanterian, precum și evaluarea tensiunii arteriale în clinostatism și
ortostatism. A fost notat și istoricul familial de Diabet și Obezitate.
Criterii de includere:
- Adulți de peste 18 ani,
- Prezența tuturor evaluărilor necesare pentru determinarea complicațiilor.
Criterii de exludere:
- Sarcina,
- Tratament cu corticosteroizi,
- Istoric de afecțiuni pancreatice (neoplasm, pancreatită acută sau cronică),
- Criteriile de diagnostic pentru Diabet zaharat tip 2 au fost conform ghidului ADA 2020.
Rezultate:
Au fost evaluați 103 pacienți 50 de bărbați (48.5%) și 53 de femei (51.5%). Media de vârstă a
fost de 57,13 +/- 13. 53 ani; în grupa de vârstă 61-70 ani (31.1%) au fost cei mai mulți.
Nefropatie diabetică n= 18 (17.5%) femei= n=9(17%); bărbați n=9 (18%)
Retinopatie diabetică n= 11(10.7%) femei n=3(5.7%); bărbați n=8 (16%)
BCR –7(6.8%) femei n= 4 (7.5%); bărbați n=3 (6 %)
Obezitate n=57( 53.3%) femei n=30(56.6%); bărbați n= 27(54%)
HTA n=78(75.7%) femei n=41(77.4%); bărbați n=37(74%)
BCI n=13 (12.6%) femei n=7( 13.2%); bărbați n= 6 (12%)
AVC Ischemic n= 9( 8.7%) femei n=5 (9.4%); bărbați n=4 (8%)
BAP n=13 (12.6%) femei n=8 (15.1%); bărbați n=5 (10%0
Insuficiență cardiacă n=9 (8.7%) femei n =5 (9.4%); bărbați n=4 (8%)
Colesterol>200mg/dl n=45 (43.7%) femei n= 24 (45.3%); bărbați n= 21 (42%)
Trigliceride>150 n=28 (36.9%) femei n= 17 (32,1%); bărbați n= 21(42%)
Complicațiile microvasculare la debut au fost prezente la 30.1% (n=31) femei n= 16 (30.2%);
bărbați n= 15(30%)
Complicații macrovasculare n=30 (29.1%) femei n=16 (30.2%); bărbați n=14(28%)

PARTICULARS OF NEWLY DISCOVERED TYPE 2 DIABETES

Marius Donici, Vlad Georgescu, Andrada Coșoreanu, Polina Pascu, Conf. Dr. Emilia Rusu, Prof. Dr.
Gabriela Radulian

The prevalence of diabetes has increased in recent decades. This study was designed to

52
determine retinopathy, neuropathy, nephropathy, hypertension and hyperlipidemia and
their interdependence in newly diagnosed diabetic patients. In this study, 103 consecutive
newly diagnosed patients were evaluated and screening tests were performed for
retinopathy, neuropathy, nephropathy, hypertension and hyperlipidemia.
Material and methods: Cross-sectional design, which included patients diagnosed with Type
2 Diabetes, presented in the Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases Outpatient Clinic of
Nicolae Malaxa Clinical Hospital, between January 2021 - December 2021. Each patient was
evaluated for the presence of chronic complications- hypertension, dyslipidemia,
anthropometric parameters (height, weight, neck / abdominal / peritrohanterian
circumferences, as well as the evaluation of blood pressure in clinostatism and orthostatism.
The family history of Diabetes and Obesity was also noted.
Inclusion criteria:
- Adults over 18 years
- The presence of all the necessary evaluations to determine the complications
Exclusion criteria:
- Task
- Treatment with corticosteroids
- History of pancreatic diseases (neoplasm, acute or chronic pancreatitis)
- The diagnostic criteria for Type 2 Diabetes were in accordance with the ADA 2020
Results:
103 men (48.5%) and 53 women (51.5%) were evaluated 103 patients. The average age was
57.13 +/- 13.53 years; in the age group 61-70 years (31.1%) were the most.
Diabetic nephropathy n = 18 (17.5%) women = n = 9 (17%); men n = 9 (18%)
Diabetic retinopathy n = 11 (10.7%) women n = 3 (5.7%); men n = 8 (16%)
BCR –7 (6.8%) women n = 4 (7.5%); men n = 3 (6%)
Obesity n = 57 (53.3%) women n = 30 (56.6%); men n = 27 (54%)
HTA n = 78 (75.7%) women n = 41 (77.4%); men n = 37 (74%)
BCI n = 13 (12.6%) women n = 7 (13.2%); men n = 6 (12%)
Ischemic stroke n = 9 (8.7%) women n = 5 (9.4%); men n = 4 (8%)
BAP n = 13 (12.6%) women n = 8 (15.1%); men n = 5 (10% 0
Heart failure n = 9 (8.7%) women n = 5 (9.4%); men n = 4 (8%)
Cholesterol> 200mg / dl n = 45 (43.7%) women n = 24 (45.3%); men n = 21 (42%)
Triglycerides> 150 n = 28 (36.9%) women n = 17 (32.1%); men n = 21 (42%)
Microvascular complications at onset were present in 30.1% (n = 31) women n = 16 (30.2%);
men n = 15 (30%)
Macrovascular complications n = 30 (29.1%) women n = 16 (30.2%); men n = 14 (28%)

53
PP 7. FACTORI PREDICTIVI AI EVOLUȚIEI COVID-19 DINTRE PARAMETRII BIOCHIMICI
LA INTERNARE LA PACIENȚI CU DIABET ZAHARAT ȘI INFECȚIE SARS-COV-2

Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Pascu Polina1, Militaru Ana-Maria1, Radulian Gabriela2, Rusu Emilia1,2

1 “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest

2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Premize și obiective: În martie 2020, OMS a declarat pandemia de COVID-19. Înțelegerea

acestei noi patologii prezintă un interes major, până în prezent fiind confirmate peste 530
de milioane de cazuri și peste 6 milioane de decese. Infecția cu virusul SARS-CoV-2 are
frecvent un prognostic incert, cercetătorii din întreaga lume încercând să coreleze evoluțiile
severe ale bolii cu anumiți markeri sau factori de risc. Scopul acestui studiu este de a evalua
dacă anumite investigații de laborator se coreleaza cu evoluția infecției cu SARS-CoV-2 la
pacienții cu diabet zaharat (DZ).
Materiale și metode: Am realizat un studiu retrospectiv care a inclus 238 de pacienți
infectați cu SARS-CoV-2 și internați în Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” - Secția Clinică Diabet,
Nutriție și Boli Metabolice, în perioada noiembrie 2020 - martie 2022. Două tipuri de date au
fost analizate: date privind severitatea infecției (dispnee ca simptom principal la internare,
număr de zile de spitalizare, necesitatea administrării de corticoterapie, antivirale,
imunomodulatoare sau oxigenoterapie, necesitatea ventilației mecanice, internare în ATI,
exitus) și date privind parametrii biochimici măsurați la internare. Pentru prelucrarea
datelor statistice am folosit programul IBM SPSS Statistics.
Rezultate și discuții: Lotul a fost format din pacienți cu DZ de tip 2 (n=221), respectiv tip 1
(n=16). Raportul dintre sexe a fost aproximativ egal: 55,1% femei și 44,9% bărbați. Vârsta
medie a fost de 64,895 +/- 13,7 ani, iar debutul mediu al DZ a fost cu 10,141 +/- 9,29 ani în
urmă. Doar 7,6% dintre pacienții internați au fost vaccinați (n=18). Evoluția COVID-19 a fost
ușoară în 16% din cazuri, moderată în 58%, moderat-severă în 6,7% și severă în 18,9%.
Frecvența exitusului în secția noastră a fost de 8,4% (n=20). La internare, frecvența
pacienților diabetici care au prezentat eGFR scăzut a fost de 48,3%, AST crescut 42%, ALT
crescut 42,4%, CK-MB crescut 47,1%, troponină pozitivă 0,8%, fibrinogen crescut 77,3%, D-
Dimeri crescuți 59,2 %, PCR crescută 79%, VSH crescută 72,7%, procalcitonina crescută
87,4%. Cu toate că ne-am fi așteptat la o asociere între ventilația mecanică sau internarea în
ATI și necesitatea terapiei cu O2 la externare, în studiul actual nu s-a găsit o corelație
semnificativă statistic între acestea (p=0,958, p=0,061). De asemenea, nu a existat o
asociere semnificativă între numărul de zile de spitalizare și severitatea COVID-19 (p=0,271).
Nu au existat corelații semnificative în ceea ce privește valorile hemoleucogramei, ale
ionogramei, profilul glicemic și parametrii de severitate utilizați în studiul nostru. D-Dimerii
la internare au fost asociați semnificativ cu necesitatea de O2 la externare (p=0,01). Asocieri
semnificative statistic cu cele mai multe criterii de severitate au întrunit următorii
parametrii: eGFR, AST, profilul lipidic, CK, feritina, VSH, LDH și procalcitonina.

54
Concluzii: Deși există numeroase corelații semnificative statistic între parametrii biochimici
la internare analizați în studiul nostru și severitatea infecției cu SARS-CoV-2, este necesară
continuarea cercetării pentru a stabili markeri de prognostic mai eficienți.

PREDICTORS OF COVID-19 EVOLUTION AMONG BIOCHEMICAL PARAMETERS AT

ADMISSION IN PATIENTS WITH DIABETES MELLITUS INFECTED WITH SARS-COV-2

Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Pascu Polina1, Militaru Ana-Maria, Radulian Gabriela, Rusu Emilia1,2

1
”Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest
2
“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Premises and Objectives: In March 2020, WHO declared the pandemic of COVID-19.
Understanding this new pathology is of major interest, so far over 530 million cases and over
6 million deaths being confirmed. Once infected, the prognosis is still uncertain, researchers
all over the world attempting to link certain evolutions of the disease to particular markers or
characteristics pertaining to the group of patients which presented a more unfavorable
outcome. The aim of this study is to assess if specific laboratory investigations might predict
certain evolutions and outcomes of SARS-CoV-2 infection in patients with diabetes mellitus
(DM).
Materials and Methods: We conducted a retrospective study that included 238 patients
infected with SARS-CoV-2 and hospitalised in the “Nicolae Malaxa’’ Clinical Hospital - Clinical
Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, during November 2020 - March
2022. There were two types of data analysed: data regarding the severity of the infection
(dyspnea as main symptom at admission, number of hospitalisation days, necessity of cortico-
, antiviral-, immunomodulatory- or oxygen (O2) therapy, necessity of mechanical ventilation,
ICU admission, exitus) and data regarding biochemical parameters measured at admission.
For statistical data processing we used the IBM SPSS Statistics program.
Results and Discussions: The group consisted of patients with type 2 DM (n=221) and type 1
(n=16). The sex ratio was approximately equal: 55.1% women and 44.9% men. The average
age was 64.895 +/- 13.7 years, and the average onset of DM was 10.141 +/- 9.29 years ago.
Only 7.6% of hospitalised patients were vaccinated (n=18). The evolution of COVID-19 was
mild in 16% of cases, moderate in 58%, moderate-severe in 6.7% and severe in 18.9%,
respectively. The frequency of exitus in our ward was 8.4% (n=20). At admission, the
frequency of diabetic patients who presented with decreased eGFR was 48.3%, with high AST
42%, high ALT 42.4%, high CK-MB 47.1%, positive troponine 0.8%, high fibrinogen 77.3%, high
D-Dimers 59.2%, high CRP 79%, high ESR 72.7%, high procalcitonin 87.4%. Although we would
have expected an association between mechanical ventilation or ICU admission and necessity
of O2 therapy at discharge, in the current study no statistically significant correlation was
found between them (p=0.958, p=0.061). Likewise, there was no significant association

55
between the number of hospitalisation days and the severity of COVID-19 (p=0.271). There
were little to no significant correlations regarding complete blood count, electrolyte blood
tests, glycemic profile and the severity parameters used in our study. D-Dimers were
significantly associated with necessity of O2 at discharge only (p=0.01). The parameters that
reached the proper level of signification when associated with the most severity criteria were:
eGFR, AST, lipidic profile, CK, Ferritin, ESR, LDH and Procalcitonine.
Conclusions: Although there are plenty of statistically significant correlations between
biochemical parameters at admission and severity of SARS-CoV-2 infection, more research is
needed in order to establish better markers of prognosis.

PP 8. VARIABILITATEA GLICEMICĂ LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 1 –

ÎNREGISTRARE CGMS – PREZENTARE DE CAZ

Gheonea Theodora Claudia1,2, Sonei Alexandra1, Matei Cristina1, Popa Simona-Georgiana1,2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
2
Spitalul Clinic județean de Urgență Craiova

Introducere: Sistemul de monitorizare continuă a glicemiei (CGMS) reprezintă una dintre cele
mai mari inovații în domeniul tehnologiei medicale și un imens ajutor în managementul de zi
cu zi al pacienților cu diabet zaharat. Cu toate că volumul de informații provenit din afișarea
nivelului glicemiei la fiecare 5 minute, precum și alarmele aferente variațiilor glicemice poate
fi copleșitor pentru pacienți, vizualizarea evoluției complete a profilului glicemic și
posibilitatea unui control mult mai strict, înclină considerabil balanța de partea monitorizării
continue. Ne propunem să analizăm diferite situații din viața unei paciente cu diabet zaharat
care prezintă variabilitate glicemică, precum și soluțiile către care ne-am orientat cu ajutorul
senzorului de glicemie.
Caz clinic: Am evaluat prin CGMS o pacientă în vârstă de 26 de ani, diagnosticată cu diabet
zaharat tip 1 de 11 ani, în tratament intensiv modern prin pompa de insulină (insulina aspart),
fără complicații cronice asociate, care se prezintă pentru variabilitate glicemică importantă,
simptome de poliurie, polidipsie alternând cu senzație intensă de foame însoțită de
transpirații reci. Afirmativ, în ultimele 3 luni nu au fost efectuate posturi alimentare și nu au
fost modificate ratele bazale orare din pompa de insulină. Din antecedentele personale
patologice reținem tiroidita autoimună cu hipotiroidism în tratament cu Euthyrox 25
micrograme, diagnosticată la momentul debutului diabetului zaharat, actual cu funcție
tiroidiană în limite normale.
În urma analizei rapoartelor CGMS am observat o variabilitate glicemică importantă, cu
creșteri ale valorilor glicemice pe perioada dimineții. De asemenea, reținem existența
episoadelor de scăderi marcate ale glicemiei sau de hiperglicemie corespunzătoare meselor

56
la care nu se respectă raportul dintre carbohidrații cu absorbție rapidă și carbohidrații cu
absorbție lentă sau meselor cu conținut ridicat de grăsimi.
S-au efectuat posturi alimentare pe o perioadă de 2 săptămâni, pe diferite intervale orare, cu
ajustarea ratelor bazale și cu crearea a 2 profile diferite de rată bazală, unul pe timpul
săptămânii și unul pe weekend. Ulterior, corespunzător evoluției profilului glicemic din
perioada post-prandială a fost înlocuit analogul de insulină cu acțiune rapidă cu un analog de
insulină cu acțiune ultrarapidă (lispro). Totodată, a fost ajustată modalitatea de administrare
a bolusului prandial în funcție de proveniența hidraților de carbon, utilizându-se funcția de
bolus dual a pompei de insulină cu experimentarea livrării a diferite procentaje din acest tip
de bolus.
Concluzii: Prin înlocuirea analogului de insulină cu acțiune rapidă cu analog de insulină cu
acțiune ultrarapidă și prin utilizarea bolusului dual a fost obținută o diminuare a variabilității
glicemice, cu mai puține episoade de hipoglicemie apărute imediat post-prandial urmate de
hiperglicemie tardivă.

GLYCEMIC VARIABILITY IN THE PATIENT WITH TYPE 1 DIABETES – CGMS

REGISTRATION – CASE PRESENTATION

Gheonea Theodora Claudia1,2, Sonei Alexandra1, Matei Cristina1, Popa Simona-Georgiana1,2

1
University of Medicine and Pharmacy of Craiova
2
Emergency Clinical County Hospital of Craiova

Introduction: Continuous glucose monitoring systems (CGMS) represent one of the biggest
innovations in the domain of medical technology and a major help in daily management of
patients with diabetes. Although the volume of information from the display of the blood
glucose level every 5 minutes, as well as the alarms related to blood glucose variations can be
overwhelming for patients, the visualization of the complete evolution of the blood glucose
profile and the possibility of a much stricter control, considerably tilts the balance in favor of
continuous monitoring. We propose to analyze different situations in the life of a patient with
diabetes who presents glycemic variability, as well as the solutions we have aimed for with
the help of the glucose sensor.
Clinical case: We evaluated through CGMS a 26-year-old patient, diagnosed with type 1
diabetes for 11 years, in modern intensive treatment with an insulin pump (insulin aspart),
without associated chronic complications, who presented for important glycemic variability,
symptoms of polyuria, polydipsia alternating with intense feeling of hunger accompanied by
cold sweats. Affirmatively, in the last 3 months no fasts were performed and hourly basal
rates in the insulin pump were not changed. From the personal history, we note autoimmune
thyroiditis with hypothyroidism in treatment with levothyroxine 25 micrograms, diagnosed at
the time of the onset of diabetes, currently with thyroid function within normal limits.

57
Following the analysis of the CGMS reports, we observed important glycemic variability, with
increases in glycemic values during morning. We also observed the existence of episodes of
marked decreases in blood sugar or hyperglycemia corresponding to meals where the ratio
between fast-absorbing carbohydrates and slow-absorbing carbohydrates is not respected or
meals with a high fat content
Food fasts were performed over a period of 2 weeks, at different time intervals, with the
adjustment of basal rates and the creation of 2 different basal rate profiles, one during the
week and one for the weekend. Later, according to the evolution of the glycemic profile in
the postprandial period, the fast-acting insulin analogue was replaced by an ultra-fast-acting
insulin analogue (lispro). At the same time, the method of administering the prandial bolus
was adjusted according to the source of carbohydrates, using the dual bolus function of the
insulin pump and experimenting with the delivery of different percentages of this type of
bolus.
Conclusions: By replacing the fast-acting insulin analog with an ultra-fast-acting insulin analog
and by using the dual bolus, a decrease in glycemic variability was achieved, with fewer
episodes of hypoglycemia occurring immediately post-prandial followed by late
hyperglycemia.

PP 9. HIPERURICEMIA CONTRIBUIE LA PROGRESIA RAPIDĂ A BOLII RENALE

DIABETICE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT TIP 2

Lolea Georgiana Diana

Introducere: Boala diabetică renală afectează aproximativ 30% dintre pacienții cu diabet,
procentul fiind în creștere datorită incidenței globale crescute a diabetului. Acidul uric seric,
produsul final al metabolismului purinic, generat la nivel hepatic sub acțiunea xantin oxidazei,
reprezintă un factor de risc important implicat în patogeneza bolii renale diabetice și,
totodată, unul dintre noile ținte terapeutice.
Obiective: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă, având diagnosticul de diabet zaharat tip
2 în evoluție de 8 ani, care asociază patologie cardiovasculară și renală importantă.
Prezentare caz: Pacientă în vârstă de 65 ani, cunoscută cu diabet zaharat tip 2 neglijat
terapeutic, HTA grad III grup de risc foarte înalt, AVC în antecedente, BCR stadiul G3aA2,
dislipidemie aterogenă în tratament, obezitate grad I (IMC= 33.29 kg/m2), s-a prezentat
pentru durere intensă la nivelul halucelui drept, instalată brusc în cursul nopții, însoțită de
eritem și edem local. Din istoricul personal reținem că pacienta a mai avut un episod similar
în urma cu aproximativ 7 luni, pentru care s-a recomandat tratament pe care pacienta nu l-a
continuat la domiciliu. Tabloul clinic este sugestiv pentru un atac de gută recurent, diagnostic
confirmat în urma analizelor de laborator (acid uric= 15 mg/dl, glicemie 350= mg/dl, HbA1c=
14.9%, sindrom inflamator prezent important, leucocitoză, RAC= 245 mg/g, eRFG= 43
ml/min/1.73 m2). Comparând analizele actuale cu cele efectuate anterior, observăm

58
deteriorarea progresivă a funcției renale și menținerea unui nivel crescut al acidului uric. S-a
inițiat tratament cu Colchicină și insulinoterapie.
Concluzii: Nivelul constant crescut al acidului uric la pacienții cu diabet zaharat tip 2 crește
riscul de apariție a bolii renale cronice diabetice. Excreția acidului uric se relizează
predominant la nivel renal (70%,) în tubul proximal. Evoluția acestor tip de pacienți este
influențată atât de variabile care pot fi controlate therapeutic (glicemie, hipertensiune,
inflamație, dislipidemie), cât și de variabile ce nu pot fi modificate (vârstă, genetică, durata
diabetului, gen).

HYPERURICEMIA CONTRIBUTES TO THE FASTER PROGRESSION OF DIABETIC KIDNEY

DISEASE IN TYPE 2 DIABETES MELLITUS

Lolea Georgiana Diana

Introduction: Diabetic kidney disease affects about 30 % of diabetic patients, the absolute
number is growing as a consequence of rising incidence of diabetes worldwide. Serum uric
acid is the final waste product of purine metabolism, generated in the liver by the action of
enzyme xanthine oxidase, is an important risk factor involved in the pathogenesis of diabetic
kidney disease and also one of the new therapeutic targets.
Objectives: We present the case of an elderly patient, diagnosed with type 2 diabetes in 8
years of evolution, who associates important cardiovascular and renal pathology.
Case presentation: 65-year-old patient, known to be therapeutically neglected type 2
diabetes, very high risk group HTA grade III, previous stroke, BCR stage G3aA2, atherogenic
dyslipidemia in treatment, obesity grade I (BMI = 33.29 kg / m2), presented with severe pain
in the right toe, suddenly installed during the night, accompanied by erythema and local
edema. From personal history we note that the patient had a similar episode about 7 months
ago, for which a treatment was recommended for the care of the patient did not continue at
home. The clinical picture is suggestive for a recurrent gout attack, diagnosis confirmed by
laboratory tests (uric acid = 15 mg / dl, blood sugar 350 = mg / dl, HbA1c = 14.9%, significant
inflammatory syndrome present, leukocytosis, RAC = 245 mg / g, eRFG = 43 ml / min / 1.73
m2). Comparing the current tests with the previous ones, we notice the progressive
deterioration of the renal function and the maintenance of an increased level of uric acid.
Colchicine treatment and insulin therapy have been initiated.
Conclusions: Constantly elevated uric acid levels in patients with type 2 diabetes increase the
risk of developing chronic diabetic kidney disease. Uric acid excretion is predominantly renal
(70%) in the proximal tubule. The evolution of these types of patients is influenced both by
variables that can be controlled therapeutically (blood sugar, hypertension, inflammation,
dyslipidemia), and by variables that cannot be changed (age, genetics, duration of diabetes).

59
PP 10. THE IMPACT OF OBESITY ON PATIENTS WITH HEART FAILURE AND TYPE 2
DIABETES MELLITUS

1 1,2 1 1 1
Manea Ilinca Diana , Mihai D-A , Șerban I. , Chețan L. , Bușe A-M , Calma I1, Salmen T1 , Radulian
1,2
G.

1
The National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C. Paulescu”, Bucharest,
Romania
2
University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania

Premises and objectives: Type 2 diabetes mellitus(T2DM) is one of the most relevant risk
factors for heart failure(HF), the prevalence of which is increasing worldwide. Excess body
weight, a burgeoning problem worldwide, is a major risk factor for cardiovascular disease
Within this escalating healthcare problem of monumental proportions, obesity-associated
T2DM accounts for 90–95% of all diagnosed diabetes in adults. In fact, diabetes and insulin
resistance are powerful predictors of cardiovascular morbidity and mortality, and each one is
an independent risk factor for death in patients with HF.
Material and Method: The current study is a transversal observational retrospective one, that
included 197 patients admitted to NIDNMD “N.C. Paulescu”, Bucharest, Romania during the
period 01.01.2019-01.03.2022, who presented both T2DM and HF. All the patients were
assessed regarding anthropometric indices, cardiovascular risk factors, blood count,
biochemical parameters and treatament
Results and discussions: Mean age was 66,64±9.4 years, 68% were men. Mean HbA1c was
8.02 ± 2,07%. 118 patients (60%) were diagnosed with obesity . Patients with obesity are 60%
men (a significantly lower percentage than in non obese goup (80%), p=0,002) and have
higher total cholesterol values (169.41 ± 43,96 mg/dl vs 157,8 ± 35,6 mg/dl, p=0.23). Obesity
is also asociated with chronic kidney disease (CKD) (41% vs 24%, p=0,012) and with a more
frequent utilisation of beta blockers (94% vs 84%, p=0,05), angiotensin-converting enzyme
(ACE) inhibitors( 90% vs 79%, p=0,032) and sartans(94% vs 83%, p=0,009)
Conclusion: In our study, the obesity was asociated with CKD, which worsens the prognosis
of the obese patients. It was previousely demonstrated that when HF and CKD are both
present, these two chronic diseases tend to accelerate each other’s progression.
On the other hand, obese patients received more cardiovascular drugs than their non-obese
counterparts. Polypharmacy should be an area of serious concern in patients with T2DM and
HF, since it can lead to low adherence to treatment, as well as to a decreased quality of life.

PP 11. IMPACTUL DIETEI SPECIFICE FENILCETONURIEI ASUPRA UNEI PACIENTE CU

DIABET ZAHARAT DE TIP 1 - PREZENTARE DE CAZ

60
Andreea Diana Bulea-Bârdeș, Alexandra Ciucă, Andreea Matei, Teodora Costea, Andra-Elena Nica,
Carmen-Gabriela Dobjanschi, Eduard Adamescu, Andreea Andrița, Emilia Rusu, Gabriela Radulian

Introducere: Fenilcetonuria este o afecțiune metabolică rară, cu transmitere autozomal

recesivă, fiind rezultatul unui defect de fenilalaninhidroxilază, enzimă care transformă
fenilalanina în tirozină.
Principala intervenție terapeutică în gestionarea fenilcetonuriei este reprezentată de terapia
medical-nutrițională restrictivă în fenilalanină și proteine naturale, suplimentată cu proteine
sintetice (combinație de aminoacizi lipsită de fenilalanină).
Descrierea cazului: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 44 de ani, diagnosticată cu
fenilcetonurie de la vârstă de 7 luni (1978) și diabet zaharat tip 1 de la 17 ani (1995), care se
află în evidența Ambulatorului de Specialitate de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul
Spitalului Clinic “Nicolae Malaxa” începând cu anul 2000.
Menținerea unei terapii medical-nutriționale adecvate fenilcetonuriei la o adolescentă cu
diabet zaharat se poate dovedi a fi dificil de gestionat, în special în ceea ce privește impactul
restricției proteice asupra repartiției macronutrienților, în vederea asigurării unui aport
energetic și nutrițional adecvat perioadei de creștere.
Complicațiile specifice fenilcetonuriei care s-au manifestat în acest caz sunt reprezentate de
prezența tulburărilor de melanogeneză, tulburări organice de personalitate și de o întârziere
mintală ușoară (IQ=58). Contrar aderenței pacientei la dieta recomandată (suplimente
proteice lipsite de fenilalanina), evoluția bolii nu a putut fi oprită, însă gradul de severitate al
complicațiilor dezvoltate de-a lungul timpului a fost redus.
Din punctul de vedere al diabetului zaharat tip 1, în pofida evoluției îndelungate (27 ani), se
evidențiază minime complicații microvasculare (polineuropatie diabetică senzitivă simetrică
distală, retinopatie diabetică neproliferatitivă) și absența celor macrovasculare.
Concluzie: În final, particularitatea asocierii unei afecțiuni genetice, fenilcetonuria, care
impune o dietă restrictivă în proteine, cu terapia medical-nutrițională specifică diabetului
zaharat, reprezintă o provocare cu privire la abordarea terapeutică, la obținerea unor profiluri
glicemice favorabile și la minimizarea complicațiilor caracteristice nivelurilor crescute de
fenilalanină serică. De asemenea, pe viitor este necesară efectuarea de studii clinice care să
precizeze dacă există o relație de cauzalitate între cele două afecțiuni metabolice.

THE IMPACT OF A SPECIFIC PHENYLKETONURIA DIET ON A PATIENT WITH TYPE 1

DIABETES - CASE PRESENTATION

61
Andreea Diana Bulea-Bârdeș, Alexandra Ciucă, Andreea Matei, Teodora Costea, Andra-Elena Nica,
Carmen-Gabriela Dobjanschi, Eduard Adamescu, Andreea Andrița, Emilia Rusu, Gabriela Radulian

Introduction: Phenylketonuria is a rare metabolic disorder with autosomal recessive

transmission, the result of a defect in phenylalanine hydroxylase, an enzyme that converts
phenylalanine to tyrosine.
The main therapeutic intervention in managing phenylketonuria is the medical-nutritional
therapy, consisting of a specific diet, restrictive in phenylalanine and natural proteins,
supplemented with synthetic proteins (combination of amino acids without phenylalanine).
Case description: We present the case of a 44-year-old patient diagnosed with both
phenylketonuria at the age of seven months (1978) and type 1 diabetes at 17 years old (1995),
who is in the records of the Diabetes, Nutrition and Metabolic Disease clinic of "Nicolae
Malaxa" Clinical Hospital since 2000.
Maintaining adequate medical and nutritional therapy for phenylketonuria in adolescents
with diabetes may be difficult to manage, especially in terms of the impact of protein
restriction on the distribution of macronutrients, in order to ensure adequate energy and
nutritional intake during the growing period.
The specific complications of phenylketonuria that manifested in this case are represented by
the presence of melanogenesis deficiency, organic personality disorders and a slight cognitive
and neurometabolic decline (IQ = 58). Contrary to the patient's adherence to the
recommended diet (phenylalanine-free protein supplements), the evolution of the disease
could not be stopped, but the the complications that developed over time were less severe
than expected.
In terms of the progression of type 1 diabetes in this patient, despite its prolonged history (27
years), the microvascular complications are minimal (distal symmetrical sensitive diabetic
polyneuropathy, non-proliferative diabetic retinopathy) and the macrovascular complications
are absent.
Conclusion: In conclusion, the association of phenylketonuria, a genetic condition which
enforces a specific diet that is restrictive in protein, combined with the medical-nutritional
therapy required in diabetes, represents a challenge in terms of therapeutic approach due to
the complexity of the objectives that need to be achieved (obtaining both favorable glycemic
profile and minimizing complications of high levels of serum phenylalanine). In addition,
conducting clinical trials in the future to determine whether there is a causal relationship
between the two metabolic disorders would be of great interest.

PP 12. UTILITATEA SISTEMULUI DE MONITORIZARE GLICEMICĂ ÎN IDENTIFICAREA

VARIABILITĂȚII GLICEMICE – PREZENTĂRI DE CAZURI

Matei Cristina1, Șonei Alexandra1, Ilie Andreea1, Gheonea Theodora Claudia1,2, Popa Simona1,2

62
1
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

Introducere: Obținerea și menținerea unui control metabolic adecvat reprezintă una dintre
cele mai importante etape ale managementului unei persoane cu diabet zaharat (DZ) tip 1.
Metodele tradiționale de evaluare a controlului glicemic prezintă unele limitări și pot fi
influențate de o serie de factori, de aceea monitorizarea continuă a glicemiei vine în sprijinul
persoanelor cu diabet, contribuind la identificarea și ameliorarea variabilității glicemice.
Caz 1:
Pacient M.G. în vârstă de 35 de ani, normoponderal, diagnosticat cu DZ tip 1 în urmă cu 29 de
ani, actual în tratament intensiv modern cu insulină NovoRapid prin pompă de insulină, cu o
rată bazală de 25,1 UI/24 h și bolusuri prandiale de 1,5 UI pentru 10 g de carbohidrați.
Valoarea medie glicemică din cadrul zilelor analizate a fost de 182 mg/dl, iar valoare HbA1c
(7,7%) fiind peste valoare țintă. Procentul de timp petrecut în intervalul glicemic optim de 70-
180 mg/dl este de doar 29%, cu un procent semnificativ de timp (60%) petrecut în intervalul
glicemic 180-250 mg/dl. De asemenea, există și un procent important (10%) de hiperglicemie
severă în care valorile glicemice au fost peste 250 mg/dl. Valori glicemice între 70-54 mg/dl și
respectiv mai mici de 54 mg/dl s-au înregistrat în mai puțin de 1% din timp.
Pacientul prezintă variabilitate glicemică nesemnificativă, coeficientul de variație având o
valoare de 28,1% (valoarea cut-off de definire a variabilității glicemice fiind CV≥36%). De
asemenea, pe baza valorii MAGE:92,50 putem spune că nu există excursii glicemice
importante în cadrul aceleași zile, și nici variații importante în cadrul a două zile diferite
(MODD:52,99).
Caz 2:
Pacienta R.A. în vârstă de 20 ani, normoponderală, diagnosticată cu DZ tip 1 de 11 ani, aflată
actual în tratament intensiv modern cu insulină Fiasp prin pompă de insulină cu o rată bazală
de 22,8 UI/24 de ore și bolusuri prandiale de 1,4 UI pentru 10 g de hidrați de carbon
consumați.
Valoarea medie glicemică din cadrul zilelor analizate a fost de 162 mg/dl, iar valoare HbA1c
(7,75%) fiind peste valoare țintă. Procentul de timp pe care pacienta l-a petrecut în intervalul
optim glicemic (70-180mg/dl) a fost de 62%. De asemenea, pacienta a avut și valori glicemice
între 70-54 mg/dl în 4% din timp şi valori mai mici de 54 mg/dl în 1% din timp. În privința
hiperglicemiilor, 25% din timp, pacienta a înregistrat valori peste 180mg/dl, dar sub 250 mg/dl
şi un procent de 8% din timp a fost cu excursii glicemice importante de peste 250 mg/dl.
Pacienta prezintă variabilitate glicemică importantă, coeficientul de variație având o valoare
de 37,3%. De asemenea, pe baza valorii MAGE:143,45 putem spune că există excursii
glicemice importante în cadrul aceleași zile, și variații importante în cadrul a două zile diferite
(MODD:57.96).
Concluzii: În cadrul acestui studiu am prezentat faptul că metodele tradiționale de evaluare a
controlului glicemic (automonitorizarea glicemică și HbA1c) nu sunt suficiente pentru a
cuantifica variabilitatea glicemică și pentru a evalua controlul metabolic al pacientului.

63
THE USEFULNESS OF CGMS IN IDENTIFYING GLYCEMIC VARIABILITY- CASE REPORTS

Matei Florentina Cristina1, Şonei Nicoleta Alexandra1, Ilie Andreea2 , Gheonea Theodora1,2, Popa
Simona Georgiana1,2

1
Emergency Hospital Craiova, Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases
2
University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic
Diseases

Introduction: Obtaining and maintaining an adequate metabolic control is one of the most
important steps in the management of a patient suffering from diabetes mellitus (DM) type
1. Traditional methods of assessing glycemic control have some limitations and can be
influenced by a number of factors, therefore cotinuously monitoring the values can help the
people suffering from diabetes, contributing to the identification and improvement of
glycemic variability.
Case 1
Patient M.G. 35 years old, normal weight, diagnosed with DM type 1 with 29 years ago,
currently in modern intensive treatment with NovoRapid insulin via insulin pump, with a basal
rate of 25.1 IU/24 h and prandial boluses of 1.5 IU per 10 g of carbohydrates. The average
glycemic value during the analyzed days was 182 mg/dl, and the HbA1c value (7.7%) was
above the target value. The percentage of time spent in the optimal glycemic range of 70-180
mg/dl is only 29%, with a significant percentage of time (60%) spent in the glycemic range of
180-250 mg/dl. There is also a significant percentage (10%) of severe hyperglycemia in which
glycemic values were above 250 mg/dl. Glycemic values between 70-54 mg/dl and less than
54 mg/dl occurred less than 1% of the time. The patient shows insignificant glycemic
variability, the coefficient of variation having a value of 28.1% (the cut-off value for defining
glycemic variability is CV≥36%). Also, based on the value of MAGE:92.50 we can say that there
are no important glycemic variations within the same day, nor important variations within
two different days (MODD:52.99).
Case 2
Patient R.A. 20-year-old, of normal weight, diagnosed with type 1 DM for 11 years, currently
on modern intensive treatment with Fiasp insulin via insulin pump with a basal rate of 22.8
IU/24 hours and prandial boluses of 1.4 IU per 10 g of carbohydrates consumed. The average
glycemic value during the analyzed days was 162 mg/dl, and the HbA1c value (7.75%) was
above the target value. The percentage of time the patient spent in the optimal glycemic
range (70-180mg/dl) was 62%. The patient also had glycemic values between 70-54 mg/dl in
4% of the time and values lower than 54 mg/dl in 1% of the time. Regarding hyperglycemia,
25% of the time, the patient recorded values above 180 mg/dl, but below 250 mg/dl and a
percentage of 8% of the time was with important glycemic variations above 250 mg/dl. The
patient shows significant glycemic variability, the coefficient of variation having a value of
37.3%. Also, based on the value of MAGE: 143.45 we can say that there are important

64
glycemic variations within the same day, and important variations within two different days
(MODD:57.96).
Conclusions
This study shows the fact that the traditional methods of evaluating glycemic control
(glycemic self-monitoring and HbA1c) are not sufficient to quantify glycemic variability and
to assess the patient's metabolic control.

PP 13. DIABETUL ZAHARAT ȘI OBEZITATEA LA COPIL - PREZENTARE DE CAZ

Mazilu Emilia Roxana1, Fărcășanu Luminița2, Preda Andrei-Bogdan2, Goagă Anca-Ștefania1

1
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova
2
Spitalul Clinic Municipal “Filantropia” Craiova

Introducere: Obezitatea infantilă este definită printr-o percentilă mai mare de 95 a greutății
și înălțimii conforme vârstei, în timp ce supraponderea se încadrează între a 85-a și a 95-a
percentilă. Cazul clinic prezentat are ca scop evidențierea elementelor sindromului metabolic
și asocierea cu diabetul zahrat tip 2 la copil, precum și conduița terapeutică necesară
normalizării parametrilor ce sunt modificați în această patologie pediatrică.
Caz clinic: Pacientul în vârstă de 14 ani s-a prezentat pentru poliurie, polidipsie, polifagie și
scădere în greutate (10kg în 9 luni). Din anamneză s-a evidențiat stilul de viață nesănătos al
copilului, acesta fiind sedentar și având o dietă hipercalorică, bogată în glucide rafinate,
grăsimi saturate și trans, săracă în legume și fructe. La prezentare, s-a constatat un copil cu
suprapondere și obezitate abdominală, fără semne clinice de acidoză metabolică. Din
explorările paraclinice amintim: glicemie la internare=339mg/dL, HbA1c=14,3%, colesterol
total=228mg/dL, HDL-colesterol=23mg/dL, trigliceride=647mg/dL, LDL-colesterol
necalculabil, pH arterial normal, corpi cetonici urinari prezenți și urocultură pozitivă pentru
Escherichia Coli. Pe parcursul internării a fost determinat peptidul C cu valoare de 2,22ng/mL
(valori normale: 0,78-5,19 ng/mL) și anticorpii anti-GAD<5 IU/mL. Astfel, se stabilește
diagnosticul de diabet zaharat tip 2 dezechilibrat insulinonecesitant. Pe parcursul internării,
s-a explicat importanța optimizării stilului de viață, recomandându-se dietă hipoglucidică și
hipolipidică, cu alimente bogate în fibre și antioxidanți și s-a inițiat insulinoterapia, în doze
titrate regresiv, la externare primind recomandare de insulină degludec 6 UI/zi și metformin
2g/zi. Având în vedere vârsta pacientului, pentru dislipidemie, s-a recomandat tratament cu
acizi grași omega 3 3g/zi. După încheierea antibioterapiei pentru infecția urinară, în
ambulator, în funcție de profilul glicemic s-a sistat insulinoterapia. Evoluția parametrilor clinici
și paraclinici la 1 lună, 3 luni și 6 luni de la externare este prezentată în Tabelul 1. Astfel, se
constată scăderea ponderală, echilibrarea diabetului zaharat și ameliorarea tabloului lipidic.

65
Tabel 1. Evoluția parametrilor clinici și paraclinici
Parametru Diagnostic 1 lună 3 luni 6 luni
Greutate (kg) 70 68 64 62
Circumferință abdominală (cm) 96 92 86 83
HbA1c (%) 14,3 9 6,7 6
HOMA-IR 5 4,08 3,52 2,5
Trigliceride (mg/dL) 647 232 180 132
HDL-colesterol (mg/dL) 23 34,8 39 45

Concluzii: Având în vedere evoluția acestui pacient după optimizarea stilului de viață alături
de tratamentul medicamentos, se poate concluziona că ar fi de un real folos ca societatea
noastră să investească în educația nutrițională și a stilului de viață în special la populația
pediatrică (dar nu numai). Un copil cu obezitate este un adult cu diabet zaharat tip 2 care
reprezintă o mare povară pentru sistemul de sănătate, dar mai ales pentru el însuși. Este de
dorit să conștientizăm această problemă și să ne implicăm activ în soluționarea ei.

DIABETES AND CHILDHOOD OBESITY – CASE PRESENTATION

Mazilu Emilia Roxana1, Fărcășanu Luminița2, Preda Andrei-Bogdan2, Goagă Anca-Ștefania1

1
County Emergency Clinical Hospital of Craiova
2
Municipal Clinical Hospital "Filantropia" of Craiova

Introduction: Childhood obesity is known as greater than the 95th percentile for weight and
height for age, while childhood overweight is between the 85th and 95th percentile. The
presented clinical case aims to highlight the elements of the metabolic syndrome and the
association with type 2 diabetes mellitus in children, as well as the necessary therapeutic
behaviour to normalize the parameters that are modified in this child pathology.
Clinical case: The 14-year-old patient presented with polyuria, polydipsia, polyphagia and
weight loss (10kg in 9 months). The history showed the child's unhealthy lifestyle, being
sedentary and having a high-calorie diet, rich in refined carbohydrates, saturated and trans
fats, poor in vegetables and fruits.
At presentation, the child was found to be overweight and with abdominal obesity, without
clinical signs of metabolic acidosis. From the blood tests that were taken we recall: blood
sugar at admission=339mg/dL, HbA1c=14.3%, total cholesterol=228mg/dL, HDL-
cholesterol=23mg/dL, triglycerides=647mg/dL, incalculable LDL-cholesterol, normal arterial
pH, urinary ketone bodies present and positive urine culture for Escherichia Coli.
During hospitalization, C-peptide was determined with a value of 2.22 ng/mL (normal values:
0.78-5.19 ng/mL) and anti-GAD antibodies<5 IU/mL. Thus, the diagnosis of unbalanced
insulin-requiring type 2 diabetes is established. The importance of lifestyle optimization was
explained, then a hypoglycemic and hypolipidic diet was recommended containing foods rich

66
in fiber and antioxidants. Insulin therapy was initiated, in regressively titrated doses. At
discharge the patient received a recommendation for insulin degludec 6 IU/day and
metformin 2g/day. Considering the age, the treatment for dyslipidemia was with omega 3
fatty acids 3g/day. After the end of the antibiotic therapy for the urinary infection, in the
outpatient clinic, depending on the glycemic profile, insulin therapy was halted. The evolution
of clinical and paraclinical parameters after 1 month, 3 months and 6 months after discharge
is presented in Table 1. Thus, weight loss, balancing of diabetes and improvement of the lipid
profile are observed.

Table 1. Evolution of clinical and paraclinical parameters

Parameter At diagnosis 1 month 3 months 6 months
after after after
Weight(kg) 70 68 64 62
Waist circumference (cm) 96 92 86 83
HbA1c (%) 14.3 9 6.7 6
HOMA-IR 5 4.08 3.52 2.5
Triglycerides (mg/dL) 647 232 180 132
HDL-colesterol (mg/dL) 23 34.8 39 45

Conclusions: Considering the evolution of this patient after the optimization of the lifestyle
along with the drug treatment, it can be concluded that it would be of real benefit for our
society to invest in nutritional and lifestyle education, especially in the pediatric population
(but not only). An obese child is an adult with type 2 diabetes who represents a great burden
on the health system, but especially on himself. It is desirable to be aware of this problem and
to be actively involved in its solution.

PP 14. EVALUAREA MEDICAȚIEI ANTIDIABETICE ȘI INFLUENȚA ACESTEIA ASUPRA

EVOLUȚIEI COVID-19 LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT

Militaru Ana-Maria1, Visinescu Alexandra-Mihaela1, Vlase Lidia-Valentina1, Andrita Andreea1,

Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Dobjanschi Carmen1,2, Rusu Emilia1,2, Radulian Gabriela2

1 “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest

2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Premize și obiective: În martie 2020, OMS a declarat pandemia de COVID-19. Înțelegerea

acestei noi patologii prezintă un interes major, până în prezent fiind confirmate peste 530
de milioane de cazuri și peste 6 milioane de decese. Infecția cu virusul SARS-CoV-2 are
frecvent un prognostic incert, cercetătorii din întreaga lume încercând să coreleze evoluțiile

67
severe ale bolii cu anumiți markeri sau factori de risc. Scopul acestui studiu este de a evalua
dacă anumite investigații de laborator se coreleaza cu evoluția infecției cu SARS-CoV-2 la
pacienții cu diabet zaharat (DZ).
Materiale și metode: Am realizat un studiu retrospectiv care a inclus 238 de pacienți
infectați cu SARS-CoV-2 și internați în Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” - Secția Clinică Diabet,
Nutriție și Boli Metabolice, în perioada noiembrie 2020 - martie 2022. Două tipuri de date au
fost analizate: date privind severitatea infecției (dispnee ca simptom principal la internare,
număr de zile de spitalizare, necesitatea administrării de corticoterapie, antivirale,
imunomodulatoare sau oxigenoterapie, necesitatea ventilației mecanice, internare în ATI,
exitus) și date privind terapia antihiper-glicemiantă utilizată înainte de spitalizare. Pentru
prelucrarea datelor statistice am folosit programul IBM SPSS Statistics.
Rezultate și discuții: Lotul a fost format din pacienți cu DZ de tip 2 (n=221), respectiv tip 1
(n=16). Raportul dintre sexe a fost aproximativ egal: 55,1% femei și 44,9% bărbați. Vârsta
medie a fost de 64,895 +/- 13,7 ani, iar debutul mediu al DZ a fost cu 10,141 +/- 9,29 ani în
urmă. Doar 7,6% dintre pacienții internați au fost vaccinați (n=18). Evoluția COVID-19 a fost
ușoară în 16% din cazuri, moderată în 58%, moderat-severă în 6,7% și severă în 18,9%.
Frecvența exitusului în secția noastră a fost de 8,4% (n=20). La internare, frecvența
pacienților diabetici care urmau un tratament cu Biguanide a fost de 53,4%, cu Sulfoniluree
22,7%, iDPP4 8,8%, AR-GLP1 2,5%, iSGLT2 4,6%. 65,5% nu au urmat vreun tratament
insulinic, 0,8% utilizau insulină premixată, 10,9% insulină bazală, 1,7% au urmat un regim
bazal-plus și 19,7% un regim bazal-bolus. În studiul nostru, tipul de DZ a fost corelat statistic
cu severitatea infecției (p=0,049), necesitatea terapiei cu imunomodulatoare- (p=0,027),
oxigenoterapiei (p=0,048) și corticoterapiei (p=0,015), având tendința de a se corela cu
prezența dispneei la internare (p=0,053). Dintre medicația noninsulinică, singurele asocieri
semnificative au inclus Sulfonilureea și severitatea infecției, administrarea de corticoterapie
și dispneea la internare (p=0,049, 0,015, 0,013). Nu au existat corelații între numărul de zile
de spitalizare, necesitatea ventilației mecanice, internarea în ATI, exitus, necesitatea O2- sau
a corticoterapiei la externare și oricare dintre medicația insulinică sau noninsulinică
(p>0,05). În plus, nu s-au decelat corelații semnificative între profilul glicemic și parametrii
de severitate utilizați în studiul nostru (p>0,05).
Concluzii: Nu există suficiente corelații semnificative statistic între utilizarea
medicamentelor antidiabetice înainte de internare și severitatea infecției cu SARS-CoV-2.
Aceste rezultate se adaugă la datele contradictorii din literatură, fiind necesare cercetări
suplimentare.

ASSESSMENT OF ANTIDIABETIC MEDICATION AND IT’S INFLUENCE ON EVOLUTION

OF COVID-19 IN PATIENTS WITHi DIABETES MELLITUS

Militaru Ana-Maria, Vișinescu Alexandra-Mihaela1, Vlase Lidia-Valentina1, Andrita Andreea1,

Georgescu Daniel-Andrei-Vlad1, Dobjanschi Carmen1,2, Rusu Emilia1,2, Radulian Gabriela

68
1 “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest
2 “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Premises and Objectives: In March 2020, WHO declared the pandemic of COVID-19.
Understanding this new pathology is of major interest, so far over 530 million cases and over
6 million deaths being confirmed. Once infected, the prognosis is still uncertain, researchers
all over the world attempting to link certain evolutions of the disease to particular markers or
characteristics pertaining to the group of patients which presented a more unfavorable
outcome. The aim of this study is to evaluate the influence of the preadmission antidiabetic
medication on the evolution and outcome of SARS-CoV-2 infection in patients with diabetes
mellitus (DM).
Materials and Methods: We conducted a retrospective study that included 238 patients
infected with SARS-CoV-2 and hospitalised in the “Nicolae Malaxa’’ Clinical Hospital - Clinical
Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, during November 2020 - March
2022. There were two types of data analysed: data regarding the severity of the infection
(dyspnea as main symptom at admission, number of hospitalisation days, necessity of cortico-
, antiviral-, immunomodulatory- or oxygen therapy, necessity of mechanical ventilation, ICU
admission, exitus) and data regarding the antihyperglycemic agents used before
hospitalisation. For statistical data processing we used the IBM SPSS Statistics program.
Results and Discussions: The group consisted of patients with type 2 DM (n=221) and type 1
(n=16). The sex ratio was approximately equal: 55.1% women and 44.9% men. The average
age was 64.895 +/- 13.7 years, and the average onset of DM was 10.141 +/- 9.29 years ago.
Only 7.6% of hospitalised patients were vaccinated (n=18). The evolution of COVID-19 was
mild in 16% of cases, moderate in 58%, moderate-severe in 6.7% and severe in 18.9%. The
frequency of exitus in our ward was 8.4% (n=20). At admission, the frequency of diabetic
patients who were following a prior treatment with Biguanides were 53.4%, with
Sulfonylureas 22.7%, iDPP4 8.8%, AR-GLP1 2.5%, iSGLT2 4.6%. 65.5% followed none of the
insulin regimens, 0.8% administered premixed insulin, 10.9% basal insulin, 1.7% followed a
basal-plus regimen and 19.7% a basal-bolus regimen. In our study, the type of DM was
statistically correlated with the severity of infection (p=0.049), necessity of
immunomodulatory- (p=0.027), oxygen- (p=0.048) and corticotherapy (p=0.015), while
tending to correlate with dyspnea at admission (p=0.053). Among noninsulinic medication,
the only significant associations included Sulfonylureas and severity of the infection,
corticotherapy administration and dyspnea at admission (p=0.049, 0.015, 0.013). In the
current study, there were no correlations between the number of hospitalisation days,
necessity of mechanical ventilation, ICU admission, exitus, necessity of O2- or corticotherapy
at discharge and any of the insulinic or noninsulinic medication (p>0.05). Furthermore, there
were little to no significant correlations between glycemic profile and the severity parameters
used in our study (p>0.05).
Conclusions: Regarding our study group, there are no sufficient statistically significant
correlations between preadmission use of antidiabetic medications and severity of SARS-CoV-

69
2 infection. These results are appending to the conflicting data from literature, therefore
requiring further research.

PP 15. BOALA CRONICĂ DE RINICHI ȘI RISCUL DE APNEE ÎN SOMN

Mitricoasa Andrei1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina1, Belu Andreea Sabina2, Miu Claudia2,
Buse Dumitru Marian2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,3

1
Spitalul Clinic Municipal “Filantropia” Craiova
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova
3
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

Introducere: Apneea obstructivă în somn (OSA) reprezintă o obstrucție intermitentă, parțială

sau completă a căilor aeriene superioare care apare în timpul somnului. OSA duce la
modificări ale presiunii intratoracice, asociate cu hipoxemie intermitentă și somn fragmentat,
afectând astfel calitatea vieții pacienților. Factorii de risc pentru OSA includ: antecedente
familiale de OSA, retrognație, acromegalie, sindrom Down, boli cardiovasculare (fibrilație
atrială, hipertensiune arterială rezistentă la tratament, insuficiență cardiacă congestivă,
accident vascular cerebral), sindromul ovarelor polichistice, obezitate și diabet zaharat de tip
2 (DZ2). Pacienții diagnosticați cu DZ2 prezintă un risc mai mare de a dezvolta OSA în
comparație cu populația generală, cele două afecțiuni crescându-și riscul reciproc. Scopul
studiului nostru a fost de a evalua asocierile dintre boala cronică de rinichi și riscul de OSA la
pacienții cu DZ2.
Material și metoda: În studiu au fost înrolați 529 de pacienți cu DZ2. La toți subiecții, riscul de
OSA a fost evaluat cu ajutorul chestionarului STOP-BANG, un scor ≥5 fiind specific riscului de
OSA moderată/severă. La toți subiecții am evaluat prezența complicațiilor cronice ale
diabetului. Creatinina serică și albuminuria au fost măsurate și rata de filtrare glomerulară
estimată (eGFR) a fost calculată conform formulei CKD-EPI. Boala cronică de rinichi a fost
definită în conformitate cu recomandările Kidney Disease: Improving Global Outcomes
(KDIGO). Pentru analiza statistică a fost utilizat Pachetul Statistic pentru Științe Sociale (SPSS)
versiunea 26.0 (SPSS Inc., Chicago, IL, SUA), o valoare p <0,05 fiind semnificativă statistic.
Rezultate: În studiul nostru, 312 pacienții cu DZ2 (59%) au prezentat un scor STOP-Bang ≥5.
Analiza statistică privind complicațiile cronice ale diabetului zaharat și riscul de OSA
moderată/severă este prezentată în Tabelul 1. În plus, am observat și un procent mai mare
statistic de pacienți atât cu microalbuminurie, cât și cu macroalbuminurie la subiecții cu scor
STOP-BANG ≥ 5 ( p = 0,005).

Tabelul 1. Asocieri ale complicațiilor cronice ale diabetului și riscul de OSA moderată/severă
Complicații cronice Total STOP-Bang < 5 STOP-Bang ≥ 5 p

70
Boala cronică de rinichi, nr (%) 168 (31,8%) 56 (10,6%) 112 (21,2%) 0,014
Retinopatie diabetică, nr (%) 202 (38,2%) 65 (30%) 137 (43,9%) 0,005
Neuropatie diabetică periferică
448 (84,7%) 184 (84,8%) 264 (84,6%) 0,956
senzitivo-motorie, nr (%)
Complicații macrovasculare, nr
325 (61,4%) 116 (53,5%) 209 (67,0%) 0,002
(%)

Concluzii: Studiul nostru a demonstrat o frecvență semnificativ statistic mai mare a bolii
cronice de rinichi la pacienții cu risc de OSA, fiind în concordanță cu studiile recente care au
demonstrat o asociere între OSA și nefropatia diabetică și afectarea funcției renale la pacienții
cu DZ2, sugerând că asocierea OSA cu DZ2 este un factor de risc independent pentru boala
cronică de rinichi.

CHRONIC KIDNEY DISEASE AND THE RISK OF SLEEP APNEA

Mitricoasa Andrei1, Protasiewicz Timofticiuc Diana Cristina1, Belu Andreea Sabina2, Miu Claudia2,
Buse Dumitru Marian2, Clenciu Diana1,3, Mitrea Adina1,3, Vladu Mihaela2,3
1“
Philanthropy” Hospital of Craiova
2
Emergency Clinical County Hospital of Craiova
3
University of Medicine and Pharmacy of Craiova

Background: Obstructive sleep apnea (OSA) is an intermittent, partial or complete

obstruction of the upper airways that occurs during sleep. OSA leads to intrathoracic pressure
changes, associated with intermittent hypoxemia and fragmented sleep, thus impairing the
patients` quality of life. The risk factors for OSA include: family history of OSA, retrognatia,
acromegaly, Down syndrome, cardiovascular diseases (atrial fibrillation, treatment-resistant
hypertension, congestive heart failure, stroke), polycystic ovary syndrome, obesity and type
2 diabetes mellitus (T2DM). Patients diagnosed with T2DM are at a higher risk of developing
OSA compared to the general population, the two conditions increasing their mutual risk. The
aim of our study was to assess the associations between chronic kidney disease and the risk
of OSA in patients with T2DM.
Material and method: 529 patients with T2DM were enrolled in the study. In all the subjects,
the risk of OSA was evaluated using the STOP-BANG questionnaire, a score ≥5 being specific
to the risk of moderate-to-severe OSA. In all the subjects, we evaluated the presence of
chronic diabetes complications. Serum creatinine and albuminuria were measured and the
estimated glomerular filtration rate (eGFR) was calculated according to the CKD-EPI formula.
Chronic kidney disease was defined according with the Kidney Disease: Improving Global
Outcomes (KDIGO) recommendations. The Statistical Package for the Social Sciences (SPSS)
version 26.0 (SPSS Inc., Chicago, IL, USA) was used for the statistical analysis, a p value <0.05
being statistical significant.

71
 Results: In our study, 312 patients with T2DM (59%) presented a STOP-Bang score ≥5. The
statistical analysis regarding diabetes chronic complications and the risk of moderate-to-
severe OSA is presented in Table 1. Furthermore, we also observed a statistically higher
percentage of patients with both microalbuminuria and macroalbuminuria within the
subjects with STOP-BANG score ≥ 5 (p = 0.005).

Table 1. Associations of chronic diabetes complications and the risk of moderate-to-severe

OSA
Characteristic Total STOP-Bang < 5 STOP-Bang ≥ 5 p
Chronic kidney disease, no (%) 168 (31.8%) 56 (10.6%) 112 (21.2%) 0.014
Diabetic retinopathy, no (%) 202 (38.2%) 65 (30%) 137 (43.9%) 0.005
Diabetic peripheral neuropathy, no
448 (84.7%) 184 (84.8%) 264 (84.6%) 0.956
(%)
ASCVD, no (%) 325 (61.4%) 116 (53.5%) 209 (67.0%) 0.002

Conclusions: Our study demonstrated a statistically significant higher frequency of chronic

kidney disease in patients with OSA risk, being in accordance with recent studies that have
proved an association between OSA and diabetic nephropathy and impairment of renal
function in patients with T2DM, suggesting that the association of OSA with T2DM is an
independent risk factor for chronic kidney disease.

PP 16. VASCULITA ȘI RISCUL INFECȚIOS LA PACIENTUL CU DZ TIP 2 - PREZENTARE DE

CAZ

Mitroi Roxana Mădălina, Roșu Maria Magdalena, Bora Naomi Edelina, Ene Eugen

Spitalul Clinic de Urgență Craiova

Introducere: Legătura dintre vasculite și infecție este complexă. Infecțiile stau la baza unui
număr variat de vasculite, se presupune că acționează ca și factor trigger, iar pielea este
considerată cel mai frecvent organ afectat. Cazul clinic pe care ne propunem să îl prezentăm
are ca scop evidențierea apariției vasculitei la un pacient cu diabet zaharat tip 2 (DZ 2) și
amputații recente degete picior stâng.

72
Caz clinic: Pacientul în vârstă de 60 de ani, fumător, consumator cronic de alcool, diagnosticat
cu DZ 2 de aproximativ 21 de ani, în tratament ambulator cu Metformin 1g- 2cp/zi și Gliclazida
60mg- 2cp/zi, aflat în stadiul de complicații cronice majore (RD preproliferativa cu aplicații
laser, ADOMI, NDPSM), cu amputație recentă (în urmă cu o lună) de degete III și V membrul
inferior stâng s-a prezentat în Clinica Diabet pentru plaga la nivelul bontului de amputație și
plantar stâng, precum și pentru apariția unei erupții tegumentare însoțită de prurit și durere
la nivelul membrelor superioare și inferioare. La examenul obiectiv, se constată plaga atona
cu necroză profundă picior stâng și erupție tegumentară constituită din vezicule, bule și
leziuni eritemato-descuamative acoperite de cruste hematice groase, aderente, dimensiuni
între 0,5 și 6 cm diametrul, bine delimitate (Figura 1).

Figura 1. Leziuni de vasculită la nivelul membrelor inferioare

Explorările de laborator au evidențiat dezechilibrul metabolic sindromul inflamator.

Radiografia de picior a evidențiat osteita metatars V stâng. Având în vedere prezența
leziunilor tegumentare, s-au efectuat complement seric C3, C4, factor reumatoid, proteine
totale, electroforeza proteinelor serice, pANCA, cANCA, anticorpi antinucleari, profil ANA
extins-blot în 18 parametri, toate cu rezultate negative. Cultura din plaga de la nivelul
piciorului a evidențiat infecția cu Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA). Biopsia
cutanată cu examen histopatologic au evidențiat aspectul sugestiv pentru vasculita. În urma
explorărilor și consulturilor interdisciplinare efectuate, s-a decis un tratament cu
corticoterapie, antibioterapie conform antibiogramei. Dezechilibrul metabolic a impus
insulinoterapie bazal-bolus, iar pentru patologia asociate s-a recomandat tratament cu
Sulodexide 250 ULS 2cp/zi, Pentoxifilină 400mg 2cp/zi, Acid tioctic 600mg 1cp/zi,
Rosuvastatina 20mg 1cp/zi, Olmesartan/Amlodipina 40/5mg 1cp/zi.
Concluzii: Cu toate că vasculita cutanată leucocitoclastica este rareori identificată în contextul
infecției stafilococice în absența bacteriemiei, în acest caz regăsim un episod de vasculită
declanșată fără dovezi ale prezenței bacteriemiei. În contextul unui teren instabil cu
dezechilibrul metabolic important și răspuns la infecții afectat pe acest fond, efectuarea
amputației s-a soldat cu persistența plagii și dezvoltarea ulcerului, fiind urmat de
suprinfectarea cu MRSA și ulterior cu apariția erupției cutanate.

VASCULITIS AND THE RISK OF INFECTION IN PATIENTS WITH TYPE 2 DIABETES

MELLITUS-CASE REPORT

Mitroi Roxana Mădălina, Roșu Maria Magdalena, Bora Naomi Edelina, Ene Eugen

Emergency Clinical County Hospital of Craiova

73
Introduction: The link between vasculitis and infection is complex. Infections are the basis of
a varied number of vasculitis, it is assumed that they act as a trigger factor, and the skin is
considered the most frequently affected organ. The clinical case that we propose to present
aims to highlight the occurrence of vasculitis in a patient with type 2 diabetes (T2DM) and
recent left toe amputation.
Case report: The 60-year-old patient, smoker, chronic alcohol user, diagnosed with T2DM for
about 21 years, in treatment with Metformin 1g- 2 cp/day and Gliclazide 60mg- 2 cp/day, in
the stage of major chronic complications (preproliferative RD with laser applications,
peripheral arterial disease, diabetic peripheral neuropathy), with recent amputation (one
month ago) of fingers III and V of the left lower limb presented to the Diabetes Clinic for a
wound at the level of the amputation stump and left plantar ulcer, as well as for the
occurrence of a skin eruption accompanied by itching and pain in the upper and lower limbs.
During the objective examination, it was noticed a wound with deep necrosis of the left foot
and a skin eruption consisting of well delimited vesicles, blisters and erythemato-
desquamative lesions covered by thick, adherent hematic crusts, measuring between 0.5 and
6 cm in diameter (Figure1).

Figure 1. Vasculitis lesions in the lower limbs

Laboratory exams revealed metabolic imbalance and inflammatory syndrome. X-ray of the
foot highlighted the left V metatarsal osteitis. Considering the presence of skin lesions, serum
complement C3, C4, rheumatoid factor, total proteins, serum protein electrophoresis,
pANCA, cANCA, antinuclear antibodies, extended ANA profile-blot in 18 parameters were
performed, all with negative results. The culture from the wound revealed infection with
methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA). Skin biopsy with histopathological
examination highlighted the suggestive aspect for vasculitis. Following the interdisciplinary
consultations, it was decided to treat the patient with corticotherapy, antibiotherapy
according to the antibiogram. The metabolic imbalance required basal-bolus insulin therapy,
and for the associated pathology, treatment with Sulodexide 250 ULS 2 tablets/day,
Pentoxifylline 400mg 2 tablets/day, Thioctic acid 600mg 1 tablet/day, Rosuvastatin 20mg 1
tablet/day, Olmesartan/Amlodipine 40/5mg 1 tablet/day.
Conclusions: Although leukocytoclastic cutaneous vasculitis is rarely identified in the context
of staphylococcal infection in the absence of bacteremia, in this case we find an episode of
vasculitis triggered without evidence of the presence of bacteremia. In the context of an
unstable territory with significant metabolic imbalance and affected response to infections
on this background, the amputation resulted in the persistence of the wound and the

74
development of the ulcer, followed by superinfection with MRSA and later with the
appearance of the skin rash.

PP 17. PREVALENȚA REACȚIILOR ADVERSE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT TIP 2

ÎN TRATAMENT CU ISGLT2

Georgiana Adelina Păunescu2, Laurentiu Daniel Roman2, Andrada Cosoreanu1,2, Bianca Fasui2,
Adriana Juravle3, Gratiela Dobra2, Andra Nica1,2, Eduard Adamescu1,2, Emilia Rusu1,2, Carmen
Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2

1
“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2
“Nicolae Malaxa”Clinical Hospital, Bucharest, Romania
3
Policlinica Baba Novac, Bucuresti

Premise si obiective: Insuficienta cardiaca are o prevalenta crescuta la pacientii cu diabet

zaharat cu sau fara prezenta bolii coronariene sau a factorilor de risc asociati. Studiile recente
cu iSGLT2 arata un impact pozitiv pe riscurile asociate insuficientei cardiace. Scopul studiului
nostru este de a evalua aderenta la tratament si frecventa aparitiei reactiilor adverse.
Materiale si metode: Studiul retrospectiv a inclus 110 pacienti adulti, cunoscuti cu diabet
zaharat de tip 2, avand in tratament iGLT2, cu varsta cuprinsa intre 39-81 ani, dintre care
majoritatea au fost femei (n=62; 56%). Datele au fost obtinute din foile de observatie ale
pacientilor, din sectia de diabet a Spitalului Clinic Nicolae Malaxa, Bucuresti, in perioada dec
2018-iun 2021. Am analizat frecventa aparitiei reactiilor adverse si aderenta la tratament.
Rezultate: Majoritatea pacientilor studiati au avut in tratament empaglifozin (n= 92 ; 83.6%)
comparativ cu dapaglifozin (n= 18; 16.3%). Caracteristicile generale ale subiectilor: varsta
mediana 65 ani, cu o vechime mediana a diabetului zaharat de 9 ani, HbA1c mediana la initiere
de 7.8 %. Durata mediana a tratamentului cu iSGLT2 a fost de 1,5 ani. In ceea ce priveste
tratamentul asociat anterior initierii iSGLT2 91.8% (n= 101) prezentau metformin, 2,72 %
(n=3) analog de receptor GLP1 si 3.6% (n=4) insulinoterapie. Ca si comorbiditati
cardiovasculare 18.2 % (n=20) au asociat ICC si 40.1 % (n=45 %) BCI. Rezultatele studiului au
aratat ca 20 % (n=22) dintre pacienti au renuntat la tratament, printre reactii adverse intalnite
regasindu-se: alergie, angioedem, disurie, ITU recurenta, cistita hemoragica fiecare cu o
frecventa de 0.9 % (n=1) in lotul studiat. Doar 1.8% (n=2) au prezentat vaginita micotica care
a fost tratata cu antimicotic si nu a impus intreruperea terapiei cu SGLT2i. S-a inregistrat o
scadere in greutate intre 1kg si 15 kg cu o mediana de 5 kg .
Concluzii: iSGLT2 sunt o terapie cu efecte benefice cardio dar si renoprotectoare in conditii
de tolerabilitate si siguranta terapeutica. Desi reactiile adverse tipice (infectiile genitale
micotice) au fost mult mai putin frecvente in studiul nostru decat in RCTs si nu au implicat

75
sistarea terapiei cu SGLT2i, per ansamblu constatam totusi o rata mult crescuta de renuntare
la terapie (20%), in comparatie cu RCTs (<5%).
Cuvinte cheie: sodium glucose co-transporter 2 inhibitors, diabetes mellitus, side effects

PREVALENCE OF ADVERSE REACTIONS IN PATIENTS WITH DIABETES MELLITUS

TREATED WITH ISGLT2

Georgiana Adelina Păunescu2, Laurențiu Daniel Roman2, Andrada Coșoreanu1,2,, Andreea Bulea², Diana
Lolea² , Bianca Fasui2, Adriana Juravle3, Grațiela Dobra2, Andra Nica1,2, Eduard Adamescu1,2, Emilia
Rusu1,2, Carmen Dobjanschi1,2, Gabriela Radulian1,2

1
“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2
“Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest, Romania
3
“Baba Novac ” Polyclinic , Bucharest, Romania

Background and objectives: The prevalence of heart failure is higher in patients with diabetes
with or without coronary heart disease or associated risk factors. Recent studies with iSGLT2
show a positive impact on the risks associated with heart failure. The goal of our study is to
evaluate adherence to treatment and the frequency of adverse reactions.
Methods: The retrospective study included 110 adult patients, who have type 2 diabetes,
treated with iSGLT2. The age of the patients was between 39 and 81 years, most of them were
women (n = 62; 56%). The data were obtained from the patients observation hospital records
in the diabetes department of the Nicolae Malaxa Clinical Hospital, Bucharest, between Dec
2018 and June 2021. We analyzed the frequency of side effects and adherence to treatment.
Results: The majority were treated with empaglifozin (n = 92; 83.6%) compared to
dapaglifozin (n = 18; 16.3%). General characteristics of the subjects: median age 65 years,
with a median age of diabetes of 9 years, median HbA1c at initiation of 7.8%. The median
duration of treatment with iSGLT2 was 1.5 years. Regarding the treatment approach, 91.8%
(n = 101) had metformin, 2.72% (n = 3) GLP1 receptor analog and 3.6% (n = 4) insulin therapy.
As cardiovascular comorbidities 18.2% (n = 20) associated congestive heart failure and 40.1%
(n = 45%) ischemic cardiac disease. 20% (n = 22) of patients discontinued treatment due to
side effects such us: allergy, angioedema, dysuria, recurrent UTI, hemorrhagic cystitis each
with a frequency of 0.9% (n = 1) in the studied group. Only 1.8% (n = 2) had mycotic genital
infection that was treated with antifungal drugs and did not require discontinuation of iSGLT2
therapy. There was a decrease in weight between 1 kg and 15 kg with a median of 5 kg.
Conclusions: iSGLT2 is a therapy with cardioprotective but also with renoprotective effects,
and in the same time with a high level of tolerability and therapeutic safety. Although typical
adverse reactions (mycotic genital infections) were much less common in our study than in
RCTs and did not involve cessation of iSGLT2 therapy, overall, we found a much higher
discontinuation rate (20%) compared to RCTs (<5%).

76
Key words: sodium glucose co-transporter 2 inhibitors, diabetes mellitus, side effects

PP 18. ȚINTELE LIPIDICE LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT CU RISC

CARDIOVASCULAR ÎNALT: O PROVOCARE REALĂ

Valeria-Anca Pietrosel1, Alexandra Moise1, Teodor Salmen1,2, Madalin Buse1, Irina Calma1, Daniela
Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2

1
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice ” N.C Paulescu” București, România;
2
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București, România

Scopul studiului: Să evalueze în ce proporție țintele lipidice (LDL colesterol, non-HDL

colesterol, trigliceride serice) sunt atinse în viața reală într-o cohortă de pacienți cu Diabet
Zaharat Tip 2 (DZT2) și dacă se pot face anumite asocieri.
Material și Metodă: În acest studiu de tip cross-sectional am inclus date de la pacienți cu
DZT2 internați într-un centru terțiar de îngrijire pentru Diabet Zaharat, în perioada Ianuarie
2020-Martie 2022. Pacienții cu debut recent al DZ (mai puțin de 6 luni) au fost excluși.
Rezultate: Din 1011 pacienți cu DZT2 cu date complete, 90% au fost pacienți cu risc
cardiovascular foarte înalt, iar 59.6% prezentau boală cardiovasculară aterosclerotică
(BCVAS) documentată. 7% aveau trigliceride serice >350 mg/dl, prin urmare doar non-HDL a
fost calculat. 29.8% din subiecți au atins ținta LDL și 28% pe cea pentru non-HDL colesterol.
În plus, 18.6% necesitau reducerea LDL cu >50%. 50.5% aveau trigliceride serice < 150
mg/dl. Analiza de subgrup a arătat că pacienții care au obținut țintele pentru LDL și non-HDL
aveau o medie de vârstă mai mare (p=0.0001), durată mai lungă a DZ (p=0.0001), erau
nefumători (p=0.047 pentru ținta LDL, p=0.005 pentru ținta non-HDL) și aveau o HbA1c mai
mică (p=0.0041 pentru ținta LDL, p=0.0001 pentru ținta non-HDL). De asemenea, au fost mai
mulți pacienți insulinotratați în grupul care nu a atins ținta non-HDL (p=0.05). Date
comparative sunt ilustrate în Tabelul 1. Nu s-au obținut diferențe semnificative statistic
pentru gen, indice de masă corporală, tensiune arterială sistolică, mediu de proveniență. Din
pacienții cu BCVAS confirmată, o atingere mai bună a țintelor LDL a fost obținută de
pacienții cu istoric de accident vascular ischemic (35.9%) vs infarct miocardic (27%) vs boală
arterială periferică de membre inferioare (23.9%).
Discuții: Pacienții cu vârstă și durată de evoluție a DZ mai mari pare că au atins mai frecvent
țintele de colesterol, poate printr-o complianță mai bună la recomandările de stil de viață și
tratament. Dislipidemia necontrolată a fost asociată de asemenea cu un control glicemic mai
precar și cu fumatul activ, încă o data subliniind o aderență generală mai redusă în acest caz.

77
Concluzii: Doar o treime din pacienți au atins țintele de colesterol și jumătate pe cea de
trigliceride, în ciuda măsurilor terapeutice disponibile. Dislipidemia este frecvent asociată cu
alți factori de risc modificabili precum fumatul, obezitatea, hipertensiunea arterială,
dezechilibru glicemic. Mai multă conștientizare ar trebui adusă asupra țintelor de tratament
în scopul de a obține controlul tuturor factorilor de risc cât mai devreme cu putință.
Cuvinte-cheie: LDL-colesterol, non-HDL colesterol, ținte, diabet zaharat tip 2, risc
cardiovascular

Tabelul 1. Date comparative între grupuri- diferențe principale P

A. Comparativ pentru ținta LDL-colesterol
Parametru Controlat Necontrolat
Vârsta medie (ani) 66.6 ±9.73 63.6 ± 9.87 0.0001
Durata medie DZ (ani) 16.8 ±9.5 13.75 ±7.9 0.0001
Fumători activi (%) 29.5 70.5 0.047
HbA1C (%) 8.6 ± 2.0 9.1 ± 2.3 0.0041

B. Comparativ pentru ținta non-HDL-colesterol

Parametru Controlat Necontrolat
Vârsta medie (ani) 66.5 ±9.99 62.98 ±9.84 0.0001
Diabet Zaharat Tip 2 insulinotratat 27.6 72.4 0.05
(%)
Durata medie DZ (ani) 16.9 ± 9.9 13.54±7.8 0.0001
Fumători activi (%) 27.3 72.7 0.05
HbA1C (%) 8.5±1.9 9.3 ± 2.3 0.0001

LIPID TARGETS IN TYPE 2 DIABETES MELLITUS PATIENTS WITH HIGHER

CARDIOVASCULAR RISK: A REAL CHALLENGE

Valeria-Anca Pietroșel1, Alexandra Moise1, Teodor Salmen1,2, Mădălin Bușe1, Irina Calma1, Daniela
Stegaru1,2, Doina-Andrada Mihai1,2, Gabriela Radulian1,2

1
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C Paulescu” Bucharest,
Romania
2
“ Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Abstract: Aim of the study: To assess the proportion in which lipid targets (LDL cholesterol,
non-HDL cholesterol, serum triglycerides), are reached in a real-world Type 2 Diabetes
Mellitus (T2DM) patient cohort and whether some associations can be made.

78
Material and Method: In this cross-sectional study, we included data from patients with
T2DM admitted in a third-care center for Diabetes Mellitus during Jan 2020-March 2022.
Patients with recent onset of the disease (less than 6 months) were excluded.
Results: From 1011 T2DM patients with complete data, 90 % were very high risk patients and
59.6% had documented ASCVD. 7% of patients had triglycerides >350 mg/dl, hence only non-
HDL was calculated. 29.8% of patients reached the LDL target and 28% reached non-HDL
target. Furthermore, 18.6% required a LDL-reduction with >50%. 50.5% had serum
triglycerides < 150 mg/dl. Subgroup analysis showed that patients who obtained LDL and non-
HDL targets had a higher age (p=0.0001), longer duration of DM (p=0.0001), were non-
smokers (p=0.047 for LDL target and p=0.005 for non-HDL target) and had a lower A1c
(p=0.0041 for LDL-target and p=0.0001 for non-HDL target). Also, there were more insulin-
treated in patients who did not reach non-HDL target (p=0.05). Comparative data are shown
in Table 1. No significant differences were obtained for gender, body mass index, systolic
blood pressure, settlement. Of patients with confirmed ASCVD, a better achievement of LDL
targets had patients with history of stroke (35.9%) vs myocardial infarction (27%) vs lower
extremity arterial disease (23.9%).
Discussions: Patients with increased age and duration of diabetes appeared to reach more
the cholesterol targets, perhaps through a better compliance to lifestyle and treatment
recommendations. Uncontrolled dyslipidemia was also associated with poor glycemic control
and active smoking, once again emphasizing an overall reduced adherence.
Conclusions: Only a third of patients reached cholesterol targets and half the triglycerides
targets, despite available treatment options. Dyslipidemia is often associated with other
modifiable risk factors such as smoking, obesity, hypertension, glycemic imbalance. More
awareness should be raised on treatment goals in order to achieve control of all risk factors
earlier as possible.
Key-words: LDL-cholesterol, non-HDL cholesterol, targets, type 2 diabetes mellitus,
cardiovascular risk

Table 1. Group comparison – main differences P-

Compared to LDL cholesterol target value
Parameter Controlled Non controlled
Mean Age (years) 66.6 ±9.73 63.6 ± 9.87 0.000
1
DM mean duration (years) 16.8 ±9.5 13.75 ±7.9 0.000
1
Active smokers (%) 29.5 70.5 0.047
A1c hemoglobin (%) 8.6 ± 2.0 9.1 ± 2.3 0.004
1
Compared to non-HDL cholesterol target
Parameter Controlled Non controlled

79
 Mean Age (years) 66.5 ±9.99 62.98 ±9.84 0.000
1
Insulin-treated type 2 DM(%) 27.6 72.4 0.05
DM mean duration (years) 16.9 ± 9.9 13.54±7.8 0.000
1
Active smokers (%) 27.3 72.7 0.05
A1c hemoglobin (%) 8.5±1.9 9.3 ± 2.3 0.000
1

PP 19. BOLILE MUSCULOSCHELETAȘE ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 1 – PREZENTARE

DE CAZ

Predescu Cristina-Maria2, Asist. Univ. Nica Andra1,2, Andrița Andreea2, Sava Isabella2, Radu Cristina2,
Șef L. Dr. Dobjanschi Carmen1,2, Conf. Univ. Dr. Rusu Emilia1, Prof. Univ. Dr. Radulian Gabriela1

1
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
2
Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, București

Introducere și Obiective: Cheiroartropatia, contractura Dupuytren și sindromul de tunel

carpian fac parte din afecțiunile musculoscleletale întâlnite la pacienții cu diabet zaharat, fiind
în strânsă legatură cu dezechilibrul metabolic cronic. Cheiroartropatia este întâlnită
preponderent la pacienții cu diabet zaharat tip 1, fiind diagnosticată caracteristic în
adolescență. De asemenea, cheiroartropatia reprezintă un marker al existenței complicațiilor
cronice microvasculare (nefropatia diabetică, retinopatia diabetică, neuropatia diabetică
periferică).
Material și Metodă: V.M., femeie, 44 ani, fumătoare ( 20PA), cu ereditate diabetică (mama-
DZ tip2), IMC=20,54 kg/m2, cunoscută cu DZ tip 1 cu evoluție îndelungată (33 ani) cu SBGM
(2021), în prezent în stadiul complicațiilor cronice microvasculare (RD neproliferativă
incipientă, PNDSSD, neuropatie autonomă cu hipotensiune ortostatică) și musculoscheletale
și ale țesutului conjunctiv (cheiroartropatie diabetică, boala Dupuytren, sd. tunel carpian
bilateral, necrobioza lipoidică), cu episoade de hipoglicemie asimptomatice și valori glicemice
în afara țintelor terapeutice.
Rezultate: Complicațiile microvasculare s-au instalat după 15 ani de evoluție a DZ tip 1, fiind
urmate de afecțiunile musculoscheletale și ale țesutului conjunctiv la interval de 7 ani.
Neuropatia diabetică autonomă a fost obiectivată la 26 de ani de la debutul DZ tip 1. Încă de
la momentul diagnosticării DZ tip 1 și până în prezent, s-a constatat dezechilbrul metabolic
permanent, însă fără degradarea funcției renale.

80
 HbA1c % Creatinina serica
1.1 1.03 1.04
1

creatinina serica
13
1
11 0.9 0.9 0.9

mg/dl
0.9 0.87
9
7
0.8
5
2005 2010 2015 2020 2025 0.7
2014 2015 2016 2017

eRFG (MDRD)
/min/1,73 m2

100 66.6 61.09 74.4 62.7 73.7 76.2 72.9

ERFG ml

2014 2015 2016 2017

Discuții, Concluzii: Evoluția îndelungată a DZ tip 1 nu a determinat apariția bolii renale cronice
diabetice și a complicațiilor macrovasculare în contextul dezechilibrului metabolic cronic, însă
instalarea afecțiunilor musculoscheletale debilitante scade calitatea vieții pacientului, fiind în
general subdiagnosticate.

MUSCULOSKELETAL DISEASES IN TYPE 1 DIABETES – CASE PRESENTATION

Predescu Cristina-Maria 2, Asist. Univ. Nica Andra 1 2, Andrița Andreea 2, Sava Isabella 2, Radu Cristina2,
Șef L. Dr. Dobjanschi Carmen 1 2, Conf. Univ. Dr. Rusu Emilia 1, Prof. Univ. Dr. Radulian Gabriela 1

1
„Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
2
Clinical Hospital „Nicolae Malaxa”, Bucharest

Introduction and Objectives: Cheiroarthropathy, Dupuytren's contracture and carpal tunnel

syndrome are among the musculoskeletal disorders found in patients with diabetes, being
closely related to chronic metabolic imbalance. Cheiroarthropathy is predominant in type 1
diabetes patients and is commonly diagnosed in adolescence. Cheiroarthropathy is also a
marker of the existence of chronic microvascular complications (diabetic nephropathy,
diabetic retinopathy, peripheral diabetic neuropathy).
Material and Method: V.M., female, 44 years old, smoker (20PA), with diabetic heredity
(mother- type2 DM), BMI = 20.54 kg / m2, known as long-term type 1 diabetes (33 years) with
SBGM ( 2021), currently in the stage of chronic microvascular complications (early non-
proliferative RD, diabetic polineuropathy, autonomic neuropathy with orthostatic

81
hypotension) and musculoskeletal and connective tissue (cheiroarthropathy, Dupuytren's
disease, carpal tunnel syndrome, necrobiosis lipoidica), asymptomatic hypoglycemic episodes
and glycemic values outside the therapeutic targets.
Results: microvascular complications set in after 15 years of type 1 diabetes, followed by
musculoskeletal and connective tissue disorders 7 years later. Autonomic diabetic
neuropathy has been observed 26 years after the onset of type 1 diabetes.

HbA1c % Creatinina serica

1.1 1.03 1.04
13 creatinina serica 1
1
11 0.9 0.9 0.9
mg/dl
0.9 0.87
9
7 0.8
5
0.7
2005 2010 2015 2020 2025 2014 2015 2016 2017

eRFG (MDRD)
/min/1,73 m2

100 66.6 61.09 74.4 62.7 73.7 76.2 72.9

ERFG ml

2014 2015 2016 2017

Discussions, Conclusions: The long evolution of type 1 diabetes did not cause chronic diabetic
kidney disease and macrovascular complications in the context of chronic metabolic
imbalance, but the onset of debilitating musculoskeletal disorders decreases the patient's
quality of life and is generally underdiagnosed.

PP 20. TRATAMENTUL ANTIDIABETIC LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT DE TIP 2 ȘI

INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ ÎN 2022

Serban I.1, Chetan L.1, Manea I-D.1, Autobuz A-M1, Pietrosel A.1, Hernest G.1, Mihai A1,2, Radulian G.1,2

1
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N.C. Paulescu”, București, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Premise și obiective: În ultimii ani, abordarea terapeutică a controlului hiperglicemiei a de-

venit mult mai complexă, ducând la un control metabolic mai bun și la o prevenire

82
îmbunătățită a complicațiilor pe termen lung. Obiectivul studiului s-a bazat pe descrierea
pacienților cu diabet zaharat de tip 2 (DZT2) care dezvoltă insuficiență cardiacă (IC) din
perspectiva atitudinii terape-utice adoptate în 2022,dar și de a compara datele cu cele
obținute în 2019 1.
Material și metodă: Studiul actual este unul retrospectiv observațional transversal, care a
inclus 101 pacienți internați la INDNBM „N.C. Paulescu”, București, România în perioada
01.04.2021-1.03.2022, care au prezentat atât T2DM, cât și HF. S-au evaluat indici antropome-
trici, factori de risc cardiovascular, hemograma și parametri biochimici.În vederea analizei obi-
ectivului lucrării,parametrii și datele obținute din lotul curent de pacienti au fost comparate
cu cele ale lotului de pacienti din 20191.
Rezultate și discuții: Vârsta medie a fost de 68,64±98,89 ani,dintre care 67 % au fost bărbați.
HbA1c medie a fost de 8,01 ± 1,8%. Procentul de pacienți tratați cu agoniști ai receptorilor
GLP-1 rămâne relativ similar cu cel din 2019* (18% în 2022 față de 19% în 2019), dar numărul
de pa-cienți tratați cu inhibitori SGLT2 este în creștere (26% față de 6%). În plus, actual sunt
mai mulți pacienți cu injecții multiple zilnice (31% față de 28%) și cu inhibitori DPP4 (10% față
de 7,1%) decât în 2019.
Concluzii: Managementul insuficienței cardiace la pacienții cu diabet zaharat necesită o abor-
dare complexă a diferitelor mecanisme fiziopatologice. Studiul nostru se concentrează pe
impor-tanța noilor ghiduri de tratament și arată că insuficiența cardiacă este un criteriu
important pentru inițierea unor medicamente antidiabetice moderne. Inhibitorii SGLT2 sunt
încă subprescripți, dar modificările SPC-urilor privind raportul de filtrare glomerulară permis
și modificările protocoa-lelor privind modalitatea de prescripție vor rezolva parțial această
problemă.
Cuvinte cheie: diabet zaharat de tip 2, insuficiență cardiacă, medicamente antidiabetice,
inhibi-tori SGLT2, agonişti ai receptorilor GLP-1

THE ANTIDIABETIC TREATMENT IN PATIENTS WITH TYPE 2 DIABETES AND HEART

FAILURE IN 2022

Șerban I.1, Chetan L.1, Manea I-D. 1, Bușe A-M1, Pietroșel A.1, Hernest G. 1, Mihai D-A1,2 , Radulian G.1,2

1
The National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases “N.C. Paulescu”, Bucharest,
Romania
2
University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania

Premises and objectives: Diabetes mellitus (DM) is a major risk factor for several
cardiovascular outcomes, including heart failure (HF). In the recent years, the therapeutic
approach to the control of hyperglycemia has become much more complex, leading to a
better metabolic control and to an improved prevention of long-term complications. The
objective of the study was to describe the type 2 diabetes patients who develop heart failure

83
from the perspective of the therapeutically attitude adopted în 2022 and to compare the data
with those obtained in 2019.
Material and Method: The current study is a transversal observational retrospective one, that
included 101 patients admitted to NIDNMD “N.C. Paulescu”, Bucharest, Romania during the
period 01.04.2021-1.03.2022, who presented both T2DM and HF. We assessed
anthropometric indices, cardiovascular risk factors, blood count, biochemical parameters
such as glycosylated hemoglobin, lipid profile, transaminases.
Results and discussions: Mean age was 68,64±98,89 years, 67 % were men. Mean HbA1c was
8.01 ± 1.8%. The percentage of patients treated with GLP1 receptor agonists remain relatively
similar to that of 2019 ( 18% in 2022 vs. 19 % in 2019), but the number of patients being
treated with SGLT2 inhibitors is increasing (26% vs 6%). Thus, now are slightly more patients
with multiple daily injections than in 2019 (31% vs 28%) and with DPP4 inhibitors (10% vs
7.1%).
Conclusions: The management of heart failure in patients with diabetes requires a complex
approach to various pathophysiological mechanisms. Our study focuses on the importance of
new treatment guidelines and reveal that HF is an important criterion for initiating some
particular modern antidiabetic drugs. The SGLT2-inhibitors are still being underprescribed,
but the changes in SPCs regarding the permitted glomerular filtration ratio and the changes
in protocols regarding the modality of prescription will partly resolve this issue.
Key words: type 2 diabetes mellitus, heart failure, antidiabetic drugs, SGLT2 inhibitors,GLP-1
receptor agonists

PP 21. LIMITĂRILE HBA1C ÎN IDENTIFICAREA VARIABILITĂȚII GLICEMICE –

PREZENTĂRI DE CAZURI

Matei
Alexandra1, Matei Cristina1, Ilie Andreea1, Gheonea Theodora Claudia1,2, Popa Simona1,2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

Introducere: Sistemele de monitorizare continuă a glicemiei (CGMS) aduc un real beneficiu

persoanelor cu diabet zaharat (DZ) tip 1cu privire la asigurarea unui control metabolic optim.
Dezvoltarea acestor noi dispozitive a ajutat la o cuantificare mai exactă şi mai detaliată a
variabilității glicemice și contribuie la obținerea și menținerea unui control metabolic adecvat.
Caz 1

84
Pacientă C.R. în vârstă de 3 ani, diagnosticată cu DZ tip 1 în urmă cu doi ani, actual în tratament
intensiv modern cu insulină Humalog prin pompă de insulină cu o rată bazală de 6,175 UI/24
h respectiv bolusuri prandiale de 0,5-0,6 UI pentru 10 g de hidrați de carbon.
Valoarea medie glicemică din cadrul zilelor analizate a fost de 154 mg/dl, iar valoare HbA1c
(6,05%) fiind in țintă. Procentul de timp petrecut în intervalul glicemic optim de 70-180 mg/dl
a fost de 71%, însoțit de valori glicemice sub 70 mg/dl respectiv sub 54 mg/dl în procent mai
mic de 1%. Procentul de timp predominant a fost în intervalul glicemic 180-250 mg/dl (24%
din totalul de timp al înregistrărilor CGMS), în timp ce valorile glicemice mai mari de 250 mg/dl
s-au regăsit în doar 4%. Statistica orară a celor 90 de zile evidențiază un procent mai mare de
timp în care valorile glicemice au fost sub 70 mg/dl în a doua jumătate a zilei (între orele
17:00-19:00), cel mai probabil în contextul efectuării activității fizice, urmat de un procent de
26-29% din timp petrecut în intervalul glicemic 180-250mg/dl și un procent de 4-5% cu valori
glicemice mai mari de 250mg/dl pe parcursul următoarelor 3-4 ore, hiperglicemie apărută
secundar hipoglicemiilor și ingestiei de hidrați de carbon în scopul corectării acesteia.
Caz 2
Pacientul N.A. în vârstă de 18 ani, normoponderal, cu antecedente heredocolaterale de DZ
tip 2, diagnosticat cu DZ tip 1 în urmă cu doi ani, actual în tratament intensiv modern cu
insulină NovoRapid prin pompă de insulină, cu o rată bazală de 9,7 UI/24h și bolusuri prandiale
de 1UI pentru 10 g de hidrați de carbon.
Valoarea medie glicemică din cadrul zilelor analizate a fost de 106 mg/dl, iar valoare HbA1c
(5,4%) fiind în țintă. Procentul de timp pe care pacientul l-a petrecut în intervalul optim
glicemic (70-180mg/dl) a fost de 95%, valori glicemice mai mici de 70 mg/dl regăsindu-se în
doar 2% din timpul total, iar valori mai mici de 54 mg/dl în mai puțin de 1% din timp. Procentul
de timp cu valori glicemice peste 180mg/dl, dar sub 250 mg/dl a fost de numai 2% și mai puțin
de 1% pentru valori glicemice de peste 250 mg/dl.
Pacientul prezintă variabilitate glicemică nesemnificativă, coeficientul de variație având o
valoare de 19,3% (valoarea cut-off de definire a variabilității glicemice fiind CV≥36%). De
asemenea, pe baza valorii MAGE:58,98 putem spune că nu există excursii glicemice
importante în cadrul aceleași zile, și nici variații importante în cadrul a două zile diferite
(MODD:19,86).
Concluzii: În cadrul acestui studiu am prezentat faptul că HbA1c nu este suficientă pentru a
cuantifica controlul glicemic, asigurarea unui control metabolic adecvat bazându-se pe
evaluarea variabilității glicemice pe înregistrările CGMS.

THE LIMITS OF HbA1c IN IDENTIFYING GLYCEMIC VARIABILITY- CASE REPORTS

Şonei Nicoleta Alexandra1, Matei Florentina Cristina1, Ilie Andreea2 , Gheonea Theodora1,2, Popa
Simona Georgiana1,2

1
Emergency Hospital Craiova, Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases
2
University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic
Diseases

85
Introduction: Continuous glucose monitoring systems (CGMS) can bring a real benefit to
people suffering of diabetes mellitus (DM) type 1 in terms of ensuring optimal metabolic
control. The development of these new devices can help in a more accurate and detailed
quantification of glycemic variability and contributes to obtaining and maintaining an
adequate metabolic control.
Case 1
Patient C.R. 3 years old, diagnosed one year ago with DM type 1, currently on modern
intensive treatment with Humalog insulin via insulin pump with a basal rate of 6.175 IU/24 h
and prandial boluses of 0.5-0.6 IU per 10 g of carbohydrates. The average glycemic value
during the analyzed days was 154 mg/dl, and the HbA1c value (6.05%) was right on target.
The percentage of time spent in the optimal glycemic range of 70-180 mg/dl was 71%,
accompanied by glycemic values below 70 mg/dl and below 54 mg/dl, in a percentage of
less than 1%. The predominant percentage of time was in the glycemic range 180-250 mg/dl
(24% of the total time of CGMS recordings), while glycemic values higher than 250 mg/dl
were found in only 4%. The hourly statistics of the 90 days show a higher percentage of the
time that glycemic values were below 70 mg/dl in the second half of the day (between
17:00 and 19:00), most likely performing physical activities, followed by a percentage of 26-
29% of the time spent in the glycemic range 180-250mg/dl and a percentage of 4-5% with
glycemic values higher than 250mg/dl during the next 3-4 hours, a hyperglycemic value
shown after many episodes of hypoglycemia and carbohydrate intake in order to correct it.
Case 2
Patient N.A. 18 years old, normal weight, with a hereditary history of type 2 DM, diagnosed
with type 1 DM two years ago, currently on modern intensive treatment with NovoRapid
insulin via insulin pump, with a basal rate of 9.7 IU/ 24h and prandial boluses of 1IU for 10g
of carbohydrates. The average glycemic value during the analyzed days was 106 mg/dl, and
the HbA1c value (5.4%) was on target. The percentage of time the patient spent in the
optimal glycemic range (70-180mg/dl) was 95%, glycemic values lower than 70 mg/dl being
found in only 2% of the total time, and values lower than 54 mg/dl in less than 1% of the
time. The percentage of time with glycemic values above 180mg/dl but below 250mg/dl was
only 2% and less than 1% for glycemic values above 250mg/dl. The patient shows
insignificant glycemic variability, the coefficient of variation having a value of 19.3% (the cut-
off value for defining glycemic variability is CV≥36%). Also, based on the value of
MAGE:58.98 we can say that there are no important glycemic variations within the same
day, nor important variations within two different days (MODD:19.86).
Conclusions: This study shows the fact that HbA1c is insufficient to quantify glycemic
control, ensuring adequate metabolic control based on the assessment of glycemic
variability on CGMS records.

86
PP 22. ACCESUL PACIENȚILOR CU DIABET ZAHARAT TIP 1 LA SISTEMUL MEDICAL ÎN
TIMPUL PANDEMIEI COVID-19 ÎN ROMÂNIA

Diana Simona Ștefan1,2, Roxana Adriana Stoica1, Atiti Chantanang1, Vasilică Cristescu2, Cristian
Serafinceanu1,2, Anca Pantea Stoian1,2

1
Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, University of Medicine and Pharmacy
Carol Davila
2
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic diseases “Prof.N.C.Paulescu”

Introducere: Accesibilitatea și capacitatea de adaptare a sistemului medical în situații de forță

majoră influențează prognosticul și controlul bolilor cronice. De aceea, am realizat un studiu
observațional ce a avut ca scop evaluarea controlului glicemic, adresabilitatea către medicul
diabetolog și accesul la tratament al pacienților cu diabet zaharat tip 1 (DZ1) în cursul
pandemiei Covid-19.
Materiale și metode: Am folosit un chestionar online (Google Forms®) publicat timp de o lună
pe una din platformele online adresate pacienților cu DZ1 ce cuprinde 40 de întrebări legate
de istoricul diabetului, istoricul de hipoglicemie, prezența anxietății, accesul la medicație,
automonitorizarea glicemică și autoîngrijirea pe durata pandemiei.
Rezultate: Din cei 133 pacienți (75 femei), 19.47% au fost infectați cu SARS-CoV2. Media
HbA1c a fost de 7.1±1.11% în condițiile în care 16,81% din subiecți au raportat episoade de
hipoglicemie nivel 2 și 3. De asemenea, am observat o creștere a frecvenței automonitorizării
(52.21%). Legat de accesul la tratament, doar 4.42% au afirmat că nu au avut acces la insulină,
2.65% la test de monitorizare a glicemiei capilare, iar 24.78% afirmă un acces limitat la sisteme
de monitorizare glicemică continuă a glicemiei sau pompe de insulină. În ceea ce privește
screening-ul complicațiilor, 48,67% nu au consultat un medic oftalmolog, iar 83,19% nu au
efectuat consult neurologic.
Concluzie: Pandemia SARS-CoV2 a influențat negativ accesul la sistemul de sănătate din
România.

ACCESS OF PATIENTS WITH TYPE 1 DIABETES TO THE MEDICAL SYSTEM DURING THE
COVID-19 PANDEMIC IN ROMANIA

Diana Simona Ștefan1,2, Roxana Adriana Stoica1, Atiti Chantanang1, Vasilică Cristescu2, Cristian
Serafinceanu1,2, Anca Pantea Stoian1,2

1
Department of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, University of Medicine and Pharmacy
Carol Davila, Bucharest
2
National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic diseases “Prof.N.C.Paulescu”, Bucharest

87
Introduction: The accessibility and adaptability of the medical system in major force
situations influence the prognosis and control of chronic diseases. That is why we conducted
an observational study aimed at evaluating glycemic control, addressability to the
diabetologist, and access to treatment of patients with type 1 diabetes (DZ1) during the Covid-
19 pandemic.
Materials and methods: We used an online questionnaire (Google Forms®) published for one
month on one of the online platforms addressed to DZ1 patients, which includes 40 questions
related to the history of diabetes, the history of hypoglycemia, the presence of anxiety, access
to medication, glycemic self-monitoring and self-care during the pandemic.
Results: Of the 133 patients (75 women), 19.47% were infected with SARS-CoV2. The mean
HbA1c was 7.1±1.11% considering that 16.81% of the subjects reported episodes of
hypoglycemia levels 2 and 3. We also observed an increase in the frequency of self-monitoring
(52.21%). Regarding access to treatment, only 4.42% stated that they had no access to insulin,
2.65% to capillary blood glucose monitoring testing, and 24.78% stated limited access to
continuous glucose monitoring systems or insulin pumps. Regarding the screening of
complications, 48.67% did not consult an ophthalmologist, and 83.19% did not perform a
neurological consultation.
Conclusion: The SARS-CoV2 pandemic negatively influenced access to the Romanian
healthcare system.

PP 23. ALBUMINA ȘI CELULELE TUBULARE PROXIMALE ÎN BOALA RENALĂ

PROGRESIVĂ

Marilena Stoian MD, PhD1,2

1
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România
2
Spital Clinic „Dr Ion Cantacuzino”, București, România

Prezența albuminuriei a fost recunoscută de mult timp ca un factor de prognostic

nefavorabil la pacienții cu boală renală. Pacienții cu albuminurie apreciabilă sunt mult mai
predispuși să dezvolte cicatrici tubulointerstițiale și fibroză cu progresie spre insuficiență
renală în stadiu terminal. Timp de mulți ani s-a crezut albuminurie a fost pur și simplu un
marker de severitate al bolii renale, care era mai probabil să progreseze ca urmare a acestei
severități, mai degrabă decât ca rezultat al albuminuriei în sine. Această teorie a fost întărită
de ipoteza conform căreia albumina este o moleculă benignă sau inertă, care servește în
primul rând pentru a exercita presiune oncotică și a acționa ca un purtător în circulație.

88
Mai recent, acest punct de vedere a fost contestat prin acumularea de dovezi care
sugerează că albumina este capabilă să influențeze funcția unor celulele cu care face contact
în maniera unei molecule de semnalizare.

ALBUMIN AND PROXIMAL TUBULAR CELLS IN PROGRESSIVE RENAL DISEASE

Marilena Stoian MD, PhD1,2

1
University of Medicine and Pharmacy „Carol Davila”, Bucharest, Romania
2
„Dr. Ion Cantacuzino” Clinical Hospital, Bucharest, Romania

The presence of albuminuria has long been recognized as an adverse prognostic feature in
patients with renal disease. Those patients with appreciable albuminuria are much more likely
to develop tubulointerstitial scarring and fibrosis and progress to end-stage renal failure. For
many years it was thought that excess albuminuria was simply a marker or a more severe
renal disease which was more likely to progress as a result of this severity rather than as a
result of the albuminuria itself. This conviction was strengthened by the general assumption
that albumin was a benign or inert moleeule serving primarily to exert oncotic pressure and
act as a carrier within the circulation.
More recently this view has been challenged with the accumulation of evidence suggesting
that albumin is able to influence the function or cells with which it makes contact in the
manner of a signalling molecule.

PP 24. IMPLICAȚII CLINICO-PATOLOGICE ALE CONCENTRAȚIILOR SERICE DE FOSFAT

SI MAGNEZIU LA PACIEȚII CU SINDROM METABOLIC

Marilena Stoian¹˒², Popa Liliana Gabriela¹˒³

¹Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București, România

²Spital Clinic “Dr. I. Cantacuzino”, București, România
³Spital Clinic Universitar de Urgență Elias, București, România

Obiective: Sindromul metabolic definit printr un grup de factori de risc cardiovascular a atins
in ultimul deceniu proporții epidemice. S-a emis ipoteza conform căreia, tulburările în
metabolismul fosfaților pot reprezenta o caracteristică a sindromului metabolic. Scopul
studiului a fost de a investiga relația dintre nivelurile de fosfat și prezența componentelor
sindromului metabolic, precum și mecanismul presupus pentru reducerea nivelului de fosfat
în sindromul metabolic.

89
Materiale și metode: Am înrolat 155 de subiecți: 64 cu sindrom metabolic și 91 de control.
Parametrii biochimici ai populației studiate pentru sindromul metabolic au fost comparați cu
populația sănătoasă.
Rezultate: Pacienții cu sindrom metabolic au prezentat niveluri semnificativ mai scăzute de
fosfat (46%) și magneziu în comparație cu martorii (22,7%) (p<0,001). Femeile au prezentat
niveluri serice de fosfat semnificativ mai mari decât bărbații (3,32 mg/dl față de 3,18 mg/dl)
(p<0,03). Nivelurile serice de magneziu nu au evidențiat modificări statistic semnificative
între bărbați și femei. Ratele de excreție fracționată a fosfatului la pacienții cu sindrom
metabolic au fost similare cu martorii (10,1±10,2% vs 13,1±9,9%), precum și excreția
fracționată de magneziu (3,1±1,6% vs 2,8±1,3%).
Concluzii: Pacienții cu sindrom metabolic prezintă concentrații semnificativ mai mici de fosfat
și magneziu în comparație cu martorii. Această reducere este probabil atribuită redistribuirii
interne a fosfatului și este mai evidentă pe măsură ce crește numărul de componente ale
sindromului metabolic.
Cuvinte cheie: sindrom metabolic, concentrație de fosfat, concentrație de magneziu

CLINICO-PATHOLOGICAL IMPLICATIONS OF SERUM PHOSPHATE AND MAGNESIUM

CONCENTRATIONS IN PATIENTS WITH METABOLIC SYNDROME

Marilena Stoian1,2, Popa Liliana Gabriela1,3

¹“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

²“Dr. I. Cantacuzino” Clinical Hospital, Bucharest, Romania
³“Elias Universitary and Emergency Hospital, Bucharest, Romania

Background and Aims: Metabolic syndrome represent a cluster of cardiovascular risk factors
and reached epidemic proportions. It was hypothesized that disturbances in phosphate
metabolism may represent a feature of the metabolic syndrome. The aim of the study was to
investigate the relationship between phosphate levels and the presence of metabolic
syndrome components, as well as the putative mechanism for reduced phosphate level in
metabolic syndrome.
Materials and Methods: We enrolled 155 subjects: 64 with metabolic syndrome and 91
controls. Biochemical parameters of the metabolic syndrome study population were
compared with the healthy population. Results: Patients with metabolic syndrome showed
significantly lower phosphate (46%) and magnesium levels compared with controls (22.7%)
(p<0.001). Women showed significantly greater serum phosphate levels than men (3.32
mg/dl versus 3.18 mg/dl) (p<0.03). Serum magnesium levels did no differ significantly
between men and women. Fractional phosphate excretion rates in patients with metabolic
syndrome were similar with controls (10.1±10.2% vs 13.1±9.9%), as well as fractional

90
magnesium excretion (3.1±1.6% vs 2.8±1.3%). Conclusions: Patients with metabolic syndrome
show significantly lower phosphate and magnesium concentrations compared to controls.
This reduction is likely to be attributed to internal redistribution of phosphate and is more
pronounced as the number of components of metabolic syndrome increases.
Keywords: metabolic syndrome, phosphate concentration, magnesium concentration

PP 25. PREVALENȚA CRESCUTĂ A BOLII ARTERIALE PERIFERICE LA PACIENȚII CU

DIABET ZAHARAT INTERNAȚI

Stoica Roxana Adriana1, Mircescu M1, Mihai AD2, Guja C1

1
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București
2
Clinica Sanamed, Pitești

Introducere: Se estimează că în Uniunea Europeană prevalența bolii arteriale periferice (BAP)

este de 3,4% cu 17 milioane de pacienți cu această afecțiune, pentru SUA prevalența estimată
fiind de aproximativ 5%. Diabetul zaharat și fumatul sunt principalii factori de risc pentru
apariția BAP.
Scop: Scopul lucrării este de a evalua prevalența BAP la pacienți cu diabet zaharat (DZ)
internați, gradul de control metabolic al acestora, tratamentul urmat sau prezența altor
factori de risc.
Materiale și metode: Am realizat un studiu observațional, cross-secțional unde am inclus
pacienții internați pe secțiiile clinice de diabet din cadrul centrului terțiar „Institutul Național
de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Prof. Dr. N. Paulescu”. Perioada de desfășurare a
studiului a fost de un an de zile (01.06.2021-30.05.2022). Am inclus pacienții diagnosticați
anterior cu diabet zaharat tip 1 sau 2 pentru care s-a efectuat indicele gleznă-braț (IGB) și/sau
ecografie Doppler arterial în timpul internării. Datele au fost colectate, stocate și analizate în
software-ul pentru foi de calcul Microsoft Excel 2010. Pentru analiza statistică am folosit
softul SPPS verisunea 20.
Rezultate și discuții: Din numărul total de 155 de pacienți incluși în studiu, un număr de 104
de pacienți sunt de gen masculin (67%). Vârsta medie a fost 61,5±12,71 ani și durată a bolii
de 17,57±10,24 ani. În lotul de studiu 57,41% din pacienți au fost diagnosticați cu BAP,
prevalența fiind mult mai mare față de alte populații, fapt explicat de durata lungă a diabetului
și dezechilibrul asociat (mediana HbA1c 8,8±2,8 %). De asemenea, este vorba de pacienți
selecționați, cazurile cu patologie multiplă și complexă ajungând să fie internate în centrele
terțiare. La analiza separată în funcție de tipul de diabet, în cazul pacienților cu DZ tip 1, HbA1c
s-a corelat semnificativ pozitiv cu valoarea IGB (coef Spearman=0.518, p=0.008).
Concluzii: BAP are o prevalență crescută în rândul pacienților DZ internați într-un centru
terțiar. Valoarea IGB este corelată pozitiv cu HbA1c la pacienții cu DZ tip 1.

91
INCREASED PREVALENCE OF PERIPHERAL ARTERIAL DISEASE IN HOSPITALIZED
PATIENTS WITH DIABETES

Stoica Roxana Adriana1, Mircescu M1, Mihai AD2, Guja C1

1
”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
2
Sanamed Clinic, Pitești

Introduction: It is estimated that in the European Union the prevalence of peripheral arterial
disease (PAD) is 3.4% with 17 million patients with this condition, for the USA the estimated
prevalence is about 5%. Diabetes and smoking are the main risk factors for BAP. Aim: The aim
of the paper is to evaluate the prevalence of BAP in hospitalized patients with diabetes
mellitus (DM), the degree of their metabolic control, the treatment followed, or the presence
of other risk factors.
Materials and methods: We carried out an observational, cross-sectional study where we
included patients admitted to the diabetes departments of the tertiary center "National
Institute of Diabetes, Nutrition, and Metabolic Diseases Prof. Dr. N. Paulescu". The study
period was one year (06.01.2021-05.30.2022). We included patients previously diagnosed
with type 1 or type 2 diabetes for whom ankle-brachial index (ABI) and/or arterial Doppler
ultrasound was performed during hospitalization. Data were collected, stored, and analyzed
in Microsoft Excel 2010 spreadsheet software. For statistical analysis, we used SPPS version
20.
Results and discussion: Out of the total number of 155 patients included in the study, a
number of 104 patients were male (67%). The mean age was 61.5±12.71 years and the
duration of the disease was 17.57±10.24 years. In the study group, 57.41% of patients were
diagnosed with BAP, the prevalence being much higher compared to other populations, a fact
explained by the long duration of diabetes and the poor control of the disease (median HbA1c
8.8±2.8%). Also, cases with multiple and complex pathologies end up being hospitalized in
tertiary centers, which means that the results apply only to this population. When we
analyzed subjects according to the type of diabetes, for type 1 DM HbA1c was significantly
positively correlated with the IGB value (Spearman coefficient=0.518, p=0.008).
Conclusions: BAP has an increased prevalence among DM patients admitted to a tertiary care
center. The IGB value is positively correlated with HbA1c in type 1 DM patients.

92