Zilele Pediatriei Iesene 2022 - Volum de Rezumate

Cuprins
Riscuri în chirurgie ortopedică și traumatologică în timpul

pandemiei de COVID-19 .............................................................................. 17
Mihaela Anghele, Cosmina Alina Moscu, Monica Caluian, Liliana Dragomir, Alina Maria Lescai,
A. Dumitrache Anghele
Risks in orthopedic and trauma surgery during the

COVID-19 pandemic ..................................................................................... 18
Rolul echipei multidisciplinare în creșterea calității vieții în cazul

amputației traumatice la copil .................................................................. 19
The role of the multidisciplinary team in increasing the quality of life

in the case of child traumatic amputation ............................................... 20
Diagnosticul fibrozei chistice – o provocare! ............................................ 21

Dana-Teodora Anton-Păduraru
Diagnosis of cystic fibrosis – a challenge! ................................................. 22

De la malnutriție la neuroblastom – prezentare de caz .......................... 23

Dana-Teodora Anton-Păduraru, Petra Caroline Mayaya, Raluca Breabăn, Diana Păduraru,
Elena Hanganu, Dana Măndrăṣescu, Alma-Raluca Lăptoiu, Doina Mihăilă, Ingrith Crenguța Miron
From malnutrition to neuroblastoma - case presentation ..................... 24

Dana-Teodora Anton-Păduraru, Petra Caroline Mayaya, Raluca Breabăn, Diana Păduraru,
Elena Hanganu, Dana Măndrăṣescu, Alma-Raluca Lăptoiu, Doina Mihăilă, Ingrith Crenguța Miron
Actualități în alimentația prematurului ................................................... 26

Andreea Avasiloaiei, Maria Stamatin
Update in preterm infant nutrition ........................................................... 27

Andreea Avasiloaiei, Maria Stamatin
1
Varicela – o suferință care poate fi evitată prin vaccinare ..................... 28
Doina Azoicăi, Alice Nicoleta Azoicăi
Varicella - a condition that can be avoided by vaccination .................... 29

Doina Azoicăi, Alice Nicoleta Azoicăi
Influența reciprocă alimente/medicamente ............................................ 30

G. Baciu, Silvia Fotea, Al. Baciu, Carmen Baciu
Abordarea copilului cu tulburări de creștere staturală .......................... 31

Carmen Liliana Barbacariu, Ioana Cristina Barbacariu, Ana Maria Slănină, Antoneta Petroaie,
Otilia Novac, Agnes Bacușcă, Mihaela Manole, Adorata Coman, Elena Popa, Adriana Cosmescu
Approach to the child with stature growth disorders ............................. 32

Carmen Liliana Barbacariu, Ioana Cristina Barbacariu, Ana Maria Slănină, Antoneta Petroaie,
Otilia Novac, Agnes Bacușcă, Mihaela Manole, Adorata Coman, Elena Popa, Adriana Cosmescu
Suprapopularea bacteriană intestinală la copiii cu boală inflamatorie

intestinală .................................................................................................... 33
Oana Belei, Laura Olariu, Tamara Marcovici, Otilia Mărginean
Diabetul monogenic la copil și adolescent - prezentare de cazuri ......... 34

Delia Bizim, Simona Drochioi, Adriana Cosmescu, Carmen Oltean, Lăcrămioara Butnariu
Monogenic diabetes in children and adolescents - case presentation .. 35

Delia Bizim, Simona Drochioi, Adriana Cosmescu, Carmen Oltean, Lacrămioara Butnariu
Diagnosticul aciduriei metilmalonice (prezentare caz clinic) ................ 36

D. Blăniţă, Victoria Hlistun, Alina Nicolescu, Ana Oglindă, Isabela Tarcomnicu,
Andreea Tutulan-Cunița, Danae Stambouli, C. Deleanu, N. Uşurelu
Diagnosis of methylmalonic aciduria (case presentation) ..................... 37

D. Blăniţă, Victoria Hlistun, Alina Nicolescu, Ana Oglindă, Isabela Tarcomnicu,
Andreea Tutulan-Cunița, Danae Stambouli, C. Deleanu, N. Uşurelu
Tulburările congenitale ale glicozilării versus maladiile

mitocondriale .............................................................................................. 38
D. Blăniţă, C. Boiciuc, V. Hlistun, D. Țurcan, I. Coliban, A. Stamati, S. Hadjiu, V. Țurea, V. Săcară,
E. Morava, N. Uşurelu
Congenital disorders of glycosylations versus mitochondrial

diseases ........................................................................................................ 39
D. Blăniţă, C. Boiciuc, V. Hlistun, D. Țurcan, I. Coliban, A. Stamati, S. Hadjiu, V. Țurea, V. Săcară,
E. Morava, N. Uşurelu
Hipoglicemia la sugar .................................................................................. 40

Ana Simona Bocec, Carmen Oltean, Delia Bizim, Laura Mihaela Trandafir
2
Proteinuria - semn, sau factor de prognostic în bolile renale la copil? . 42
Roxana Bogos, Georgiana Scurtu, Adriana Mocanu, Magdalena Stârcea
Proteinuria - clinical sign or prognosis factor in kidney

disease in children....................................................................................... 43
Roxana Bogos, Georgiana Scurtu, Adriana Mocanu, Magdalena Starcea
Suportul nutrițional la copiii cu boală cronică hepatică (BCH) .............. 44

Laura-Iulia Bozomitu
Rolul anatomiei patologice în diagnosticarea tumorilor rare - tumora

miofobroblastică cu localizare gastrică la copil ...................................... 45
Elena Budeanu, Antonela-Tatiana Lenta, Elena Sava, I. Sava
Diagnosticul precoce al afecțiunilor respiratorii la pacientul

pediatric cu afectare neurologică.............................................................. 47
Camelia Bușilă, Mariana Stuparu-Crețu, A. Nechita
Early diagnosis of respiratory diseases in pediatric patients with

neurological impairment ............................................................................ 48
Camelia Busila, Mariana Stuparu-Crețu, A. Nechita
Malformațiile congenitale ale regiunii palpebrale și oculare. Metode

chirurgicale și principii de tratament ....................................................... 49
B. Caba, I. Gardikiotis, Daniela Botez, Mara Popescu, Sidonia Susanu
Traumatismele faciale și ale regiunii palpebrale la pacienții pediatrici.

Principii de tratament................................................................................. 50
Insecticide neonicotinoide – potențial toxic în timpul sarcinii ............. 51

Ioana-Cezara Caba, Cristina Jităreanu, Alexandra Jităreanu, Luminița Agoroaei
Mastocitoze cutanate ................................................................................. 52

Anca Chiriac
Anomalia Ebstein: prezentare de caz ........................................................ 53

Ioana Chirvasa, Simona Georgiana David, Ecaterina Vlad, Ioana Alexandra Padureț,
Ioana Ciobanu, Raluca Ștefania Manea, Alina Surguci, Alina Costina Luca
Ebstein anomaly: case report..................................................................... 54

Ioana Chirvasa, Simona Georgiana David, Ecaterina Vlad, Alexandra Paduret, Ioana Ciobanu,
Raluca Ştefania Manea, Alina Surguci, Alina Costina Luca
3
Eritem multiform asociat infecției COVID-19 - prezentare de caz ......... 55
Tatiana Chisnoiu, Adriana Luminița Bălașa, Corina Frecuș, Al. C. Pantazi, Larisia Mihai,
Viviana Cuzic, Adina Ungureanu, Cristina Maria Mihai
Erythema multiforme related to COVID-19 - a case report ..................... 56

Pneumotoraxul spontan idiopatic la adolescent - probleme de

diagnostic și tratament .............................................................................. 57
Iulia Ciongradi, Ingrid Ioana Matner, Bianca Bendoiu
Idiopathic spontaneous pneumothorax in teenagers - diagnostic and

treatment issues ......................................................................................... 58
Evaluarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor lucrătorilor

din domeniul asistenței medicale privind vaccinarea împotriva
infecției cu papilomavirusul uman în Republica Moldova ...................... 59
Olga Cîrstea, Cristina Piclon, Ninel Revenco
Assessment of knowledge, attitudes and practices of healthcare

workers regarding Human Papilloma Virus vaccine and vaccination
in the Republic of Moldova ......................................................................... 60
Olga Cirstea, Cristina Piclon, Ninel Revenco
Pneumopatia din fibroza chistică .............................................................. 61

Ioana M. Ciucă, L.L. Pop
Cystic fibrosis lung disease......................................................................... 62

Atenție, radar! - sau de ce "viteza" alergiilor este importantă .............. 63

A. Cochino
Diabetul zaharat de TIP 2 şi insulinorezistenţa la copil .......................... 64

Adriana Cosmescu, Antoneta Petroaie, Ana Maria Slanină, Adorata Coman
TYPE 2 diabetes and insulin-resistance in children ................................. 65

Diagnosticul alergiei la proteina laptelui de vacă în viziunea pediatrului

clinician: stadiul actual al cunoașterii și potențiale dificultăți .............. 66
Irina Costache, Doina Anca Pleșca
4
Diagnosis of cow's milk protein allergy, a Pediatrician’s perspective:
current state of knowledge and potential difficulties ............................ 67
Irina Costache, Doina Anca Pleșca
Impactul pandemiei asupra comportamentului de informare

medicală online ........................................................................................... 68
Irina Costache
The impact of the pandemic on online medical information behavior . 69

Irina Costache
Xeroderma Pigmentosum - consideraţii clinice ....................................... 70

Monica I. Cozorici, Laura Trandafir, Otilia Frăsinariu
Xeroderma Pigmentosum – clinical features ........................................... 71

Ventriculul drept cu dublă cale de ieșire .................................................. 72

Simona Georgiana David, A.G. David, Ioana Chirvasa, Ioana Alexandra Pădureț, Ioana Ciobanu,
Ecaterina Vlad, Raluca Manea, Alina Surguci, Alina Costina Luca
Double outlet right ventricle...................................................................... 73

Valoarea cercetării în ambulator a unor parametri de investigație

a factorilor de risc cardiovascular la copilul școlar obez ........................ 74
A.G. Dimitriu, Lavinia Dimitriu
The value of research in the outpatient of some investigation

parameters for cardiovascular risk factors in obese school children ... 75
A.G. Dimitriu, Lavinia Dimitriu
Afectarea cardiacă la nou născut din mamă diabetică ........................... 77

Lavinia Dimitriu, A.G. Dimitriu
Cardiac involvement in the newborn of diabetic mother....................... 78

Lavinia Dimitriu, A.G. Dimitriu
5
Caracteristica clinico - imagistică a malformațiilor congenitale de
cod primar depistate la copilul mic cu afecțiuni respiratorii acute ...... 79
Ala Donos, Tamara Țurcan, Tatiana Dochițan, Lucia Galupa, Veronica Donica, Natalia Ganuțciac,
Ana Zotea, Albina-Mihaela Iliev
Supravegherea sentinelă și spectrul specificului genotipic al infecției

cu rotavirusuri la sugarii vaccinați și nevaccinați ................................... 82
Ala Donos, Tatiana Alsaliem, Laura Trandafir, Ninel Revenco, C. Spînu, Albina-Mihaela Iliev
Telomerii scurți în patologia pediatrică - ce știm până în prezent ....... 85

Simona Dumitra
Short telomers in pediatric pathology - what we know so far .............. 86

Simona Dumitra
Micrognația în sindroamele neurogenetice ............................................. 87

Eva-Maria Elkan, Nicoleta Andreea Tovarnac, Ani Drăghici, Letiția Doina Duceac,
Beatrice Cela Stan, Oana Alexandru, Gina Andreea Cernamoriti Turca, Ana-Maria Cobzaru
Evaluarea grosimii țesutului adipos epicardial la copiii

cu sindrom metabolic ................................................................................. 88
Veronica Eșanu, V. Eșanu, Lucia Pîrțu, Olga Belii, Ludmila Tiron, Ina Palii
Esvaluation of epicardial fat thickness in children with

metabolic syndrome ................................................................................... 89
Veronica Eșanu, V. Eșanu, Lucia Pîrțu, Olga Belii, Ludmila Tiron, Ina Palii
Traiectoria relației remodelării ventriculară stângi cu valoarea

HbA1C la copii cu diabet de TIP 1 ............................................................... 90
V. Eșanu, Olga Belii, Ludmila Tiron, Veronica Eșanu, Ina Palii
Trajectory of relationship of left ventricular remodeling to HBA1C

in children with TYPE 1 diabetes ................................................................ 91
V. Eșanu, Olga Belii, Ludmila Tiron, Veronica Eșanu, Ina Palii
Pneumococul înainte, în timpul și după COVID-19 .................................. 92

Oana Falup Pecurariu, Flavia Rochman, Alexandra Lazăr, Alexandra Obaciu, Raluca Lixandru,
Laura Bleotu, V. Monescu
Evaluarea hormonală în talia mică armonioasă a copilului ................... 93

Al.Fl. Florescu
6
Particularități ale comportamentului alimentar în alimentația
copilului 0-3 ani ............................................................................................ 94
Silvia Fotea, G. Baciu, Laura-Mihaela Trandafir, Cosmina Rouă, Alina-Costina Luca, V.V. Lupu,
Magdalena Miulescu, A. Nechita
Probleme de diagnostic în insuficiența hepatică neonatală - cauză de

transplant hepatic ....................................................................................... 95
Otilia-Elena Frăsinariu, Iulia Ciongradi, Doina Mihăilă, Lăcrămioara Butnariu, Denisa Lăcătușu,
Monica-Andreea Ferariu, Laura-Mihaela Trandafir
Diagnostic problems in neonatal liver failure - cause of

liver transplantation ................................................................................... 96
Otilia-Elena Frăsinariu, Iulia Ciongradi, Doina Mihăilă, Lăcrămioara Butnariu, Denisa Lăcătușu,
Monica-Andreea Ferariu, Laura-Mihaela Trandafir
“Red flags” în cefaleea la copilul de vârstă mică –

abordare multidisciplinară ........................................................................ 98
Otilia-Elena Frăsinariu, Ana-Maria Laura Buga, Antonela Ciobanu, Cristina Boghean,
Violeta Ștreangă, Ingrith Miron
Ce am avut și ce am pierdut: reflecții post pandemie ............................. 99

Cristina Gavrilovici
Infecția cu H. Pylori la copil. Cum testăm? Când tratăm? ..................... 100

Nicoleta Gimiga, B. Rotaru, Gabriela Păduraru
Provocări în diagnosticul și managementul astmului bronșic

la copilul mic .............................................................................................. 101
Stela Goția
Provocations in the diagnosis and management of bronchial asthma

in the little child ........................................................................................ 102
Stela Goția
Manifestări neurologice la copiii cu infecție SARS-CoV-2 ...................... 103

Ioana Grigore, Georgeta Diaconu, Ioana Cernescu, Dana Horobeț
Neurological manifestations in children with SARS-CoV-2 infection ... 104

Ioana Grigore, Georgeta Diaconu, Ioana Cernescu, Dana Horobeț
Posibile complicații neurologice ale vaccinării la copil ......................... 105

Ioana Grigore, Georgeta Diaconu
Possible neurological complications of vaccination in children .......... 106

7
Monitorizarea tratamentului AJI prin elastografie hepatică ............... 107
V. Iacomi, Ninel Revenco, Rodica Eremciuc
JIA treatment monitoring through liver elastography .......................... 108

PFAPA: incidența în creștere sau diagnostic precoce? .......................... 109

Andreea Ioan, Oana Farkas, A. Cochino
Bronșiectazia în practica pediatrică ........................................................ 110

Ileana Ioniuc, Monica Alexoae, Alice Azoicai, Irina Criscov, Paula Popovici, B. Stana, M. Hogaș,
Alina Murgu
Imunoterapia – O nouă șansă pentru pacienții copii cu

neuroblastom stadiul IV ........................................................................... 112
Anca Ivanov, Antonela Ciobanu, Silvia Dumitraș, Mădălina Schmidt, Magdalena Stârcea,
Mirabela Alecsa, Georgiana Scurtu, Adriana Mocanu, Iulia Ciongradi, Ioan Sârbu, Gabriela Buhuși,
Elena Macsim, Lavinia Ionescu, Oana Trifan, P. Plămădeala, Ingrith Miron
Apneea la nou-născut ............................................................................... 114

Irina-Mihaela Jitaru, Bianca-Elena Pușcatu
Factori determinanți în evoluția criptorhidiei la copil .......................... 115

Alma-Raluca Lăptoiu, L.R. Constantin, E.V. Roșu, Elena Lia Spoială, Cristina Gavrilovici
Determinant factors in the evolution of cryptorchidism in children .. 117

Alma-Raluca Lăptoiu, L.R. Constantin, E.V. Roșu, Elena Lia Spoială, Cristina Gavrilovici
Megacolonul congenital la nou-născut și sugar - particularități

de diagnostic și tratament ....................................................................... 118
Alma -Raluca Lăptoiu, Elena Tarca, Ana Maria Scurtu, Elena Hanganu
Modalități evolutive și cauze de deces în sindromul Marfan ............... 119

C. Lazăr, Cecilia Lazea, D. Gheban
Evolution and causes of death in Marfan syndrome ............................. 120

C. Lazăr, Cecilia Lazea, D. Gheban
Abordarea diagnostică și terapeutică la copiii cu hiperplazie

suprarenală ................................................................................................ 121
T. Lazaruc, Georgiana Scurtu, Roxana Bogos, Adriana Mocanu, Ingrith Miron, Magdalena Stârcea
The diagnostic and therapeutic approach in children with adrenal

hyperplasia................................................................................................. 122
T. Lazaruc, Georgiana Scurtu, Roxana Bogos, Adriana Mocanu, Ingrith Miron, Magdalena Stârcea
8
Hipotiroidia congenitală: între ghiduri și realitatea clinică ................. 123
Letiția Leuștean, Ștefana Bilha, Laura Teodoriu
Congenital hypothyroidism: between guidelines and clinical reality . 124

Erupția febrilă la copil – urgență pediatrică? ......................................... 125

Isabela Ioana Loghin, Adriana Florina Bahnă, Oana Manuela Secrieru, Irina Margareta Nistor,
Irina Cristina Nicolau, L.J. Prisăcariu, Otilia Frăsinariu, Carmen Mihaela Dorobăț
Complicațiile neurologice la copiii cu malformații congenitale

cardiace ...................................................................................................... 127
Alina-Costina Luca
Dificultăți de diagnostic și etiologie în tromboza venoasă la pacientul

pediatric - case report ............................................................................... 128
Alina Costina Luca, Ioana Ciobanu, Ioana Chirvasa, Simona David, Raluca Manea,
Alina Surguci-Copăceanu, Alexandra Padureț, Ecaterina Vlad
Diagnosticul wheezing-ului recurent la preșcolar ................................. 129

S.C. Man
Sindromul Mauriac o complicație a diabetului zaharat la copil -

considerații pe baza unor cazuri clinice.................................................. 130
Cristina Maria Mihai, Tatiana Chisnoiu
Uncontrolled diabetes complicated by glycogenic hepatopathy in

Mauriac syndrome .................................................................................... 131
Un trio enigmatic: Sepsis-ul cu Streptococcus acidominimus,

malformațiile cardiace congenitale și Sindromul Down ....................... 132
Mihai Ioana Florina, Eva Constantin, Alexandra Lăcătușu, Cristina Sapaniuc, I.R. Pavel,
Daniela Mariana Stanciu, Valeria Zugravel, Carmen Manciuc, Mihaela Cătălina Luca
Dificultăți de diagnostic etiologic într-un caz de abces pulmonar

la sugar ....................................................................................................... 133
Larisia Mihai, Cristina Maria Mihai, Adriana Bălașa, Corina Frecus, Adina Ungureanu,
Viviana Cuzic, Al.C. Pantazi, Tatiana Chisnoiu
Enterocolite virale - coinfecția cu virusul SARS-CoV 2 la sugar și copil 134

Larisia Mihai, Cristina Maria Mihai, Adriana Bălașa, Corina Frecus, Adina Ungureanu,
Viviana Cuzic, Al.C. Pantazi, Tatiana Chisnoiu
9
Hematologia pediatrică, de la algoritm la personalizare ...................... 136
Ingrith Miron, Anca Ivanov, Magdalena Stârcea, Adriana Mocanu, Mirabela Alecsa,
Georgiana Scurtu
Pediatric hematology, from algorithm to customization ..................... 137

Ingrith Miron, Anca Ivanov, Magdalena Starcea, Adriana Mocanu, Mirabela Alecsa,
Georgiana Scurtu
Obezitatea și riscul cardiovascular ......................................................... 138

Florin Mitu, Radu Gavril
Obesity and cardiovascular risk .............................................................. 139

Florin Mitu, Radu Gavril
Hematuria la copil ..................................................................................... 140

Adriana Mocanu, Roxana Bogos, Mirabela Alecsa, Magdalena Stârcea
Hematuria in paediatrics .......................................................................... 141

Adriana Mocanu, Roxana Bogos, Mirabela Alecsa, Magdalena Stârcea
Tromboza în patologia renală pediatrică................................................ 142

Adriana Mocanu, Mihaela Munteanu, Teodora Dolhescu, Mirabela Alecsa, Magdalena Stârcea
Thromboembolism in children with chronic kidney disease ................ 143

Adriana Mocanu, Mihaela Munteanu, Teodora Dolhescu, Mirabela Alecsa, Magdalena Stârcea
Cum stabilim momentul operator optim în malformațiile cardiace

congenitale? ............................................................................................... 144
Ștefana Maria Moisă
How to choose the best time for surgery in congenital

heart malformations? ............................................................................... 144
Managementul mușcăturilor de câine la copii: prezentare de caz ...... 145

Cosmina Alina Moscu, Monica Caluian, Liliana Dragomir, Alina Maria Lescai,
A. Dumitrache Anghele, Mihaela Anghele
Management of dog bits in children: case presentation ...................... 146

Cosmina Alina Moscu, Monica Caluian, Liliana Dragomir, Alina Maria Lescai,
A. Dumitrache Anghele, Mihaela Anghele
Deficitul de vitamina D - factor de risc în infecția de tract

urinar la copil? ........................................................................................... 147
Carmen Muntean, Lidia Man, Maria Săsăran
10
Mecanisme patogenetice ale afectării metabolismului aminoacizilor
în obezitatea primară la copii .................................................................. 148
D. Munteanu, V. Hlistun, L. Vudu, A. Stamati, N. Uşurelu
Pathogenetic mechanism of amino acid metabolic patway

in primary obesity in children .................................................................. 149
D. Munteanu, V. Hlistun, L. Vudu, A. Stamati, N. Uşurelu
Provocări în managementul sindromului antifosfolipidic la copil ...... 150

Alina Murgu
Challenges in the management of child antiphospholipid syndrome . 151

Alina Murgu
Îngrijirea nou născutului prematur în practica medicului de familie . 152

Otilia Novac, Antoneta Dacia Petroaie, Ana Maria Slănină, Carmen-Liliana Barbacariu
Care of the premature newborn in the practice of the family doctor 153
Diabetul zaharat în sarcină ...................................................................... 154

Alina Onofriescu
Diabetes in pregnancy .............................................................................. 154

Alina Onofriescu
PIMS-TS și infecția acută cu enterovirus – o dilema clinică.

Prezentare de caz și literatură ................................................................. 155
Ioana-Alexandra Pădureț, Simona Georgiana David, Ioana Chirvasa, Iuliana Magdalena Starcea,
Alina-Costina Luca
PIMS-TS and enterovirus acute infection – A pediatric clinical

conundrum - Case presentation and literature review ........................ 156
Ioana-Alexandra Pădureț, Simona Georgiana David, Ioana Chirvasa, Iuliana Magdalena Starcea,
Alina-Costina Luca
Terapia cu Bosentan și Sildenafil la copiii cu hipertensiune arterială

pulmonară .................................................................................................. 157
Ina Palii, Daniela Palega, Iulia Rodoman, Svetlana Șciuca
Target therapy with Bosentan and Sildenafil in children with

pulmonary arterial hypertension ............................................................ 158
Ina Palii, Daniela Palega, Iulia Rodoman, Svetlana Șciuca
Evaluarea cefaleei la copil și adolescent în practica medicului de familie160

Antoneta Dacia Petroaie, Ana Maria Slănină, Adriana Cosmescu
11
Evaluation of headache in children and teenagers in the family doctor’s
practice ....................................................................................................... 161
Aspecte clinico-terapeutice și evolutive ale osteosarcomului proximal

de humerus: prezentare de caz............................................................... 162
Șt. Popa, D. Apostol, Iulia Ciongradi, I. Sârbu
Progrese în managementul fibrozei chistice la copil ............................ 163

L. Pop, Ioana Ciucă
Progress in the management of cystic fibrosis in children................... 164

Afectarea pulmonară în mucoviscidoza la copil .................................... 165

Paula Popovici, Ileana Ioniuc, Gabriela Pocovnicu, Alina Murgu, Monica Alexoae, Irina Criscov,
B. Stana, M. Hogas, Alice Azoicăi
Lung disease in children with cystic fibrosis .......................................... 166

Efectele secundare ale tratamentului cu hormon de creștere

recombinant la copii ................................................................................. 167
Cristina Preda, Laura Teodoriu, Ștefana Bîlha, A. Florescu
Side effects of recombinant human growth hormone therapy

in children .................................................................................................. 168
Utilitatea scorului HLA matchmaker în alocarea grefei renale -

de la teorie la aplicarea practică ............................................................. 169
Andreea Liana Răchişan, B. Bulată, D. Delean, C. Aldea, Luminiţa Loga, Alina Daciana Elec,
Adriana Muntean, Fl.I. Elec
The use of HLA epitope-based matching in receiving renal grafts –

from theory to practice ............................................................................ 170
Andreea Liana Răchişan, B. Bulată, D. Delean, C. Aldea, Luminiţa Loga, Alina Daciana Elec,
Adriana Muntean, Fl.I. Elec
Colonizarea nazofaringiană cu haemophilus influenzae la copii

cu vârsta de până la 5 ani cu simptome respiratorii ............................. 171
N. Revenco, A.M. Bălănuţă, D. Bujor, A. Horodişteanu-Banuh, O. Cîrstea, D. Savoschin, O. Grin
12
Nasopharyngeal colonization by haemophilus influenzae
in children under 5 years with respiratory sympoms ........................... 172
N. Revenco, A.M. Bălănuţă, D. Bujor, A. Horodişteanu-Banuh, O. Cîrstea, D. Savoschin, O. Grin
Consilierea în procesul de alimentare naturală în primul an de viață a

copiilor ........................................................................................................ 173
Ninel Revenco, Rodica Eremciuc, Dina Bujor, Nicoleta Lipciu
Breastfeeding counselling in the first year of life in children .............. 174

Dereglările de creștere și dezvoltare la pacienții cu artrita

idiopatică juvenilă ..................................................................................... 175
Ninel Revenco, Rodica Eremciuc, Dina Bujor
Growth and development disorders in patients with juvenile

idiopathic arthritis .................................................................................... 176
Fumatul părinților ca factor de risc pentru dezvoltarea pneumoniei

la copii de vârstă mică: studiu caz-control ............................................. 178
Ninel Revenco, Ana-Mihaela Bălănuţă, Dina Bujor, Adela Horodișteanu-Banuh, Dorina Savoschin,
Olga Cîrstea, Olesea Grin
Parenteral smoking as a risk factor for developing childhood

pneumonia in small children: a case control study ............................... 179
Ninel Revenco, Ana-Mihaela Bălănuţă, Dina Bujor, Adela Horodișteanu-Banuh, Dorina Savoschin,
Olga Cîrstea, Olesea Grin
Implicarea cardiacă în distrofia musculară Duchenne ......................... 180

Iulia Rodoman, Victoria Sacară, Lucia Pîrțu, Ina Palii
Cardiac involvement in Duchenne muscular dystrophy ....................... 181

Iulia Rodoman, Victoria Sacară, Lucia Pîrțu, Ina Palii
Cardiac manifestations in pediatric COVID-19 ....................................... 182

Lilia Romanciuc, Ninel Revenco
Particularitățile sindromului inflamator multisistemic asociat temporar

SARS-CoV-2 la copil .................................................................................... 184
Solange Tamara Roșu, Elena Țarcă, V.E. Roșu
Actualități în trombocitopenia imună la copil ....................................... 185

V.E. Roșu, Solange Tamara Roșu, Maria-Adriana Mocanu, Anca-Viorica Ivanov, Lia Elena Spoială,
Ingrith-Crenguța Miron, Cristina Gavrilovici
13
Alergia alimentară cu manifestări digestive la copil - noi perspective 186
Bianca Simionescu
Food allergy with digestive manifestations in children -

new perspectives ....................................................................................... 187
Bianca Simionescu
Aspecte ale infecțiilor pneumococice în era rezistenței bacteriene ... 188

Ana-Maria Slănină, Liliana Barbacariu, Antoneta Petroaie, Otilia Novac, Mihaela Manole,
Agnes Bacușcă, Adriana Cosmescu
Pneumococcal infections overview during the bacterial

resistance era ............................................................................................ 189
Managementul pilomicozelor inflamatorii și non inflamatorii la

pacientul pediatric .................................................................................... 190
Laura Gheucă Solovăstru, Laura Stătescu, Ioana Alina Halip, Adriana Pătrașcu, Mădălina Mocanu,
Doinița Olinici, Alina Stîncanu, B. Tarcău, D. Vâță
Noi perspective în rezistenţa la antibiotice în otitia medie la copil .... 192

Elena-Lia Spoială, Carmen Pânzaru, Ileana Ioniuc, S. Cozma, Ingrith Miron, Cristina Gavrilovici
New insights in antibiotic resistance in otitis media in children......... 193

Elena-Lia Spoială, Carmen Pânzaru, Ileana Ioniuc, S. Cozma, Ingrith Miron, Cristina Gavrilovici
Inima copilului cu mucoviscidoză ............................................................ 195

Adela Stamati
Child's heart with cystic fibrosis .............................................................. 196

Adela Stamati
Insuficiența cardiacă în cardiomiopatiile ereditare .............................. 197

Adela Stamati, Natalia Ușurelu, Revenco Ninel
Heart failure in hereditary cardiomiopathies ........................................ 198

Adela Stamati, Natalia Ușurelu, Revenco Ninel
Afectarea renală la pacienții diagnosticați cu infecție SARS-CoV-2 ..... 199

Magdalena Stârcea, R. Russu, Mihaela Munteanu, Roxana Bogos, Anca Ivanov, Adriana Mocanu
Renal involvement in children diagnosed with SARS-CoV-2 infection . 200

Magdalena Stârcea, R. Russu, Mihaela Munteanu, Roxana Bogos, Anca Ivanov, Adriana Mocanu
14
Litiaza reno-urinară la copil, probleme de diagnostic și
tratament în urgență ................................................................................ 201
Magdalena Stârcea, Roxana Bogos, Anca Ivanov, Adriana Mocanu
Urinary Lithiasis in children - diagnosis and emergency treatment ... 202

Magdalena Stârcea, Roxana Bogos, Anca Ivanov, Adriana Mocanu
Provocări în diagnosticarea unor boli autoinflamatorii și

noi terapii introduse ................................................................................. 203
Mariana Ștefan
Capcane de diagnostic în practica pediatrică ........................................ 204

Violeta Ştreangă, Cristina Jităreanu, Otilia-Elena Frăsinariu, Ioana Vasiliu
Diagnostic traps in pediatric practice ..................................................... 205

Violeta Ştreangă, Cristina Jităreanu, Otilia-Elena Frăsinariu, Ioana Vasiliu
Glomerulonefritele la copil – particularități de diagnostic

și tratament ............................................................................................... 206
Ramona Stroescu, Ruxandra Steflea, Flavia Chisavu, M. Gafencu
Locul chirurgiei în tratamentul mucoviscidozei la copil ....................... 207

Elena Ţarcă
The place of surgery for the treatment of cystic fibrosis in children .. 208
Elena Ţarcă
Provocări în diagnosticul diferențial al stenozei hipertrofice de pilor 209

Elena Țarcă, Dina Al Namat, Livia Lupu, D. Ababei, Elena Hanganu
Challenges in the differential diagnosis of hypertrophic

pyloric stenosis .......................................................................................... 210
Splenectomia terapeutică și de necesitate la copii –

studiu retrospectiv .................................................................................... 211
Elena Țarcă, D. Ababei, Livia Lupu, Dina Al Namat
Therapeutic and necessity splenectomy in children -

a retrospective study ................................................................................ 212
Tendințe ȋn alimentația complementară ................................................ 213

Oana Temneanu, Laura Florescu
15
Dificultăți de diagnostic într-un caz de fibroză chistică la copil........... 214
Laura Trandafir, Lorena Manole, Denisa Lăcătușu, Mădălina Donos, Monica Pânzaru Elena Țarcă
Prezentare de caz: sindromul de deshidratare acută -

dificultăți de diagnostic ............................................................................ 215
Mădălina Tumurug, Violeta Streanga
Tratamentul cu rGH în tulburările de creștere - necesitatea unui

diagnostic cât mai precis .......................................................................... 216
Maria-Christina Ungureanu, Lavinia Caba, Anamaria Hrișcă, Ștefana Bâlha
Diferențierea formelor fenilcetonuriei în baza determinismului

genetic ........................................................................................................ 217
D.C. Ușurelu, Maria Scurtul, C. Boiciuc, Daniela Blăniță, Victoria Sacară, Natalia Ușurelu
Differentiation of the forms of phenylketonuria based on genetic

determinism............................................................................................... 218
Semne evocatoare în erorile înnăscute de metabolism ....................... 219

Natalia Ușurelu
Evocative signs of inborn errors of metabolism .................................... 220

Natalia Ușurelu
Tireotoxicoza la copil ................................................................................ 221

Ioana Vasiliu, Nicoleta Chelaru
Thyrotoxicosis in children ........................................................................ 222

Ioana Vasiliu, Nicoleta Chelaru
Alimentația copilului cu DZ tip 1. Schimbare de paradigmă: de la

meal-planning la calculul carbohidraților .............................................. 223
I. Velea
Type I diabetes mellitus eating. Change of paradigm: from

meal-planning to carbohydrate calculation ........................................... 224
I. Velea
Utilizarea tehnologiei ca parte a standardului de îngrijire în diabetul

zaharat de tip 1 .......................................................................................... 225
I. Velea
The use of technology as part of the standard of care in type i diabetes

mellitus ....................................................................................................... 226
I. Velea
16
Riscuri în chirurgie ortopedică și traumatologică în
timpul pandemiei de COVID-19
Mihaela Anghele1,4, Cosmina Alina Moscu1,4, Monica Caluian2, Liliana Dragomir1,4,
Alina Maria Lescai1,4, A. Dumitrache Anghele3,4
1
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andreȉ” Galați
2
Spitalul Militar de Urgență "Dr. Alexandru Popescu" Focșani
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați
4
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați - Facultatea de Medicină și Farmacie
Cuvinte cheie: trauma, copii, COVID-19
Pandemia de COVID-19 a provocat schimbări dramatice în fiecare pas pe calea

pacientului, de la diagnosticul și tratamentul de urgență pre-spitalicească, chirurgia
ortopedică de urgență, anestezie și managementul postoperator. Traumatismul
rutier este o problemă majoră a sănătății publice la nivel global. Problema
traumatismului rutier la copii și profilaxia lui atrage atenția specialiștilor din diferite
domenii, atât în Romania, cât și în întreaga lume.
Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 14 ani, identificată cu infecție SARS-COV2

în urma unui accident rutier în calitate de pasager, care a suferit un traumatism de
bazin și femur bilateral, transferată la Spitalul de copii "Sf. Ioan" din Galați în șoc
hemoragic.
Pandemia de COVID-19 a pus în centrul atenției nu numai siguranța pacientului, ci

și a personalului chirurgical. Pentru chirurgii ortopedici și traumatologi, controlul
transmiterii bolii în secții și în sala de operație este de o importanță capitală,
deoarece majoritatea intervențiilor chirurgicale de urgență și electivă ortopedice și
de traumatologie sunt proceduri generatoare de aerosoli.
17
Risks in orthopedic and trauma surgery during the
COVID-19 pandemic
1"Sf. Apostle Andrew" Galati Emergency Clinical Hospital
2”Dr. Alexandru Popescu" Military Emergency Hospital Focșani
3"St. John" Children's Hospital in Galati
4University of ”The Lower Danube” Galati - Faculty of Medicine and Pharmacy
Keywords: amputation Covid-19, trauma, children
The COVID-19 pandemic has caused dramatic changes in every step of the patient's
path, from pre-hospital emergency diagnosis and treatment, to emergency
orthopedic surgery, anesthesia, and postoperative management. Cars accidents is
a major global public health problem. The problem of car accident in children and
its prophylaxis attracts the attention of specialists from different fields, both in
Romania and around the world.
We present the case of a 14-year-old patient, identified with SARS-COV2 infection

following a car accident as a passenger, who suffered a pelvic and bilateral femoral
trauma, transferred to the "St. John" Children's Hospital in Galati.
The COVID-19 pandemic has focused not only on patient safety but also on the
safety of surgical staff. For orthopedic surgeons and traumatologists, controlling the
transmission of the disease in wards and operating room is of paramount
importance, as most emergency and elective orthopedic and traumatology
surgeries are aerosol-generating procedures.
18
Rolul echipei multidisciplinare în creșterea calității
vieții în cazul amputației traumatice la copil
1
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Galați
2
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați
4
Cuvinte cheie: copii, echipa multidisciplinară, leziune traumatică, calitatea vieții
Amputaţiile traumatice sunt injurii frecvent întâlnite la vârsta pediatrică.

Traumatismele sunt cauza principală a amputaţiilor dobândite la copii. Deși, în mod
evident, există multe incidente traumatice care pot duce la amputații în copilărie,
uneltele și mașinile electrice sunt cei mai mari fractori, urmate îndeaproape de
accidente de vehicule, răni prin împușcătură și explozii și accidente de cale ferată.
La copilul mai mare, accidentele de vehicule, rănile prin împușcătură și rănile cu
sculele electrice sunt cele mai frecvente cauze ale pierderii membrelor.
Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 8 ani, victimă a unui accident rutier în
calitate de pasager, care a suferit un traumatism de gambă și coapsă prin mecanism
de strivire. Intra-operator se evidențiază secțiunea completă a pachetului vasculo-
nervos popliteu, motiv pentru care se decide amputația membrului inferior drept
de la nivelul 1/3 proximale a gambei. Îngrijirea multidisciplinară trebuie să fie
disponibilă pentru a gestiona numeroasele probleme prezentate de circumstanța
unică a unui copil cu o leziune gravă. Indiferent dacă membrul este salvat sau
amputat, scopul final este rezultatul funcțional optim pentru pacient.
19
The role of the multidisciplinary team in increasing the
quality of life in the case of child traumatic
amputation
1
"Sf. Apostle Andrew" Galati Emergency Clinical Hospital
2
”Dr. Alexandru Popescu" Military Emergency Hospital Focșani
3
"St. John" Children's Hospital in Galati
4
University of ”The Lower Danube” Galati - Faculty of Medicine and Pharmacy
Keywords: amputation, children, multidisciplinary team, trauma injury, quality of life
Traumatic amputations are common injuries in pediatric age. Trauma is the leading
cause of amputations in children. Although there are obviously many traumatic
incidents that can lead to amputations in childhood, tools and electric cars are the
biggest fractures, followed closely by vehicle accidents, gunshot wounds and
explosions and rail accidents. In older children, car accidents, gunshot wounds and
power tool injuries are the most common causes of limb loss.
We present the case of an 8-year-old patient, the victim of a car accident as a

passenger, who suffered a leg and thigh trauma by crushing mechanism.
Intraoperatively, the complete section of the popliteal vascular-nervous package is
highlighted, which is why the amputation of the right lower limb is decided from the
proximal 1/3 level of the leg. Multidisciplinary care must be available to deal with
the many problems posed by the unique circumstance of a child with a serious
injury. Whether the limb is saved or amputated, the end goal is the optimal
functional outcome for the patient.
20
Diagnosticul fibrozei chistice – o provocare!
Univesitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România
Departamentul Medicina Mamei și copilului
Cuvinte cheie: fibroza chistică, diagnostic, metode, provocare
Fibroza chistică (FC) este o boală autosomal recesivă cu evoluție cronică,

caracterizată prin insuficiența pancreatică exocrină, boală pulmonară cronică și
concentrații crescute de clor și sodiu în transpirație. Diagnosticul precoce este
important pentru începerea cât mai rapidă a tratamentului, contribuind la
ameliorarea funcției pulmonare și statusului nutrițional, la reducerea numărului de
spitalizări și morbidității, precum și la ameliorarea calității vieții și creșterea
speranței de viață. Introducerea screeningului neonatal a crescut numărul de cazuri
diagnosticate cu FC în perioada neonatală, dar având în vedere specificitatea
acestuia redusă, pentru confirmare se impune efectuarea testului transpirației și
analiza mutației genetice. Testul transpirației (iontoforeza cu pilocarpina) este
considerat sigur pentru diagnosticul a 98% dintre bolnavi. Descoperirea genei FC a
permis o mai bună înțelegere a proceselor moleculare care cauzează FC și
reprezintă o nouă metodă de diagnostic. Analiza mutației genetice este necesară ca
o metodă de confirmare a unui rezultat anormal al screeningului neonatal sau al
testului transpirației, pentru identificarea carrierilor, dar este posibilă detectarea
numai a unui număr limitat de mutații. Deoarece testele utilizate frecvent nu sunt
capabile să detecteze toate mutațiile genei CFTR, un test negativ nu se asociază
totdeauna cu un genotip CFTR normal. Identificarea a două mutații susține
diagnosticul, permite oferirea sfatului genetic și prezice modificările fenotipice. În
unele centre este posibilă realizarea secvențierii exonilor și a regiunii intronice
specifice care permite detectarea a 98% dintre mutațiile CFTR. Măsurarea diferenței
de potențial nazal completează testul transpirației și mutația genetică, dar se
efectuează mai mult ca metodă de cercetare.
21
Diagnosis of cystic fibrosis – a challenge!
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania Department of Mother and Child Medicine
Keywords: cystic fibrosis, diagnosis, methods, challenge
Cystic fibrosis (CF) is an autosomal recessive disease with a chronic course,

characterized by exocrine pancreatic insufficiency, chronic lung disease and
elevated concentrations of chloride and sodium in sweat. Early diagnosis is
important for starting treatment as soon as possible, to improve lung function and
nutritional status, reducing the number of hospitalizations and morbidity, as well as
improving the quality of life and increasing life expectancy. The introduction of
neonatal screening has increased the number of cases diagnosed with CF in the
neonatal period, but given its low specificity, for confirmation it is necessary to
perform the sweat test and the analysis of the genetic mutation. The sweat test
(iontophoresis) is considered safe for the diagnosis of 98% of patients. The discovery
of the CF gene has led to a better understanding of the molecular processes that
cause CF. Genetic mutation analysis is required as a method of confirming an
abnormal result of neonatal screening or sweat testing to identify carriers, but it is
possible to detect only a limited number of mutations. Because commonly used
tests are not able to detect all mutations in the CFTR gene, a negative test is not
always associated with a normal CFTR genotype. Identifying two mutations supports
the diagnosis, provides genetic counseling, and predicts phenotypic changes. In
some centers it is possible to perform exon sequencing that allows the detection of
98% of CFTR mutations. The measurement of the difference in nasal potential is
performed more as a research method.
22
De la malnutriție la neuroblastom – prezentare de caz
Dana-Teodora Anton-Păduraru1, Petra Caroline Mayaya2, Raluca Breabăn3, Diana Păduraru4,
Elena Hanganu5, Dana Măndrăṣescu5, Alma-Raluca Lăptoiu6, Doina Mihăilă7,
Ingrith Crenguța Miron1
1
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași, România, Departamentul de Medicina Mamei și Copilului -
Disciplina Pediatrie
2
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România - Medic rezident pediatrie
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România - Departamentul de Radiologie
4
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România - Medic rezident radiologie și imagistică medicală
5
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România – Departamentul de Chirurgie Pediatrică
6
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România - Medic rezident chirurgie pediatrică
7
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România - Laboratorul de patologie
Cuvinte cheie: sugar, malnutriție, cauze, neuroblastom
Malnutriția protein-calorică este o afecțiune frecventă în patologia pediatrică,

cauzele diverse incluzând și tumori abdominale precum neuroblastomul.
Aproximativ 50% dintre bolnavii cu neuroblastom prezintă malnutriție.
Prezentarea cazului: P.C.C, sex masculin, în vârstă de 3 luni s-a internat în Secția
Pediatrie III - Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași pentru
investigarea malnutriției. Anamneza relevă un fost prematur cu greutate mică la
naștere (2400g), familia mai având un copil decedat la vârsta de 3 luni. Examenul
clinic: paloare, dismorfie facială, țesut adipos slab reprezentat, indice
ponderal=0,67, apetit diminuat, scaune diareice. Investigații paraclinice și
imagistice: AVM normal (0.67 mg/24 h), enolaza neuron-specifică crescută (40.79
ng/ml), echografia abdominală - în spațiul hepato-renal o formațiune 36/40 mm,
ecogenă, neomogenă, bine delimitată, cu semnal Doppler prezent, comprimă polul
superior al rinichiului drept; CT abdominal – formațiune pe topografia glandei
suprarenale drepte, cu arii de necroză și calcificări 40/35/28.2 mm (obs.
neuroblastom drept); diagnostic confirmat anatomo-patologic pe specimenul
chirurgical extras prin tumors uprarenalectomie: neuroblastom diferențiat -
clasificarea Shimada. Ulterior a fost transferat în Secția Oncologie pediatrică unde a
primit chimioterapie. Se externează după 51 zile spitalizare, curba ponderală fiind
ascendentă (spor ponderal 1 kg).
23
Concluzii: Entitate malignă, întâlnită cu precădere la bolnavi cu vârsta sub 1 an.
neuroblastomul trebuie diagnosticat cât mai rapid, întrucât evoluția acestuia poate
fi fulminantă, diseminând în câteva luni. Cu o variabilitate impresionantă a tabloului
clinic dependența de sediul tumoral, neuroblastomul reprezintă atât un diagnostic
provocator pentru pediatri, cât și o oportunitate de a antrena echipe
multidisciplinare în investigarea și monitorizarea cazurilor complexe.
From malnutrition to neuroblastoma - case

presentation
Dana-Teodora Anton-Păduraru1, Petra Caroline Mayaya2, Raluca Breabăn3, Diana Păduraru4,
Elena Hanganu5, Dana Măndrăṣescu5, Alma-Raluca Lăptoiu6, Doina Mihăilă7,
Ingrith Crenguța Miron1
1
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi, Romania, Department of Mother and Child Medicine - Discipline
of Paediatrics
2
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Paediatrics Resident Physician
3
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Radiology Department
4
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Radiology and Medical Imagery Resident Physician
5
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Paediatric Surgery Department
6
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Paediatric Surgery Resident Physician
7
”Sfânta Maria” Children’s Clinical Emergency Hospital Iasi, Romania - Pathology Lab
Keywords: infant, malnutrition, causes, neuroblastoma
Protein-calorie malnutrition is a frequent in paediatric pathology, various causes

including abdominal tumors such as neuroblastoma. Approximately 50% of cases
with neuroblastoma associate malnutrition.
Case presentation. P.C.C., boy, 3 months of age, was admitted to 3rd Clinic of
Paediatrics for investigations regarding malnutrition. The patient’s medical history
reveals a premature with low birth-weight (2400g); the family also had a child who
died at 3 months. Clinical exam: pallor, facial dysmorphism, poorly represented
adipose tissue, ponderal index - 0,67, diminished appetite, diarrhoea. Paraclinical
and imagistic investigations: normal AVM (0.67 mg/24h), elevated neuron-specific
enolase (40.79 ng/ml); abdominal ultrasound - in the hepato-renal recess a
36/40mm echogenic, heterogeneous, well defined mass with Doppler signal
24
present, compressing the upper pole of the right kidney. Abdominal CT - mass on
the topography of the right adrenal gland, with areas of necrosis and calcifications
40/35/28.2 mm (obs. right neuroblastoma); the diagnosis was confirmed
pathologically on the surgical specimen extracted through tumour-adrenalectomy:
differentiated neuroblastoma - Shimada classification. Afterwards, the patient was
transferred to the Paediatric Oncology Clinic where he underwent chemotherapy.
The patient was discharged after 51 days of hospitalisation, with an ascendant
weight curve (weight gain 1 kg).
Conclusions. Malignant entity, mostly found in children under 1 year of age,

neuroblastoma should be diagnosed as soon as possible, as its progression can be
sudden, spreading in a few months. With impressive tumor site-dependent clinical
variability, neuroblastoma is both a challenging diagnosis for pediatricians and an
opportunity to train multidisciplinary teams in investigating and monitoring
complex cases.
25
Actualități în alimentația prematurului
Andreea Avasiloaiei1,2, Maria Stamatin1
1
Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie ”Cuza-Vodă”, Iași
2
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași
Cuvinte cheie: prematur, alimentație parenterală, alimentație trofică, fortifiere
Alimentația prematurului pune probleme particulare neonatologului. Scopul este

de a asigura procesul creșterii până la 40 de săptămâni vârstă postconcepțională
pentru a păstra aceeași compoziție a corpului prematurului din viața intrauterină și
după naștere. Din punct de vedere clinic, prematurul are nevoi nutriționale speciale
și un grad crescut de pierderi de apă transepidemice, în afara imaturității organice
și a patologiei specifice. Din toate aceste motive, alimentația prematurului
reprezintă o provocare de echilibrare a aportului de lichide, macronutrienți și
micronutrienți, pentru a oferi un conținut energetic optim, diferit în alimentația
enterală și cea parenterală și adaptat zilnic.
Ghidurile actuale recomandă inițierea alimentației parenterale cât mai precoce

după naștere, atât pentru a preveni tulburările metabolice precoce, cât și pentru a
combate restricția de creștere extrauterină, prin administrarea macronutrienților.
Alimentația parenterală necesită supraveghere clinică atentă și monitorizarea
parametrilor de laborator.
De asemenea, se recomandă inițierea rapidă a alimentației enterale trofice și

creșterea rației enterale într-un ritm rapid, pentru a evita atât atrofia intestinală, cât
și complicațiile alimentației parenterale (deficitele nutriționale, complicațiile legate
de substanțele administrate sau de calea de administrare, infecțiile de cateter).
Alimentația cu lapte matern este întotdeauna preferată, pentru beneficiile
neegalate asupra creșterii și dezvoltării prematurilor, dar în cazul nou-născuților
VLBW, este indicată suplimentarea laptelui matern cu fortifianți și/sau suplimente
proteice. În plus, nou-născutul prematur necesită administrarea suplimentelor
nutriționale pentru combaterea patologiei cronice a prematurității de tipul anemiei
sau bolii metabolice osoase.
26
Update in preterm infant nutrition
Andreea Avasiloaiei1,2, Maria Stamatin1
1
”Cuza-Vodă” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Iasi
2
”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi
Keywords: preterm, parenteral nutrition, trophic feeding, human-milk-fortifier
Premature infant nutrition poses particular problems for the neonatologist. The
goal is to ensure the adequate growth up to 40 weeks postpartum, in order to
maintain after birth the same body composition the premature infants has in utero.
From a clinical point of view, the preterm infant has special nutritional needs and
an increased degree of transepidemic water loss, in addition to organic immaturity
and specific conditions. For all these reasons, preterm nutrition is a challenge to
balance the intake of fluids, macronutrients and micronutrients, to provide an
optimal energy content, different for the enteral and parenteral nutrition and
adapted daily.
Current guidelines recommend initiating parenteral nutrition as soon as possible

after birth, both to prevent early metabolic disorders and to combat extrauterine
growth restriction by administering macronutrients. Parenteral feeding requires
close clinical supervision and monitoring of laboratory parameters all throughout.
It is also recommended to start early trophic feeding as well as a rapid increase of

enteral feeds, in order to avoid both intestinal atrophy and the complications of
parenteral nutrition (nutritional deficiencies, complications related to the
substances administered or the route of administration, indwelling catheter
infections). Breastfeeding is always preferred, for its unmatched benefits on the
growth and development of preterm infants, but in the case of VLBW newborns, it
is advisable to supplement breast milk with fortifiers and/or protein supplements.
In addition, the premature newborn requires the administration of nutritional
supplements to combat the chronic conditions of prematurity, such as anemia or
metabolic bone disease.
27
Varicela – o suferință care poate fi evitată prin
vaccinare
Doina Azoicăi1, Alice Nicoleta Azoicăi2
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
1
Disciplina de asistență primară a stării de sănătate și epidemiologie
2
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, Clinica a II-a Pediatrie
Cuvinte cheie: varicela, vaccin, Program Național de Vaccinare, strategia cocoon
Varicela, boală frecventă la vârsta copilăriei, cu o contagiozitate crescută, continuă

să determine numărul cel mai mare de îmbolnăviri de cauză infecțioasă mai ales în
țările în care prevenția prin vaccinare nu este realizată sistematic. România continuă
să înregistreze în fiecare an mii de cazuri de varicelă, fiind mai frecvent întâlnită la
vârstele de 1-9 ani dar, inclusiv copiii <1 an sau cei de 10-19 ani pot contacta boală.
Riscul decesului este redus la copilul sănătos care dezvoltă varicelă dar suferința
provocată de evoluția bolii sau a unor posibile complicații trebuie să reprezinte un
argument pentru evitarea acesteia prin vaccinare. În țările din Uniunea Europeană
există pentru copii sau chiar pentru adulți mai multe strategii de sănătate cu privire
la protecția împotriva varicelei, respectiv de tip recomandare; recomandare la
anumite grupe de risc sau prin administrarea prin schema Programului Național de
Vaccinare. Vaccinul accesibil în țările europene este un preparat viu atenuat, cu
administrare de la vârsta minimă de 11 luni în 2 doze, la un interval de 6 săptămâni.
Adulții sănătoși, dar mai ales cei cu comorbidități sau vârstnicii, care nu au trecut
prin boală sau nu deține titruri protectoare, prezintă la rândul lor risc major de a
dezvolta boala în contextul contactului cu copiii care, frecventând colectivitățile, pot
reprezintă o cauză de transmitere a virusului în anturajul familial. Strategia de tip
cocoon (copil vaccinat care protejează persoanele susceptibile cu care vine în
contact, sau vaccinarea persoanelor care îngrijesc copilul cu contraindicație de a
primi acest vaccin viu atenuat) trebuie să reprezinte o prioritate pentru evitarea
suferințelor sau a consecințelor acestei infecții.
28
Varicella - a condition that can be avoided by
vaccination
Doina Azoicăi1, Alice Nicoleta Azoicăi2
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi
1
Discipline of primary health care and epidemiology
2
“Sf. Maria” Children's Emergency Clinical Hospital Iași II - department of pediatrics
Keywords: varicella, vaccine, National Immunization Program, cocoon strategy
Varicella, a very contagious common childhood disease, continues to cause the

highest number of cases, especially in countries where prevention by vaccination is
not systematically performed. Every year Romania continues to record thousands
of cases of varicella, being more common at the age of 1-9 years, but also children
<1 year or those aged 10-19 years can develop the disease. The risk of death is
reduced in healthy children who develop varicella, but the suffering caused by the
disease or by possible complications should be an argument to avoid it by
vaccination. In the countries of the European Union, there are several health
strategies for children or even for adults in order to protect them against varicella,
respectively of the recommendation type; recommendation to certain risk groups
or through the scheme of the National Immunization Program. The vaccine available
in European countries is a live attenuated product that can be administered from
the minimum age of 11 months in 2 doses, at an interval of 6 weeks. Healthy adults,
but especially those with comorbidities or the elderly, who have not pass through
the disease or do not have protective levels of antibodies, are also at greater risk of
developing the disease in the context of contact with children who, frequenting
communities, may be a cause of transmission of the virus in the family environment.
The cocoon strategy (vaccinated child which protects susceptible people it comes in
contact with, or vaccinating caregivers for children with a contraindication of
receiving this live attenuated vaccine) should be a priority to avoid suffering or the
consequences of this infection.
29
Influența reciprocă alimente/medicamente
G. Baciu, Silvia Fotea, Al. Baciu, Carmen Baciu
Spitalul de Urgențe pentru Copii Galați
Un element care poate influența activ, în sens pozitiv sau negativ, planul terapeutic
este interacțiunea între medicamentele folosite și alimentația sau starea de nutriție
a pacientului.
De cele mai multe ori nu este luată în calcul această interacțiune posibilă.
Starea de nutritiție inițială a copilului fie de deficit, malnutriție sau chiar de greutate
în exces poate influența modul de acțiune a medicametelor.
Modificarea gustului, secundară unor produse terapeutice sau efectele adverse

gastroenterologice postmedicamentoase pot induce rezultate negative,
neașteptate, terapeutice.
Consumul unor alimente consecutive cu unele clase terapetice poate schimba

radical efectul terapeutic al acestora.
30
Abordarea copilului cu tulburări de creștere staturală
Carmen Liliana Barbacariu1, Ioana Cristina Barbacariu2, Ana Maria Slănină1,
Antoneta Petroaie1, Otilia Novac1, Agnes Bacușcă1, Mihaela Manole1, Adorata Coman1,
Elena Popa1, Adriana Cosmescu1
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2
Spitalul Clinic ”Sf. Spiridon”, Iași
Cuvinte cheie: creștere staturală, tulburări, copil, medicină de familie
Creșterea copilului este un fenomen continuu influențat de mulți factori deseori

intricați: genetici, nut riționali, hormonali, socioeconomici și psihoafectivi. Analiza în
dinamică a ritmului de creștere, corelarea curbei staturale cu celelalte măsurători
antropometrice oferă o imagine mai corectă decât înregistrarea unei valori unice la
un moment dat.
Se consideră că un copil are statură mică atunci când talia (înălțimea) este sub media
pentru vârstă și sex cu mai mult de 2 DS sau sub percentila 3 și statură înaltă atunci
când talia copilului este cu mai mult de două deviații standard (+ 2 DS) peste media
pentru vârstă și sex sau peste percentila 97 conform curbelor de creștere
standardizate, adaptate regiunii.
În majoritatea cazurilor statura mică sau înaltă a unui copil reprezintă o variantă a
normalului (constituționale, familiale) dar poate fi și un simptom al unor patologii
variate: boli cronice, endocrine, genetice, metabolice sau psihiatrice. Un examen
clinic minuțios și dinamica curbei de creștere staturală a unui copil, coroborate cu
analiza atentă a istoricului personal și familial permit selecția cazurilor care necesită
investigații suplimentare.
Medicul de familie are un rol important în depistarea precoce a tulburărilor de

creștere la vârsta copilăriei și mai ales în selectarea cazurilor patologice care trebuie
evaluate de către medicii specialiști. O abordare corectă, particularizată de la caz la
caz, oferă copiilor cu tulburări de creștere cel mai bun prognostic pe termen lung.
31
Approach to the child with stature growth disorders
Carmen Liliana Barbacariu1, Ioana Cristina Barbacariu2, Ana Maria Slănină1,
Antoneta Petroaie1, Otilia Novac1, Agnes Bacușcă1, Mihaela Manole1, Adorata Coman1,
Elena Popa1, Adriana Cosmescu1
1
”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi
2
”St. Spiridon” Clinical Hospital, Iaşi
Keywords: stature growth, disorders, child, family medicine
Child's growth is a continuous phenomenon influenced by many factors: genetic,

nutritional, hormonal, socioeconomic and psycho-affective. The dynamic analysis of
the growth rate, along with the correlation between the stature curve and other
anthropometric measurements provide a more accurate perspective than
recording a single value at one time.
A child is considered to have a short stature when his or her height is more than 2
standard deviations (SD) below the mean height for age and sex or below the 3rd
percentile and tall stature when the child's height is more than 2 SD above the mean
height for age and sex or above the 97th percentile according to the standardized
region adapted growth charts.
In most cases, the short or tall stature of a child is a normal variant (familial short
stature or constitutional growth delay) but can also be a sign of various pathologies:
chronic, endocrine, genetic, metabolic or psycho-somatic diseases.
A thorough clinical examination and the dynamics of a child's stature growth curve,
correlated with a careful analysis of personal and family history, facilitate the
selection of cases which require further investigation.
The family doctor has an important role in the early detection of childhood growth
disorders and especially in the selection of those pathological cases that must be
evaluated by specialists.
A correct, case-by-case approach provides the best long-term prognosis for children
with growth disorders.
32
Suprapopularea bacteriană intestinală la copiii cu
boală inflamatorie intestinală
Oana Belei1,2, Laura Olariu1,2, Tamara Marcovici1,2, Otilia Mărginean1,2
1
Clinica I Pediatrie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara
2
Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Louis Țurcanu”, Timişoara
Introducere: Suprapopularea bacteriană intestinală (SBI) este caracterizată printr-

o proliferare bacteriană anormală în intestinul subţire. Boala Crohn (BC) şi colita
ulcerativă (CU) au în comun multe trăsături clinice - diaree, scădere ponderală,
durere adominală. SBI nu a fost investigată până acum la copiii cu boala inflamatorie
intestinală (BII).
Obiective: Cuantificarea prevalenței SBI în rândul copiilor cu BII şi evaluarea relaţiei

dintre SBI şi fenotipul, localizarea şi activitatea bolii.
Metode: Au fost înrolaţi 43 copii cu BII (29 BC şi 14 CU) şi 40 subiecţi martori. 23

pacienţi prezentau forma activă de boală, iar la 20 de subiecţi boala era în remisiune.
SBI a fost evaluată prin testul hidrogenului expirat cu glucoză (THEG). Concentraţia
hidrogenului a fost măsurată cu analizorul LactoFAN.
Rezultate: 15 copii cu BII (12 BC, 3 CU; 34.8%) şi 2 subiecţi martori (5%) au prezentat
rezultate pozitive la THEG. Prevalența SBI a fost semnificativ mai mare la copiii cu
BII comparativ cu lotul martor (p<0.001). Apariţia SBI în rândul copiilor cu BC (41.3%)
a fost mai mare comparativ cu grupul cu CU (21.4%) (p<0.05). S-a înregistrat o
frecvenţă mai mare a disbiozei intestinale în rândul copiilor cu boală activă (52.1%)
comparativ cu cei aflaţi în remisiune (15%) (p<0.05). SBI nu s-a corelat cu scorul
Pediatric Crohn's Disease Activity Index (PCDAI) în lotul pacienţilor cu BC. SBI a fost
semnificativ mai frecventă la copiii cu BC cu pattern stenozant şi afectare ileală.
Concluzii: SBI este o afecţiune frecventă dar subestimată în rândul copiilor cu BII,
putând mima pusee de acutizare a bolii. Fenotipul stenozant de BC, atingerea ileală
şi forma activă de boală s-au asociat mai frecvent cu apariţia disbiozei intestinale.
La copiii cu BII, în special la cei cu forme stenozante de BC şi inflamaţie intestinală
concomitentă se recomandă cercetarea asocierii SBI şi tratament corespunzător.
33
Diabetul monogenic la copil și adolescent - prezentare
de cazuri
Delia Bizim1, Simona Drochioi4, Adriana Cosmescu2,4, Carmen Oltean1, Lăcrămioara Butnariu3,4
1
Clinica 3 Pediatrie – Spital ”Sf.Maria” Iași
2
Spital ”Sf. Spiridon” Iași
3
Cabinetul de genetică medicală - Spital ”Sf. Maria” Iași
4
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași
Cuvinte cheie: diabet zaharat monogenic, MODY tip GCK, MODY tip HNF4A
Diabetul monogenic - MODY reprezintă o cauză rară de diabet zaharat în populația

pediatrică reprezentând aproximativ 1%-2% din cazuri. Diagnosticul de diabet tip
MODY ar trebui suspectat când: 1) există un istoric familial de diabet zaharat la unul
din părinți sau la rudele de gradul întâi ale acelui părinte, 2) absența autoimunității,
3) necesar de insulină redus sau absent la 5 ani de la diagnostic (peptid C ≥
200pmol/l) și 4) absența caracteristicilor diabetului zaharat tip 2 (obezitate marcată,
acanthosis nigricans), 5) ușoară hiperglicemie a jeun persistentă - cum este cazul
diabetului prin mutații ale genei glucokinazei - MODY-GCK. Alte caracteristici
asociate pot sugera anumite subtipuri de MODY de exemplu afectarea renală în
MODY tip HNF1A, macrosomia și/sau hipoglicemia neonatală în MODY tip HNF4A.
În continuare prezentăm cazul a 2 pacienți depistați în ultimul an, o adolescentă cu
diabet MODY - HNF4A și un copil cu diabet MODY - GCK. Depistarea acestor pacienți
este importantă, conduita terapeutică fiind diferită în funcție de tipul de diabet,
putând fi tratat fie prin dietă, fie prin medicație orală. Și evoluția în timp a acestor
tipuri de diabet e diferită, de exemplu fără complicații pe termen lung pentru forma
MODY -GCK. Totodată este necesar și sfatul genetic.
34
Monogenic diabetes in children and adolescents - case
presentation
Delia Bizim1, Simona Drochioi4, Adriana Cosmescu2,4, Carmen Oltean1, Lacrămioara Butnariu3,4
1
IIIrd Pediatrics Clinic - "St. Mary's" Hospital Iasi
2
"St. Spiridon" Hospital Iasi
3
Medical Genetics - "St. Mary" Hospital Iasi
4
U.M.Ph. "Grigore T. Popa" Iasi
Keywords: monogenic diabetes, MODY type GCK, MODY type HNF4A
Monogenic diabetes - MODY is a rare cause of diabetes in the pediatric population

accounting for about 1%-2% of cases. Diagnosis of MODY diabetes should be
suspected when: 1) there is a family history of diabetes in one of the parents or first-
degree relatives of that parent, 2) lack of autoimmunity, 3) low or no insulin
requirement at 5 years of age at diagnosis (C peptide ≥ 200pmol/l) and 4) absence
of the characteristics for type 2 diabetes (severe obesity, acanthosis nigricans), 5)
mild persistent fasting hyperglycemia - as is case of the glucokinase gene mutations
- MODY-GCK type diabetes. Other associated features may suggest certain subtypes
of MODY such as renal impairment in MODY - HNF1A, macrosomia and/or neonatal
hypoglycaemia in MODY HNF4A. We present the cases of 2 patients diagnosed in
the last year, a teenager with diabetes MODY -HNF4A and a child with MODY - GCK.
The detection of these patients is important. The therapy is different depending on
the type of diabetes, which can be either by diet or oral medication. And the
evolution over time of these types of diabetes is different, for example with no long-
term complications for the MODY - GCK form. Genetic counselling is also needed.
35
Diagnosticul aciduriei metilmalonice
(prezentare caz clinic)
D. Blăniţă1, Victoria Hlistun1, Alina Nicolescu3, Ana Oglindă2, Isabela Tarcomnicu4,
Andreea Tutulan-Cunița4, Danae Stambouli4, C. Deleanu3, N. Uşurelu1
1
I.M.S.P. Institutul Mamei şi Copilului, Chişinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova
3
Institutul Chimie Macromoleculară ”P. Poni” al Academiei Române, Iași, România
4
Laboratorul Medical Cytogenomic, București, România
Cuvinte cheie: acidurie metilmalonică, MMA, B12, acidoză metabolică
Aciduria Metilmalonică (MMA) cuprinde un grup de erori înnăscute de metabolism

rare de ”tip intoxicație” (1:50-80,000), determinate de mutații în una din cele 15 gene
care cauzează acumularea acidului metilmalonic (MMAc) în fluidele umane. Pacienții
cu defecte în diferite gene prezintă manifestări clinice similare la orice vârstă, cu
letargie, hiperamoniemie, acidoză metabolică, vome repetate, mimând pancreatită,
deshidratare, hipotonie, generând complicații tardive ca boală renală cronică.
Exceptând formele B12-responsive prognosticul rămâne rezervat în ciuda
tratamentului aparent eficient. Se raportează 2 cazuri cu MMAcu debut la naștere și
la 2 ani respectiv. „Work-upul metabolic” a fost inițiat cu teste pentru amoniac,
aminoacizi (IMC), acizi organici urinari prin 1H-RMN spectroscopie (ICMMPP), profilul
acilcarnitinic și NGS (Cytogenomic). Au fost identificate: amoniac crescut, acidoză
metabolică severă, hipo/hiperglicemie, cu majorarea lactatului, anion gap, C3-
Carnitinei, raportului C3/C2 și C3/C16, dar și MMAc și Glicinei în urină. Ambele cazuri
confirmate la nivel ADN. Timp de 10 zile după prima investigație a fost inițiat testul
de repsonsivitate la B12 (1.0 mg/zi), comparând rezultatele obținute de MMAc.
Testul se consideră B12-responsiv dacă concentrația MMAc se micșora de cel puțin
2 ori. Un copil a avut forma clasică de MMA care a necesitat dietă hipoproteică, iar
altul – MMA-B12–responsivă, suplinind vit. B12 (1.0 mg/zi) pentru tratament.
Monitorizarea MMAc în urină a fost recomandată pentru monitoring. Diagnosticul
timpuriu și tratamentul previn complicațiile și chiar decesul.
36
Diagnosis of methylmalonic aciduria (case
presentation)
D. Blăniţă1, Victoria Hlistun1, Alina Nicolescu3, Ana Oglindă2, Isabela Tarcomnicu4,
Andreea Tutulan-Cunița4, Danae Stambouli4, C. Deleanu3, N. Uşurelu1
1
Institute of Mother and Child, Chisinau, Republic of Moldova
2
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova
3
”P. Poni” Macromolecular Chemistry Institute of Roumanian Academy, Iasi, Romania
4
Cytogenomic Medical Laboratory, Bucharest, Romania
Keywords: Methylmalonic aciduria, MMA, B12, Metabolic acidosis
Methylmalonic aciduria (MMA) comprises a group of rare (1:50-80,000) “intoxication

type” inherited disorders, determined by a defect in one of 15 genes causing
methylmalonic acid (MMAc) accumulation in body fluids. Patients with different
gene mutations have similar clinical manifestations presented at any age, including
lethargy, hyperammoniemia, metabolic acidosis, recurrent vomiting mimicking
pancreatitis, failure to thrive, dehydration, hypotonia, leading to late complications
as chronic kidney disease. Except for vitamin B12-responsive MMA forms, the
outcome remains poor despite the existence of apparently effective therapy. We
report on 2 MMA patients with clinical on-set at birth and 2 yrs respectively. The
„metabolic work-up” has been performed as blood ammonia, amino acids (IMC),
urinary organic acids by 1H-NMR spectroscopy (PPIMC), acylcarnitine profile by
tandem MS/MS and NGS (Cytogenomic) were used for diagnosis. High ammonia
level, metabolic acidosis, hypoglycemia/hyperglycemia, dehydration, high lactate
and anion gap, high C3-Carnitine, C3/C2 ratio and C3/C16, high urine MMAc and
Glycine have been found. Both confirmed by DNA analysis. The test with vitamin
B12(1.0 mg/day) was done during 10 days after first sampling, comparing the
obtained MMAc levels. The B12–responsiveness was considered if the MMAs
amount decreased by 2 and more fold. One child had classical form of MMA,
needing the strong diet and the second one had vit. B12 –responsive MMA, needed
to add the vit. B12 (1 mg/day) as a treatment. The urine MMAc level was
recommended to monitor during the treatment. Early diagnosis of MMA and its
responsiveness to Vit B12 leads to prevention of complications and even death of
patients.
37
Tulburările congenitale ale glicozilării versus maladiile
mitocondriale
D. Blăniţă1, C. Boiciuc1, V. Hlistun1, D. Țurcan1, I. Coliban1, A. Stamati3, S. Hadjiu3, V. Țurea3,
V. Săcară1, E. Morava2,4, N. Uşurelu1
1
I.M.S.P. Institutul Mamei şi Copilului, Chişinău, Republica Moldova
2
Școala Medicală din Tulane, New Orleans, L.A., S.U.A.
3
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova
4
Translational Metabolic Laboratory, Radboudumc, Nijmegen, Olanda
Cuvinte cheie: CDG, IEFT, mitocondrii, afectare multisistemică, secvențiere
Dereglările Congenitale ale Glicozilării (CDG) reprezintă un grup de Erori Înnăscute

de Metabolism (IEM) cu creştere exponenţială, determinate de dereglare procesului
de glicozilare al glicoproteinelor şi glicoconjugatelor acestora. Maladiile
Mitocondriale (MtDis) sunt determinate de perturbarea proceselor enzimatice la
nivelul mitocondriilor, condiționate de mutațiile spontane sau moștenite, fie în ADN-
ul mitocondrial, fie în ADN-ul nuclear. Procesul de glicozilare, cât şi procesele
energetice, au o importanţă primordială pentru dezvoltarea fiecărei celule al
corpului uman, de aceea perturbarea acestora determină afectare multisistemică şi
heterogenitate clinică. Ambele grupuri de patologii sunt adesea dificil de
diagnosticat în stadiul precoce al bolii, deoarece nu au uniformitate clinică și deseori
se suprapun, ceea ce reprezintă o provocare pentru clinicieni. Hipotonia
generalizată, manifestările neurologice ca: convulsiile, retard intelectual,
hiperkinezii, modificări patologice ale RMN cerebral, polineuropatii,
cardiomiopatiile, trăsăturile dismorfice, episoade stroke-like, oftalmoplegie sunt
semne evocatoare pentru suspecţia acestor grup de IEM. Pentru realizarea unui
diagnostic cât mai corect se necesită un algoritm de diagnostic diferențial bine
definit. Standardul de aur pentru diagnosticul CDG îl reprezintă screeningul prin
Focusarea Isoelectrică a Transferinei (IEFT), iar în cazul Maladiilor Mitocondriale -
biopsia musculară. Finalitatea procesului de diagnostic al acestor maladii este
reprezentată de metodele de secvențiere pe panel de gene sau al întregului
exom/genom. Pentru stabilirea diagnosticului de CDG şi MtDis se necesită
implementarea în fiecare Departament Genetic a metodelor de screening, inclusiv
IEFT, şi a celor de secvenţiere a ADN uman.
38
Congenital disorders of glycosylations versus
mitochondrial diseases
D. Blăniţă1, C. Boiciuc1, V. Hlistun1, D. Țurcan1, I. Coliban1, A. Stamati3, S. Hadjiu3, V. Țurea3,
V. Săcară1, E. Morava2,4, N. Uşurelu1
1
I.M.S.P. Institute of Mother and Child, Chisinau, Republic of Moldova
2
Tulane Medical School, New Orleans, L.A., S.U.A.
3
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova
4
Translational Metabolic Laboratory, Radboudumc, Nijmegen, Olanda
Keywords: CDG, IEFT, mitochondria, multisystem affection, sequencing
Congenital Disorders of Glycosylation (CDG) are an exponentially growing group of

Inborn Errors of Metabolism (IEM) caused by the disruption of the glycosylation
process of both proteins and lipids. Mitochondrial diseases (MtDis) are caused by
disruption of enzymatic processes in the mitochondria, conditioned by spontaneous
or inherited mutations in mitochondrial or nuclear DNA. The glycosylation process,
as well as the energy processes, are importance for the development of every cell
of the human body, therefore their disturbance determines multisystem damage
and clinical heterogeneity. Both groups of pathologies are often difficult to diagnose
in the early stages of the disease because they lack clinical uniformity and often
overlap, which is a challenge for clinicians. Generalized hypotonia, neurological
manifestations such as: seizures, intellectual retardation, hyperkinesia, pathological
changes of brain MRI, polyneuropathy, cardiomyopathy, dysmorphic features,
stroke-like episodes, ophthalmoplegia are evocative signs for the suspicion of these
groups of IEM. A well-defined differential diagnostic algorithm is required to make
a diagnosis as accurate as possible. The gold standard for the diagnosis of CDG is
screening by Isoelectric Focusing of Transferrin (IEFT), and in the case of
Mitochondrial Diseases - muscle biopsy. The finality of the diagnosis process of
these diseases is represented by the sequencing methods on the gene panel or of
the whole exome/genome. The diagnosis of CDG and MtDis requires the
implementation in each Genetic Department of screening methods, including IEFT,
and human DNA sequencing.
39
Hipoglicemia la sugar
Ana Simona Bocec2, Carmen Oltean1, Delia Bizim1, Laura Mihaela Trandafir2
1
Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sf. Maria” Iași
2
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași Disciplina Pediatrie
Cuvinte cheie: hipoglicemie, sugar
Hipoglicemia reprezintă o tulburare metabolică complexă caracterizată prin

scăderea glucozei din sânge ca o consecință a perturbării balanței între aport,
producere și utilizarea glucozei în organism. Definiția hipoglicemiei este
controversată, interpretarea valorilor glucozei sanguine depinzând de anumite
circumstanțe: momentul determinării (pre sau postprandial), sursa de sânge
(arterial, venos, capilar), natura probei biologice (plasma, ser sau sânge integral).
Hipoglicemia neonatală este forma cea mai frecventă, apare în mod deosebit la
prematuri și dismaturi și este consecința depozitelor inadecvate de glicogen,
defecte enzimatice, hiperinsulinemie sau deficiențe hormonale.
Tabloul clinic este dominat de simptomele de neuroglicopenie (somnolență,

hipotermie, refuzul alimentației, apnee cu cianoză, mioclonii, convulsii). Deoarece
simptomele nu sunt specifice hipoglicemiei putând să apară și în alte afecțiuni (boli
congenitate de cord, septicemie, aspirație), pentru confirmarea diagnosticului este
necesară obiectivarea scăderii glucozei din sânge și remiterea manifestărilor clinice
odată cu normalizarea glicemiei.
Hipoglicemiile severe și/sau repetate produse în primul an de viață prezintă

consecințe negative importante pe termen lung asupra dezvoltării creierului care
cunoaște cea mai rapidă dezvoltare în această etapă. După primul an de viață
hipoglicemiile sunt mai rar întâlnite, putându-se datora leziunilor dobândite ale
sistemului endocrin, unor factori de mediu sau, mult mai rar, unor anomalii
structurale sau funcționale congenitale.
Tabloul clinic este dominat de reacțiile simpato-adrenergice (anxietate, nervozitate,

transpirații, tremurături, cefalee, amețeli, tahicardie, slăbiciune musculară, senzație
de foame, grețuri, vărsături) dar pot fi și semne de glicopenie (convulsii, coma).
Stabilirea cauzelor hipoglicemiei presupune investigații complexe hormonale,
40
metabolice și uneori imagistice. Tratamentul de urgență presupune administrare de
glucoză sau dextroză intravenos sau aport oral de carbohidrați, coroborat ulterior
cu tratamentul etiologic.
În concluzie, hipoglicemia reprezintă o perturbare metabolică complexă, cu o paletă

etiologică largă, frecvent întâlnită în patologia pediatrică. Ea reprezintă o urgență
majoră atât prin efectele imediate (convulsii, coma, deces) cât și prin complicațiile
tardive asupra dezvoltării neurologice.
41
Proteinuria - semn, sau factor de prognostic în bolile
renale la copil?
Roxana Bogos1, Georgiana Scurtu1, Adriana Mocanu1,2, Magdalena Starcea1,2
1
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, Departamentul Mamă și Copil
2
Divizia de Nefrologie, Spitalul de Urgență pentru Copii ”SF. Maria”
Cuvinte cheie: proteinurie, boală renală cronică, copil
Proteinuria reprezintă unul din cei mai importanți markeri de depistare și urmărire
a bolii renale cronice. Și totuși, ea nu este un semn patognomonic. De aceea este
foarte important să înțelegem cum putem diferenția formele tranzitorii sau benigne
de proteinurie, de cele din cadrul unei afectări cronice renale la copil. Diferențierea
se poate face cunoscând foarte clar: mecanismele de economisire și de creștere a
pierderilor de proteine; metodele de monitorizare și depistare a proteinuriei;
anamneza amănunțită a pacientului; asocierea clinică a altor semne sau simptome;
investigații biologice suplimentare și interpretarea acestora ca un tot unitar. Doar
prin îmbinarea acestor cunoștințe vom putea face un triaj adecvat al pacientului
pediatric ce necesită investigații de specialitate nefrologică sau nu. Această
diferențiere a proteinuriei este importantă prin considerentele socio-economice și
emoționale pe care le prespune un diagnostic cronic asupra pacientului și a familiei
acestuia.
42
Proteinuria - clinical sign or prognosis factor in kidney
disease in children
Roxana Bogos1, Georgiana Scurtu1, Adriana Mocanu1,2, Magdalena Starcea1,2
1
U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iasi, Mother & Child Department
2
Nephrology Division, ”St. Mary's” Emergency Children Hospital
Keywords: proteinuria, chronic kidney disease, child
Proteinuria is one of the most important markers for detecting and tracking chronic
kidney disease. And yet, it is not a pathognomonic sign. That is why it is very
important to understand how we can differentiate the transient or benign forms of
proteinuria from those of a chronic kidney disease in children. The differentiation
can be made by knowing very clearly: the mechanisms of saving and increasing
protein losses; methods for monitoring and detecting proteinuria; detailed patient
history; clinical association of other signs or symptoms; further biological
investigations and their interpretation as a whole. Only by combining this
knowledge will we be able to make an adequate triage of the pediatric patient who
requires specialized nephrological investigations or not. This differentiation of
proteinuria is important due to the socio-economic and emotional considerations
of a chronic diagnosis of the patient and his family.
43
Suportul nutrițional la copiii cu boală cronică hepatică
(BCH)
Laura-Iulia Bozomitu
Secția Gastroenterologie, Spital de Urgență pentru Copii “Sf. Maria”, Iași
U.M.F. “Grigore T. Popa”, Iași
Cuvinte cheie: nutriție, boală cronică hepatică, transplant hepatic, copil
O varietate largă de afecțiuni poate cauza BCH la copii. La sugari, atrezia biliară este
cea mai frecventă cauză, urmată de bolile genetice metabolice, anomalii genetice,
anomalii biliare. HAI (hepatita autoimună), NAFLD (steatohepatita non alcoolică),
hepatita cronică virală, bolile metabolice sunt cauzele principale la copiii mai mari.
Efectul pe care BCH îl are asupra statusului nutrițional și asupra sănătății copilului
este determinat de cauza și de severitatea bolii hepatice, precum și de vârsta de
debut. Există o interacțiune bidirecțională între BCH și malnutriție, adesea
malnutriția apare în BCH, afectând evoluția acesteia. Pierderea progresivă a funcției
hepatice și dezvoltarea cirozei la copiii cu BCH duce la tulburări hemodinamice și
metabolice, la complicații severe cum ar fi SHP (sindromul hepato-pulmonar) și
insuficiență renală. Transplantul hepatic (TH) este singura opțiune terapeutică
pentru mulți copii. În aceste cazuri, suportul nutrițional ameliorează calitatea vieții,
supraviețuirea post-transplant și previne complicații serioase ca rahitismul, topirea
severă a masei musculare, hemoragia. La unii copii este necesară o terapie
nutrițională specifică, cum ar fi dieta fără galactoză. Totuși, chiar și copiii cu boală
mai puțin severă necesită evaluare nutrițională și intervenții în prevenirea
osteopeniei și a complicațiilor determinate de deficitul de micronutrienți.
Recomandările actuale se bazează pe înțelegerea efectului BCH asupra statusului
nutrițional, a digestiei și absorbției nutrienților, a metabolismului. Malnutriția este
o complicație importantă a BCH la copii. Supraviețuirea și calitatea vieții sunt
ameliorate prin inițierea unui program de suport nutrițional activ. Din cauza
complexității bolii este necesară implicarea gastroenterologului pediatru, a
dieteticianului pediatru în tratamentul acestor copii încă din stadiul precoce al bolii.
44
Rolul anatomiei patologice în diagnosticarea tumorilor
rare - tumora miofobroblastică cu localizare
gastrică la copil
Elena Budeanu, Antonela-Tatiana Lenta, Elena Sava, I. Sava
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sf. Maria” Iaşi
Introducere: Tumorile gastrice - după potențialul de invazie și capacitatea de a

metastaza se clasifică în: tumori benigne: polipii gastrici (80%-90% sunt noneoplazici
din totalul polipilor gastrici) întâlniți în cadrul sdr. Peutz-Jeghers și sdr. Cronkhite-
Canada și tumori gastrice din neurofibromatoza și tumori maligne care sunt și mai
rare: limfoamele gastrice și carcinoamele gastrice.
Material și metodă: Tumora a fost depistată la o pacientă, în vârstă de 4 ani.

Diagnosticul inițial: tumora epigastrică policiclică. Localizare gastrică față
anterioară. S-a practicat excizia totală a tumorii. În cadrul serviciului Anatomie
Patologică au fost efectuate: ex. extemporaneu; ex. histopatologic și ex.
imunohistochimic. Rolul metodelor de prelucrare și colorare al secțiunilor
histologice este hotărâtor în elaborarea diagnosticului. Întreaga piesă dar și
fragmentele tisulare au fost fixate în formol 10% pH neutru, după care au fost
incluse la parafină; blocurile de parafină au fost secţionate şi colorate cu
hematoxilină-eozină (HE) - metoda curentă. Pentru studiul celulelor, majoritatea
cercetătorilor au căutat să găsească metode de diferențiere cât mai evidente la cele
două elemente componente fundamentale ale acesteia: nucleul și citoplasma. Cei
mai cunoscuți coloranți nucleari sunt: coloranți naturali: hematoxilina, coloranți
sintetici: albastru de toluidină.
Rezultate: Diagnosticul de tumoră miofobroblastică a fost sugerat la examenul

extemporaneu al fragmentului tumoral, iar diagnosticul definitiv s-a stabilit prin
examenul la parafină al biopsiei tumorale şi examenul imunohistochimic.
45
Discuții: Tratamentul a constat în excizie chirurgicală. Prognosticul în cazul nostru
a fost favorabil. Cazurile nefavorabile se pot manifesta prin recidiva locală și
localizări multiple.
Concluzie: Am prezentat un caz rar de tumoră miofobroblastică inflamatorie cu

localizare gastrică la copil. Leziunea este extrem de rară iar localizarea gastric a avut
un prognostic bun.
46
Diagnosticul precoce al afecțiunilor respiratorii la
pacientul pediatric cu afectare neurologică
Camelia Bușilă, Mariana Stuparu-Crețu, A. Nechita
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de Medicină
Cuvinte cheie: afectare neuromusculară, pneumonii, spitalizări
Scop: Pacienții cu afectare neurologică reprezintă un grup de pacienți complexi din

punct de vedere medical, datorită mobilității reduse, tonusului muscular scăzut,
riscului de aspirație, imposibilității de a elimina secreția, toate acestea determinând
exacerbarea infecțiilor de căi aeriene inferioare.
Material și metodă: Analiza unui lot de 88 pacienți cu afectare neurologică internați

în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, în perioada 2019-2021
(22% cu tetrapareză spastică, 23% retard mental, 19% epilepsie, 4,5% afecțiuni
genetice, 18% alte afecțiuni) pentru afecțiuni de căi aeriene superioare.
Rezultate: Numărul de pacienți cu infecții respiratorii repetate, trenante, cu

germeni multirezistenți și care au necesitat corticoterapie și internare în secțiile de
terapie intensivă pediatrică a fost mai mare în rândul pacienților cu afecțiuni
neuromusculare decât în populația generală pediatrică.
Concluzii: Tratamentul afecțiunilor de căi aeriene inferioare la pacienții cu afecțiuni

cronice neurologice trebuie să fie complex, cu reechilibrare metabolică, tratamentul
BRGE, terapie antibiotică cu spectru larg, corticosteroizi în fazele acute,
kinetoterapie.
47
Early diagnosis of respiratory diseases in pediatric
patients with neurological impairment
Camelia Busila, Mariana Stuparu-Crețu, A. Nechita
"Dunărea de Jos" University of Galati, Faculty of Medicine
Keywords: neuromuscular impairment, pneumonia, hospitalizations
Purpose: Patients with neurological impairment are a group of medically complex

patients due to reduced mobility, low muscle tone, risk of aspiration, inability to
eliminate secretion, all of which lead to exacerbation of lower airway infections.
Material and method: Analysis of a group of 88 patients with neurological

impairment hospitalized in the Emergency Clinical Hospital for Children “Sf. Ioan”
Galati, between 2019-2021 (22% with spastic tetraparesis, 23% mental retardation,
19% epilepsy, 4.5% genetic diseases, 18% other diseases) for upper airway diseases.
Results: The number of patients with repeated, persistent, multidrug-resistant

respiratory infections who required corticosteroid therapy and hospitalization in
pediatric intensive care units was higher among patients with neuromuscular
disorders than in the general pediatric population.
Conclusions: Treatment of lower airway disease in patients with chronic

neurological disorders should be complex, with metabolic rebalancing, GERD
treatment, broad-spectrum antibiotic therapy, acute phase corticosteroids, physical
therapy.
48
Malformațiile congenitale ale regiunii palpebrale și
oculare. Metode chirurgicale și principii de tratament
Secția de Chirurgie Plastică Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: ambliopie, ptoză palpebrală congenitală, despicături faciale, hemangioame,

reconstrucție funcțională și estetică
Scop: Malformațiile congenitale ale pleoapelor pot fi cauzate de tulburări ale

formării (săptămânile 6 și 8 de gestație) sau ale diferențierii (al treilea trimestru de
sarcină). Defectele congenitale pot implica țesutul moale palpebral, sau suportul
osos și țesutul moale adiacent. Aceste defecte pot apărea ca un exces, deficiență
sau formare aberantă a unuia din componentele anatomice. Scopul acestui studiu
a fost de a revizui cele mai frecvente malformații congenitale ale pleoapelor, în
vederea stabilirii celei mai bune conduite terapeutice.
Material și metodă: Vom include în studiul nostru pacienți pediatrici, care au avut
nevoie de reconstrucție ce presupune participarea chirurgilor plasticieni, pacienți
inernați în cadrul Secțiilor de Chirurgie ale Spitalului de Copii ”Sfânta Maria” Iași.
Rezultate: Majoritatea intervențiilor de reconstrucție s-au adresat corecției ptozei

palpebrale sau exciziei unor formațiuni vasculare, cum ar fi hemangioamele. Toate
operațiile de reconstrucție s-au adresat defectelor de părți moi.
Concluzii: Momentul operator al reconstrucției palpebrale depinde de natura și

severitatea malformației. Evaluarea preoperatorie trebuie făcută meticulos, și se
recomandă și un consult oftalmologic. Scopul reconstrucției, indiferent de metoda
folosită este de a preveni ambliopia. Reconstrucția vizează refacerea țesutului
moale, repararea mușchilor și a suportului fibrocartilaginos, corectarea producției
lacrimale și a drenajului.
49
Traumatismele faciale și ale regiunii palpebrale la
pacienții pediatrici. Principii de tratament
Secția de Chirurgie Plastică Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: defect de părți moi, leziune nervi motori și senzitivi, mușcătura de câine, reconstrucție funcționala
Scop: Traumatismele pleoapelor în populația pediatrică au ca etiologie: mușcăturile

de animale (câine, pisică, iepure domestic) sau accidentele rutiere, mai rar cele
casnice. Un caz particular îl reprezintă afectarea palpebrală în cazul arsurilor. Scopul
studiului este de a clasifica principalele mecansime de producere a acestor
traumatisme și de a arata atitudinea chirurgicală și protocoalele de tratament
folosite.
Material și metodă: Vom analiza cazurile de traumastisme ale feței, care se

însoțesc de leziune ale pleoapelor (superioară, inferioară sau ambele) într-o
perioadă de 5 ani, la pacienții pediatrici internați în cadru Clinicilor de Chirurgie
Generală sau Plastică.
Rezultate: La pacienții analizați s-au efectuat ca intervenții chirurgicale: debridare

excizională și non-excizională, miorafie, acoperirea defectelor cu lambouri locale și
sau grefe de piele toată grosimea. La pacienții care au prezentat și leziuni nervoase
adicente (leziune de nerv facial) s-a efectuat neurorafie primară.
Concluzii: Cele mai frecvente cauze ale afectării pleoapelor sunt reprezentate de
mușcăturile de animale (câine) și se însoțesc de un risc crescut de infecție sau de
distrugere semnificativă de părți moi. Leziunile traumatice ale pleoapelor sunt, din
fericire, rar însoțite de afectarea globului ocular. În cazul arsurilor, pe lângă leziunea
propriu zisă, se remarcă și un important edem local. Modalitățile de reconstrucție
trebuie să vizeze toate structurile anatomice și să ofere un rezultat funcțional și
estetic satisfăcător.
50
Insecticide neonicotinoide – potențial toxic
în timpul sarcinii
Ioana-Cezara Caba1, Cristina Jităreanu2, Alexandra Jităreanu1, Luminița Agoroaei1
1
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, Facultatea de Farmacie, Departmentul de Toxicologie
2
Clinica de Toxicologie, Spitalul Clinic de Urgență “Sfânta Maria” Iași
Neonicotinoidele reprezintă o clasă importantă de insecticide, disponibile la nivel

mondial. Activitatea insecticidă a neonicotinoidelor este atribuită acțiunii lor
agoniste asupra receptorilor nicotinici de acetilcolină. Deși neonicotinoidele sunt
considerate a avea toxicitate scăzută asupra sănătății umane, în comparație cu
insecticidele tradiționale, din ce în ce mai multe studii arată că expunerea la
neonicotinoide prezintă potențial toxicologic pentru oameni. În ultimii ani, numeroși
oameni de știință au determinat nivelurile de neonicotinoide și metaboliți ai
acestora în probe biologice, cum ar fi urină umană, ser și păr, iar eforturile
cercetătorilor sunt focusate continuu asupra posibilelor efecte toxice ale
neonicotinoidelor asupra sănătății umane. Raportăm cazul unei paciente de 16 ani,
însărcinată, care a ingerat voluntar compusul tiacloprid, insecticid organoclorurat,
din clasa nicotinoidelor. Simptomatologia intoxicației a debutat cu dureri
abdominale, vărsături, pupile miotice și stare generală alterată, afebrilă. Biologic,
colinesteraza serică la momentul prezentării la spital, avea valori moderat scăzute,
90% din limita normală. Pacienta suferea și de o tulburare depresiv reactivă.
Numeroase studii au arătat o asociere între expunerea mamelor la neonicotinoide
în timpul sarcinii și efecte adverse la naștere, precum anencefalie, tulburări din
spectrul autist sau riscul crescut de tetralogie Fallot. Acest tip de caz de intoxicație
justifică necesitatea de studii in vivo și in vitro, care să demonstreze efectele toxice
ale neonicotinoidelor în urma expunerii în timpul sarcinii.
Acknowledgement: Finanțarea cercetării a fost facută din fondurile U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași, grant intern
nr. 4718/25.02.2021.
51
Mastocitoze cutanate
Anca Chiriac
Centrul Medical Nicolina Iași
Mastocitozele reprezintă un grup heterogen de boli caracterizate prin proliferare

anormală de mastocite, eliberare de mediatori și/sau depunerea mastocitelor în
diferite țesuturi. Această proliferare anormală este cauzată de prezența unei mutații
la nivelul unui receptor c-KIT (receptorul factorului de creștere al mastocitului
normal SCF (Stem Cell Factor).
La copii majoritatea formelor sunt de tip cutanat.
Eliberarea masivă de mediatori, chiar în cazul unui mastocitom, explică

complexitatea manifestărilor sistemice.
Regresia spontană este raportată la aproximativ 70% dintre copii până la pubertate,
spre deosebire de adult, la care predomină forma sistemică și evoluția este cronică.
Manifestările cutanate sunt diagnosticate, în peste 90% din cazuri, înaintea vârstei
de 2 ani și 50% dintre acestea sunt prezente de la naștere.
Diagnosticul este evocat clinic, confirmat, dacă este necesar, prin biopsie cutanată
(marcaj al receptorului c-KIT-CD117 în imunohistochimie).
Nu există tratament curativ, ci doar simptomatic și de prevenire a sindromului de

degranulare mastocitară.
52
Anomalia Ebstein: prezentare de caz
Ioana Chirvasa, Simona Georgiana David, Ecaterina Vlad, Ioana Alexandra Padureț,
Ioana Ciobanu, Raluca Ștefania Manea, Alina Surguci, Alina Costina Luca
Cardiologie pediatrică, Spitalul De Urgență “Sfânta Maria”, Iași, România
Medicina Mamei și Copilului, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași, România
Cuvinte cheie: anomalia Ebstein, insuficiență tricuspidiană, malformație cardiacă congenitală, cardiomegalie
Scop: Anomalia Ebstein este o malformație cardiacă congenitală rară care implică
dezvoltarea embrionară anormală a valvei tricuspide. Având în vedere raritatea
anomaliei și varietatea anatomică, dorim să prezentăm conduita terapeutică a unui
caz pediatric lipsit de complicații ulterioare.
Material și metode: Prezentăm cazul unei fetițe de 2 ani care a fost internată în
spital pentru investigarea și tratamentul unei boli cardiace congenitale nespecifice,
depistate la naștere. Clinic la internare pacienta prezenta dispnee, cianoză
perioronazală, bombarea ariei precordiale, suflu sistolic grad 2/6 și deficit ponderal.
Electrocardiograma a relevat unde P înalte și deviație axiala dreaptă. Imageria a
evidențiat deplasare apicală a valvei tricuspide, cardiomegalie pe seama cavităților
drepte cu funcție sistolică ventriculară dreaptă păstrată, regurgitare tricuspidiană
moderată și hipertensiune pulmonară moderată. A primit tratament
medicamentos, iar 4 luni mai târziu a fost efectuată corecția chirurgicală.
Rezultate: Pacienta a avut o evoluție post-operatorie fără complicații, cicatricea

sternală postoperatorie nu prezenta semne inflamatorii, iar copilul a ajuns la o
greutate normală.
Concluzii: Anomalia Ebstein este o boală cardiacă congenitală rară, cu un spectru

larg de prezentare. Managementul acestei anomalii este complex și necesită
implicarea unei echipe multidisciplinare. Datorată varietății anatomice de
prezentare a acestei anomalii, au fost dezvoltate numeroase tehnici chirurgicale
care permit adaptarea abordului în funcție de cazul tratat.
53
Ebstein anomaly: case report
Ioana Chirvasa, Simona Georgiana David, Ecaterina Vlad, Alexandra Paduret, Ioana Ciobanu,
Raluca Ştefania Manea, Alina Surguci, Alina Costina Luca
Pediatric Cardiology, “Sfânta Maria” Emergency Hospital, Iasi, Romania
Mother and Child Medicine, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania
Keywords: Ebstein's anomaly, tricuspid regurgitation, congenital heart disease, cardiomegaly
Objective: Ebstein's anomaly is a rare congenital heart disease that involves

abnormal embryonic development of the tricuspid valve. Given the rarity of the
anomaly and its anatomical variety, we would like to present the management of a
pediatric case without further complications.
Material and methods: We present a case of a 2-year-old girl who was admitted to
hospital for investigation and treatment of a non-specific congenital heart disease,
detected at birth. The patient had dyspnea, perioronasal cyanosis, right precordial
bulge, systolic murmur, and failure to thrive. The electrocardiogram revealed tall P
waves and right axial deviation. The imaging showed apical displacement of the
tricuspid valve, cardiomegaly due to the right cavities with preserved right
ventricular systolic function, moderate tricuspid regurgitation and moderate
pulmonary hypertension. She received medical treatment, and 4 months later a
surgical correction was performed.
Results: The patient had a postoperative evolution with no complications, the

postoperative sternal wound showed no inflammatory signs, and she reached a
normal weight.
Conclusions: Ebstein's anomaly is a rare congenital heart disease with a broad

spectrum of presentation. The management of this anomaly is complex and
requires the involvement of a multidisciplinary team. Due to the anatomical variety
of this anomaly, numerous surgical techniques have been developed that allow the
approach to be adapted to the treated case.
54
Eritem multiform asociat infecției COVID-19 -
prezentare de caz
Departament Pediatrie, Facultatea de Medicină Generală, Universitatea ”Ovidius” Constanța
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Constanța, Secția Pediatrie, Compartiment Diabet zaharat, bolile
nutriției și metabolism
Cuvinte cheie: COVID-19, temporal, multiform
Introducere: Infecția cu virusul SARS-CoV-2, încă de la primele cazuri semnalate, a

reprezentat, una dintre cele mai importante de fapt. Eritemul multiform este o
tulburare mucocutanată intensă, autolimitată, rezultată dintr-un răspuns alergic al
gazdei la provocarea antigenică.
Material și metodă: Vom prezenta cazul unui pacient pediatric care a fost
diagnosticat cu eritem multiform, asociat temporal cu infecția cu COVID-19.
Rezultate: Vom raporta cazul unei paciente de 1 an, care la internare era afebrilă,
cu erupție maculopapulară în placarde, cu tendință la confluare, culoare roșu-violet,
mucoasă congestivă, buze uscate, stabilă hemodinamic. Toate culturile, inclusiv
hemocultura au fost negative. Etiologia virală a fost exclusă pentru: infecția cu
hepatită B, C, infecția cu herpesvirus, 1 și 2, rujeolă, rubeolă, enterovirus,
citomegalovirus, infecția cu virusul Epstein-Barr și Micoplasmă. Având în vedere
contextul actual de pandemie, s-a recoltat PCR SARS-CoV-2 cu rezultat negativ, dar
s-au recoltat și anticorpi împotriva SARS-CoV-2, iar titrul IgG a fost pozitiv: indice
4,65, cu o valoare IgM normală de 0,75 index. Tratamentul a inclus și corticosteroizi
topici și intravenos, cu remisie aproape completă a erupției cutanate în ziua 12 și
fără complicații.
Concluzii: Concluzionăm că pacientul nostru a prezentat un eritem multiform

asociat temporal cu infecția cu COVID-19.
55
Erythema multiforme related to COVID-19 - a case
report
Department of Pediatrics, Faculty of General Medicine, “Ovidius” University of Constanta
County Clinical Emergency Hospital of Constanta, Pediatric Department, Romania
Keywords: COVID-19, temporally, multiforme abstract
Introduction: The infection with the SARS-CoV-2 virus, since the first cases were
reported, becoming a current medical problem, one of the most important actually.
Erythema multiforme (EM) is an intense, self-limiting mucocutaneous disorder
resulting from an allergic response of the host to the antigenic challenge.
Method: We will present the case of a pediatric patient who was diagnosed with
erythema multiforme, temporally associated with COVID-19 infection.
Results: We report here a case of 1 year old girl, who at admission was afebrile, with
a maculopapular rash in placards, with a tendency to confluence, red-purple colour,
congestive mucosa, dry lips, hemodynamically stable. All cultures, including blood
culture were negative. Viral etiology was excluded for: Hepatitis B, C infection,
Herpesvirus Infection, 1 and 2, Measles, Rubella, Enterovirus, Cytomegalovirus,
Epstein-Barr Virus and Mycoplasma Pneumonia infection. Given the current
pandemic context, a SARS-CoV-2 PCR from oropharyngeal and nasopharyngeal
swabs was collected with a negative result, but antibodies against SARS-CoV-2 were
also collected, and IgG titter was positive: 4.65 index, with a normal IgM value of
0.75 index. In our case we didn`t perform a skin biopsy, due to the good outcome.
The treatment included also topical and intravenously corticosteroids, with almost
complete remission of the rash on the day 12 and no complications. infection.
Conclusion: We conclude that our patient presented with erythema multiforme

temporarily associated with COVID-19 infection.
56
Pneumotoraxul spontan idiopatic la adolescent -
probleme de diagnostic și tratament
Secția Clinică Chirurgie Pediatrică II, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sfânta Maria”, Iași
Cuvinte cheie: pneumotorax spontan idiopatic, chirurgie pediatrică, mini toraco-tomie, video-asistat, drenaj toracic, emfizem,
pleurodeză, rezecție pulmonară
Introducere: Pneumotoraxul spontan se definește ca fiind o colecție de aer în

cavitatea pleurală, ce apare în absenţa unui traumatism sau a unei cauze iatrogene,
cum ar fi manevrele de diagnostic sau de chirurgie toracică. Un pneumotorax
spontan primar apare la pacienţii fără o afecțiune pulmonară aparentă, cel mai
frecvent prin ruptura zonelor de rezistență minimă, așa numitele blebs-uri
subpleurale. Pneumotoraxul idiopatic spontan are o incidență în rândul sexului
masculin între 7.4-18 cazuri la 100.000 persoane/an, iar la femei între 1.2-6 cazuri la
100.000 persoane/an. Acesta apare mai frecvent la persoanele cu o constituție
longilină (atletice și înalte). Principalii factori de risc incriminați sunt: fumatul și sexul
masculin.
Prezentarea cazului: Prezentăm cazul unui pacient G.F. în vârstă de 17 ani,

cunoscut cu pneumotorax spontan idiopatic de la vârsta de 16 ani, care s-a
prezentat în regim de urgență la Spitalul municipiului Focșani, acuzând junghi
toracic, subfebrilitate, tuse seacă și dispnee pentru care s-a instituit montarea unui
tub de dren toracic. La examinarea clinică, pacientul a prezentat o stare generală
relativ bună, drenaj pleural la nivelul spațiuluil VIII intercostal drept sub apa. Ulterior
s-a practicat mini-toracotomie antero-laterală în spațiul VI intercostal drept video
asistată, rezecție de pulmon apical portant de bule de emfizem, sutură pulmonară,
pleurodeză și drenaj aspirativ Ch18.
Concluzie: Pneumotoraxul spontan idiopatic, reprezintă o patologie ce poate

reprezenta o urgență chirurgicală. Simptomalogia fiind una atipică, poate fi ignorată
mult timp, întârziind astfel diagnosticul. Astfel, se impune un nivel ridicat de
suspiciune, în momentul în care afecțiunile frevente au fost infirmate.
57
Idiopathic spontaneous pneumothorax in teenagers -
diagnostic and treatment issues
Second Pediatric Surgery Clinic, “Sfânta Maria” Clinical Emergency Hospital for Children, Iasi
Keywords: idiopathic spontaneous pneumothorax, pediatric surgery, mini-thoracotomy, video-assisted, thoracic drainage,
emphysema, pleurodesis, pulmonary resection
Introduction: Spontaneous pneumothorax defines a collection of air in the pleural

cavity, which occurs in the absence of trauma or an iatrogenic cause, such as
diagnostic or thoracic surgery. A primary spontaneous pneumothorax often
happens in patients without any associated pulmonary pathology, the main cause
being represented by the rupture of the areas of minimal resistance (the subpleural
blebs). Idiopathic spontaneous pneumothorax has an incidence among men of 7.4-
18 cases per 100.000 persons per year and among women between 1.2-6 cases per
100.000 persons per year. It appears mostly in people with longilin constitution
(athletics and tall). The incriminated risk factors are represented by the smoking and
the masculine gender. Clinically, the patient presents acute ipsilateral chest pain,
that often disappears spontaneously within 24 hours. Also, dyspnea may be
present, but mild.
Case presentation: We present the case of a 17 year old boy, G.F, known with
idiopathic spontaneous pneumothorax from the age of 16 years. He presented at
the emergency room at Focsani Hospital accusing stabbing chest pain, subfebrile
temperature, dry cough and dyspnea therefore a thoracic drainage catheter was
installed. Upon clinical evaluation the patient had a good general condition, with
pleural drainage in the right intercostal VIII space underwater. Subsequently, an
antero-lateral video-assisted mini thoracotomy in the right intercostal VI space was
performed with resection of the apical lung that had emphysema blebs, pulmonary
suture, pleurodesis and aspiration drainage Ch18.
Conclusions: Idiopathic spontaneous pneumothorax is a complex pathology that

may be a surgical emergency. The symptoms may be atypical and because of that it
can be ignored for long periods, delaying the final diagnosis. Thereby, a high index
of suspicion is necessary when other disorders were invalidated.
58
Evaluarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor
lucrătorilor din domeniul asistenței medicale privind
vaccinarea împotriva infecției cu papilomavirusul
uman în Republica Moldova
Olga Cîrstea, Cristina Piclon, Ninel Revenco
Departamentul Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”,
Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: papilomavirus uman, vaccin, copil, cunoaștere, lucrător medical
Introducere: Cancerul de col uterin, provocat în mare parte de infecția cu tulpinile

oncogene ale papilomavirusului uman (HPV), este una din cele mai frecvent
diagnosticate forme de cancer în rândul femeilor. Vaccinarea fetițelor anti-HPV la
vârsta de 9-13 ani este una dintre cele mai eficiente intervenții de sănătate publică
pentru prevenirea cancerului de col uterin.
Scop: Ne-am propus să investigăm cunoștințele, atitudinile și practicile lucrătorilor

din domeniul asistenței medicale privind vaccinarea împotriva infecției cu HPV în
Republica Moldova.
Material şi metodă: În scopul atingerii obiectivelor studiului, 163 lucrători medicali,

inclusiv 25 medici rezidenți și studenți, au răspuns la sondajul online, utilizând
Formulare Google cu 20 de întrebări incluse privind: (1) infecția cu HPV; (2) vaccinul
anti-HPV; (3) promovarea vaccinării anti-HPV.
Rezultate: Medicii de familie au constituit majoritatea respondenților (49,7%), fiind

urmați de asistente medicale de familie (20,2%), medici pediatrici (12,3%) și studenți
și medici rezidenți (9,2%). Evaluarea cunoștințelor respondenților privind maladiile
cauzate de HPV și vaccinul anti-HPV a demonstrat rate joase de corectitudine a
răspunsurilor: doar 6,7% au identificat corect toate afecțiunile cauzate de infecția cu
HPV; în 27,6% cazuri fumatul nu a fost perceput drept factor de risc pentru cancerul
de col uterin; doar în 37,4% cazuri a fost recunoscut rolul vaccinului anti-HPV în
prevenirea apariției modificărilor la testul Papanicolau.
Concluzii. Este necesară sporirea activităților de promovare în rândurile lucrătorilor

medicali a unor mesaje standardizate cu privire vaccinarea anti-HPV pentru a
consolida cunoștințele, atitudinile și practicile acestora în lucrul cu populația țintă.
59
Assessment of knowledge, attitudes and practices of
healthcare workers regarding Human Papilloma Virus
vaccine and vaccination in the Republic of Moldova
Olga Cirstea, Cristina Piclon, Ninel Revenco
Department of Pediatrics, ”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy,

Chisinau, Republic of Moldova
Keywords: human papillomavirus, vaccine, child, knowledge, healthcare worker
Introduction: One of the most commonly diagnosed cancers in women is cervical

cancer, primarily caused by the oncogenic strains of the Human Papilloma Virus
(HPV). HPV vaccination of adolescent girls aged from 9 to 13 years is one of the most
effective public health interventions for the prevention of cervical cancer.
Aim of the study was to investigate the knowledge, attitudes and practices of
healthcare workers regarding HPV vaccine and vaccination in the Republic of
Moldova.
Material and method: In order to achieve the objectives of the study, 163 health
workers including 25 medical students and doctors in the postgraduate residency
program, responded to the online survey using Google Forms with 20 questions
included on: (1) HPV infection, (2) HPV vaccine and (3) promoting HPV vaccination.
Results: Family physicians accounted for the majority of respondents (49.7%),

followed by family nurses (20.2%), pediatricians (12.3%) and students and doctors
in the postgraduate residency program (9.2%). Assessment of respondents'
knowledge of HPV and HPV vaccine showed lower proportion pf correctness: only
6.7% identified all conditions caused by HPV infection; smoking was not perceived
as a risk factor for cervical cancer in 27.6% of cases; only in 37.4% of cases, the
protective role of the HPV vaccine against changes in the Pap test was recognized.
Conclusions: There is a need to increase the promotion of standardized messages

on HPV vaccination among healthcare workers in order to strengthen their
knowledge, attitudes and practices in working with the target population.
60
Pneumopatia din fibroza chistică
Departamentul de Pediatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara
Centrul Național de Mucoviscidoza (Fibroza Chistică) Timișoara
Cuvinte cheie: fibroza chistică, pneumopatie, copil
Introducere: Fibroza chistică sau mucoviscidoza are un spectru larg de manifestări,

dar afectarea pulmonară este cea care dictează prognosticul vital al bolii.
Diagnosticul precoce al deteriorării morfologice și funcționale, pentru stabilirea
intervenției este important pentru un prognostic favorabil, de aici necesitatea
existenței unor metode corecte de evaluare pulmonară la copil.
Metode: Se vor prezenta modalitățile de diagnostic și monitorizare a statusului

pulmonar, pe grupe de vârstă, recomandările actuale, protocoale de diagnostic,
indicații și discuții legate de eficiența modalităților de evaluare.
Rezultate: Modalitățile de evaluare a statusului pulmonar includ atât interpretarea

funcțională cât și evaluarea morfologică pulmonară. Dacă la adult, funcția
pulmonară poate fi făcută cu ajutorul spirometriei, la copiii sub 6 ani, acest lucru
este extrem de dificil. Indicele de clearance pulmonar este parametru cel mai
specific în detecția deteriorării funcționale respiratorii la copiii cu fibroză chistică.
Concluzie: Determinarea unor parametri de bază, ca fluxurile exploratorii distale, și

indicele de clearance pulmonar în scopul evaluării corecte a statusului pulmonar din
fibroza chistică reprezintă o necesitate, atât pentru depistarea precoce a bolii
pulmonare și intervenție terapeutică subsecventă cât și pentru stabilirea indicației
de transplant.
61
Cystic fibrosis lung disease
Pediatric Department, University of Medicine and Pharmacy ”Victor Babeș” Timisoara
National Cystic Fibrosis Centre
Keywords: cystic fibrosis, lung disease, child
Background: Although cystic fibrosis (CF) has a wide spectrum of manifestations,

the respiratory disease has the most important role on the prognosis of the disease;
therefore, an early diagnosis of respiratory disease with appropriate observation is
essential. The presentation aim is to present the up-to-dated techniques available
for assessing the lung function in children with cystic fibrosis.
Methods: According to the age group, the evaluation of pulmonary status, is made
with reliable current recommendations, diagnostic protocols, indications and
discussions on effective methods of evaluation.
Results: The methods of assessment of lung status include functional

interpretation and morphological assessment of lung. If the adult lung function is
evaluated by spirometry, in children younger than 6 years methods are extremely
laborious or insufficiently accurate. Lung clearance index obtained by multiple
breath washout is the most specifique toll in the lung disease assessment.
Conclusion: Determination of basic parameters like expiratory flows, lung

clearance index in order to assess the correct status of the CF children became a
necessity, for early detection of lung disease and therapeutic intervention
subsequence and for establishing the transplant timing.
62
Atenție, radar! - sau de ce "viteza" alergiilor este
importantă
A. Cochino
I.N.S.M.C. "Alessandrescu-Rusescu"
Bolile alergice au o frecvență în creștere în țările dezvoltate, probabil în legatură cu

alimentația de tip vestic, excesul de curățenie și folosirea antibioticelor. Alergiile
alimentare rapide sunt cunoscute de peste 150 de ani dar în ultima decadă a dovedit
evident că există și alte feluri de reacții imunologice la alimente care, deși în
majoritatea cazurilor nu pun în pericol viața, pot să producă o largă serie de
manifestări (dermatita, enterita, reflux gastro-esofagian, astm, falimentul creșterii,
etc). Este foarte importantă diferențierea încă din timpul anamnezei a celor două
feluri de alergii alimentare – rapide (IgE mediate) și lente (mediate de IgG sau LyT),
deoarece testele diagnostic sunt diferite. Similar cel puțin unei bune părți dintre
alergiile rapide la copil (lapte, ou, grâu, soia), dieta de excludere cu durată de câteva
săptămâni sau luni poate duce la redobândirea toleranței față de alimentele
implicate în alergii lente (non IgE mediate).
63
Diabetul zaharat de TIP 2 şi insulinorezistenţa la copil
Disciplina Medicină de Familie, U.M.F. ″Grigore T. Popa″ Iaşi
Cuvinte cheie: copil, obezitate, insulinorezistenţă, diabet zaharat de tip 2, prevenţie
În ultimii ani, se remarcă o creştere importantă a prevalenţei obezităţii la vȃrsta

pediatrică şi implicit o creştere a cazurilor de diabet zaharat de tip 2 la aceasta vȃrstă.
În apariţia diabetului zaharat de tip 2, insulinorezistenţa (IR) are un rol patogenic
complex prin afectarea tuturor metabolismelor şi a funcţiei endoteliului vascular.
Factorii de risc care concură la apariţia insulinorezistenţei sunt obezitatea,
prematuritatea şi greutatea mică la naştere, pubertatea, tulburările de somn şi
etnia. Dintre aceştia, cea mai frecventă cauză de insulinorezistenţă la copil este
obezitatea, rezultȃnd astfel importanţa covȃrşitoare a prevenţiei acesteia. Practic
această prevenţie începe din perioada prenatală, ştiut fiind faptul că toţi factorii
implicaţi în creşterea fetală pot reprezenta factori de risc pentru insulinorezistenţă şi
obezitate la copil. Ȋn acest sens, trebuie evitate obezitatea sau malnutriţia mamei în
timpul sarcinii, diabetul gestaţional, fumatul mamei în timpul sarcinii, stressul ş.a.
iar după naştere se va încuraja alimentaţia naturală pentru a-i asigura copilului o
dezvoltare optimă somatică şi neuropsihică.
64
TYPE 2 diabetes and insulin-resistance in children
Family Medicine Discipline, U.M.Ph. ″Grigore T. Popa″ Iasi
Keywords: children, obesity, insulin-resistance, type 2 diabetes, prevention
Over the last years there is noticed an important increase of obesity prevalence at
pediatric age, and a consecutively increase of type 2 diabetes cases for this age.
Insulin-resistance has a complex pathogenic role in the genesis of type 2 diabetes
by affecting all metabolic areas as well as the vascular endothelial function. The risk
factors involved in the appearance of insulin-resistance are: obesity, prematurity,
low birth weight, sleep disorders and ethnic origin. Among these, the most frequent
cause of insulin-resistance in children is obesity, therefore the outmost importance
of its prevention. Practically, this prevention starts from the prenatal stage, being
well-known that all factors involved in fetal growth may represent risk factors for
insulin-resistance and obesity in children. Considering this, we must avoid obesity
or malnutrition of the mother during pregnancy, gestational diabetes, smoking,
stress, etc., and after birth we will encourage breastfeeding to offer the child an
optimal physical and psychological development.
65
Diagnosticul alergiei la proteina laptelui de vacă în
viziunea pediatrului clinician: stadiul actual al
cunoașterii și potențiale dificultăți
Irina Costache1, Doina Anca Pleșca2
1
”Regina Maria” București, România
2
U.M.F. ”Carol Davila” București, Spitalul de Copii ”Dr. Victor Gomoiu” București
Introducere: Alergia la proteina laptelui de vacă (APLV) este o patologie din ce în ce

mai frecvent diagnosticată în practica pediatrică în ciuda incidenței din literatura de
specialitate, care nu depășește 7% dintre sugari. Supradiagnosticarea urmată de
diete restrictive excesive poate conduce la afectări ale statusului nutrițional,
tulburări de alimentație și modificări inflamatorii importante la nivelul tractului
gastro-intestinal.
Materiale și metode: Stabilirea diagnosticului de APLV rămâne un deziderat în sine,

pentru a putea fi inițiată o dietă de excludere adecvată. Diagnosticul devine ușor de
stabilit atunci când există o corelație evidentă între ingestia laptelui de vacă și
apariția semnelor și simptomelor clinice, dar în practica identificarea acestei
corelații este uneori dificilă. În cazul de APLV mediată IgE, diagnosticul pozitiv se
bazează pe asociația dintre simptomatologia clinică caracteristică (digestivă,
cutanată, respiratorie) și testele paraclinice (IgE specifice și/sau prick teste). În unele
situații este necesar să se efectueze și testul de provocare orală. Diagnosticul în
APLV mediată non IgE poate fi dificil pentru că nu există în prezent un test standard.
Anamneza atentă și examenul clinic sunt foarte importante în care se suspicionează
această formă. Dieta de excludere, urmată de reintroducerea laptelui reprezintă
“standardul de aur“ pentru diagnostic. Dacă simptomatologia reapare la
reintroducerea laptelui este sugerată o alergie non-mediată IgE, iar dieta de
excludere ar trebui menținută. Alte teste precum determinarea anticorpilor de tip
IgG împotriva proteinei din laptele de vacă, nu au niciun rol în diagnosticul de APLV,
nefiind recomandate.
Concluzii: APLV este o patologie pediatrică supradiagnosticată în țara noastră care

determină inițierea de diete de excludere. Inițierea unui protocol de diagnostic și
tratament aplicabil în cadrul unei echipe multidisciplinare care să cuprindă
obligatoriu și un dietetician pediatru reprezintă un deziderat.
66
Diagnosis of cow's milk protein allergy, a Pediatrician’s
perspective: current state of knowledge and potential
difficulties
Irina Costache1, Doina Anca Pleșca2
1
Regina Maria, Bucharest, Romania
2
U.M.Ph. ”Carol Davila” Bucharest, Children's Hospital "Dr. Victor Gomoiu ”Bucharest
Background: Cow's milk protein allergy (CMPA) is an increasingly diagnosed entity

in pediatric practice despite the literature incidence, which does not exceed 7% of
infants. Overdiagnosis followed by excessive restrictive diets can lead to impaired
nutritional status, eating disorders and significant inflammatory changes in the
gastrointestinal tract.
Materials and methods: The diagnosis of CMPA remains a goal in itself, in order to
initiate an appropriate elimination diet. The diagnosis becomes easy to establish
when there is an obvious correlation between cow's milk intake and the occurrence
of clinical signs and symptoms, but in practice identifying this correlation is
sometimes difficult. In the case of IgE-mediated CMPA, the positive diagnosis is
based on the association between the characteristic clinical symptoms (digestive,
cutaneous, respiratory) and paraclinical tests (specific IgE and / or prick tests). In
some cases, the oral challenge test is also necessary. Diagnosis in non-IgE-mediated
CMPA can be challenging as there is currently no standard test. Careful history
taking and clinical examination are very important in suspecting this form. The
elimination diet, followed by the reintroduction of milk, is the "gold standard" for
diagnosis. If symptoms recur when milk is reintroduced, a non-IgE-mediated allergy
is suggested, and the elimination diet should be maintained. Other tests, such as
the determination of IgG antibodies against cow's milk protein, have no role in the
diagnosis of CMPA, and are not recommended.
Conclusions: CMPA is an overdiagnosed pediatric pathology in our country that

determines the initiation of elimination diets. The initiation of a diagnosis and
treatment protocol applicable within a multidisciplinary team that includes a
pediatric dietitian is fundamental.
67
Impactul pandemiei asupra comportamentului de
informare medicală online
Irina Costache
”Regina Maria” București, România
Introducere: În pandemia de coronavirus, parinții au petrecut mult mai mult timp

cu copiii și căutările medicale online s-au modificat concordant. Acest studiu
observațional retrospectiv analizează comportamentul utilizatorilor unui blog
medical comparativ, în perioada prepandemică și în pandemie, în România.
Material și metodă: S-au evaluat accesările între martie 2020-martie 2021 vs

martie 2019-martie 2020, pe www.pediatricblog.info (www. mamicapediatru.ro) creat în
2010, folosind platforma analytics.google.com, versiunea GA4.
Rezultate: Blogul este accesat majoritar de femei (în medie 82,05%), numărul
bărbaților crescănd între cele 2 intervale (16.9%-21,4%). Majoritatea accesărilor sunt
din București și orașele reședința de județ. Procentul utilizatorilor între 35-45 de ani
a crescut cu 65% în 2020. Se notează o scădere cu 80.76% a accesărilor articolului
cu tusea cronică la copii, cu 76% pentru bronșiolită acută și 55% pentru rinofaringită.
În anul pandemic scade interesul pentru articolele despre bolile acute. Cel mai citit
articol în pandemie a fost limitarea mobilității (138.142 utilizatori/zi). Capitolele
dedicate autismului și accidentelor casnice au fost cele mai accesate în 2020
(creștere de 60%).
Discuții și concluzii: Părinții accesează tot mai des resursele online înainte de
prezentarea la medic. În pandemie, interesul pentru afecțiunile psiho-emoționale
ale copiilor a crescut, documentarea despre afecțiunile acute și vaccinări fiind mai
redusă. Având în vedere telemunca și lipsa de supraveghere activă, accidentele
casnice și intoxicațiile au fost frecvente în primul an al pandemiei, aspect reflectat
în căutările pe site. Încrederea părinților în blogurile medicilor este mai mare decât
în cele generaliste, o oportunitate pentru medici în optimizarea educației medicale
în România.
68
The impact of the pandemic on online medical
information behavior
Irina Costache
”Regina Maria” Bucharest, Romania
Background: During the coronavirus pandemic, parents have spent more time with
their children, and online medical searches have changed accordingly. This
retrospective observational study analyzes user behavior on a medical blog, in the
prepandemic year versus the pandemic, in Romania.
Material and method: Blog views between March 2020-March 2021 vs March 2019-
March 2020 were evaluated on www.pediatricblog.info (www. Mamicapediatru.ro),
created in 2010, using analytics.google.com, version GA4.
Results: The blog is mostly accessed by women (82.05% average), the number of
men increasing between the 2 intervals (16.9% -21.4%). Most views are from
Bucharest and county capital cities. The percentage of users between 35 – 45 y.o.
has increased by 65% in 2020. There was a decrease of 80.76% in visits on chronic
cough in children, by 76% for acute bronchiolitis and 55% for nasopharyngitis. In the
pandemic year, the interest in acute illnesses decreased. The most read topic in the
pandemic was limitation of mobility (138,142 users/day). The chapters about autism
and domestic accidents were the most accessed in 2020 (60% increase).
Discussions and conclusions: Parents are increasingly accessing online resources

before going to the doctor. During the pandemic, the interest in children's psycho-
emotional disorders has risen, with less documentation on acute disorders and
vaccination. Given the telework and lack of active supervision, domestic accidents
and intoxications were frequent in the first year of the pandemic, reflected by site
searches. Parents' trust in physicians’ blogs is higher than in generic ones, an
opportunity for doctors to optimize medical education in Romania.
69
Xeroderma Pigmentosum - consideratii clinice
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria“ Iași
Genodermatoza rară, transmisă într-o manieră autosomal recesivă, caracterizată

printr-o sensibilitate accenutuată la razele UV consecința a unui defect de reparare
a ADN-ului, ceea ce face ca celulele, în special cele cutanate, să devină hiprereactive
la radiațiile solare. În mod normal, deteriorările produse de razele UV asupra ADN-
ului sunt excizate și reparate cu ADN nou sintetizat (repararea exciziei), dar celulele
din XP nu sunt în măsură să repare ADN-ul deteriorat, prin mutațiile genelor
implicate în refacerea structurii ADN-ului.
Aspectul clinic al bolii se caracterizează prin pseudo-poikilodermie, care se dezvoltă

treptat, fiind predominantă în zonele expuse la lumina soarelui sau slab protejate.
După un număr variabil de ani se dezvoltă cu o incidență net superioară față de
populația generală, cancer de piele non melanom și sau melanom. Se asociază
frecvent manifestări oculare și neurologice rapid progresive.
Diagnosticul clinic este confirmat de testarea genetică. Nu există tratament curativ

pentru xeroderma pigmentosum, dar există modalități de prevenție și de tratare a
complicațiilor aferente. Prognosticul este rezervat prin incidența crescută a
cancerului de piele, xeroderma pigmentosum fiind modelulul clasic de
fotocarcinogeneză.
Prezentăm cazul unui pacient de sex feminin în vârsăa de 6 ani, cu un aspect

pokilodermic tegumentar pe zonele foto-expuse, xerodermie, cheilită solară,
fotofobie, anamnestic cu debut de la vârsta de 1,5 ani. Diagnosticul clinic a fost
confirmat de testarea genetică. Tratamentul a vizat combaterea xerozei
tegumentare.
Particularitatea cazului constă în adresabilitatea întârziată la medic și prezența

nevilor displazici.
70
Xeroderma Pigmentosum – clinical features
Clincal Hospital for Emergency of Childrens “Sf Maria” Iasi
Rare genodermatosis, transmitted in an autosomal recessive manner, characterized

by an increased sensitivity to UV rays as a result of a DNA repair defect, which causes
cells, especially skin cells, to become hyperactive to solar radiation.
Normally, UV damage to DNA is excised and repaired with newly synthesized DNA
(excision repair), but XP cells are unable to repair damaged DNA through mutations
in genes involved in restoring DNA structure.
The clinical appearance of the disease is characterized by pseudo-poikiloderma,

which develops gradually, being predominant in areas exposed to sunlight or poorly
protected. . melanoma and or melanoma. It is frequently associated with rapidly
progressive ocular and neurological manifestations.
The clinical diagnosis is confirmed by genetic testing.
There is no cure for xeroderma pigmentosum, but there are ways to prevent and
treat it.
The prognosis is reserved by the increased incidence of skin cancer, xeroderma

pigmentosum being the classic model of photocarcinogenesis.
We present the case of a 6-year-old female patient, with a pokilodermal skin

appearance on the photo-exposed areas, xeroderma, sunburn, photophobia,
anamnestic with the onset of 1.5 years of age. The clinical diagnosis was confirmed
by genetic testing. The treatment was aimed at combating skin xerosis.
The peculiarity of the case consists in the delayed addressability to the doctor and
the presence of dysplastic nevi.
71
Ventriculul drept cu dublă cale de ieșire
Cardiologie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgență "Sfânta Maria" Iași, România
Cuvinte cheie: ventriculul drept cu dublă cale de ieșire, atrezie pulmonară, Blalock-Taussig, deleție 22q11
Scop: Ventriculul drept cu dublă cale de ieșire (VDCDI) este o malformație cardiacă
congenitală (MCC) complexă care reprezintă o formă de anomalie ventriculo-
arterială. Studiul de caz prezentat însumează o multitudine de patologii cardiace
asociate, pacientul prezentându-se cu decompensare cardiacă în ciuda
diagnosticului și a intervenției precoce, precum și a tratamentului optimal.
Materiale și metodă: Prezentăm cazul unui copil de sex masculin, în vârstă de 6

ani, cunoscut Clinicii de Cardiologie de la vârsta de 1 lună cu tetralogie Fallot, VDCDI,
hipoplazie arteră pulmonară, insuficiență cardiacă clasa III NYHA, sindrom velo-
cardio-facial pentru care s-a realizat angioplastie și sunt Blalock-Taussig la vârsta de
1 an. Ecocardiografia susține diagnosticele prezentate, iar la angio-CT cardiac s-a
constatat stenoză severă arteră pulmonară stânga.
Rezultate: Inițial, fiind un sugar cu atrezie pulmonară, șuntul sistemico-pulmonar a

fost folosit pentru creșterea debitului pulmonar până când arterele pulmonare vor
fi suficient de mari pentru corecție. De aceea, în momentul de față, datorită stenozei
pulmonare severe, pacientul este programat pentru o reintervenție chirurgicală.
Concluzii: Ventriculul drept cu dublă cale de ieșire este un defect cardiac complex
pentru care există o multitudine de opțiuni terapeutice. Mortalitatea și morbiditatea
intervenției chirurgicale de corecție variază între 5% și 15% și depinde de multiple
aspecte - îndeosebi, pacienții cu deleție 22q11, fiind și cazul pacientului prezentat,
au o rată mai mare de complicații.
72
Double outlet right ventricle
Pediatric Cardiology, "Sfânta Maria" "Emergency Clinical Hospital, Iasi, Romania
Keywords: double-outlet right ventricle, pulmonary atresia, 22q11 deletion
Objectives: Double-outlet right ventricle (DORV) is a complex congenital heart

desease consisting of a complex ventriculo-arterial anomaly. This case report
summarizes a multitude of associated cardiac pathologies, patient being cardiac
decompensated despite early diagnosis and surgical intervention, as well as optimal
treatment.
Methods and materials: Case report presents the case of a 6-years-old male child,
first time admitted in the Cardiology Clinic at age of 1 month with Fallot Tetralogy,
DORV, pulmonary artery hypoplasia, NYHA class III heart failure, velo-cardio-facial
syndrome, treated with angioplasty and Blalock-Taussig shunt in the first year of
life. Echocardiography sustains the diagnosis presented and Angio-CT shows a
severe left pulmonary artery stenosis.
Results: Initially, being a newborn with pulmonary atresia, the systemic-pulmonary

shunt was performed to increase the pulmonary blood flow until pulmonary
arteries are maturated enough for the final correction. Nowadays, due to severe
pulmonary stenosis, the patient is scheduled for the second surgical intervention.
Conclusions: Double-outlet right ventricle is a complex heart defect for which there
are a multitude of therapeutic options. The mortality and morbidity of the correction
surgical intervention range between 5 and 15% and depends on multiple aspects -
in particular, patients with 22q11 deletion have a higher complications rate.
73
Valoarea cercetării în ambulator a unor parametri de
investigație a factorilor de risc cardiovascular la copilul
școlar obez
A.G. Dimitriu1, Lavinia Dimitriu2
1
U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași
2
Centrul Medical Medex Iași
Cuvinte cheie: factori de risc cardiovascular, copil obez, disfuncție cardiovasculară, homocysteina, CIMT, IMC, hsCRP,
dislipidemie, ecocardiografie
Introducere: Datele actuale din literatură atestă că obezitatea copilului constituie o

problemă importantă de sănătate publică pe plan mondial, fiind asociată cu
numeroși factori de risc (FR) cardiovascular (CV) la copil și adult: 1. Hipertensiune
arterială sistemică; 2. Dislipidemie aterogenă; 3. Creșterea homocysteinei (Hcy)
plasmatice; 4. Geometrie ventriculară stg (VS) anormală: HVS și disfuncţie
sistolică/diastolică VS; 5. Disfuncţie endotelială; 6. Creşterea inflamaţiei sistemice
(valori crescute ale high sensitive CRP, hsCRP) şi a stării protrombotice; 7.
Insuficienţă cardiacă; 8. Boală coronariană la adult; 9. Leziuni de ateroscleroză
precoce la copil.
Scopul lucrării: Studiul în ambulator a unor marker/parametri de investigație a FR

cardiovascular la copiii școlari obezi.
Metoda: Pacienți (pts): 33 copii școlari obezi (IMC>30) vârsta 7-16 ani și 10 copii
sănătoși (vârste similare), normoponderali, fără boli CV (control). La toți copiii au
fost efectuate: Ex. clinic și investigații ale unor marker/parametri biologici pentru FR
cardiovascular.
Rezultate: Au fost evidențiate la copii obezi: a. Hcy: valori crescute (48% cazuri),
corelate cu IMC și HTA (6 cazuri), valori normale la normoponderali, valoarea medie:
a HCy: 8,9±1,92 μmol/l la obezi; 6,1±2,4 μmol/l (control); b. Dislipidemie (54%); c.
valori crescute grosimea intimă-media carotidiană (CIMT) (44%): obezi: 0,71 mm și
0,38 mm (control); d. hsCRP (mg%) obezi: 0.61±1.08 vs 0.05±0.18 (control); e.
ecocardiografia: HVS (67%), disfuncție diastolică VS și valori scăzute a fracției de
scurtare VS (34%) și fracția de ejecție VS (48%).
74
Concluzii: 1. Investigarea cardiologică este necesară la toți copiii școlari obezi
pentru evidențierea disfuncției cardiovasculare;
2. Investigarea unor parametri/markeri ai FR cardiovascular, permite aprecierea

severității afectării cardiace la copilul școlar obez și instituirea precoce a măsurilor
de prevenție și tratament, pentru ameliorarea prognosticului CV la adult.
The value of research in the outpatient of some

investigation parameters for cardiovascular risk
factors in obese school children
A.G. Dimitriu1, Lavinia Dimitriu2
1
U.M.Ph. “Grigore T. Popa” Iasi
2
Medex Medical Center Iasi
Keywords: cardiovascular risk factors, obese child, cardiovascular dysfunction, homocysteine, CIMT, BMI, hsCRP,
dyslipidemia, echocardiography
Introduction: Current data in the literature show that childhood obesity is a major
public health problem worldwide, being associated with numerous cardiovascular
risk factors (RF) in children and adults: 1. Systemic hypertension; 2. Atherogenic
dyslipidemia; 3. Increase in plasma homocysteine (Hcy); 4. Abnormal left ventricular
geometry (LV): HLV;5.LV systolic/diastolic dysfunction; 6. Endothelial dysfunction; 7.
Increased systemic inflammation (Elevated values of high sensitive (hs) CRP) and
prothrombotic status; 7. Heart failure; 8. Coronary heart disease (adults); 9. Early
atherosclerosis in children.
The aim of the paper: The outpatient study of some markers/parameters for
investigation of cardiovascular RF in obese school children.
Method: Patients (pts): 33 obese school children (BMI>30), age 7-16 years, and 10
healthy children (similar ages), normal weight, without CV diseases (control). All
children: clinical examination + investigations of some parameters for
cardiovascular RF.
Results: In obese children: a. Hcy: elevated values (48% pts), correlated with BMI
and hypertension(6),normal values in control; HCy mean values: obese: 8.9±1.92
75
μmol/l vs 6.1±2.4 μmol/l (control); b. dyslipidemia (54%); c. increased values carotid
intima-media thickness (CIMT) (44%): obese: 0.71 mm vs 0.38 mm (control); d. hsCRP
(mg%): obese: 0.61±1.08 vs 0.05±0.18 (control); e. echocardiography: HLV(67%), LV
diastolic dysfunction and low values of LV shortening fraction (34%) and LV ejection
fraction (48%).
Conclusions: 1. Cardiological investigation is necessary for all obese school children

to highlight cardiovascular dysfunction;
2. Investigation of some parameters/markers of cardiovascular RF allows the

assessment of the severity of heart damage in obese school children and early
establishment of prevention and treatment measures to improve the prognosis in
adult.
76
Afectarea cardiacă la nou născut din mamă diabetică
Lavinia Dimitriu1, A.G. Dimitriu2
1
Medex Medical Center Iași
2
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, România
Cuvinte cheie : afectare cardiacă, IDM, HCMP nonobstructivă, ecocardiografie neonatală precoce,
monitorizarea evoluției HCMP
Introducere: Afectarea cardiacă (Cd) constituie o importantă problemă la nou-

născuții (NN) și sugarii din mame diabetice (IDM).
Scopul lucrării: Prezentarea principalelor aspecte clinice și a valorii ecocardiografiei

(eco) pentru investigarea afectării Cd.
Metoda: Pacienți (pts): 86 NN și sugari (1-3 luni), IDM, evaluați în prima săptămână
de viață și la 6-12 luni (44 pts) prin: Ex. clinic, ECG, RxCT, eco post-natală ± eco fetală
(16 cazuri).
Rezultate: Clinic: suflu sistolic (32 pts) ceilalți asimptomatici sau cu semne ale altor
afecțiuni; 9 pts au prezentat hipertensiune pulmonară persistentă NN (PPHN). ECG:
HVS(21), tulburări de repolarizare ventriculară (39); RxCT: cardiomegalie (18); Eco
postnatală a confirmat eco fetală în 11 cazuri: cardiomiopatie hipertrofică
nonobstructivă (HCMP) (53 pts); disfuncție diastolică VS și funcție sistolică normală
(63%); aspecte morfologice (30% pts) ale unor malformații Cd congenitale.
Tratament: spironolactonă 1 mg/kg zilnic 2 luni, apoi 1mg/kg la 2 zile, tot 2 luni. La
vârsta de 6-12 luni: 31 pts: Cd morfologic normal sau reducerea semnificativă a
HCMP (11 pts), funcție diastolică și sistolică VS normală. Afectarea Cd a fost mai
frecventă în cazurile de diabet matern insuficient compensat, indiferent dacă
diabetul era anterior sarcinii sau gestațional.
Concluzii: 1. IDM: risc ridicat de afectare Cd : HCMP (63,95%) ± malformații

congenitale Cd (30%), disfuncție diastolică VS și PPHN. 2. Studiul a dovedit utilitatea
screeningului cardiologic precoce al IDM, chiar în absența semnelor Cd și acolo unde
este posibil și efectuarea eco fetale. 3. Eco postnatală: cea mai sensibilă metodă de
investigație neinvazivă pentru diagnosticul și monitorizarea evoluției afectării Cd a
IDM.
77
Cardiac involvement in the newborn of diabetic
mother
Lavinia Dimitriu1, A.G. Dimitriu2
1
Medex Medical Center Iasi
2
U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iasi, Romania
Keywords: cardiac involvement, IDM, nonobstructive HCMP, early neonatal echocardiography, monitoring evolution of HCMP
Introduction: Cardiac involvement is a major problem in newborns (NN) and

infants in diabetic mothers (IDM).
Method: Patients (pts): 86 NN and infants (1-3 months), IDM, assessed in the first
week of life and at 6-12 months (44 pts) by clinical exam, ECG, RxCT, postnatal echo
± fetal eco (16 cases).
Results: Clinical exam: systolic murmur (32 pts) others asymptomatic or with signs
of other diseases, 9 pts showed persistent pulmonary hypertension NN (PPHN).
ECG: HVS (21), ventricular repolarization disorders (39); RxCT: cardiomegaly (18).
Postnatal eco confirms in 11 cases fetal echo and highlights: nonobstructive
hypertrophic cardiomyopathy (HCMP) (53 pts); LV diastolic dysfunction and normal
systolic function (63%); morphological aspects (30% pts) of congenital cardiac
malformations. Treatment: spironolactone 1 mg/kg daily for 2 months, then 1 mg/kg
every 2 days, also 2 months. At the age of 6-12 months: 33 pts: normal eco values
or significant reduction in HCMP (11 pts), normal LV diastolic and systolic function.
Conclusions: 1. IDM: high risk of cardiac involvement: HCMP (63.95%) ± congenital

cardiac malformations (30%), VS diastolic dysfunction and PPHN. 2. The study
proved the usefulness of early cardiological screening of IDM, even in the absence
of cardiac signs and where possible and fetal eco examination. 3. Postnatal eco: the
most sensitive non-invasive investigation method for diagnosing and monitoring
the evolution of IDM heart damage.
78
Caracteristica clinico - imagistică a malformațiilor
congenitale de cod primar depistate la copilul mic cu
afecțiuni respiratorii acute
Ala Donos1, Tamara Țurcan1, Tatiana Dochițan3, Lucia Galupa3, Veronica Donica3,
Natalia Ganuțciac3, Ana Zotea3, Albina-Mihaela Iliev2
1
U.S.M.F. ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova
2
Spital Hârlău, Iași, România
3
S.C.M.C. nr.1, Republica Moldova
Cuvinte cheie: malformații congenitale de cord, copii
Malformațiile congenitale de cord sunt una din sursele morbidității și mortalității

crescute la copilul mic la nivel global lucru confirmat statistic. Malformațiile
congenitale de cord (MCC) reprezintă cea mai frecventă formă de malformații
congenitale cu o frecvență de 9 la 1000 copii în primul an de viață după datele
statistice a Biroului Național de statistică. Suferă de MCC mai bine de 15 000 de copii
și adolescenți. Anual se nasc peste 1 200 de copii cu astfel de probleme.
Ponderea infecțiilor respiratorii acute la copii cu vârsta de până la 5 ani are o

incidență de 51 289, 8 la 100 000 populație. Ponderea malformațiilor congenitale de
cord pe perioada primului an de viață au crescut în ultimii doi ani de la 8,8 la 9,0 la
1000 de copii. Infecțiile respiratorii sunt cel mai frecvente maladii care însoțesc
malformațiile congenitale de cord la copii. În rândul copiilor din primul an de viață
incidența maladiilor respiratorii fiind în continuă creștere de la 545,5 la 631,6 în
ultimii ani. Afecțiunile respiratorii acute, fiind acei factori declanșatori și motive de
agravarea stării generale a copilului cu MCC, care amenință viața acestor copii. Și
afecțiunile din perioada prenatală rămâne constant înaltă în dinamica anilor.
Scopul studiului: Determinarea ponderii și caracteristica malformațiilor congenitale

de cord la copii primului an de viață din clinica I.M.S.P. Spitalul municipal de copii
nr.1.
Obiectivele fiind determinarea factorilor de risc antenatali și postnatali în

aprecierea riscului de MCC la copii spitalizați; evaluarea imagistică a structurii
79
formelor clinice ale malformațiilor congenitale de cord depistate primar în co-
asociere cu afecțiunile respiratorii.
Materiale și metode: Selectarea copiilor cu factori de risc în suspectarea MCC.

Examinarea clinică și imagistică în formarea diagnosticului. Din cei 1584 copii
internați 31 copii cu suspecți și confirmați cu malformațiilor congenitale de cord care
suportau afecțiuni respiratorii acute. Din cele 31 cazuri depistate 12 deci 85,7% au
fost cazurile la sugari. Toți copii au fost repartizați după sex, vârstă. S-au determinat
factorii de risc și aprecierea scorului de risc a prezenței malformațiilor congenitale
de cord. Determinarea și evaluarea structurii formelor de MCC, a afecțiunilor
respiratorii și comorbidităților la copii din studiu. Prelucrarea statistică a datelor
obținute.
Materiale și discuții: Conform datelor obținute avem 7,5 cazuri noi de MCC la copii
cu afecțiuni respiratorii acute. Structura malformațiilor congenitale de cord
depistate primar: toate malformațiile de cord primar depistate au necianogene.
Copii cu MCC diagnosticați anterior internați repetat, cu afecțiuni respiratorii acute
au fost 6,45% cianogene și 93,55% necianogene.
Maladiile respiratorii diagnosticate în 58,3% la copii cu MCC au fost prezente

bronșiolitele cu evoluție severă și în 41,7% cazuri prezente pneumoniile comunitare
în focar, forma complicată. Majoritatea (91,7 %) copiilor spitalizați au avut stare
generală gravă și 8,3% sau internat în stare foarte gravă prezentând semne de
pericol pentru viață. Incidența malformațiilor congenitale de cord primar depistate
nu este depinde de sexul copilului. Diagnosticarea primară precoce a MCC a
contribuit aplicarea algoritmului de diagnostic din Protocolul Clinic Național,
ponderea cărora a fost 15% vârsta până la 6 luni și 17% vârsta peste șase luni. Testul
de pronostic al riscului malformațiilor congenitale de cord se determină în baza
evaluării incidenței factorilor de risc antenatali și postnatali care permit evaluarea
prezenței unei posibile malformațiilor congenitale de cord format în raport cu
prezența unui anumit număr de factori de risc acumulați. Respectiv: risc înalt de
malformații cu prezența a patru factori de risc și mai mult; risc moderat de
malformații atunci când sunt prezenți cel puțin trei factori de risc și prezența riscului
minor cu prezența a cel puțin a doi factori de risc de malformațiilor congenitale de
80
cord. În lotul de studiu la copiii cu malformațiilor congenitale de cord primar
depistați ponderea riscului înalt este cu 7,3% mai mare. Rezultatele studiului
argumentează aprecierea factorilor de risc antenatali și postnatali, a semnelor
clinice, paraclinice posibile pentru diagnosticarea precoce a MCC. Din factorii de risc
antenatali cel mai frecvent: sarcină patologică (26%), cea multiplă (41,9%), termenul
de gestație (29%), sarcini multiple cu cel puțin un factor de risc 26%. Varietatea
factorilor de risc postnatali este mai diversă – prematuri (19%) sau supra purtați
(10%), cu greutate mică sau foarte mică la naștere (31,8%), macrosomi 19%. Din
manifestările clinice persistă – semne de luptă respiratorie, cianoza de efort la
fiecare din copii, anemie în 42%, prezența suflurilor sistolice în fiecare caz,
cardiomegalie la radiologia toracică (65%), axa electrică a cordului deviată spre
stânga (19%), bloc de ramură dreaptă în V1 (20%). Diagnosticarea a cel puțin al unui
factor de risc argumentează necesitatea efectuării ecografiei cordului ca metodă
screening cu consultul cardiologului și investigațiile specializate de rigoare. Imagistic
structura malformațiilor congenitale de cord primar diagnosticate cel mai frecvent
– CAP, DSA, DSV, CAV. A fost un caz cu anomalia de arc aortic.
Concluzii: 1. Toți copii diagnosticați primar cu malformațiilor congenitale de cord

au prezentat infecții respiratorii acute severe cu semne de luptă respiratorie.
2. În 75% copii din studiu cu malformațiilor congenitale de cord primar diagnosticați

au avut risc înalt de MCC, ceea ce reprezintă peste 4 factori de risc, pentru prezența
a unei malformații de cord constituite.
3. Toți pacienții cu MCC primar diagnosticați au prezentat malformații necianogene.
4. Faptul că la vârsta de peste 6 luni rămân diagnosticați primar 17% din copii cu
MCC confirmă prezența dificultăților de diagnostic al acestei patologii.
5. Incidența celor primar depistați cu MCC este de 7,5 cazuri la 1000 de pacienți cu
infecții respiratorii acute.
6. Îngrijirea pacientului pediatric cu cardiopatie congenitală este complexă, necesită

colaborare și muncă de echipă pentru un bun succes.
81
Supravegherea sentinelă și spectrul specificului
genotipic al infecției cu rotavirusuri la sugarii vaccinați
și nevaccinați
Ala Donos1, Tatiana Alsaliem1, Laura Trandafir2, Ninel Revenco1, C. Spînu4,
Albina-Mihaela Iliev3
1
U.S.M.F. ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova
2
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, România
3
Spital Hârlău, Iași, România
4
Agenția Națională Sănătate Publică, Republica Moldova
Cuvinte cheie: diaree, rotavirus, copii sugari
Infecția provocată de rotavirus este frecvent prezentă în patologia copilului mic. Cei
mai vulnerabili fiind sugarii. Rotavirusul (RV) este cea mai frecventă cauză de
gastroenterită acută la nivel mondial, afectând 95% din copii de până la 5 ani. La
nivel global se estimează că infecția RV provoacă 3,6 milioane episoade de
gastroenterită acută pe an. Până la implimentarea imunizării anti-rotavirale, anual
în întreaga lume erau spitalizați peste 2 milioane de copii cu gastroenterită de
etiologie rotavirală.
Copii cu vârsta de până la 5 ani practic toți suportă infecția cu rotavirus aceasta fiind
prima cauză a diareii severe cu deshidratare la sugari în întreaga lume. În țările cu
venituri mici vârsta medie a infecției primare cu rotavirus se manifestă la vârstele 6-
9 luni, 89% din cazuri se manifestă la cei sugari. În țările cu venituri mari primul
episod uneori e prezent la vârsta de 2-5 ani, dar cei mai afectați rămân totuși sugarii
cu 65% de afectare.
După datele prezentate de OMS care estimează că până la apariția vaccinului anti-
rotaviral au fost atestate 453 000 de decese printre copiii cu gastroenterită
rotavirală la nivel mondial. Aceste date au fost reprezentat aproximativ 5% printre
decesele la copii cu o rată de 86 de decese la 100 000 de copii cu vârsta de până la
5 ani. Datele de literatură 90% din decesele cauzate de rotavirusuri au loc în țările
cu venituri mici din Africa și Asia, fiind într-o legătură directă cu calitatea precară a
asistenței medicale.
82
Implementarea supravegherii sentinelă a infecției cu rotavirusuri la sugari din 2011
în Republica Moldova au demonstrat o rată înaltă ale acestei infecții (40%), fiind
argument în recomandarea imunizării antirotavirale la copii în cadrul Programului
Național de Imunizări.
Scopul: Studierea aspectelor clinico-evolutive, molecular genetice și supravecherea

sentinelă ale infecției cu rotavirusuri la copii sugari.
Materiale și metode: Studiul de cercetare a fost realizat în perioada anilor 2012 –

2016 . Au fost incluși în studiu pacienții din secția de boli diareice la sugari din clinica
Departamentului de Pediatrie. Au fost examinați 193 de copii sugari cu boală
diareică acută selectați după caz – cadru standard din supravegherea sentinelă. În
raport cu statutul vaccinal eșantionul de studiu a fost divizat în lotul I (121 pacienți)
– copii cu infecție cu rotavirus nevaccinați și lotul II (72 pacienți) – copii cu infecție cu
rotavirusuri vaccinați. Materialul biologic s-a examinat prin metode de biologie
moleculară cu utilizarea reacției serologice ELISA și evidențierea genotipurilor în
reacția de polimerizare în lanț (PCR). Pentru confirmarea etiologiei cu rotavirusuri a
GEA au fost examinate materialul biologic al pacienților din studiu. Investigațiile
virusologice au fost efectuate în Laboratorul Bacteriologic din cadrul Centrului
Național de Medicină Preventivă din Chișinău, ulterior verificate în Laboratoarele de
Referință OMS. Valori de referință: specificitate test - 96%-100%, sensibilitate test -
94%-100%.
Limita de detecție a testului ELISA: mai mare sau egal 7x10 la 5 particule virale per
ml de probă cercetată.
Rezultate și discuții: În urma examinării materialului biologic prin metoda de

biologie moleculară din totalul probelor genotipate incidența genotipurilor
identificate la pacienții cu infecție cu rotavirusuri în perioada prevaccinală cele mai
frecvente genotipuri depistate au fost G4(8), G3 P(8) și G9 P(8). Pe când pe perioada
postvaccinală frecvența acestor genotipuri a diminuat astfel pe primul loc situându-
se genotipurile G2 P(4) și G4 P(8). În vaccinul selectat pentru țară sunt prezente
genotipurile G4, G2, G9 care acoperă o bună parte de tulpini ale rotavirusurilor
circulante în populația din țară conform datelor monitorizării și supravegherii
sentinelă la copii cu vârsta de până la 5 ani.
83
Infecția cu rotavirusuri este la cote înalte, prezentă în perioada rece a anului
(ianuarie-martie). Copii din studiu au vârsta de la 1 lună până la 12 luni vârsta medie
fiind de 7,2 luni. Predomină copii de gender feminin (54,4%), față de cei cu gender
masculin (45,6%).
Etiologic mixt infecția intestinală a predominat în I grup de studiu (30,6%) din copii
comparativ cu grupul II unde ponderea mixt infecției este mai mică (26,4%). Durata
de spitalizare mai lungă, deshidratare mai severă (cu 3%), prezența afecțiunilor
respiratorii severe (pneumonii, bronșite în 21%) sunt la cote mai înalte în grupul I de
studiu cei nevaccinați comparativ cu grupul copiilor vaccinați. Infecția bacteriană
asociată în boala diareică acută s-a prezentat cu Proteus mirabilis, Klebsiela
pneumomiae, Staphylococcus aureus, E. coli, Proteus vulgaris și Providencia
mixofaciens.
Concluzii: 1. Mobiditatea prin infecția cu rotavirusuri în Republica Moldova a

diminuat considerabil ca urmare a implementării vaccinului păstrându-se
sezonalitatea infecției pe perioada rece a anului cu afectarea crescută a sugarului
după 6 luni.
2. Genotipurile cele mai frecvente pe perioada prevaccinală (G9 p(8), G3 P(8), G4

P(8)) au fost diferite de cele din perioada postvaccinală (G4 P98), G2 P(4). Aceste
rezultate demonstrează necesitatea continuării monitorizării, recoltării
rotavirusurilor la copii întru fortificarea măsurilor de control și răspuns în infecția
dată.
3. Infecția cu rotavirusuri ca monoinfecție (67,3%) și mixt infecția (32,7%) fiind

asociate cu infecții respiratorii severe și enterobacterii patogene în ambele grupe
unde au fost depistate forme clinice severe. Aceste circumstanțe cer abordări
diferențiate în tratamentul infecției cu rotavirusuri identificate separat și în asociere
cu alte patologii.
4. Rezultatele studiului au reconfirmat necesitatea de a continua implementarea

vaccinului Rotarix ce conține genotipurile G4, G2, G9 prin Programul Național de
Imunizare în a reduce povara infecției cu rotavirusuri asupra sistemului de sănătate
din țară.
84
Telomerii scurți în patologia pediatrică -
ce știm până în prezent
Simona Dumitra
Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș‟ din Arad
Cuvinte cheie: telomeri scurți, copil, telomerază
Introducere: Telomerii sunt secvențe repetitive de ADN localizate la capătul

terminal al cromozomilor, cu rol esențial în menținerea integrității genomice.
Material și metodă: Metaanaliză calitativă a principalelor articole din literatura de

specialitate referitoare la patologia pediatrică și telomerii scurți. Deși acest tip de
articole sunt apanajul bolilor adultului, ultimii 30 de ani consemnează progrese în
definirea noțiunii de telomeri scurți, asocierea cu boli pediatrice. Lungimea
telomerilor se realizează prin testare FISH și analiza mutațiilor este confirmată prin
secvențiere ADN.
Rezultate și discuții: Patologia telomerilor scurți implică atât boli genetice

moștenite - ca în sindromul telomerilor scurți, cât și boli cronice - în care scurtarea
telomerilor este indusă de diferiți factori externi. Studiile arată că lungimea
telomerilor (LT) scade abrupt de la naștere la 3-4 ani (250 pb/an), fiind urmată de o
perioadă cu scădere mai lentă până la maturitate (50 pb/an). LT poate fi influențată
și de sex, rasă, vârsta tatălui, fumatul și obezitatea mamei, consumul vitaminic în
timpul sarcinii. Sindromul de telomeri scurți este o afecțiune exprimată clinic
predominant prin albirea precoce a părului la unul din membrii familiei, fibroză
pulmonară idiopatică, emfizem precoce, ciroză criptogenică, citopenie sau
insuficiență medulară. O lungime telomerică sub percentila 1 ridică suspiciunea și
necesită secvențiere ADN - doar 60% din mutații au fost depistate, cele mai
frecvente fiind la nivelul TERT, TERC, DKC1, NOP10.
Concluzii: Există o variabilitate a lungimii telomerilor indusă genetic, dar și

epigenetic. Telomerii pot fi considerați biomarkeri ai longevității, ai riscului de
apariție a unor boli sau de monitorizare evolutivă a unei afecțiuni. Studii prospective
legate de cunoașterea biologiei telomerilor sunt necesare pentru conturarea unor
terapii bazate pe substituenți sau potențiatori de telomerază.
85
Short telomers in pediatric pathology -
what we know so far
Simona Dumitra
”Vasile Goldiș‟ Western University of Arad
Keywords: short telomeres, children, telomerase
Introduction: Telomeres are repetitive DNA sequences located at the terminal end
of the chromosomes, with an essential role in maintaining genomic integrity.
Material and method: Qualitative meta-analysis of the main articles in the

literature of pediatric pathology and short telomeres. Although this type of article is
the prerogative of adult diseases, the last 30 years have seen progress in defining
the notion of short telomeres and the association with pediatric diseases. Telomere
length is performed by FISH testing and the mutation analysis is confirmed by
genetic sequencing.
Results and discussion: The pathology of short telomeres involves both inherited
genetic diseases - as in short telomere syndrome, and chronic diseases - in which
telomere shortening is induced by various external factors. Studies show that
telomere length (TL) decreases sharply from birth to 3-4 years (250 bp / year),
followed by a slower period of decline until maturity (50 bp / year). TL can also be
influenced by sex, race, father's age, mother's smoking and obesity, vitamin intake
during pregnancy. Short telomere syndrome is a condition clinically expressed
predominantly by premature greying of hair in one family member, idiopathic
pulmonary fibrosis, emphysema, cryptogenic cirrhosis, cytopenia or bone marrow
failure. A telomeric length below the 1st percentile raises suspicion and requires
genetic sequencing - only 60% of mutations were detected, the most common being
at TERT, TERC, DKC1, NOP10.
Conclusions: There is, both a genetically induced and epigenetically induced

variability in telomere length. Telomeres can be considered biomarkers of longevity,
of the risk of disease or the evolutionary monitoring of a disease. Prospective
studies related to the knowledge of telomeres biology are needed to outline
therapies based on telomerase substituents or enhancers of telomerase.
86
Micrognația în sindroamele neurogenetice
Eva-Maria Elkan1, Nicoleta Andreea Tovarnac2, Ani Drăghici3, Letiția Doina Duceac1,
Beatrice Cela Stan1, Oana Alexandru4, Gina Andreea Cernamoriti Turca5, Ana-Maria Cobzaru1
1Universitatea “Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de Medicină și Farmacie
2Spitalul Județean de Urgență Brăila
3Spitlaul Județean de Urgență Tulcea
4Spitalul Judeţean de Urgenţă ”Sfântul Apostol Andrei” Galaţi
Cuvinte cheie: boli rare, sindroame neurogenetice, micrognație, reabilitare, hipoacuzie
Micrognația este adesea asociată dismorfismelor faciale întâlnite în practica

neurologiei pediatrice de zi cu zi. Întotdeauna micrognația modifică dinamica
progresiei bolului alimentar, deglutiția dar și pronunția cuvintelor uneori, precum și
hipoacuzie. Dorim să analizăm elemente de anatomie, genetică precum și asocierea
cu unele sindroame neurogenetice rare pentru care putem realiza o prognoză a
evoluției cazului și anticipa un program de reabilitare. Metodele de reablitare
constau din protezare auditivă, logopedie, kinetoterapie specifică facială, intervenții
stomatologice specifice cu intervenție pe arcada dentară și pe dinții care sunt
afectați de acest fenomen, precum și realizarea uni diagnostic neurogenetic și
imagistic foarte precis care poate unifica cel mai bine toate aceste intervenții.
Importantă este și integrarea școlară a acestor pacienți, privind în mod integrat
evoluția neurodezoltării lor. Secvența intervențiilor specifice trebuie gândită atenți
și rațional cu gestionarea cât mai eficientă a resurselor medicale și ale familiei și
integrarea experienței specialiștilor români cu experiența internațională, adesea
fiind vorba de boli rare.
87
Evaluarea grosimii țesutului adipos epicardial la copiii
cu sindrom metabolic
Veronica Eșanu2, V. Eșanu1,2, Lucia Pîrțu1,2, Olga Belii2, Ludmila Tiron2, Ina Palii1,2
1
Departamentul Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova
2
I.M.S.P. Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: grosimea țesutului adipos epicardial, sindrom metabolic, copii
Scop: Evaluarea grosimei țesutului adipos epicardial (ȚAEp) la copii cu sindrom

metabolic (SM).
Material și metodă: Acest studiu a înrolat 118 copii (vârsta 10-18 ani). Diagnosticul
de SM a fost stabilit conform criteriilor FID. Grosimea ȚAEp a fost măsurată prin
ecocardiografie transtoracică.
Rezultate: În funcție de prezența/absența SM, valoarea medie a ȚAEp a depășit

valorile pragului admisibile (5,39±0,22 mm vs 4,97±0,17 mm; p>0,05); în functie de
numărul de componente s-a observat o tendință de creștere, fiind astfel mai mare
la subiectii cu 3, 4, 5 componente, comparativ cu cei cu o componență, dar nu și cu
2 componente (5,30 ±0,27 mm vs 5,54±0,4 mm, vs 4,84±0,28 mm vs 5,01±0,22 mm;
F=0,96; p>0,05); în ceea ce privește distribuția între clustere s-a constatat că cea mai
mare valoare este înregistrată la subiecții cu 4 și 5 criterii pozitive (CA-HDLc-
TA=5,47±0,44 mm, CA-TG-TA=5,6±0,84 mm, CA-TG-HDLc=4,65±0,38 mm, CA-TG-
HDLc-TA=5,77±0,52 mm; F=0,82; p>0,05).
S-a înregistrat o corelație pozitivă între ȚAEp și greutate (r=0,41*; p<0,001), CA

(r=0,4*; p<0,05), SIV (r = + 0,3*; p <0,05), PPVS (r = + 0,34). *; p<0,05) și MMVS (r=+
0,3*; p<0,05).
Concluzii: Grosimea ȚAEp, evaluată ecocardiografic a depășit valorile limită admise

la copiii cu SM. Corelația liniară pozitivă a ȚAEp cu parametrii antropometrici indică
faptul că este un bun indicator al grăsimii viscerale, iar corelația cu parametrii
ventriculari stângi sugerează că este un reper de asociere cu modificările structurale
ale acestuia.
88
Esvaluation of epicardial fat thickness in children with
metabolic syndrome
Veronica Eșanu2, V. Eșanu1,2, Lucia Pîrțu1,2, Olga Belii2, Ludmila Tiron2, Ina Palii1,2
1
Department of Pediatrics, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova
2P.H.M.I. Mother and Child Institute, Chisinau, Republic of Moldova
Keywords: epicardial fat thickness, metabolic syndrome, children
Aim: To assess of epicardial fat thickness (EFT) in children with metabolic syndrome
(MS).
Material and method: This study enrolled a total of 118 children (aged 10-18 years).
The diagnosis of MS was established according to the IDF criteria. EFT was measured
with transthoracic echocardiography.
Results. Depending on the presence/absence of MS, the mean EFT value exceeded
the accepted cut-off points (5.39±0.22 mm vs 4.97±0.17 mm; p>0.05); depending on
the number of MS components, there was a tendency to increase, thus being higher
in subjects with 3, 4, 5 components, compared to those with a 1 component, but not
for 2 components (5.30 ±0.27 mm vs 5.54 ± 0.4 mm, vs 4.84 ± 0.28 mm vs 5.01±0.22
mm; F=0.96; p>0,05); regarding the distribution between clusters, it was found to be
higher in subjects with 4 and 5 positive criteria (WC-HDLc-BP=5.47±0.44 mm, WC-
TG-BP=5.6±0.84 mm, WC-TG-HDLc=4.65±0.38 mm, WC-TG-HDLc-BP=5.77±0.52 mm;
F=0.82; p>0.05).
A correlation was recorded between EFT and weight (r=0.41*; p<0.001), WC (r=0.4*;
p<0.05), IVSd (r = + 0.3*; p <0.05), LVPWd (r = + 0.34*; p<0.05) and LVmass (r=+ 0.3*;
p<0.05).
Conclusions: The ultrasound imaging of EFT exceeded the admitted cut-off point
values in children with MS. The positive linear correlation of the EFT with the
anthropometric parameters indicates that it is a good indicator of visceral fat, and
the correlation with the left ventricular parameters suggests that it is a landmark of
association with its structural changes.
89
Traiectoria relației remodelării ventriculară stângi cu
valoarea HbA1C la copii cu diabet de TIP 1
V. Eșanu1,2, Olga Belii2, Ludmila Tiron2, Veronica Eșanu2, Ina Palii1,2
1
Departamentul Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova
2
Cuvinte cheie: diabet de tip 1, copii, remodelare ventriculară stângă
Scop: Investigarea traiectoriei relației dintre remodelarea ventriculară stângă și

valoarea HbA1c la copiii cu diabet zaharat de tip 1 (DZ1).
Material si metodă: În cercetare au fost încluși și evaluați clinic-paraclinic 45 de

copii cu DZ1 (vârsta 10 - 18 ani; sexul M (26)/F (19); durata DZ1 ≥ 5 ani). Analiză
statistică – SPSS versiunea 20. Cercetarea a primit avizul favorabil al Comitetului de
Etică a Cercetării al U.S.M.F. ”Nicolae Testemiţanu”.
Rezultate: Conform rezultatelor, tipurile de remodelare patologică au fost

distribuite: 5% (n=4) - hipertrofie concentrică, 10% (n=6) - remodelare concentrică și
5% (n=4) - hipertrofie excentrică ((80,0). % (n=31) – model de geometrie normală VS).
Studiul de corelație între HbA1c și parametrii VS a relevat un coeficient de corelație

pozitiv semnificativ statistic cu DTDVS (mm) (r = 0,7**, p < 0,001), DTSVS (mm) (r =
0,7**, p < 0,001), SIV (mm) (r = 0,5*, p = 0,036), PPVS (mm) (r = 0,5*, p = 0,032), MMVS
(g) (r = 0,5*, p = 0,038), IMMVS ( r = 0,5*, p = 0,038), VTDVS (ml) (r = 0,5*, p = 0,025,
VTSVS (ml) (r = 0,6**, p = 0,01), FE (%) (r = 0,7** , p = 0,001), FS (%) (r = 0,6**, p =
0,002).
Concluzii: Rezultatele studiului confirmă prezența remodelarii concentrice,

hipertrofiei concentrice și excentrice la copiii cu DZ1, iar valoarea crescută a HbA1c
este asociată cu o creștere consensuală și proporțională a valorilor parametrilor de
remodelăre a ventriculului stâng.
90
Trajectory of relationship of left ventricular
remodeling to HBA1C in children with TYPE 1 diabetes
V. Eșanu1,2, Olga Belii2, Ludmila Tiron2, Veronica Eșanu2, Ina Palii1,2
1
Department of Pediatrics, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova
2
P.H.M.I. Mother and Child Institute, Chisinau, Republic of Moldova
Keywords: type 1 diabetes, children, left ventricular remodeling.
Aim: To investigate the trajectory of relationship of left ventricular remodeling to

HbA1c in children with type 1 diabetes (T1D).
Material and method: A total of 45 children with T1D (aged 10 - 18 years; gender
M (26)/F (19); duration of T1D ≥ 5 years) were submitted to clinical-paraclinical
evaluation. Statistical analysis - SPSS version 20. The research received a favorable
opinion of the Research Ethics Committee of the "Nicolae Testemițanu" S.U.M.Ph..
Results: According to the results, the types of pathological remodeling were

distributed as follows: 5% (n=4) - concentric hypertrophy, 10% (n=6) – concentric
remodeling and 5% (n=4) - eccentric hypertrophy ((80.0% (n=31) – normal LV
geometry pattern).
The correlational study between the HbA1c and the LV parameters revealed a
statistically significant positive correlation coefficient with LVEDD (mm) (r = 0.7**, p
< 0.001), LVESD (mm) (r = 0.7**, p < 0.001), IVSd (mm) (r = 0.5*, p = 0.036), LVPWd
(mm) (r = 0.5*, p = 0.032), LV Mass (g) (r = 0.5*, p = 0.038), LV Mass Index (r = 0.5*, p
= 0.038), LVEDV (ml) (r = 0.5*, p = 0.025, LVESV (ml) (r = 0.6**, p = 0.01), EF (%) (r =
0.7**, p = 0.001), SF (%) (r = 0.6**, p = 0.002).
Conclusions: The results of the study confirm that concentric remodeling,

concentric and eccentric hypertrophy were detected in children with T1D and the
increased value of the HbA1c was associated with a consensual and proportional
increase in the values of the parameters of the left ventricle remodeling.
91
Pneumococul înainte, în timpul și după COVID-19
Oana Falup Pecurariu1,2, Flavia Rochman1, Alexandra Lazăr1, Alexandra Obaciu1,
Raluca Lixandru1, Laura Bleotu1, V. Monescu3
1
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, Brașov, România
2
Facultatea de Medicină, Universitatea Transilvania, Brașov, România
3
Facultatea de Matematică, Universitatea Transilvania, Brașov, România
Introducere: Streptococcus pneumoniae se regăsește în tractul respirator superior

la marea majoritate a copiilor cu vârsta de sub 5 ani. Pneumococii sunt grupați în
serotipuri pe baza structurii și proprietăților antigenice ale capsulei polizaharidice.
Actualmente vaccinurile utilizate sunt cu 10 respectiv 13 valențe. Aceste vaccinuri
au determinat scăderea dramatică a incidenței bolilor pneumococice mucozale cât
și invazive.
Pacienți și metodă: Studiu de tip prospectiv care cuprinde perioada 1.11.2016-

1.07.2019 respectiv 1.11.2020-1.05.2022 desfășurat la Spitalul Clinic de Urgență
pentru Copii, Brașov.
Rezultate: În perioada 1.11.2016-1.07.2019 au fost colectate 262 de probe, în vreme

ce în intervalul 1.11.2020-1.05.2022 au fost colectate 187 probe. Datele demografice
ale primei perioade 163 de copii proveneau din mediul rural în vreme ce în perioada
următoare 78.76% proveneau din mediu rural. În ambele perioade au predominat
băieții. Principalele locuri de recoltare ale pneumococului au fost reprezentate de
exudatele nazale, miringotomii, hemoculturi. Media zilelor de internare pentru
prima perioadă prepandemică a fost de 6.53 zile față de perioada pandemică și
postpandemică de 7 zile. În perioada prepandemică s-a constat menținerea unei
rate înalte de rezistență la antibiotice care se menține și în intervalul intra și
postpandemic timpuriu. Valorile medii ale CRP-ului nu au fost semnific diferite în
cele două perioade de studiu. Serotipurile circulante au fost acoperite în proporție
de 74.71% de către PCV13, în proporție de 76.40% de către PCV 15 și de 82.58% de
către PCV20.
Concluzii: Acoperirea vaccinală cu PCV13 este în continuare înaltă pentru

serotipurile circulante în zona Brașov.
92
Evaluarea hormonală în talia mică armonioasă a
copilului
Al.Fl. Florescu
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași - Disciplina Endocrinologie
Cuvinte cheie: hipostatură, hipofiză, teste stimulare, hormon de creștere
Diagnosticul precoce al deficitului de GH este esențial pentru inițierea promptă a

tratamentului, ceea ce va optimiza creșterea și dezvoltarea copilului, si va face
posibilă atingerea unei înălțimi adulte satisfăcătoare, în același timp ameliorând
calitatea vieții și scăzând riscul de boli metabolice și osoase.
Procesul diagnostic include: criteriile auxologice, măsurarea nivelului seric de IGF-1

și/sau IGFBP-3, evaluarea funcției hipofizei anterioare (TSH, ACTH, FSH, LH), teste de
stimulare a secreției GH, precum și explorări imagistice (RMN hipotalamo-hipofizar).
Testele de stimulare a secreției de GH folosite în diagnosticul deficitului de GH pot
fi fiziologice (testul la efort fizic intens, testul la somn) sau farmacologice (arginină,
insulină, clonidină, glucagon, GHRH). Există mai multe motive pentru care este
dificilă standardizarea și interpretarea testelor farmacologice de stimulare,
principalele fiind variațiile cut-offurilor în studiile disponibile, diferențele între
kiturile folosite pentru interpretarea nivelului de GH și heterogenicitatea populației
din punct de vedere al vârstei, stadiului pubertar, și al primingului folosit.
Evaluarea copiilor cu talie mică implică o colaborare strânsă între medicii de familie,
pediatri si endocrinologi, testele de laborator completând examenul clinic si
permițând inițierea cât mai precoce a tratamentului.
93
Particularități ale comportamentului alimentar în
alimentația copilului 0-3 ani
Silvia Fotea1, G. Baciu2, Laura-Mihaela Trandafir3, Cosmina Rouă4, Alina-Costina Luca5,
V.V. Lupu6, Magdalena Miulescu7, A. Nechita8
1
Secția Clinică Pediatrie III, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, România
2
Secția Clinică Pediatrie I, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, România
3
Secția Clinică Pediatrie III, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, România
4
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, România
5
Secția Cardiologie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, România
6
Secția Clinică Pediatrie I, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, România
7
Secția Clinică ATI, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, România
8
Secția Clinică Pediatrie II, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, România
Cuvinte cheie: alăptare, alimentație, sugar, copil
Scopul: Evaluarea datelor demografice și alimentatiei la copilul 0-3 ani.
Material și metodă: Baza studiului a constat în realizarea unui chestionar în ceea

ce privește alimentația copilului 0-3 ani. Studiul s-a efectuat la Spitalul Clinic de
Urgență pentru Copii “Sf. Ioan” Galați, în perioada mai-iunie 2021. Lotul de studiu a
cuprins 100 de mame care au acceptat să răspundă la chestionar.
Rezultate: 81 % de copii au fost alimentați natural, iar 19% au primit alimentație

artificială; 42% din copii au fost alăptați între 1 și 6 luni, 14% din copii au fost alăptați
între 7-12 luni, 15% peste 12 luni; alimentația complementară s-a inițiat la 4% din
copii la vârsta de 4 luni, 15% la 5 luni și 50% la vârsta de 6 luni; primul aliment
introdus în alimentația copilului a fost morcovul 37% din copii, urmat de măr la 15%
din cazuri; laptele de vacă s-a introdus în alimentație la 20% din copii după vârsta
de un an; alergiile alimentare s-au evidențiat la 19% de copii din lotul de studiu; 89%
din mame administrează suplimente alimentare cu vitamina D pentru profilaxia
rahitismului.
Concluzii: Laptele de mamă este alimentul ideal pentru nou-născut și sugar.
94
Probleme de diagnostic în insuficiența hepatică
neonatală - cauză de transplant hepatic
Otilia-Elena Frăsinariu1,2, Iulia Ciongradi1,2, Doina Mihăilă1, Lăcrămioara Butnariu1,2,
Denisa Lăcătușu1, Monica-Andreea Ferariu1, Laura-Mihaela Trandafir1,2
1
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii „Sfânta Maria” Iași,
2
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină Iași
Cuvinte cheie: insuficiență hepatică neonatală, infecție cu Citomegalovirus, transplant hepatic
Introducere: Insuficiența hepatică neonatală este o afecțiune rară, dar totodată

complexă, care poate pune probleme de diagnostic și de tratament, fiind potențial
fatală în evoluție, în lipsa intervenției prompte. Din punct de vedere etiologic,
trebuie luate în considerare cauzele metabolice (ex. galactozemia, hemocromatoza
neonatală, boli mitocondriale și boala Wilson), cauze infecțioase (congenitale sau
dobândite). În cea de a doua categorie pot fi încadrate printre altele infecțiile cu
virusurile hepatitice A,B,C,D,E, cu Cytomegalovirus sau virusul Epstein Barr.
Tratamentul etiologic poate fi salvator de viață în contextul depistării unei cauze
specifice, dar provocarea rămâne abordarea terapeutică în momentul în care s-a
epuizat orice altă variantă de tratament și starea pacientului nu este clinico-biologic
ameliorată.
Scopul lucrării este de a evalua modul de abordare multidisciplinar al unei

insuficiențe hepatice neonatale de cauză necunoscută și conduita de tratament pe
care o impune acest diagnostic.
Materiale și metode: Pacient în vârstă de 5 săptămâni s-a internat inițial Clinica de

Chirurgie Pediatrică II a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii “Sfânta Maria” Iasi,
pentru intens icter sclero-tegumentar, abdomen mărit de volum și scaune acolice.
S-au efectuat teste pentru investigarea completă a funcțiilor hepatice precum și
investigații imagistice (ecografie abdominală și colangio-RMN). S-a suspicionat
atrezia de căi biliare și a fost efectuată biopsia hepatică și colangiografia
intraoperatorie. De asemenea, s¬au efectuat testul iontoforezei și consultul genetic,
excluzându-se fibroza chistică. Ulterior, pacientul a fost investigat și monitorizat în
Clinica III Pediatrie, prezentând icter, hepato-splenomegalie, persistența
sindromului de hepatocitoliză și de colestază motiv pentru care s-a decis
reinternarea în spital.
95
Rezultate: În cadrul primei internări a fost decelat din punct de vedere biologic
important sindrom de hepatocitoliză și colestază (TGP = 365 UI/l, TGO=674 UI/l, FA
= 1164UI/l, Bilirubina totala = 14,18 mg/dl, Bilirubina directa = 9,68 mg/dl, LDH = 954
UI/l), precum și anemie severă (Hb = 7g/dl).
Anticorpii anti- Epstein Barr VCA de tip Ig G și Ig M, anticorpii anti-Toxoplasma gondii

au fost negativi, iar Anticorpii anti-Cytomegalovirus de tip IgM au fost prezenți, dar
viremia a avut o valoare scăzută și nu s-a inițiat tratamentul cu Ganciclovir. Evoluția
ulterioară a pacientului a fost nefavorabilă, dezvoltând ciroză biliară. În final, având
în vedere agravarea clinico-biologică a pacientului s-a optat pentru efectuarea
transplantului hepatic, evoluția post-operatorie a acestuia fiind bună.
Concluzii: Insuficiența hepatica neonatală este o afecțiune extrem de gravă, cu

evoluție potential fatală în lipsa transplantului hepatic. Prin multitudinea
complicațiilor care pot apărea, se realizează un cerc vicios care duce la evoluția
nefavorabilă a bolii.
Diagnostic problems in neonatal liver failure - cause of

liver transplantation
Otilia-Elena Frăsinariu1,2, Iulia Ciongradi1,2, Doina Mihăilă1, Lăcrămioara Butnariu1,2,
Denisa Lăcătușu1, Monica-Andreea Ferariu1, Laura-Mihaela Trandafir1,2
1
Emergency Clinical Hospital for Children „Sfânta Maria” Iași,
2
”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Faculty of Medicine
Keywords: neonatal liver failure, liver transplantation
Introduction: Neonatal liver failure is a rare but also complex condition that can
cause problems with diagnosis and treatment, being potentially fatal in evolution,
in the absence of prompt intervention. From an etiological point of view, one can
discuss metabolic causes, such as galactosemia, neonatal hemochromatosis,
mitochondrial disease and Wilson's disease, or infectious causes, whether
congenital or acquired. In the second category can be included, among others,
infections with hepatitis A, B, C, D, E, Cytomegalovirus or Epstein Barr virus. The
etiological treatment can be life-saving in the context of finding a specific cause, but
the challenge remains the therapeutic approach when any other treatment has not
96
been successful and the patient's condition has not improved clinically and
biologically.
The aim of this paper is to evaluate the multidisciplinary approach to neonatal liver
failure of unknown cause and the treatment behavior required by this diagnosis.
Materials and methods: A 5-week-old patient is hospitalized in the Pediatric

Surgery Clinic II of the Emergency Clinical Hospital for Children "Sfanta Maria" Iasi
for severe jaundice, enlarged abdomen and acholic stools. During the first
hospitalization of the patient, tests were performed for the complete investigation
of liver function and multiple imaging investigations, respectively abdominal
ultrasound and also a cholangio-MRI. Bile duct atresia was suspected and that is
why liver biopsy and intraoperative cholangiography were performed.
Iontophoresis testing and genetic counseling were also performed, excluding cystic
fibrosis. Subsequently, the patient was investigated and monitored in the III
Pediatric Clinic, presenting with jaundice, hepato-splenomegaly, persistence of
hepatocytolysis and cholestasis syndrome, which is why it was decided to readmit
him to the hospital.
Results: An important hepatocytolysis and cholestasis syndrome was detected

during the first hospitalization in our clinic, (ALT = 365 IU/l, AST = 674 IU/l, Alkaline
phosphatase = 1164 IU/l, total bilirubin = 14,18 mg/dl, direct bilirubin = 9.68 mg/dl,
LDH = 954 IU/l), as well as severe anemia (Hb = 7g/dl). Furthermore, VCA Ig M/Ig G
antibodies (Ebstein Barr virus) and Toxoplasma gondii antibodies were tested, the
results being negative for both of them, but IgM-type anti-Cytomegalovirus
antibodies were present. Because the Cytomegalovirs viremia had low values, the
idea of initiating treatment with Ganciclovir was dropped. The further evolution of
the patient was unfavorable, developing biliary cirrhosis. Ultimately, given the
clinical and biological worsening of the patient’s state of health, it was decided to
perform a liver transplant. His post-operative evolution was good.
Conclusions: Neonatal liver failure is an extremely serious condition, being

potentially fatal in the end, in the absence of liver transplantation. The multitude of
complications that can occur are viciously causing an unfavorable evolution of the
disease.
97
“Red flags” în cefaleea la copilul de vârstă mică –
abordare multidisciplinară
Otilia-Elena Frăsinariu1,2, Ana-Maria Laura Buga1, Antonela Ciobanu1, Cristina Boghean1,
Violeta Ștreangă1,2, Ingrith Miron1,2
1
Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii Sf. Maria, Iași, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași România
Cuvinte cheie: cefalee, tumoră cerebrală
Unul din simptomele frecvente întâlnite în rândul pacienților pediatrici este

cefaleea, fiind pe locul 3 ca motiv de prezentare în unitatea de primire urgențe.
Marea majoritate a cazurilor pediatrice de cefalee sunt primare – migrena sau
cefaleea de tensiune; când cefaleea este secundară, cauza cea mai frecventa
patologia tractului respirator, rareori datorându-se unui proces expansiv
intracranian.
Deși apare rar sub vârsta de 4 ani, atunci când este descrisă de către copilul mic,
trebuie întotdeauna considerată un semnal de alarma care, pana la proba contrarie
trebuie investigat, pentru a exclude un proces amenințător de viață.
Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 3 ani, evaluată în Spitalul de urgență

pentru copii “Sf. Maria”, care s-a prezentat pentru cefalee instalată cu 3 luni anterior,
însoțită de deficit motor la nivelul hemicorpului drept, instalat cu 1 săptămână
anterior internarii. Investigațiile imagistice au pus in evidență o formațiune
intracraniană parieto-occipitală stângă, voluminoasă, pentr care s-a efectuat excizia
chirurgicală totală. În urma examenului anatomo-patologic s-a stabilit diagnosticul
de ependimoblastom – tumoră embrionară malignă, rară, ce se poate dezvolta la
copilul de vârstă foarte mică (sub 3 ani).
Cefaleea la copilul mic, în special la cel care nu poate încă localiza sediul durerii și
nu poate verbaliza precis simptomele, trebuie întotdeauna considerată un semnal
de alarmă, întrucât poate ascunde o patologie cu potențial fatal, chiar dacă incidența
cauzelor maligne de cefalee este rară.
98
Ce am avut și ce am pierdut: reflecții post pandemie
Cristina Gavrilovici
Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” Iași
Departe de a se fi terminat, ceea ce nici nu suntem singuri că a început - ”începutul

sfârșitului”, pandemia ne-a adus un ”test de sarcina” un test de capacitate medicală
și voință politică, un test de rezistență și răbdare, un test de credință și de încredere:
în puterea ideilor, a valorilor alese pentru a fundamenta o judecată morală și a ghida
un comportamentul personal și social.
Îndrăznesc să spun că cea mai mică pierdere este cea a sănătății. Și aceasta nu
pentru că sănătatea nu ar fi o valoare în sine, ci pentru că ea nu ne definește, nici ca
indivizi, nici ca popor. Ne definește răspunsul nostru la pierderea sănătății:
indiferența sau exagerarea realității, abandonul sau grija, rațiunea sau
compasiunea? Iată extreme care au fost greu de armonizat. Pendulând între
extreme, le-am câștigat și le-am pierdut pe toate.
Singurătatea și colectivitatea s-au anihilat reciproc. Ne-am izolat în scop medical,

dar am câștigat izolarea morală. Colectivitatea nu s-a tradus prin comuniune ci prin
bombardament informațional, astfel devenind de bună voie sclavii celei mai mari
puteri, aceea a informației.
99
Infecția cu H. Pylori la copil. Cum testăm? Când
tratăm?
Nicoleta Gimiga, B. Rotaru, Gabriela Păduraru
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” Iași
Cuvinte cheie: H. Pylori, copil, tratament
Infecția cu Helicobacter Pylori la copil diferă de cea a adultului prin prevalență, rata
complicațiilor, specificul vârstei față de problemele testării și nu în ultimul rând, dar
foarte actual, prezența rezistenței înalte la antibiotice.
Testul ideal pentru H. pylori este neinvaziv sau minim invaziv, foarte precis, ieftin și
ușor disponibil și permite diferențierea între prezența infecției cu H. pylori și boala
asociată cu H. Pylori, dar acest test încă nu există, astfel încât avantajele și
dezavantajele testelor disponibile (invazive și neinvazive) necesită o evaluare critică
în utilizarea lor la vârstă pediatrică.
Grupurile de lucru ESPGHAN/NASPGHAN au elaborat în anul 2016 ghidul de

diagnostic și tratament, a infecției cu H. Pylori. ”Test and treat” este o recomandare
care NU se mai folosește. Copiii cu dureri abdominale funcționale nu au indicație de
testare pentru H. Pylori. Testarea pentru H. pylori se face la cel puțin 2 săptămâni
după sistarea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni și 4 săptămâni după
tratament antibiotic. În ultima decadă, eficacitatea terapiei standard, de 7 zile,
bazată pe inhibitor de pompă de protoni (IPP + claritromicină + amoxicilină sau
metronidazol) a scăzut la niveluri inacceptabile, din cauza creșterii prevalenței
rezistenței la claritromicină. Studii recente relevă că tripla terapie timp de 14 zile
este mai eficientă decât cea de 7 sau 10 zile, cu rate globale de eradicare >80%.
Copiii trebuie investigați pentru infecția cu H. pylori numai atunci când prezintă
simptome sau semne sugestive de boală organică care sunt suficient de severe
pentru a justifica riscurile terapiei.
100
Provocări în diagnosticul și managementul astmului
bronșic la copilul mic
Stela Goția
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași
Cuvinte cheie: wheezing recurent, astm, triggeri, sugar, copil mic
La sugar și copilul mic episoadele repetate de wheezing și tuse sunt diagnosticate

ca wheezing recurent (WR), după ce s-au exclus boli cu context clinico-biologic
specific. WR este o exprimare clinică comună unei etiopatogenii heterogene: virală
sau/și alergică, hiperreactivitate bronșică (HRB) prezentă de la naștere, căi aeriene
mici. Mai mult de trei recurențe severe într-un an (sau 2/6 luni) sugerează
diagnosticul de astm bronșic (AB). Recurențele cu evoluție în sezonul virozelor la
copii non-atopici, asimptomatici intercritic, cu răspuns lent la bronhodilatator, se
încadrează ca AB indus viral; majoritatea sunt fenotipuri tranzitorii cu remisiune la
vârsta de 3 sau 6 ani. Apariția perenă a recurențelor la atopici, corelate sau nu cu
infecții virale, simptome respiratorii reziduale intercritic, asocierea dermatitei
atopice și/sau a rinitei alergice, eozinofilia, sensibilizarea la alergeni inhalați și/sau
alimentari, răspunsul prompt la bronhodilatator, argumentează diagnosticul de AB
alergic cu potențial de persistență. Infecțiile virale frecvente favorizează la atopici
debutul precoce al AB alergic, exacerbările având triggeri multipli. Ghidurile
internaționale orientează diagnosticul, treapta de severitate, criteriile pentru
introducerea și modularea tratamentului antiinflamator cronic, în funcție de
controlul bolii. Abordarea terapeutică este individualizată; evoluția concomitent
frecventă a unei patologii alergice și/sau nonalergice facilitează confuziile,
maschează astmul și complică protocolul terapeutic. Practicianul nu dispune de
argumente ca: limitarea fluxului de aer, reversibilitate, HRB, dovezi privind existența
și tipul inflamației bronșice. Remisiunile obținute pot fi durabile, persistând HRB și
riscul recăderilor tardive. Obținerea aderenței părinților la tratamentul propus este
laborioasă dar obligatorie.
101
Provocations in the diagnosis and management of
bronchial asthma in the little child
Stela Goția
U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iasi
Keywords: recurrent wheezing, asthma, triggers, infant, toddler
In infants and young children, repeated episodes of wheezing and coughing are
diagnosed as recurrent wheezing (WR), after ruling out diseases with a specific
clinical-biological context. WR is a common clinical expression of heterogeneous
etiopathogenesis: viral and / or allergic, bronchial hyperreactivity (HRB) present at
birth, small airways. More than three severe recurrences a year (or 2/6 months)
suggest a diagnosis of asthma (AB). Evolving recurrences in the viral season in non-
atopic children, intercritical asymptomatic, with slow response to bronchodilator,
are classified as virally induced AB; most of them are transitory phenotypes with
remission at the age of 3 or 6 years old. The continuous appearance of atopic
recurrences, whether or not related to viral infections, intercritical residual
respiratory symptoms, association of atopic dermatitis and / or allergic rhinitis,
eosinophilia, sensitivisation to inhaled and / or food allergens, prompt response to
bronchodilator, sets the diagnosis of allergic AB with persistence potential. Frequent
viral infections favors early onset of allergic AB in atopic children, the exacerbations
having multiple triggers. International guidelines lead the diagnosis and its severity,
criteria for the introduction and modulation of chronic anti-inflammatory
treatment, depending on the control of the disease. The therapeutic approach is
individualized; the concomitant frequent evolution of an allergic and / or non-
allergic pathology can cause confusions, hides the asthma and complicates the
therapeutic protocol. The physician does not have arguments such as: limiting
airflow, reversibility, HRB, evidence of the existence and type of bronchial
inflammation. Remissions can be lasting, with persistent HRB and the risk of late
relapse. Obtaining parental adherence to the proposed treatment is laborious but
mandatory.
102
Manifestări neurologice la copiii cu infecție SARS-CoV-2
Ioana Grigore1, Georgeta Diaconu1, Ioana Cernescu2, Dana Horobeț2
1
Secția de Neurologie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sfânta Maria”, Iași
2
Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sfânta Maria”, Iași
Cuvinte cheie: copil, infecție SARS-CoV-2, manifestări neurologice
La pacienții de vârstă pediatrică complicațiile neurologice asociate infecției SARS-

CoV-2 nu sunt în totalitate înțelese. Scopul acestui studiu a fost de a evalua tipul
manifestărilor neurologice care s-au asociat infecției SARS-CoV-2 la copii, evoluția și
prognosticul lor.
Lotul de studiu a cuprins 27 de copii, cu vârste între 21 zile și 17 ani, evaluați în

perioada martie 2020-martie 2022 în Secția de Neurologie Pediatrică și care au fost
depistați pozitivi la detecția moleculară a SARS-CoV-2. Dintre pacienții urmăriți, 7
erau diagnosticați cu diferite afecțiuni neurologice. Manifestările respiratorii acute
au fost prezente în 8 cazuri, simptome digestive într-un caz și afectare cardiacă cu
reacție pericardică minimă într-un caz, la restul pacienților singurele manifestări ale
infecției SARS-CoV-2 au fost cele datorate afectării cerebrale. Cele mai frecvente
manifestări neurologice evidențiate au fost crizele epileptice (16 cazuri), cefaleea (4
cazuri), statusul convulsiv febril (2 cazuri), convulsiile febrile (2 cazuri), stare
confuzională (1 caz), tromboză cerebrală (1 caz), status epileptic (1 caz) și anosmie
(1 caz).
Copiii cu afecțiuni neurologice anterioare asociază mai frecvent complicații

neurologice în cadrul infecției SARS-CoV-2. În unele cazuri manifestările neurologice
pot fi primele sau singurele semene ale infecției SARS-CoV-2 la copil.
103
Neurological manifestations in children with SARS-
CoV-2 infection
Ioana Grigore1, Georgeta Diaconu1, Ioana Cernescu2, Dana Horobeț2
1
Department of Pediatric Neurology, “Sfânta Maria” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi
2
Radiology and Medical Imaging Laboratory, “Sfânta Maria” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi
Keywords: child, SARS-CoV-2 infection, neurological manifestations
In pediatric patients, the neurological complications associated with SARS-CoV-2

infection are not completely understood. The aim of this study was to evaluate the
type of neurological manifestations associated with SARS-CoV-2 infection in
children, evolution and prognosis.
In this study there have been enrolled 27 children aged between 21 days and 17
years, evaluated between March 2020 and March 2022 in the Department of
Pediatric Neurology and who were tested positive for molecular detection of SARS-
CoV-2. Amongst the patients, 7 were diagnosed with various neurological disorders.
Acute respiratory manifestations were present in 8 cases, digestive symptoms in
one case, and heart damage with minimal pericardial reaction in one case, in the
rest of the patients the only manifestations of SARS-CoV-2 infection were those due
to brain damage. The most common neurological manifestations were epileptic
seizures (16 cases), headache (4 cases), febrile status epilepticus (2 cases), febrile
seizures (2 cases), confusional state (1 case), cerebral thrombosis (1 case),
convulsive status epilepticus (1 case) and anosmia (1case).
Children with previous neurological manifestations associate neurological

complications with SARS-CoV-2 infection more frequently. In some cases, the
neurological manifestations may be the first or only signs of SARS-CoV-2 infection in
the child.
104
Posibile complicații neurologice ale vaccinării la copil
Secția de Neurologie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: vaccinare, copil, complicații neurologice
Vaccinarea copiilor pentru anumite afecţiuni specifice vârstei şi-a dovedit

eficacitatea prin eradicarea anumitor afecţiuni sau prin scăderea incidenţei
acestora. După vaccinare există riscul de apariţie a efectelor secundare sistemice
care pot varia de la ușoare la severe. În cazuri rare reacțiile adverse pot implica
sistemul nervos. Complicațiile neurologice majore postvaccinare sunt reprezentate
de crize epileptice, encefalopatie sau encefalomielită postvaccinală, dar incidența
lor este în general scăzută. De exemplu, incidența encefalomielitei pastvaccinale
este de aproximativ 0,1-0,2/100000 vaccinări.
În ultimii ani, programele de vaccinare au generat controverse considerabile

datorită îngrijorării publice cu privire la posibila asociere între anumite vaccinuri sau
constituenţii lor şi creşterea incidenţei anumitor afecţiuni neurologice, autism sau
scleroză multiplă, la vârsta pediatrică. Se presupune că mecanismul de apariție a
complicațiilor neurologice după vaccinare este mediat imun. Studiile din literatură
au remarcat că raportul risc-beneficiu pentru toate imunizările realizate în copilărie
este favorabil vaccinării când sunt comparate cu riscul complicaţiilor neurologice
severe care pot să apară în evoluţia naturală a diferitelor afecţiuni specifice vârstei
pediatrice.
105
Possible neurological complications of vaccination in
children
Department of Pediatric Neurology, “Sfânta Maria” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi
Keywords: immunization, child, neurological complications
Children immunization for different age-related diseases has been effective in

eradicating certain diseases or decreasing their incidence. After immunization there
is a risk of adverse systemic reactions that range from mild or severe. In rare cases
such adverse reactions involve the nervous system. Major neurologic complications
related to immunizations are manifested by epileptic seizures, encephalopathy or
postvaccinal encephalomyelitis, but their incidence is generally low. For example,
the incidence of postvaccinal encephalomyelitis is approximately 0.1-0.2/100,000
immunizations.
In recent years, immunization programs have caused considerable controversy

because of public concern about the possible association between certain vaccines
or their constituents and increased incidence of certain neurological disorders, like
autism or multiple sclerosis, at pediatric age. It is assumed that the mechanism of
occurrence of neurological complications after immunization is immune mediated.
Different studies have noted that the risk-benefit ratio for all childhood
immunizations is in favour of immunization, when compared to the risk of severe
neurological complications that may occur in the natural progression of various
specific age-related disorders.
106
Monitorizarea tratamentului AJI prin elastografie
hepatică
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: elastografie hepatică, AJI, metotrexat, toxicitate
Introducere: Monitorizarea rezultatelor terapiei cu metotrexat la pacienții cu AJI

(Artrita Juvenilă Idiopatică) este o provocare din cauza absenței oricăror modele de
predicție sau teste de screening. Activitatea bolii trebuie abordată ca referință
principală.
Obiective: Aprecierea activității bolii în AJI și relația acesteia cu gradul de fibroza

hepatică la copiii care utilizează metotrexat în doză mică.
Metode: Pacienții care au primit metotrexat în doză mică mai mult de 6 luni au fost
investigați prin elastografie hepatică unidimensională tranzitorie cu sonda M. Datele
au fost interpretate conform ghidurilor EFSUMB.
Rezultate: Din 68 de pacienți cu AJI tratați cu metotrexat în doză mică, care au fost
examinați în clinica noastră, doar 50 de pacienți eligibili au efectuat elastografie. Am
constatat că aproximativ 75% dintre aceștia au o mediană a elasticității hepatice mai
mare de 4,8 kPa după 24 de săptămâni de utilizare a metotrexatului (p<0,0012). S-a
determinat o scădere esențială a activității bolii prin DAS28 la pacienții cu elasticitate
hepatică mare.
Concluzii: Chiar și doza mică de metotrexat are un impact asupra toxicității hepatice
în AJI. Utilizarea elastografiei hepatice ca metodă de apreciere permite
monitorizarea acesteia în corespundere cu activitatea bolii.
107
JIA treatment monitoring through liver elastography
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy Chisinau, Republic Moldova
Keywords: liver elastography, JIA, methotrexate, toxicity
Introduction: Monitoring methotrexate results in JIA (Juvenile Idiopathic Arthritis)

patients is challenging because of absence of any predicting models or screening
tests. The disease activity has to be taken as the main reference.
Objectives: Appreciation of JIA disease activity and its relation to the degree of liver
fibrosis in children that use low-dose methotrexate.
Methods: Patients that received low-dose methotrexate more than 6 months were
investigated through transient unidimensional liver elastography with the M probe.
The data was interpreted according to the EFSUMB guidelines.
Results: From 68 JIA patients on low-dose methotrexate, who were examined in our
clinic, only 50 eligible patients have performed elastography. We found about 75%
of them having the liver stiffness median greater than 4,8 kPa after 24 weeks of
methotrexate use (p<0,0012). An essential decrease in disease activity by DAS28 in
patients with high liver stiffness was determined.
Conclusions: Even low-dose methotrexate has an impact on the liver toxicity in JIA.
Using liver elastography as a method of its appreciation allows to monitor it in
correspondence with the disease activity.
108
PFAPA: incidența în creștere sau diagnostic precoce?
Andreea Ioan, Oana Farkas, A. Cochino
I.N.S.M.C. "Alessandrescu-Rusescu"
Bolile autoinflamatorii (BAI), cel mai recent descris tip de dereglare a sistemului
imun, sunt o întâlnire relativ rară în practica medicului de familie și a pediatrului
generalist. Totuși, prin amploarea manifestărilor (cu riscul de declanșare a unui
sindrom de activare macrofagică), prin frecvența lor (cu expunerea repetată la
analize multiple și tratamente antibiotic), precum și prin posibilele consecințe pe
termen lung a unora dintre cele monogenice, BAI reprezintă un diagnostic
diferențial important. PFAPA (periodic fever, aphtous stomatitis, pharingitis,
adenitis) este cea mai frecventă formă întâlnită, aparent cu etiopatogenie
multifactorială și, din fericire, fără consecințe pe termen lung. Totuși, impactul pe
termen scurt și mediu este important, atât asupra copiilor, cât și asupra parinților.
Este expusă experiența Compartimentului de Alergologie și Imunologie Clinică din
I.N.S.M.C., cu accent pe creșterea numărului de cazuri diagnosticate în ultimii ani și
întrebarea dacă aceasta se datorează unei mai bune cunoașteri a acestor boli sau
unei incidențe real în creștere.
109
Bronșiectazia în practica pediatrică
Ileana Ioniuc, Monica Alexoae, Alice Azoicai, Irina Criscov, Paula Popovici, B. Stana, M. Hogaș,
Alina Murgu
Clinica II Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgențe pentru copii “Sf. Maria” Iași
Bronșectazia este o afecțiune respiratorie cronică complexă, caracterizată în mod

tradițional prin infecție recurentă, inflamație a căilor respiratorii și declinul progresiv
al funcției pulmonare. Elementul morfopatologic constant este reprezentat de
dilatarea și îngroșarea căilor respiratorii, simptomul definitoriu comun copiilor cu
bronșectazie fiind tusea umedă cronică. Incidența/prevalența precisă nu este
cunoscută în totalitate, sugerându-se că aproximativ 1% din copiii mici internați într-
un spital cu pneumonie pot dezvolta distrucții și remodelări bronșice. Fibroza
chistică, deficitele imune primare sau secundare, defecte ale mecanismelor de
clearance mucociliar (dischinezie ciliară primară, malformații congenitale) și
aspirația unui corp străin cresc susceptibilitatea la infecții respiratorii și sunt
cunoscute a fi asociate cu bronșectazie la copii. Cu toate acestea, la scară globală,
infecția căilor respiratorii inferioare în absența afecțiunilor subiacente cunoscute,
reprezintă cel mai mare număr de cazuri de bronșectazie.
De-a lungul deceniilor, s-au făcut progrese considerabile în identificarea agenților

patogeni asociați cu infecțiile recurente sau cronice, înțelegerea mecanismelor
imunologice ale gazdei care contribuie la infecțiile recurente și la inflamația
prelungită jucând un rol substanțial in conturarea unor strategii eficiente de
prevenție pentru copiii cu risc de bronșectazie. În plus, răspunsurile imune
adaptative suboptimale, alături de răspunsurile inflamatorii locale dereglate,
contribuie la dezvoltarea unui mediu propice infecțiilor cronice sau recurente. O
strategie eficientă de gestionare a bronșectaziei la copii necesită o înțelegere a
evenimentelor imunologice adverse care conduc la infecții recurente și inflamații
persistente. Întreruperea ciclului de infecție/inflamație cât mai devreme posibil cu
un tratament eficient este necesară pentru a inversa și/sau opri progresia bolii și
leziunile pulmonare structurale, fără a perturba acest ciclu, clearance-ul mucociliar
110
afectat creează un mediu propice reinfectărilor și inflamației cronice cu leziuni
progresive ale căilor respiratorii.
Diagnosticul bronșectaziei este adesea întârziat din cauza nerecunoașterii

semnificației simptomelor. Examenul clinic, computer tomografia pulmonară,
determinări microbiologice, testul transpirației, studiile funcției imune și a funcției
ciliare la un copil cu tuse cronică, rămân esențiale. Considerate anterior ireversibile,
datele actuale arată că în anumite circumstanțe bronșectazia pediatrică ar putea fi
reversibilă în timp, atingerea acestui obiectiv necesitând recunoașterea precoce a
bolii și managementul corect, multidisciplinar al tuturor cazurilor.
111
Imunoterapia – O nouă șansă pentru pacienții copii cu
neuroblastom stadiul IV
Anca Ivanov1,7, Antonela Ciobanu1, Silvia Dumitraș1, Mădălina Schmidt1, Magdalena Stârcea2,
Mirabela Alecsa1,7, Georgiana Scurtu1,7, Adriana Mocanu2, Iulia Ciongradi3,7, Ioan Sârbu3,7,
Gabriela Buhuși4, Elena Macsim4, Lavinia Ionescu5,7, Oana Trifan5, P. Plămădeala6,7,
Ingrith Miron1,7
1
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Secția Oncologie și Hematologie
2
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Secția Nefrologie
3
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Secția Chirurgie 2
4
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Laboratorul de Radiologie si Imagistică medicală
5
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Secția ATI
6
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sf. Maria” Iași, Laboratorul de Anatomie patologică
7
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
În ciuda progreselor terapeutice din oncologia pediatrică, neuroblastomul cu risc

înalt este în continuare asociat cu un prognostic nefavorabil pe termen lung. Dintre
terapiile noi care au fost testate în diverse studii clinice în ultimii ani, imunoterapia
cu anticorpul anti-GD2 - dinutuximab beta a fost adăugată la standardul de îngrijire
pentru acești pacienți.
Prezentăm experiența centrului nostru în administrarea de dinutuximab beta la 2

pacienți diagnosticați cu Neuroblastom cu risc înalt.
Primul pacient, fetiță de 5 ani, diagnosticată în mai 2020 cu Neuroblastom

abdominal stadiul IV cu infiltrare metastatică osoasă, pulmonară, medulară și
cerebrală a primit inițial chimioterapie conform protocolului ESIOP – COJEC. Ulterior,
având în vedere răspunsul nefavorabil cu persistența metastazelor cerebrale și
abdominale, a fost introdusă chimioterapia de salvare cu Topotecan –
Ciclofosfamida din care a efectuat 2 cure chimioterapice. Reevaluarea imagistică a
relevat apariția de noi metastaze osoase.
Al doilea pacient, băiat în vârstă de 5 ani, a fost diagnosticat în mai 2021 cu

Neuroblastom toracic stadiul IV cu extindere în găurile de conjugare, cu diseminări
secundare osoase și cranio-cerebrale. S-a inițiat chimioterapie de linia I conform
protocolului ESIOP-COJEC cu dispariția metastazelor și reducerea considerabilă a
112
volumului tumorii primare la finalul protocolului chimioterapic. S-a intervenit
chirurgical, practicându-se ablație tumorală parțială.
Ambii pacienți au primit ulterior imunoterapie, respectiv dinutuximab beta sub

formă de perfuzie continuă timp de 10 zile la o doză de 10 mg/m2/zi și tratament
suportiv.
Pacienta de sex feminin a efectut 5 cicluri (schemă completă) cu o evaluare

imagistică intermediară, după 3 cure de dinutuximab beta, care a descris reducerea
volumului tumorii primare cu aproximativ 50% din volumul inițial și dispariția
diseminărilor secundare. Reevaluarea de la finalul celor 5 cure a constatat apariția
de noi metastaze la nivelul colonei lombare.
Pacientul de sex masculin a efectuat 3 cicluri și urmează să fie evaluat imagistic

intermediar.
Tratamentul a fost tolerat de ambii pacienți, majoritatea evenimentelor adverse

fiind gestionate cu îngrijiri de susținere.
Dinutuximab beta reprezintă o variantă de tratament care oferă o șansă în practica

clinică pentru pacienții cu neuroblastom cu risc înalt atunci când este cuplată cu
managementul optim de susținere al evenimentelor adverse.
113
Apneea la nou-născut
Irina-Mihaela Jitaru, Bianca-Elena Pușcatu
Pediatrie III, Spitalul ”Sf Maria” Iași
Cuvinte cheie: apneea prematurității, sistem respirator imatur, apneea prelungită
Bebelușii prematuri suferă adesea de apnee de prematuritate ca o consecință

fiziologică a unui sistem respirator imatur. Se poate dezvolta hipercapnie, iar nou-
născuții cu apnee de prematuritate prezintă un risc crescut de morbiditate și
mortalitate. Efectele pe termen lung ale apneei premature sau ale tratamentelor
acestora sunt mai puțin clare. Deși există o serie de opțiuni de tratament pentru
apneea prematurității, nu există o abordare clară de ”prima linie” sau un standard
de aur de îngrijire. Apneea scurtă (mai puțin de 10 secunde, fără hipoxemie și
bradicardie), din cauza imaturității, nu este relevantă clinic. Apnee mai prelungită,
care durează mai mult de 15 sau 20 de secunde și/sau apnee asociată cu bradicardie
sau desaturare a oxigenului, duce la tulburări pe termen scurt ale hemodinamicii
cerebrale și ale oxigenării, care pot avea un impact negativ asupra rezultatului
neurodezvoltării. Evaluarea severității imediate a apneei și a riscurilor ca apneea să
afecteze rezultatul pe termen lung rămâne o provocare.
114
Factori determinanți în evoluția criptorhidiei la copil
Alma-Raluca Lăptoiu1,2, L.R. Constantin1, E.V. Roșu1,2, Elena Lia Spoială1,2, Cristina Gavrilovici1,2
1
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România
Cuvinte cheie: criptorhidie, testicul necoborât, orhidopexie, moment operator
Criptorhidia este cea mai frecventă anomalie de dezvoltare a organelor genitale

masculine, prezentă la aproximativ 1,8%-8,4% nou-născuți, cu o incidență crescută
la prematuri (30%-45%).
Dacă în anii 1950, tratamentul criptorhidiei era recomandat a fi instituit la pacienții

cu vârste între 10-15 ani, în 1970 la băieții de 5-6 ani, la începutul anilor 1980 aceasta
a scăzut la vârsta de 2 ani și ulterior la 12-18 luni.
Având în vedere ca explorările imagistice clasice fie prezintă o fiabilitate redusă, fie
au costuri mult prea ridicate și sunt mai dificil de efectuat, iar dozările hormonale
nu pot preciza localizarea exactă a testiculului, laparoscopia exploratorie a fost
frecvent utilizată în ultimii ani, cu rol diagnostic și terapeutic.
Insulin like 3, factor secretat de celulele Leydig, interacționând cu un peptid din

familia relaxinei 2 (RXFP2), s-a demonstrat a fi un prim stimulator de creștere a
gubernaculului și deci coordonator al coborării testiculare.
Obiectivul final al tratamentului criptorhidiei este acela de a aduce și fixa în bursa

scrotală testiculul necoborât în vederea prezervării fertilității. Studiiele recente
citează vârsta de 6 luni ca moment optim de efectuare a orhidopexiei, astfel încât
celulele germinale spermatogene să se poată dezvolta în parametri normali.
Orhiopexia timpurie este asociată cu niveluri mai ridicate de inhibină serică B și/sau
niveluri mai mici de FSH, rezultând o funcție mai bună a celulelor Sertoli. Ratele de
paternitate sunt semnificativ mai mai mici (33%-65%) în cazul testiculelor necoboâte
bilateral, iar orhidopexia practicată la momentul oportun ameliorează aceste date:
atunci când aceasta este efectuată la 1-2 ani rata fertilității poate atinge 87%, iar la
cei cu intervenție chirurgicală în intervalul de 3-4 ani la 44%.
115
Lucrarea are ca scop compararea diverselor momente de management al
criptorhidiei. Pentru a se evidenția factorii determinanți și de prognostic fie
favorabil, fie defavorabil în evoluția bolii. Se va lua în discuție, în cadrul lucrării,
raportarea la ghidurile actuale canadiene, americane și britanice.
Lipsa unuia sau a ambelor testicule din scrot obligă la efectuarea uni gest terapeutic
întrucât anomalia generează riscuri pentru purtător, cele mai importante fiind
infertilitatea, apariția unei tumori maligne testiculare și a unor tulburări emoționale.
Diagnosticul corect, precoce și un tratament instituit la momentul oportun vor
contribui la definirea prognosticului favorabil al pacienților cu testicul necoborât
congenital.
116
Determinant factors in the evolution of cryptorchidism
in children
Alma-Raluca Lăptoiu1,2, L.R. Constantin1, E.V. Roșu1,2, Elena Lia Spoială1,2, Cristina Gavrilovici1,2
1
“Sfânta Maria” Clinical Emergency Hospital for Children Iasi, Romania
2
University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa”, Iasi, Romania
Keywords: cryptorchidism, undescended testis, orhidopexy, operative moment
Cryptorchidism is the most common abnormality in the development of male

genitals, present in about 1.8%-8.4% of newborns, with an increased incidence in
premature babies (30%-45%). If in the 1950s, the treatment of cryptorchidism was
recommended to be instituted in patients aged 10-15 years, in 1970 in boys aged 5-
6 years, in the early 1980s it decreased at the age of 2 years and later to 12-18
months. Because classical imaging scans are either less reliable or costly and are
more difficult to perform, and hormonal dosing cannot pinpoint the exact location
of the testicle, exploratory laparoscopy has been frequently used in recent years for
diagnostic purposes. and therapeutic.
The ultimate goal of the treatment of cryptorchidism is to bring and fix in the scrotal
bursa the undescended testicle in order to preserve fertility. Recent studies cite the
age of 6 months as the optimal time to perform orhidopexy, so that spermatogenic
germ cells can grow in normal parameters. Early orhiopexy is associated with higher
serum B inhibin levels and/or lower FSH levels, resulting in better Sertoli cell
function. Paternity rates are significantly lower (33%-65%) in the case of unbroken
testicles bilaterally, and orhidopexy practiced at the right time improves these data:
when it is performed at 1-2 years the fertility rate can reach 87%, and in those with
surgery in the range of 3-4 years at 44%.
The paper aims to compare the various moments of cryptorchid management. In

order to highlight the determining and prognostic factors, either favorable or
unfavorable in the evolution of the disease. The paper will discuss current Canadian,
American and British guidelines. The absence of one or both testicles in the scrotum
requires a therapeutic gesture as the abnormality poses risks to the wearer, the
most important being infertility, the appearance of a testicular malignancy and
some emotional disorders. Correct, early diagnosis and timely treatment will help
define the favorable prognosis of patients with congenital non-descending testis.
117
Megacolonul congenital la nou-născut și sugar -
particularități de diagnostic și tratament
Alma -Raluca Lăptoiu1,2, Elena Tarca1,2, Ana Maria Scurtu1, Elena Hanganu1,2
1
Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii ”Sfânta Maria” Iaşi, Romania
2
Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, Romania
Cuvinte cheie: megacolon congenital, enterocolita, aganglionoza
Megacolonul congenital sau boala Hirschprung reprezintă o cauză frecventă de

obstrucție intestinală la nou născut și sugar și se caracterizează prin absența
celulelor ganglionare din plexurile mienterice interesând o porțiune variabilă din
colon ceea ce conduce la absența peristalticii în segmentul afectat și implicit la o
obstrucție funcțională.
Megacolonul congenital continuă să reprezinte o provocare în centrele de chirurgie

pediatrică și pediatrie în ceea ce privește diagnosticul precoce și managementul
terapeutic.
Lucrarea are ca obiectiv prezentarea experienței autorilor în ultimii 10 ani în ceea

ce privește megacolonul congenital și formele clinice de prezentare, particularitățile
de diagnostic, opțiunile de tratament, dar și particularitățile enterocolitei maligne
din cadrul bolii Hirschprung. În perioada 2012-2022 am identificat 23 cazuri de boală
Hirschprung diagnosticate în perioada neonatală/de sugar iar managementul
terapeutic a variat de la nursing, colostomie urmată de rezecția deschisă a colonului
agangliotic respectiv coborare abdomino-perineală transanală într-o singură etapă
operatorie cu morbiditate scăzută și rezultate postoperatorii bune.
Abordarea terapeutică actuală a megacolonului congenital impune stabilirea unui

diagnostic pozitiv precoce şi realizarea unui tratament chirurgical definitiv în
primele luni de viață.
118
Modalități evolutive și cauze de deces în sindromul
Marfan
C. Lazăr1, Cecilia Lazea1, D. Gheban2
U.M.F. “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
1
Disciplina Pediatrie 1
2
Disciplina Anatomia Patologică
Cuvinte cheie: sindrom Marfan, diagnostic, evoluție, cauze deces
Lucrarea aduce în atenția pediatrilor necesitatea diagnosticării precoce și a

monitorizării atente a pacienților pediatrici cu sindrom Marfan.
Introducerea realizează o succintă prezentare a criteriilor actuale de diagnostic în

această afecțiune, inclusiv a criteriilor genetice. Sunt trecute în revistă manifestările
cardiovasculare din sindromul Marfan: afectare vasculară (aortică, pulmonară sau
coronariană), anomalii valvulare (aortice, mitrale sau tricuspidiene), cardiomiopatie
sau tulburări de ritm. Autorii subliniază necesitatea diagnosticului diferențial cu alte
boli rare care evoluează cu elemente clinice din sindromul Marfan: anomalii
scheletice, prolaps de valvă mitrală, ectopia lentis sau dilatarea rădăcinii aortice.
Pentru exemplificarea posibilităților de diagnostic și evolutive sunt prezentate trei
cazuri de sindrom Marfan aflate în diferite stadii ale bolii: 1. Pacientă în vârstă de 3
ani, prezentată pentru hipertrofie staturală, la care scorul sistemic de 3 puncte
(conform criteriilor Ghent), scorul Z > 2 și mutația genei FBN1 au permis diagnosticul
de sindrom Marfan. 2. Adolescentă cu antecedente familiale de boală, internată
pentru sincopă cardiacă (cauzată de o aritmie extrasistolică ventriculară), la care
diagnosticul a fost stabilit prin cumularea scorului sistemic de 6 puncte, a
anomaliilor oculare (ectopia lentis) și a mutației genei FBN1. 3. Pacientă în vârstă de
12 ani internată pentru șoc hemoragic cu evoluție fulminantă, la care diagnosticul
de sindrom Marfan cu disecție acută de aortă a fost stabilit necroptic. La finalul
prezentării autorii supun atenției modalitățile de monitorizare a acestor pacienți
precum și potențialele complicații evolutive, fiind amintiți factorii de risc pentru
moartea subită la acești pacienți.
119
Evolution and causes of death in Marfan syndrome
C. Lazăr1, Cecilia Lazea1, D. Gheban2
U.M.Ph. “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
1Discipline of Paediatrics no. 1
2Discipline of Pathological Anatomy
Keywords: Marfan syndrome, diagnosis, evolution, causes of death
This paper brings the necessity of early diagnostication and careful monitoring of
paediatric patients with Marfan syndrome to the attention of paediatricians. The
introduction briefly presents the current diagnosis criteria for this disorder,
including genetic criteria. The cardiovascular symptoms in Marfan syndrome -
vascular damage (aortic, pulmonary or coronary), valvular anomalies (aortic, mitral
or tricuspid), cardiomyopathy or arrhythmia - are also reviewed in this section. The
authors highlight the necessity of differential diagnosis regarding other rare
disorders with an evolution similar to Marfan syndrome: skeletal anomalies, mitral
valve prolapse, ectopia lentis or dilated aortic root. To exemplify the diagnostic
possibilities and the evolution of the disease, three cases of Marfan syndrome at
different stages are discussed: 1. a 3 year-old patient, addressed for height
hyperthrophy, diagnosed with Marfan syndrome after of a 3-point systemic score
(according to the Ghent criteria), a Z score of > 2 and because of a FBN1 gene
mutation. 2. A teenager with family history of Marfan disease, admitted for cardiac
syncope (caused by ventricular extrasystolic arrhythmia), who was diagnosed
following a 6-point systemic score, ocular abnormalities (ectopia lentis) and a FBN1
gene mutation. 3. A 12-year old patient admitted for hemorrhagic shock with a
fulminant evolution; the diagnosis was established after the autopsy, which showed
an acute dissection of the aorta. At the end of the presentation, the authors bring
attention to the monitoring methods of such patients, as well as the evolution and
possible complications, the risk factors for sudden death in such cases having been
mentioned.
120
Abordarea diagnostică și terapeutică la copiii cu
hiperplazie suprarenală
T. Lazaruc1, Georgiana Scurtu1, Roxana Bogos1, Adriana Mocanu1,2, Ingrith Miron1,
Magdalena Stârcea1,2
1
2
Divizia de Nefrologie, Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” Iași
Cuvinte cheie: sindrom adrenogenital, criză adrenală, virilizare, copil
Scop: Evidențierea provocărilor diagnosticului și tratamentului pacienților cu

hiperplazie suprarenală (HS) manageriați în Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii
“Sf. Maria”, raportate la informații relevante asupra bolii, din literatura de
specialitate.
Material și metodă: Am analizat datele pacienților cu HS din registrul electronic al

spitalului, perioada 2008-2020, obținând o cohortă de 18 pacienți, pe care am
evaluat-o pe baza datelor disponibile. Consultând literatura de specialitate am
realizat o selecție a recomandărilor actuale și a informațiilor state of the art asupra
substratului genetic al bolii.
Rezultate: Am identificat 16 pacienți cu HS prin deficit de 21-hidroxilază (21OH),

fenotip cu pierdere de sare și un pacient cu deficit de 11-hidroxilază. Niciun pacient
de sex masculin nu a fost diagnosticat înainte de săptămâna 3 de viață, în contrast
cu diagnosticarea mai precoce a pacienților de sex genetic feminin, probabil în
contextul virilizării. 7 pacienți au prezentat sex juridic incert la naștere. Există un
catalog cu peste 200 de variante patogenice ale genei CYP21A2, responsabilă pentru
sinteza 21OH, asociate cu un anumit fenotip, funcție de gradul de activitate
enzimatică reziduală a variantei patogenice. Intervenția terapeutică in-utero este
considerată un tratament experimental și substituția hormonală ar trebui realizată
cu fludrocortizon și hidrocortizon, în detrimentul altor corticosteroizi.
Concluzii: Cel mai frecvent subtip de HS este deficitul de 21OH, care asociază
numeroase complicații pe termen scurt, mediu și lung. Diagnosticul precoce prin
screening neonatal, abordarea multidisciplinară și un grad înalt de suspiciune clinică
sunt elemente esențiale în managementul acestor cazuri.
121
The diagnostic and therapeutic approach in children
with adrenal hyperplasia
T. Lazaruc1, Georgiana Scurtu1, Roxana Bogos1, Adriana Mocanu1,2, Ingrith Miron1,
1
U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iasi, Mother & Child Department
2
Nephrology Division, ”St. Mary” Emergency Children Hospital
Keywords: adrenogenital syndrome, adrenal crisis, virilization, child
Purpose: To highlight the challenges of diagnosis and treatment of patients with

adrenal hyperplasia (HS) managed in the Children's Emergency Clinical Hospital ”St.
Mary”, related to relevant information on the disease, from the specialized
literature.
Material and method: We analyzed the data of patients with HS in the electronic
register of the hospital, period 2008 - 2020, obtaining a cohort of 18 patients, which
we evaluated based on available data. By consulting the literature, we made a
selection of current recommendations and state-of-the-art information on the
genetic substrate of the disease.
Results: We identified 16 patients with HS with 21-hydroxylase deficiency (21OH),

salt loss phenotype and one patient with 11-hydroxylase deficiency. No male
patients were diagnosed before week 3 of life, in contrast to earlier diagnosis of
female genetic patients, probably in the context of virilization. 7 patients had
uncertain legal sex at birth. There is a catalog of over 200 pathogenic variants of the
CYP21A2 gene, responsible for 21OH synthesis, associated with a particular
phenotype, depending on the degree of residual enzymatic activity of the
pathogenic variant. In-utero therapy is considered an experimental treatment and
hormone replacement should be performed with fludrocortisone and
hydrocortisone, to the detriment of other corticosteroids.
Conclusions: The most common subtype of HS is 21OH deficiency, which is

associated with many short-, medium-, and long-term complications. Early diagnosis
by neonatal screening, multidisciplinary approach and a high degree of clinical
suspicion are essential elements in the management of these cases.
122
Hipotiroidia congenitală: între ghiduri și realitatea
clinică
Clinica de Endocrinologie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România
Cuvinte cheie: tiroidă, hipotiroidie, nou-născut, retard mintal, screening neonatal
Hipotiroidia congenitală se definește ca deficitul de hormoni tiroidieni prezent la

naștere. Incidența acestei afecțiuni a înregistrat o creștere dramatică în ultimii 50 de
ani, odată cu introducerea screening-ului neonatal. Hipotiroidia congenitală este
considerată cea mai frecventă cauză prevenibilă de retard mintal, astfel că
diagnosticul precoce și inițierea terapiei în primele 2 săptămâni de viață sunt
esențiale pentru optimizarea evoluției neurocognitive, creșterii liniare și dezvoltării
pubertare corespunzătoare. Tulburările de dezvoltare ale glandei tiroide
(disgeneziile tiroidiene) reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidie
congenitală, iar dintre acestea ectopia tiroidiană. În majoritatea cazurilor,
simptomele clinice nu apar până la vârsta de 3 luni, datorită prezenței hormonilor
tiroidieni materni și a unui țesut tiroidian parțial dezvoltat la nou-născut, astfel că
screening-ul neonatal permite diagnosticul precoce al hipotiroidiei asimptomatice.
Cel mai sensibil test pentru detectarea hipotiroidiei congenitale primare este
măsurarea TSH din picătură de sânge uscat pe hârtie de filtru, recoltată din talon,
perioada optimă fiind la 48-72h după naștere. Un rezultat anormal la screening
impune rechemarea pentru teste de confirmare din sângele venos. Obiectivul
oricărui program de screening este reducerea ratei de rechemare și a rezultatelor
fals pozitive. Un alt obiectiv este optimizarea perioadei dintre screening și retestare,
astfel încât tratamentul cu hormoni tiroidieni să fie inițiat în primele două săptămâni
după naștere. Recomandările ghidurilor sunt clare în privința diagnosticului și
tratamentului hipotiroidiei congenitale primare și centrale, dar trebuie
perfecționate în privința managementului formelor particulare de hipotiroidie
subclinică, sau hipotiroidie congenitală tranzitorie. Acest review se focusează pe
screening-ul și managementul hipotiroidiei congenitale.
123
Congenital hypothyroidism: between guidelines and
clinical reality
Endocrinology Department, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania
Keywords: thyroid, hypothyroidism, newborn, mental retardation, neonatal screening
Congenital hypothyroidism is defined as the deficiency of thyroid hormone present

at birth. Its incidence has increased dramatically in the last 50 years since the
introduction of neonatal screening. Congenital hypothyroidism is considered the
most common preventable cause of mental retardation, so early diagnosis, and
initiation of therapy in the first 2 weeks of life are essential for optimizing
neurocognitive development, linear growth, and proper pubertal development.
Thyroid dysgenesis is the most common cause of congenital hypothyroidism,
including thyroid ectopia. In most cases, the clinical symptoms do not appear until
the age of 3 months, due to the presence of maternal thyroid hormones and a
partially developed thyroid tissue in the newborn, so that neonatal screening allows
early diagnosis of asymptomatic hypothyroidism. The most sensitive test for the
detection of primary congenital hypothyroidism is the measurement of TSH in blood
from a heel-prick collected on special filter paper cards, the optimal period being
48-72 hours after birth. An abnormal screening result requires recall for venous
blood confirmatory tests. The goal of any screening program is to reduce the recall
rate and false positive results. Another goal is to optimize the period between
screening and retesting, so that thyroid hormone treatment is initiated in the first
two weeks after birth. Recommendations are clear for the diagnosis and treatment
of primary and central congenital hypothyroidism but need to be refined for the
management of subclinical, or transient congenital hypothyroidism. This review
focuses on the screening and management of congenital hypothyroidism.
124
Erupția febrilă la copil – urgență pediatrică?
Isabela Ioana Loghin1,2, Adriana Florina Bahnă2, Oana Manuela Secrieru2,
Irina Margareta Nistor2, Irina Cristina Nicolau2, L.J. Prisăcariu2, Otilia Frăsinariu1,3,
Carmen Mihaela Dorobăț2
1
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2
Spitalul Clinic de Boli Infecțioase ”Sfânta Parascheva” Iași
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: pacient pediatric, erupție febrilă, cauze infecțioase
Introducere: Pacienții pediatrici pot prezenta frecvent manifestări cutaneo-

mucoase în prezența sau în absența febrei, de diferite etiologii, respectiv cauze. Deși
unele manifestări sunt benigne, există și urgențe medicale, care necesită un
diagnostic prompt.
Materiale și metodă: Trecem în revistă unele dintre cele mai frecvente cauze ale
erupțiilor febrile: procese infecțioase bacteriene sau virale (virusul rubeolic; virusul
rujeolic; parvovirusul B19; virusul Coxsackie; virusul Herpes simplex (HSV) de tip 1
și 2, SARS-CoV-2, virusul gripal, Mycoplasma pneumoniae, streptococul beta-
hemolitic de grup A; meningococul; virusul Epstein-Barr), reacții de
hipersensibilitate (reacții exantematoase la medicamente) și vasculite sistemice
(boala Kawasaki).
Rezultate și Discuții: În perioada 01.01.2022 - 18.05.2022, în cadrul Spitalului de

Boli Infecțioase Iași, au fost spitalizați un număr de 48 pacienți pediatrici, care s-au
adresat pentru erupții cutaneo-mucoase febrile, majoritatea aparținând grupei de
vârstă 5-14 ani (62,5%). Etiologia infecțioasă a fost preponderent identificată în
rândul pacienților pediatrici evaluați în perioada mai sus menționată, respectiv:
etiologia virală în 42 cazuri (87,5%), cel mai frecvent la grupa de vârstă 5-14 ani, de
gen masculin, urmând etiologia bacteriană cu 5 cazuri (10,41%), iar cea parazitară
cu 1 caz înregistrat (2,09%). În ceea ce privește etiologia non-infecțioasă, s-au
înregistrat 5 cazuri de alergodermie. Fiecare caz în parte a urmat tratament specific,
în funcție de agentul cauzal (infecțios/non-infecțios). Evoluția pacienților spitalizați a
fost favorabilă, totodată fiind necesară colaborarea interdisciplinară cu medicul
pediatru, medicul de familie sau dermatolog.
125
Concluzii: O mare parte din agenții etiologici pot provoca erupții cutanate similare,
deoarece răspunsul imun cutanat este limitat, motiv pentru care simptomele
asociate, anamneza amănunțită și contextul vaccinal au un rol important în
orientarea către investigații specifice, în vederea stabilirii diagnosticului de
certitudine.
126
Complicațiile neurologice la copiii cu malformații
congenitale cardiace
Alina-Costina Luca
U.M.F ”Grigore T. Popa” Iași
Cuvinte cheie: MCC, complicații neurologice
Copiii afectați de malformații cardiace congenitale asociază un risc crescut de

afectare neurologică motorie și/sau cognitivă. Spectrul manifestărilor se extinde de
la întârzieri în dobândirea achizițiilor motorii și a limbajului, până la paralizie
cerebrală, tulburări de comportament, psihiatrice sau dizabilitate intelectuală. Se
apreciază că 50% dintre pacienții care necesită intervenție chirurgicală de corecție a
unei malformații cardiace asociază tulburări neurologice de gravitate variabilă. La
acestea, se adaugă malformațiile neurologice care le pot acompania pe cele
cardiace, având la bază mecanisme embriologice moleculare comune.
Stabilirea profilului de risc pentru anomalii neurologice la pacienții cu malformații

cardiace, congenitale. Am folosit baze de date științifice consacrate, utilizând ca
sintagme de căutare neurodevelopmental disorders, cognitive disabilities,
congenital heart disease. Am comparat rezultatele din studiile selectate cu
experiența clinicii de Cardiologie a Spitalului ”Sf. Maria”. Intervenția chirurgicală per
se poate provoca anomalii neurologice funcționale. Literatura de specialitate a
identificat urmatorii predictori ai impactului neurologic advers preoperator:
convulsii descoperite clinic și electroencefalografic, activitate prelungită pe EEG,
vârsta fragedă, defecte cardiace complexe, acidoza metabolică și niveluri serice
crescute de acid lactic; iar postoperator: durata lungă de bypass cardiopulmonar,
niveluri crescute ale proteinei S-100 sau a enolazei neuro-specifice în serul
pacientului și EEG alterat postoperator. Caracterul cianogen sau non-cianogen al
anomaliei cardiace, precum și răsunetul ei hemodinamic dictează tipul și severitatea
manifestărilor neurologice ulterioare.
Din punct de vedere economic și psihologic, cele mai multe studii au arătat o relație
de cauzalitate între diagnosticul de malformație cardiacă și tulburări psihice și
comportamentale, determinând costuri financiare ridicate și o prevalență a bolilor
psihiatrice majore de 3-4 ori mai mare la pacienții cu deficiență neuro-cognitivă față
de populația generală.
127
Dificultăți de diagnostic și etiologie în tromboza
venoasă la pacientul pediatric - case report
Alina Costina Luca, Ioana Ciobanu, Ioana Chirvasa, Simona David, Raluca Manea,
Alina Surguci-Copăceanu, Alexandra Padureț, Ecaterina Vlad
Clinica de Cardiologie pediatrică, Spitalul de Urgență pentru Copii “Sfânta Maria” Iași, România
Cuvinte cheie: tromboza, lupus eritematos sistemic, neurofibromatoză
Tromboza este rezultatul unui dezechilibru între două sisteme complexe:

hemostaza și fibrinoliza. Triada Virchow elaborată în 1845, care include: 1) staza
fluxului sangvin; 2) afectarea endotelială și 3) hipercoagulabilitatea este actuală și în
zilele noastre în abordarea etiologiei trombozei la adulți și copii. Deși tombozele
sunt rare în pediatrie frecvența acestei patologii la populația pediatrică are o
tendință de creștere în ultimii ani. Peste 90% dintre copiii afectați de tromboze au
cel puțin un factor de risc. Fenomenele trombembolice sunt predominante în
populația pediatrică cu Lupus eritematos sistemic și trebuie luată în considerație
anticoagularea pe tot parcursul vieții după un episod trombotic. Frecvent apariția
trombozei este precipitată de existența unor factori de risc. Unele studii arată o
incidență între 0,07-0,49 la 10.000 de copii cu vârsta între o lună și 18 ani. La
adolescenți, incidența este mai mare la fete decât la baieți (1,49 față de 0,81/10.000
de copii pe an).
Scopul lucrării este prezentarea unui caz de tromboză venoasă profundă

recidivantă la o adolescentă cu patologii asociate.
Complexitatea cazului și existența comorbidităților au avut un impact major în

stabilirea criteriilor diagnostice și terapeutice. Necesitatea implicării unei echipe
multidisciplinare a permis stabilizarea și externarea pacientului într-o stare
mulțumitoare cu o speranță a vieții dependentă de patologiile de bază ce au
precipitat apariția trombozei.
128
Diagnosticul wheezing-ului recurent la preșcolar
S.C. Man
U.M.F. ”Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca
Diagnosticul de astm bronșic se bazează în special pe prezența wheezing-ului. Din

păcate de multe ori acest sunet este absent în momentul evaluării copilului de către
medic, iar recunoașterea wheezing-ului se bazează pe relatările părintelui. Existența
astmului bronșic la preșcolar este pe deplin dovedită. La copilul peste 6 ani, un
criteriu de diagnostic al astmului este evidențierea obstrucției bronșice difuze și
reversibile prin explorarea funcțională respiratorie. Deoarece la copilul preșcolar
aceste explorări sunt dificil sau imposibil de efectuat, la această vârstă diagnostiocul
se bazează pe alte criterii, și anume: simptome respiratorii recurente, antecedente
personale patologice și heredocolaterale de astm sau/și boală atopică și pe
răspunsul la terapie.
129
Sindromul Mauriac o complicație a diabetului zaharat
la copil - considerații pe baza unor cazuri clinice
Department Pediatrie, Facultatea de Medicină Generală, Universitatea ”Ovidius” Constanța
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Constanța, Secția Pediatrie, Compartiment Diabet zaharat, bolile
nutriției și metabolism
Cuvinte cheie: sindrom Mauriac, diabet zaharat tip 1, metabolic
Glicogenoza hepatică este o complicație rară la pacienții cu diabet zaharat de tip 1

care prezintă un control metabolic nesatisfăcător.
Reîncărcarea cu glicogen în ficat a fost descrisă pentru prima dată la copii de către
Mauriac în 1930 ca o componentă a sindromului Mauriac, o boală rară caracterizată
prin hepatomegalie cu creșterea transaminazelor, pubertate și creștere
nesatisfăcătoare, nanism, dislipidemie, facies cushingoid.
Majoritatea cazurilor apar în adolescență și au fost descrise 2 forme diferite de

sindrom Mauriac pe baza prezenței sau absenței obezității. Glucoza inadecvată
pentru țesuturi, scăderea nivelului hormonului de creștere și hipercorticismul pot
contribui la întârzierea creșterii și a pubertății.
Hepatomegalia se datorează depunerii de glicogen în ficat. Falimentul creșterii,

pubertatea întârziată și hepatomegalia în sindromul Mauriac se îmbunătățesc odată
cu controlul glicemic.
Vom prezenta câteva cazuri de sindrom Mauriac la copii cu diabet zaharat slab
controlat la care am constatat că prezentau statură mică, hepatomegalie, pubertate
întârziată și malnutriție. În aceste cazuri, nerespectarea tratamentului și a
recomandărilor alimentare din cauza lipsei de școlarizare a fost cauza principală din
spatele diabetului slab controlat.
Este important să recunoaștem această complicație a diabetului de tip 1 la copiii cu

control metabolic slab cu hepatomegalie asociată cu creșterea transaminazelor,
deși totuși este o entitate rar întâlnită în țările dezvoltate.
130
Uncontrolled diabetes complicated by glycogenic
hepatopathy in Mauriac syndrome
Department of Pediatrics, Faculty of General Medicine, ‘Ovidius’ University of Constanta
County Clinical Emergency Hospital of Constanta, Pediatric Department, Romania
Keywords: Mauriac syndrome, Type 1 diabetes, Metabolic
Glycogenic hepatopathy or hepatic glycogenosis is a rare complication in patients

with poorly controlled type 1 diabetes mellitus (T1DM).
Glycogen reload in the liver was first described in children by Mauriac in 1930 as a
component of Mauriac’s syndrome (MS), a rare disease characterized by
hepatomegaly with transaminase elevation, puberty and growth failure, dwarfism,
dyslipidaemia, reduction of insulin-like growth factor 1, cushingoid features.
Most of the cases occur in adolescence and have been described 2 different forms
of Mauriac syndrome on the basis of the presence or absence of obesity.
Inadequate glucose to the tissues, decreased insulin like growth factor 1 and growth
hormone level, and hypercortisolism may contribute to delayed growth and
puberty. Hepatomegaly is thought to be due to glycogen deposition in the liver.
Growth failure, delayed puberty and hepatomegaly in Mauriac syndrome improve
with glycemic control
We will present some cases of Mauriac Syndrome in children with poorly controlled
diabetes who found to have short stature, hepatomegaly, delayed puberty and
malnutrition. In this cases, poor compliance because of poor literacy was the main
cause behind the poorly controlled diabetes.
It`s important to recognise this complication of Type 1 diabetes in children with

poorly metabolic control with hepatomegaly associated with transaminase
elevation although it is a rare entity in developed countries.
131
Un trio enigmatic: Sepsis-ul cu Streptococcus
acidominimus, malformațiile cardiace congenitale și
Sindromul Down
Mihai Ioana Florina1, Eva Constantin2, Alexandra Lăcătușu3, Cristina Sapaniuc3, I.R. Pavel2,
Daniela Mariana Stanciu2, Valeria Zugravel2, Carmen Manciuc1,3, Mihaela Cătălina Luca1,3
1
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România
2
Spitalul Județean de Urgențe Bacău
3
Spitalul Clinic de Boli Infecțioase ”Sf. Parascheva” Iași
Cuvinte cheie: Streptococcus acidominimus, malformațiile cardiace congenitale, sindromul Down, rotavirus
Streptococcus acidominimus (streptococ alfa-hemolitic) cauzează rareori infecții

severe la oameni. În literatură, există un număr restrâns de studii conform cărora
Streptococcus acidominimus este considerat agent patogen, dintre care în doar
două studii sunt prezentate cazuri pediatrice, nici unul din România. Pe de altă
parte, malformațiile cardiace congenitale (MCC) sunt frecvent descrisă la pacienții
cu sindrom Down (SD) și reprezintă principala cauză de deces la această populație
în primii doi ani de viață.
Caz clinic: Prezentăm cazul unui sugar în vârsta de 8 luni, cu sindrom Down,
diagnosticat de la vârsta de 3 luni cu Canal atrioventricular comun complet Rastelli
tip C, operat în luna martie, cu evoluție postoperatorie favorabilă, ce dezvoltă
scaune diareice apoase, vărsături, în context febril la domiciliu. Este internat în
secția de boli infecțioase cu stare generală influențată, febril (38,5 gradeC) și test
rapid pozitiv pentru Rotavirus. Examenul clinic și paraclinic susțin inițierea
antibioticoterapiei, la care se asociază simptomatice și perfuzii de reechilibrare. Pe
parcursul internării aspectul și consistența scaunelor s-au normalizat treptat, cu
remisia vărsăturilor, dar cu persistența sindromului febril. Continuarea
investigațiilor relevă hemoculturi pozitive cu streptococ alfa-hemolitic
(Streptococcus acidominimus) și se remaniază schema terapeutică funcție de
antibiogramă. Dat fiind patologia complexă se decide transferul în clinica de
cardiologie pediatrică în vederea investigațiilor suplimentare și monitorizării
evoluției sub tratament.
Concluzie: Persoanele cu sindrom Down diferă de populația generală în ceea ce

privește răspunsul la infecție. Ei pot fi mai sensibili la unele infecții și prin urmare,
infecțiile pot fi mai frecvente și prelungite. Asocierea MCC și a sepsis-ului impun un
management și o monitorizare atentă la această categorie de populație vulnerabilă.
132
Dificultăți de diagnostic etiologic într-un caz de abces
pulmonar la sugar
Larisia Mihai1,2, Cristina Maria Mihai1,2, Adriana Bălașa1,2, Corina Frecus1,2, Adina Ungureanu1,
Viviana Cuzic1,2, Al.C. Pantazi1,2, Tatiana Chisnoiu1,2
1
Universitatea ”Ovidius” din Constanța, Facultatea de Medicină
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Constanța
Cuvinte cheie: abces pulmonar, sugar
Abcesul pulmonar reprezintă o entitate relativ rară în patologia sugarului eutrofic și

fără comorbidități evidente.
Caz clinic: Autorii prezintă cazul unui sugar în vârstă de 10 luni internat în Clinica de
Pediatrie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, diagnosticat cu abces
pulmonar. Diagnosticul pozitiv a fost unul facil, pe baza elementelor clinice,
imagistice, a sindromului inflamator intens, însă diagnosticul etiologic a reprezentat
o provocare, având în vedere datele anamnestice - antecedentele personale (sugar
nevaccinat BCG, cu terapie antiretrovirală în perioada neonatală) și cele heredo-
colaterale (mama în tratament pentru infecție HIV, cu istoric de infecție TBC în urmă
cu 5 ani), serologia echivocă pentru Echinococus granulosus, contextul pandemic
SARS-CoV-2, precum și evoluția spectaculoasă sub antibioterapie.
Incidența abcesului pulmonar în populația pediatrică a scăzut considerabil în ultimii

ani datorită disponibilității și utilizării antibioterapiei în infecțiile pulmonare. Puține
procese pneumonice evoluează către abcedare, iar antibioterapia viguroasă
aplicată precoce poate influența evoluția. Dificultatea majoră apare la cazurile la
care agentul etiologic este rezistent la medicația antiinfecțioasă disponibilă, situație
în care se impune tratamentul chirurgical.
133
Enterocolite virale - coinfecția cu virusul SARS-CoV 2 la
sugar și copil
Larisia Mihai1,2, Cristina Maria Mihai1,2, Adriana Bălașa1,2, Corina Frecus1,2, Adina Ungureanu1,
Viviana Cuzic1,2, Al.C. Pantazi1,2, Tatiana Chisnoiu1,2
1
Universitatea ”Ovidius” din Constanța, Facultatea de Medicină
2
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Constanța
Cuvinte cheie: enterocolita, infecția SARS-CoV-2, rotavirus, adenovirus, norovirus, sugar, copil
Infecția cu virusul SARS-CoV-2 la copii a ridicat probleme de diagnostic datorită

variabilității tabloului clinic - de la forme asimptomatice, la forme cu tablou clinic de
infecție respiratorie, sau forme cu manifestări gastrointestinale de la debut sau
apărute pe parcursul evoluției. Coinfecția cu virusurile enterice a reprezentat o
provocare în demersul diagnostic, febră, vărsăturile și scaunele diareice fiind o
patologie frecventă la copilul mic și sugar.
Obiective: Autorii prezintă rezultatele unui studiu clinic retrospectiv care a avut ca
scop analiza pacienților diagnosticați cu Enterocolite acute virale în perioada
pandemiei, identificarea particularităților clinice, de diagnostic etiologic, de asociere
cu infecția SARS-CoV-2, pe o perioadă de 3 luni, respectiv ianuarie - martie 2022, în
cadrul Clinicii de Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență din Constanța.
Material și metodă: Lotul cuprinde 23 pacienți diagnosticați cu Enterocolita acută

virală confirmată etiologic (Rotavirus, Adenovirus, Norovirus) - Infecție SARS-CoV-2,
selecționați pe baza diagnosticului la externare, studiind foile de observație din
cadrul arhivei spitalului. Metoda a constat în analiza parametrilor demografici,
clinici, paraclinici, Antigene virale din materii fecale, serologie sau test rapid
antigenic pentru SARS-CoV-2.
Rezultate și discuții: Pacienții diagnosticați cu coinfecție virusuri enterice - SARS-

CoV-2 au reprezentat 0,015% din totalul pacienților internați în clinica. Raportul pe
sexe a fost M/F = 14/9, iar vârsta medie a fost de 2,2 ani. Principalele manifestări
clinice asociate scaunelor diareice au fost: febra prelungită la 11 pacienți, vărsături
la 20 pacienți, tuse la 10 pacienți, semne de deshidratare acută de grade diferite la
toți pacienții.
134
Determinarea antigenelor virale din materii fecale a identificat Rotavirus în 19
cazuri, Adenovirus în 2 cazuri și Norovirus la 2 pacienți, iar infecția SARS-CoV-2 a fost
confirmată prin test rapid antigenic la 2 cazuri și prin RT-PCR la 21 pacienți.
Concluzii: Studiul efectuat analizează incidența și caracteristicile epidemiologice ale

Enterocolitelor acute virale în perioada pandemiei, în sezonul rece, coinfecția cu
noul coronavirus determinând probleme de diagnostic diferențial și accentuarea
sindromului de deshidratare.
135
Hematologia pediatrică, de la algoritm la personalizare
Ingrith Miron1,2, Anca Ivanov1,2, Magdalena Starcea1, Adriana Mocanu1, Mirabela Alecsa1,2,
Georgiana Scurtu1
1
2
Secția de Hemato-Oncologie, Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” Iași
Cuvinte cheie: anemie, copil, algoritm diagnostic
Importanța examinărilor multiple în sindromul anemic al copilului trebuie să

urmărească un traiect necesar, coerent și logic, dat fiind multiplele entități ce se
găsesc sub umbrela acestui conținut. Necesitatea apare nu numai pentru
sistematizarea inițială a studierii a tipului de anemie, dar și pentru diferențierea
ulterioară a unor categorii care au elemente de asemănare evidentă, dar explicații
fiziopatologice diferite și terapii diverse. Anemia patentă, dovedită clinico-biologic
este o afecțiune care atinge 1/3 din populația Terrei, dar se consideră că problema
este subevaluată, iar dedesubtul ”vârfului de iceberg” cunoscut s-ar afla o populație
care reprezintă 50% din totalul omenirii. Clasificările în sindromul anemic s-au bazat
pe diverse criterii, dintre care cele fiziopatologice și histologice au avut cele mai
clare implicații din punct de vedere practic. În urma definirii taxonomice s-au
dezvoltat algoritmurile de diagnostic și terapie aplicabile în marea majoritate a
cazurilor cu excepțiile unor particularizări excesive ale categoriilor speciale de
pacienți. Aceste particularizări impun astăzi reevaluări de necesitate, de tip
”tailoring”, mai aproape de rezolvarea complexă a cazului.
136
Pediatric hematology, from algorithm to
customization
Ingrith Miron1,2, Anca Ivanov1,2, Magdalena Starcea1, Adriana Mocanu1, Mirabela Alecsa1,2,
Georgiana Scurtu1
1
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, Mother & Child Department
2
Haemato-Oncology Division, ”St. Mary” Emergency Children Hospital
Keywords: anemia, child, diagnostic algorithm
The importance of multiple examinations in the child's anemic syndrome must

follow a necessary, coherent and logical path, given the multiple entities that are
under the umbrella of this content. The need arises not only for the initial
systematization of the study of the type of anemia, but also for the subsequent
differentiation of some categories that have elements of obvious similarity, but
different pathophysiological explanations and various therapies. Patent anemia,
clinically proven biologically, is a condition that affects 1/3 of the Earth's population,
but it is considered that the problem is underestimated, and below the known
"iceberg peak" is a population that represents 50% of all mankind. The
classifications in the anemic syndrome were based on various criteria, of which the
pathophysiological and histological ones had the clearest implications from a
practical point of view. Following the taxonomic definition, the diagnostic and
therapy algorithms applicable in the vast majority of cases have been developed,
with the exception of excessive particularizations of special categories of patients.
These particularizations today impose re-evaluations of necessity, of the “tailoring”
type, closer to the complex solution of the case.
137
Obezitatea și riscul cardiovascular
Florin Mitu1,2, Radu Gavril1,2
1
U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași, Departament Medicale I
2
Spitalul Clinic de Recuperare Iași, Clinica Recuperare Cardiovasculară
Cuvinte cheie: obezitate, risc cardiovascular, sindrom metabolic, ateroscleroză
Epidemia globală a obezității este clară, cu o creștere a prevalenței în marea

majoritate a țărilor începand cu anul 1980. Obezitatea contribuie în mod direct la
dezvoltarea factorilor de risc cardiovascular, cum ar fi dislipidemia, diabetul zaharat
de tip 2, hipertensiunea arterială și boala ficatului gras nonalcoolic. Obezitatea duce
de asemenea la apariția bolilor cardiovasculare și la creșterea mortalității
independent de alți factori de risc cardiovascular. Obezitatea abdominală,
determinată prin măsurarea circumferinței abdominale, reprezintă un factor de risc
cardiovascular independent de indicele de masă corporală. Studii care au cuantificat
depozitele adipoase, inclusiv cele ectopice, susțin faptul că adipozitatea viscerală
este un indicator independent privitor la apariția evenimentelor cardiovasculare.
Având în vedere creșterea îngrijorătoare a prevalenței obezității în grupele
populaționale cu speranță mare viață (tineri, adolescenți, copii) va fi necesară în
permanență documentarea legată de mecanismele aflate la baza disfuncției
cardiace datorate patologiei metabolice. În plus, creșterea dramatică a procentului
de subiecți tineri cu obezitate severă impune intervențiile în prevenția primară cu
orientarea atenției în special asupra schimbării stilului de viață.
138
Obesity and cardiovascular risk
Florin Mitu1,2, Radu Gavril1,2
1
University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași, First Medical Department
2
Clinical Recovery Hospital, Iași, Cardiovascular Recovery Clinic
Key words: obesity, cardiovascular risk, metabolic syndrome
The global obesity epidemic is well established, with increases in obesity prevalence
for most countries since the 1980s. Obesity contributes directly to incident
cardiovascular risk factors, including dyslipidemia, type 2 diabetes, hypertension,
and nonalcoholic fatty liver disease. Obesity also leads to the development of
cardiovascular disease and cardiovascular disease mortality independently of other
cardiovascular risk factors. More recent data highlight abdominal obesity, as
determined by waist circumference, as a cardiovascular disease risk marker that is
independent of body mass index. Studies that quantify fat depots, including ectopic
fat, support excess visceral adiposity as an independent indicator of poor
cardiovascular outcomes. With increasing prevalence of obesity in populations with
a longer life span, there is a need to evaluate mechanisms underlying obesity-
related cardiac dysfunction). In addition, the dramatic increase in the proportion of
young patients with severe obesity invokes the need for more upstream
interventions for the primary prevention and better treatment of obesity as a
chronic disease.
139
Hematuria la copil
Adriana Mocanu1,2, Roxana Bogos1, Mirabela Alecsa1, Magdalena Stârcea1,2
1
2
Cuvinte cheie: hematurie, copil, evaluare
Hematuria se definește prin prezența unui număr crescut de hematii în urină.

Hematuria macroscopică, în special hematuria microscopică este o constatare
relativ comună la copil. Există o listă lungă de cauze ale hematuriei, dintre care
majoritatea sunt benigne. Provocarea cu care se confruntă clinicianul este să
identifice copilul la care hematuria este cauzată de o boală subiacentă semnificativă
și să evite testele inutile la acele persoane cu o afecțiune benignă. Hematuria
macroscopică este suspectată atunci când pacientul prezintă urină roșie sau
maronie, dar apariția acestor modificări poate fi reprezentată de alte cauze decât
de prezența hematiilor, cum ar fi hemoglobina liberă sau mioglobina, pigmenții din
medicamente sau alimente sau metaboliți asociați cu alte afecțiuni clinice.
Majoritatea copiilor simptomatici care prezintă hematurie macroscopică au o cauză
ușor de recunoscut și aparent detectată în general printr-o evaluare inițială care
include o anamneză completă, examen fizic și analiză de urină. Testarea ulterioară
este ghidată de constatările clinice ale evaluării inițiale. Hematuria microscopică la
copii poate avea drept consecință afecțiuni benigne sau grave, poate fi de natură
persistentă sau tranzitorie. Evaluarea depinde de prezentarea clinică: hematurie
microscopică izolată asimptomatică, hematurie microscopică asimptomatică cu
proteinurie, hematurie microscopică simptomatică. Analiza urinei, inclusiv
examinarea microscopică, poate identifica un posibil loc de sângerare: glomerulară
sau nonglomerulară și poate ajuta la determinarea cauzei de bază. Identificarea
glomerulilor ca si cauza de hematurie este importantă atât prognostic, cât și pentru
optimizarea evaluării diagnostice ulterioare.
140
Hematuria in paediatrics
Adriana Mocanu1,2, Roxana Bogos1, Mirabela Alecsa1, Magdalena Stârcea1,2
1
2
Haemato-Oncology Division, ”St. Mary” Emergency Children Hospital
Keywords: hematuria, child, evaluation
Hematuria is defined by the presence of an increased number of red blood cells

(RBCs) in the urine. Microscopic or gross hematuria is a relative common finding in
children. There is a long list of causes of hematuria, most of which are benign. The
challenge that faces the clinician is to identify the child in whom hematuria is caused
by significant underlying disease and avoid unnecessary testing in those individuals
with a benign condition. Gross hematuria is suspected when red or brown urine is
present, but red or brown urine may be due to causes other than blood, such as
free hemoglobin or myoglobin, pigments from drugs or foods or metabolites
associated with other clinical conditions. The majority of symptomatic children who
present with gross hematuria have an easily recognizable and apparent cause
generally detected by an initial evaluation that includes a complete history, physical
examination, and urinalysis. Further testing is guided by the clinical findings of the
initial evaluation. Microscopic hematuria in children can be of a the consequence
benign or serious conditions, can be persistent or transient in nature.The evaluation
depends upon the clinical presentation: asymptomatic isolated microscopic
hematuria , asymptomatic microscopic hematuria with proteinuria, symptomatic
microscopic hematuria. Urinalysis including microscopic examination may identify
a potential site of bleeding, glomerular versus nonglomerular and aid in
determining the underlying cause. The identification of the glomeruli as the source
of blood is important both prognostically and to optimize the subsequent diagnostic
evaluation.
141
Tromboza în patologia renală pediatrică
Adriana Mocanu1,2, Mihaela Munteanu2, Teodora Dolhescu2, Mirabela Alecsa1,
1
2
Cuvinte cheie: trombembolism venos, boala renala cronica, copil
Tromboembolismul venos (TEV), cuprinde tromboza venoasă profundă (TVP) și

embolia pulmonară (EP) și reprezintă o importantă cauză de morbiditate și
mortalitate la copiii cu afecțiuni cronice. TEV la copil este asociat cu un risc de
mortalitate de 2-6 ori mai crescut, o prevalență de 5%-10% a sindromului post-
trombotic (insuficiență venoasă de dezactivare). Aproximativ 5% din toate
episoadele de TEV la copil sunt asociate cu boli renale cronice (BCR). Etiologia TEV în
boala renală cronică îmbracă un spectru larg de patologii. Insuficiența renală cronică
terminală necesită inițierea hemodializei (HD), care continuă să fie modalitatea cea
mai frecvent utilizată pentru supleerea renală. În timpul utilizării pe termen lung a
unui cateter de dializă cronică pot apărea diferite tipuri de complicații trombotice
(manta de fibrină, tromboză murală, tromboză venoasă și cheaguri intraluminale).
TEV apare la aproximativ 3% dintre copiii cu sindrom nefrotic (SN). Riscurile atât
pentru TEV, cât și pentru trombembolism areterial (TEA) au fost deosebit de ridicate
în primele 6 luni de la debutul sindromului nefrotic. Alte cauze: rejetul grefei
datorată trombozei anastomozelor vasculare după transplantul renal este de
aproximativ 3%, maladiile autoimune cu afectare renală (nefrita lupică) fără asociere
cu sindromul antifosfolipidic.
142
Thromboembolism in children with chronic kidney
disease
Adriana Mocanu1,2, Mihaela Munteanu2, Teodora Dolhescu2, Mirabela Alecsa1,
1
U.M.F. „Grigore T. Popa” Iasi, Mother & Child Department
2
Nephrology Division, St. Mary's Emergency Children Hospital
Keywords: venous thromboembolism, chronic kidney disease, child
Venous thromboembolism (VTE) includes deep vein thrombosis (DVT) and

pulmonary embolism (PE) and is a major cause of morbidity and mortality in
children with chronic kidney disease. VTE in children is associated with a 2-6 times
higher mortality risk, a 5%-10% prevalence of post-thrombotic syndrome (venous
inactivation failure). Approximately 5% of all episodes of VTE in children are
associated with chronic kidney disease (BCR). The etiology of VTE in chronic kidney
disease covers a wide range of pathologies. Chronic end-stage renal disease
requires the initiation of hemodialysis (HD), which continues to be the most
commonly used method for renal replacement. Various types of thrombotic
complications (fibrin mantle, wall thrombosis, venous thrombosis, and intraluminal
clots) may occur during long-term use of a chronic dialysis catheter. VTE occurs in
approximately 3% of children with nephrotic syndrome (SN). The risks for both VTE
and arterial thromboembolism (ATE) were particularly high in the first 6 months
after the onset of nephrotic syndrome. Other rare causes of VTE: graft rejection due
to thrombosis of vascular anastomoses after kidney transplantation is about 3%,
autoimmune diseases with lupus nephritis without association with
antiphospholipid syndrome.
143
Cum stabilim momentul operator optim în
malformațiile cardiace congenitale?
Disciplina Pediatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sfânta Maria”, Iași
Cuvinte cheie: moment operator optim, intervenție chirurgicală, malformații cardiace congenitale, copil
Malformațiile cardiace congenitale, anomalii relativ ușor de diagnosticat clinic și

ecografic, pot reprezenta condiții potențial amenințătoare de viață în populația
pediatrică. Odată stabilită anatomia cardiacă, cardiologul pediatru trebuie să
aprecieze momentul operator optim în funcție de hemodinamică, risc vital, vârstă și
comorbidități. Lucrarea prezintă diagnosticul ecocardiografic și indicațiile de
intervenție chirurgicală în paisprezece situații clinice relevante.
How to choose the best time for surgery in congenital

heart malformations?
Discipline Pediatrics, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi
“Sfânta Maria” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi
Keywords: best surgical moment, surgical intervention, congenital cardiac malformations, child
Congenital heart malformations, conditions that are relatively easy to diagnose

based on the clinical examination and echocardiography, can be potentially life
threatening conditions in children. Once the cardiac anatomy is established, the
pediatric cardiologist needs to determine the optimum surgical moment based on
hemodynamics, life risk, age and comorbidities. This paper discusses the
echocardiography diagnosis and surgical intervention indications in fourteen
clinically relevant situations.
144
Managementul mușcăturilor de câine la copii:
prezentare de caz
Cosmina Alina Moscu1,4, Monica Caluian2, Liliana Dragomir1,4, Alina Maria Lescai1,4,
A. Dumitrache Anghele3,4, Mihaela Anghele1,4
1
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” Galați
2
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sf. Ioan” Galați
4
Cuvinte cheie mușcătură câine, șoc hipovolemic, traumă
Introducere: Leziunile prin mușcătura de câine sunt întâlnite frecvent în secțiile de

urgență și pot provoca morbiditate semnificativă. Mușcăturile severe de câine la
copii apar cel mai frecvent la cei mai mici de 5 ani și implică capul și gâtul. De obicei
sunt implicați câinii mari, familiari copilului. Copiii mici ar trebui supravegheați
îndeaproape atunci când sunt în preajma oricărui câine.
Material și metode: Prezentăm cazul unei paciente de 2 ani adusă de echipajul

SMURD la Spitalul de Urgență pentru copii ”Sf. Ioan” din Galati, în șoc hipovolemic,
în urma unui atac al câinelui familiei.
Rezultate și discuții: Examinarea a evidențiat lacerații multiple scalp, lacerații fesa

dreaptă, plăgi multiple superficiale pe toată suprafața corporală. Investigațiile
paraclinice au arătat fractură temporal drept, fractură occipital bilateral, fractură
mastoidă dreapta pneumoencefal, hemoperitoneu.
După internarea în spital, pacienta a fost dusă în sala de operație.
Concluzii: Mușcăturile de câine ale scalpului la copiii mici, în special atunci când sunt
severe, ar trebui să ridice suspiciunea de fractură a osului subiacent. Managementul
acestor leziuni ar trebui să includă o abordare multidisciplinară și să se concentreze
pe repararea țesuturilor moi și a deformărilor scheletice.
145
Management of dog bits in children: case presentation
Cosmina Alina Moscu1,4, Monica Caluian2, Liliana Dragomir1,4, Alina Maria Lescai1,4,
A. Dumitrache Anghele3,4, Mihaela Anghele1,4
1
County Emergency Clinical Hospital ”Sf. Apostol Andrei” of Galati
2
"Alexandru Popescu" Military Emergency Hospital Focsani
3
Emergency Clinical Hospital for Children "Sf. Ioan" Galati
4
University ”Dunărea de Jos” Galati - Faculty of Medicine and Pharmacy
Keywords: dog bite, hypovolemic sock, trauma
Background: Dog bite injuries are common in emergency departments and can
cause significant morbidity. Severe dog bites in children occur most frequently in
children under 5 years of age and involve the head and neck. Large dogs, familiar to
the child, are usually involved. Young children should be closely monitored when
they are near any dog.
Material and methods: We present the case of a 2-year-old patient brought by the
SMURD crew to the ”St. John” Children's Emergency Hospital in Galati, in
hypovolemic shock, following an attack by the family's dog.
Results and discussion: Examination revealed multiple scalp lacerations, right

buttock lacerations, multiple superficial wounds all over the body. Paraclinical
investigations showed right temporal fracture, bilateral occipital fracture, right
mastoid fracture of the pneumoencephalon, hemoperitoneum. After being
hospitalized, the patient was taken to the operating room.
Conclusion: Dog bites on the scalp in young children, especially when they are
severe, should raise the suspicion of fracture of the underlying bone. The
management of these lesions should include a multidisciplinary approach and focus
on the repair of soft tissue and skeletal deformities.
146
Deficitul de vitamina D - factor de risc în infecția de
tract urinar la copil?
Carmen Muntean1, Lidia Man1, Maria Săsăran2
1
Disciplina Pediatrie I, U.M.F.S.T. ”G.E. Palade” Tg. Mureș
2
Disciplina Pediatrie III, U.M.F.S.T. ”G.E. Palade” Tg Mureș
Vitamina D are un rol important în buna funcționare a sistemului imun. Astfel, în

prezent se acordă o atenție tot mai mare rolului vitaminei D în patogenia infecțiilor
tractului urinar (ITU). Lucrarea de față prezintă rezultatele unui studiu care a evaluat
asocierea dintre nivelul seric de 25-hidroxivitamina D (25(OH)D) și ITU la copii. Lotul
de studiu a inclus 101 pacienți pediatrici, care au fost împărțiți în două grupuri:
grupul de pacienți cu ITU: 59 cazuri și grupul martor: 42 copii sănătoși.
Rezultate: Vitamina D a prezentat valori semnificativ mai mici la grupul cu ITU versus
lotul martor. Pacienții cu ITU recurente au prezentat niveluri semnificativ mai
scăzute ale vitaminei D versus cei cu primul episod de ITU.
În concluzie, ITU, mai ales cele recidivante sunt asociate cu niveluri mai scăzute ale
vitaminei D. Sunt necesare studii suplimentare pentru a valida concluziile noastre,
precum și cercetări longitudinale viitoare cu privire la eficacitatea suplimentării cu
vitamina D la copiii cu ITU.
147
Mecanisme patogenetice ale afectării metabolismului
aminoacizilor în obezitatea primară la copii
D. Munteanu1, V. Hlistun1, L. Vudu2, A. Stamati2, N. Uşurelu1
1
Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Moldova
2
U.S.M.F. ˮN. Testemițanuˮ, Chișinău, Moldova
Cuvinte cheie: obezitate la copii, aminoacizi, sensibilitatea la insulină
În ultimele decenii, prevalența excesului ponderal la copii a crescut constant în

întreaga lume. Situația este îngrijorătoare, deoarece își pune amprenta atât asupra
sănătății actuale a copilului, cât și asupra celei de viitor adult. Apariția excesului
ponderal presupune interacțiuni multiple între factori genetici, sociali,
comportamentali, metabolici, celulari și moleculari în urma cărora se produc
modificări ale balanței energetice. Ereditatea intervine prin mecanisme poligenice,
fiind identificate peste 250 gene sau de regiuni cromozomiale, influențând
metabolismul general. Obezitatea la copii este asociată cu o serie de anomalii
metabolice, cum ar fi dislipidemie, rezistența la insulină și hipertensiunea arterială.
Tot mai mult interes prezintă cercetarea metabolismului proteic, în special raportul
aminoacizilor ramificați. Analiza raportului aminoacizilor ramificați servește drept
predictor al riscului asociat obezității la copii. Concentrația aminoacizilor cistina,
glutamina, glicina histidină, izoleucină, leucină, lizină, triptofan și valină relevă o
creștere constantă în timpul copilăriei și adolescenței. Cinci aminoacizi acid aspartic,
citrulina, acid glutamic, serina și taurina prezintă o concentrație constantă de-a
lungul copilăriei. La copiii cu obezitate se determnă niveluri mai scăzute de
aminoacizi liberi, comparativ cu cei cu greutate normală. Modificarea raportului
aminoacizilor ramificați în cadrul obezității și tulburări metabolice aferente este
determinată de activarea complexului mTorc1, care contribuie la scăderea
sensibilității la insulină și acumularea de metaboliți toxici ce pot induce disfuncție
mitocondrială, activarea kinazei și afectarea celulelor pancreatice. Scăderea
sensibilității la insulină este asociată cu concentrații mai mici de 2-cetobutirat, citrat
și 3-hidroxibutirat. Analiza raportului aminoacizilor ramificați servește drept
predictor al riscului asociat obezității la copii.
148
Pathogenetic mechanism of amino acid metabolic
patway in primary obesity in children
D. Munteanu1, V. Hlistun1, L. Vudu2, A. Stamati2, N. Uşurelu1
1
I.M.S.P. Institute of Mother and Child, Chișinău, Republic of Moldova
2
State University of Medicine and Pharmacy, ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republic of Moldova
Keywords: childhood obesity, amino acids, insulin sensitivity
The prevalence of children overweight has steadily increased worldwide ̓̓

̓̓ ̓̓ in recent
̓̓ ̓̓
decades. The situation is worrying, as it puts its mark on both the child̓̓ s̓̓ current and
future adult health. Excess weight involves multiple interactions between genetic,
social, behavioral, metabolic, cellular and molecular factors that results in changes
in energy balance. Hereditary intervenes through polygenic mechanism, being
identified over 250 genes or chromosomal regions, influencing the general
metabolism. Childhood obesity is associated with a number of metabolic
abnormalities, such as dyslipidemia, insulin resistance and high blood pressure.
Research on protein metabolism is of particular interest, especially the ratio of
branched-chain amino acids serves as a predictor of the risk associated with
childhood obesity. The concentration of the amino acids cystine, glutamine, glycine,
histidine, isoleucine, leucine, lysine, tryptophan and valine reveal a steadily
increasing during childhood and adolescence. Five amino acids aspartic acid,
citrulline, glutamic acid, serine and taurine maintain a constant concentration
throughout childhood. In obese children, lower levels of free amino acids are
determined compared with those with normal weight. The change in the ratio of
branched-chain amino acids in obesity and related metabolic disorders is
determined by the activation of the mTorc1 complex, which contributes to
decreased insulin sensitivity and accumulation of the toxic metabolites, which can
induce mitochondrial dysfunction, kinase activation and pancreatic cell damage.
Decreased insulin sensitivity is associated with lower concentrations of 2-
ketobutyrate, citrate and 3-hydroxybutyrate. The analysis of the ratio of branched-
chain serves as a predictor of the risk associated with child obesity.
.
149
Provocări în managementul sindromului
antifosfolipidic la copil
Alina Murgu
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Clinica 2
U.M.F. ”Grigore T, Popa” Iași
Cuvinte cheie: copil, tromboza, sindrom antifosolipidic
Ultimul deceniu a demonstrat o creștere a incidenței trombozelor copilului, cel mai

frecvent asociate sindromului antifosfolipidic (SAPL). Patologia este provocatoare
începând de la debutul frecvent atipic și asemănător uneori în exprimarea sa cu alte
patologii până la management și evoluție fie spre remisiune susținută sau spre
complicații în funcție de răspunsul imuno-genetic individual. Peste 45% din pacienții
diagnosticați cu SAPL asociază o boală autoimună frecvent reumatismală. Tromboza
venoasă arterială este cea mai comună formă de expresie în SAPL secundar, cel mai
frecvent localizată la membre, cerebral, pulmonar și vena cava. Localizările mai rare
precum cele hepatice exprimate ca și sindrom Budd-Chiari ridică adevărate
probleme de diagnostic precoce. Pe lângă manifestările trombotice pacienții pot
asocia și alte manifestări complexe sistemice care pot intârzia diagnosticul și
inițierea terapiei specifice implicând chiar risc vital în forma sa severă de SAPL-
catastrofal. Pe de altă parte asocierea statusului protrombofilic determinat genetic
la unii bolnavi, poate ridica adevărate probleme de management. Terapia
anticoagulantă va trebui asociată cu tratamentul imunosupresor cronic al bolii
reumatismale, în unele cazuri necesitând introducerea agenților biologici dar și
inhibitori ai activării sistemului complement.
În concluzie, SAPL rămâne o provocare care crează capcane de diagnostic și

management terapeutic, necesitând o revizuire a criteriilor de diagnostic și
explorare proprii copilului ca și o adaptare a protocolului de tratament.
150
Challenges in the management of child
antiphospholipid syndrome
Alina Murgu
”St. Mary” Children Emergency Clinical Hospital - 2nd Clinic
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi
Keywords: child, thrombosis, antiphospholipid syndrome
The last decade has revealed an increase in the incidence of thrombosis in children,
most commonly associated with antiphospholipid syndrome (APLS). The pathology
is provocative starting will its frequently atypical and sometimes similar onset in its
expression with other pathologies to the management and evolution either towards
sustained remission or towards complications depending on the individual
immuno-genetic response. Over 45% of patients diagnosed with APLS have a
common rheumatic autoimmune disease. Venous than arterial thrombosis is the
most common form of expression in secondary APLS, most commonly located in
the limbs, cerebral, pulmonary and vena cava. Rare localizations such as the liver
expressed as Budd-Chiari syndrome raise real early diagnosis problems. In addition
to thrombotic manifestations, patients may associate with other complex systemic
manifestations that may delay the diagnosis and initiation of specific therapy even
involving life-threatening risk in its severe form of catastrophic APLS. On the other
hand, the association of genetically determined pro-thrombophilic status in some
patients can raise real management problems. Anticoagulant therapy should be
associated with chronic immunosuppressive treatment of rheumatic disease, in
some cases requiring the introduction of biological agents but also inhibitors of
complement system activation.
In conclusion, APLS remains a challenge that creates diagnostic and therapeutic

management pitfalls, requiring a revision of the child's own diagnostic and
exploration criteria as well as an adaptation of the treatment protocol.
151
Îngrijirea nou născutului prematur în practica
medicului de familie
Medicina de Familie, U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași
Cuvinte cheie: prematur, medicina de familie, nutriție, vaccinare, follow up
Scop: Actualizarea cunoștințelor privind îngrijirea nou născutului prematur după

externarea din maternitate. Cu toate că rata de supraviețuire a crescut semnificativ
în ultimii ani, morbiditatea și mortalitatea asociate prematurității sunt încă
semnificative. Tranziția de la unitatea de terapie intensivă neonatală către îngrijirea
la domiciliu necesită un plan care include: educație parentală, îngrijire medicală
primară, evaluarea problemelor medicale persistente, dezvoltarea unui sistem de
îngrijire la domiciliu și programe de follow-up.
Material și metodă: Studierea materialelor de specialitate ce vizează urmărirea,

nutriția și intervențiile profilactice la prematur. Măsurătorile antropometrice,
respectiv talia, greutatea și perimetrul cranian reprezintă parte integrantă din
aprecierea stării de nutriție la nou născuți. Din cauza diferențelor între modelul de
creștere al unui născut la termen față de un prematur, la cel din urmă se utilizează
curbe de creștere speciale, iar după vârsta de 2 ani se pot utiliza curbele standard.
Urmărirea neurologică este o componentă importantă a supravegherii
prematurului după externarea din maternitate. Evaluarea neurologică se
efectuează la 40 de săptămâni vârstă corectată și ulterior din 3 în 3 luni. Vaccinarea
prematurilor rămâne o componentă critică a îngrijirii lor profilactice și trebuie
efectuată potrivit vârstei lor cronologice.
Rezultate și concluzii: Implicarea precoce și activă a familiei este cheia succesului

nou născutului prematur. În urmărirea acestor pacienți este necesară o echipă
multidisciplinară, formată din medic de familie, neonatolog, pediatru, neurolog,
oftalmolog, ortoped, kinetoterapeut și ulterior, psiholog și logoped.
152
Care of the premature newborn in the practice of the
family doctor
Family Medicine, U.M.Ph. "Grigore T. Popa" Iasi
Keywords: premature, family medicine, nutrition, vaccination, follow up
Purpose: To update the knowledge on the care of the premature newborn after
discharge from the maternity ward. Although the survival rate has increased
significantly in recent years, the morbidity and mortality correlated with prematurity
are still significant. The transition from the neonatal intensive care unit to home care
requires a plan that includes: parental education, primary care, evaluation of
unresolved medical problems, development of a home care system and follow-up
programs.
Material and method: Study of specialized materials aimed at tracking, nutrition

and prophylactic interventions in premature babies. Anthropometric
measurements, respectively the lenght, weight and head circumference are an
integral part of the assessment of the state of nutrition in newborns. Because of the
differences between the growth pattern of a full term from a premature infant,
particular growth curves are used in the latter. After 2 years old, standard growth
curves can be used. Neurological follow-up is an important component of the
supervision of the premature infant after discharge from the maternity ward.
Neurological evaluation is carried out at 40 weeks corrected age, and subsequently
every 3 months. Vaccination of preterm infants remains a critical component of their
preventive care and should be carried out according to their chronological age.
Results and conclusions: Early and active involvement of the family is the key to
the success of the premature newborn. Following up these patients is a task for a
multidisciplinary team consisting of a family doctor, neonatologist, pediatrician,
neurologist, ophthalmologist, orthopedist, physical therapist and subsequently,
psychologist and speech therapist.
153
Diabetul zaharat în sarcină
Alina Onofriescu
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România
Cuvinte cheie: diabet, sarcină, diagnostic, complicații
Prevalența diabetului zaharat este în continuă creștere. Dacă în 2015 existau

aproximativ 415 milioane de cazuri, se preconizează că până în 2040 acest număr
va trece de 642 milioane. Orice tulburare a metabolismului glucidic survenită pe
parcursul sarcinii trebuie investigată și manageriată în mod correct, conform
recomandărilor ghidurilor existente. Este imperativ să diagnosticăm cât mai precoce
și să tratăm hiperglicemia la femeia gravidă, deoarece aceasta poate afecta atât
mama dar și produsul de concepție (risc crescut de malformații, diabet neonatal și
obezitate, distocie de umăr, injurie nervoasă ș.a.m.d.).
Diabetes in pregnancy
Alina Onofriescu
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania
The prevalence of Diabetes Mellitus is on the rise. If in 2015 there were about 415
million cases of people with diabetes, it is expected that by 2040 this number exceed
642 million. Any disorder of carbohydrate metabolism that occurs durin pregnancy
should be properly investigated and managed according to the recommendations
of existing guidelines. It is imperative to diagnose and treat hyperglycemia in
pregnant women, as it can affect both the mother and the product of conception
(increased risk of malformations, neonatal diabetes and obesity, shoulder dystocia,
nervous injury and so on).
154
PIMS-TS și infecția acută cu enterovirus – o dilema
clinică. Prezentare de caz și literatură
Ioana-Alexandra Pădureț1, Simona Georgiana David1, Ioana Chirvasa1,
Iuliana Magdalena Starcea2,3, Alina-Costina Luca1,2
1
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria”, Cardiologie Pediatrică Iași
2
Departamentul Medicina mamei și copilului, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T Popa” Iași, România
3
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Nefrologie, Iași
Cuvinte cheie: PIMS-TS, coinfecție enterovirală, fenotip cardiovascular
Sindromul inflamator multisistemic pediatric asociat temporar cu infecția cu SARS-

CoV-2 (PIMS-TS) este o nouă entitate clinică diagnosticată la copiii cu infecție cu
coronavirus detectat cu până la 3 săptămâni înainte de afectarea multiorganică.
Criteriile de diagnostic și ghidurile de tratament au fost intens cercetate cu un nivel
satisfăcător de consens internațional. Coinfecția cu enterovirus (EV) a fost
recunoscută în populația adultă, dar încă lipsesc datele privind impactul acesteia la
copiii afectați de PIMS-TS.
Scop: Ne propunem să caracterizăm superpoziția dintre PIMS-TS și EV la copii și să

identificăm factorii de risc, managementul medical și prognostic dintr-o abordare
multidisciplinară.
Metodă: Prezentăm cazul unei paciente de 7 ani cu infecție PIMS-TS și Coxsackie,

care a dezvoltat leziuni multiple de organe. Discutăm aspecte particulare ale
fenotipului cardiac și prezentăm studii recente privind coinfecția virală la pacienții
pediatrici cu antecedente de SARS-CoV-2. Am folosit PubMed și ScienceDirect ca
baze de date de referință și PIMS-TS, MIS-C, EV, coinfecție virală drept termeni de
căutare.
Rezultate: Manifestările cardiovasculare, deși în cadrul așteptărilor generale pentru

PIMS-TS, au fost semnificativ mai severe, ridicând întrebări cu privire la un posibil
substrat genetic sau tumori producătoare de catecolamine. A fost de asemenea
identificat și caracterizat infarctul renal, un eveniment rar la copii chiar și în cadrul
PIMS-TS. Implicarea neurologică la pacienta noastră s-a potrivit cu datele științifice
raportate de diverse alte studii internaționale. Coinfecția cu virusul Coksackie face
dificilă stabilirea unui mecanism fiziopatologic neechivoc în cazul nostru, la fel ca în
alte cazuri similare, dar rezultatele managementului nostru terapeutic, urmând
ghidurile pentru PIMS-TS adaptate pacientei sunt încurajatoare.
155
PIMS-TS and enterovirus acute infection – A pediatric
clinical conundrum - Case presentation and literature
review
Ioana-Alexandra Pădureț1, Simona Georgiana David1, Ioana Chirvasa1,
Iuliana Magdalena Starcea2,3, Alina-Costina Luca1,2
1
”Saint Mary” Clinical Hospital of Emergency for Children, Pediatric Cardiology, Iasi, Romania
2
Department of Mother and Child Medicine, University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iasi, Romania
3
”Saint Mary” Clinical Hospital of Emergency for Children, Nephrology, Iasi, Romania
Keywords: PIMS-TS, enterovirus coinfection, cardiovascular phenotype
Paediatric inflammatory multisystem syndrome temporally associated with SARS-

CoV-2 infection (PIMS-TS) is a novel clinical entity diagnosed in children with
coronavirus infection. detected up to 3 weeks prior to multisystem damage.
Diagnostic criteria and treatment guidelines have been intensely researched with a
satisfactory level of international consensus. Enterovirus (EV) coinfection has been
acknowledged in adult population, but data in pediatric groups is still lacking.
Purpose: We aim at characterizing PIMS-TS and EV coinfection in children and

identifying risk factors, medical management and prognostic from a
multidisciplinary approach.
Method: We present the case of a 7 year old female patient with PIMS-TS and EV
infection, which developed multiple organ damage. We discuss particular aspects of
the cardiac phenotype and present recent studies regarding viral coinfection in
pediatric patients with a history of SARS-COv2. We used PubMed and ScienceDirect
as reference databases and PIMS-TS, MIS-C, EV, viral coinfection as keywords.
Results: The cardiovascular manifestations, albeit within the general expectations

for PIMS-TS, were significantly more severe, raising questions about a possible
genetic substrate or catecholamine-producing tumors. Renal infarction, a rare
occurrence in children even in the setting of PIMS-TS, was also identified and
characterized. Neurological involvement in our patient matched the scientific data
reported by various other international studies. Coksackie virus coinfection makes
it difficult to establish an unequivocal pathophysiological mechanism in our case
just as in other similar cases, but the results of our therapeutic management,
following the guidelines for PIMS-TS tailored for our patient are encouraging.
156
Terapia cu Bosentan și Sildenafil la copiii cu
hipertensiune arterială pulmonară
Ina Palii1,2, Daniela Palega1,2, Iulia Rodoman1,2, Svetlana Șciuca1,2
1
I.M.S.P. Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova
Introducere: Tratamentul modern combinat și specific cu inhibitorii receptorilor de

endotelină ameliorează semnificativ parcursul clinic al bolii și îmbunătățește
semnificativ rezultatele investigațiilor biochimice și instrumentale.
Scopul: Evaluarea eficacității tratamentului cu Bosentan și Sildenafil la 7 pacienți cu

hipertensiune arterială pulmonară secundară șuntului congenital sistemic-
pulmonar.
Materiale și metode: Pacienți cu HTAP moderată și severă, IC CF II-III-IV NYHA/OMS,

PVRI>6-9 UWood×m2, care nu au administrat alte preparate ce influențează
presiunea pulmonară. Au fost evaluați la început și în dinamică la 3, 6, 12 luni
următorii parametri: CF NYHA/OMS, saturația cu oxigen, testul mers plat 6 minute,
mPAP (presiunea arterială pulmonară medie), IC (index cardiac), RVP (rezistența
vasculară pulmonară).
Rezultate: CF NYHA/OMS a crescut peste 6 luni de la 3,2±0,1 la 2,2±0,1 (p<0,001).

Testul mersului plat initial estima 335,71±81,46 m, după 3 luni 347,52±83,4,
(p=0,005), după 6 luni 60±80,40, (p<0,0001), iar la 12 luni 379,2±83,98 m, (p<0,0001),
capacitatea acestui test a crescut cu 97,85±26,90 m.
mPAP inițial a constituit 83 ±12,16, la 3 luni 66,28±7,1, (p=0,003), la 6 luni

62,85±13,15, (p=0,007) iar la 1 an 55,14±11,09 mm/Hg, (p=0,002).
IC înaintea terapiei combinate estima 4,1 ±0,99, peste 3 luni 3,54±0,76- (p=0,041),
peste 6 luni 3,06±0,6, (p=0,006), iar în 12 luni 3,12±0,60 l/min/m2, (p=0,004).
Saturația cu oxigen inițială a fost 93,42±1,71, peste 3 luni 95±1,63, (p=0,002), peste
6 luni 95,85±1,06, (p=0,001), iar peste 12 luni a constituit 96,28±0,75 %, (p=0,001).
157
RVP inițial măsurat a fost 6,5±0,56 iar peste 12 luni a constituit 3,80±0,2, s-a
înregistrat o scădere cu 2,7 ±0,21 UW·m2 (p<0,001).
Concluzii: Terapia modernă specifică și combinată cu Bosentan și Sildenafil se

dovedește a fi eficientă în tratamentul pacienților cu hipertensiune arterială
pulmonară secundară șuntului congenital sistemic-pulmonar și contribuie la
îmbunătățirea considerabilă a CF NYHA/OMS, mPAP, IC, saturația cu oxigen și RVP.
Target therapy with Bosentan and Sildenafil in

children with pulmonary arterial hypertension
Ina Palii1,2, Daniela Palega1,2, Iulia Rodoman1,2, Svetlana Șciuca1,2
1
Public Medical Sanitary Institution Institute of Mother and Child Health Care, Chisinau, Republic of Moldova
2
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Background: The specific and combined modern treatment with endothelin

receptor inhibitors significantly improves the disease’s clinical course and brings
better parameters at instrumental investigations.
Purpose. To evaluate the efficiency of treatment with Bosentan and Sildenafil in 7

patients with PAH secondary to congenital systemic-to-pulmonary shunts.
Material and methods: Patients with PAH moderate and severe, FC II and III-IV
NYHA/ROSS, PVRI>6-9 UWood×m2, without medication with action on the
pulmonary pressure. FC WHO/NYHA, O2 saturation, 6MWT (6-min walk test), mPAP
(mean pulmonary artery pressure), CI (cardiac index), PVR (pulmonary vascular
resistance) were evaluated at the beginning, at 3, 6, and 12 months.
Results: FC WHO/NYHA improved after 6 months from 3,2±0,1 to 2,2±0,1 (p<0,001).

6MWT initially was 335,71 m ± 81,46 after 3 months 347,52±83,4, (p=0,005), after 6
months 60±80,40, (p<0,0001), and after 1 year m-379,2±83,98 m, (p<0,0001), the
capacity at 6MWT raised with 97,85±26,90 steps. The mPAP was 83 ±12,16, at 3
months 66,28±7,1, (p=0,003), at 6 months 62,85±13,15, (p=0,007) and in 1 year
158
55,14±11,09 mm/Hg, (p=0,002). CI before therapy was 4,1 ±0,99, after 3 months
3,54±0,76- (p=0,041), after 6 months 3,06±0,6, (p=0,006) and after 1 year 3,12±0,60
l/min/m2, (p=0,004). O2 saturation was 93,42±1,71, after 3 months 95±1,63,
(p=0,002), after 6 months 95,85±1,06, (p=0,001) and in 1 year 96,28±0,75 %,
(p=0,001). The PVR at the begging was 6,5±0,56 and after 1 year 3,80±0,2, it
decreased with 2,7 ±0,21 UW·m2 (p<0,001),
Conclusion: Modern specific and combined therapy - Bosentan with Sildenafi is

efficient in treating PAH secondary to congenital shunts and it considerably
improves 6MWT results, O2 saturation, mPAP, CI, also it is efficient in decreasing the
PVR.
159
Evaluarea cefaleei la copil și adolescent în practica
medicului de familie
Disciplina Medicină de Familie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
Cuvinte cheie: cefalee, copil, adolescent, medic de familie
Cefaleea, cea mai frecventă patologie neurologică în populația pediatrică, poate fi

un motiv de îngrijorare semnificativă pentru copil și familie. De foarte multe ori,
medicul de familie este primul care interacționează cu pacientul cu cefalee. Deși în
majoritatea cazurilor, cefaleea se datorează unor tulburări primare (migrena,
cefaleea de tensiune, cefaleea de tip cluster), trebuie luat în considerare faptul că
spectrul cefaleei secundare este foarte larg. În evaluarea și diagnosticarea cefaleei,
medicul de familie se sprijină pe o anamneză țintită și pe examenul fizic complet, ca
ulterior, apelând la perspicacitatea clinică, să ia cea mai corectă decizie pentru
stabilirea unui diagnostic precis. O anamneză corectă ne aduce informații
importante legate de debut, de localizare, de durată și pattern, de simptomele
asociate, de antecedentele personale și familiale, precum și de factorii
predispozanți. Examenul fizic complet poate ajuta la identificarea cauzelor
secundare ale cefaleei. Anamneza și manifestările clinice sunt suficiente pentru
diagnosticul cefaleei primare, investigațiile paraclinice fiind o condiție necesară
pentru confirmarea diagnosticului de cefalee secundară. Diferențierea dintre
cefaleea primară și cefaleea secundară reprezintă primul și cel mai important
obiectiv în managementul cefaleei la copii și adolescenți de către medicul de familie.
Al doilea obiectiv este identificarea cauzelor secundare ale cefaleei și recunoașterea
condițiilor clinice de alarmă care necesită intervenție de urgență.
160
Evaluation of headache in children and teenagers in
the family doctor’s practice
Preventive Medicine and Interdisciplinarity Department, University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iasi
Keywords: headache, child, teenager, family doctor
Headache, the most common neurological condition in the pediatric population, can
be a significant concern for children and families. Very often, the family doctor is the
first to interact with the patient suffering from headache. Although in most cases
the headache is due to primary disorders (migraine, tension headache, cluster
headache), it should be considered that the spectrum of secondary headache is very
wide. In the evaluation and diagnosis of headache, the family doctor relies on a
targeted anamnesis and a complete physical examination, so that later, using
clinical insight, to make the most correct decision to establish an accurate diagnosis.
A correct history brings us important information about the onset, location,
duration and pattern, the associated symptoms, personal and family history, as well
as predisposing factors. Complete physical examination can help identify the
secondary causes of headaches. The anamnesis and clinical manifestations are
sufficient for the diagnosis of the primary headache, the paraclinical investigations
being necessary for the confirmation of the diagnosis of the secondary headache.
The differentiation between primary and secondary headache is the first and most
important goal in the management of headache in children and adolescents by the
family doctor. The second objective is to identify the secondary causes of headache
and to recognize the clinical critical symptoms that require emergency intervention.
161
Aspecte clinico-terapeutice și evolutive ale
osteosarcomului proximal de humerus:
prezentare de caz
Șt. Popa2, D. Apostol2, Iulia Ciongradi1,2, I. Sârbu1,2
1
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România
2
Cuvinte cheie: osteosarcom, humerus proximal, rezecție largă
Introducere: Osteosarcomul reprezintă cea mai frecventă tumoră primară malignă

a osului ce afectează copiii și tinerii adulți în a doua decadă de viață. Chimioterapia
adjuvantă a îmbunătățit rata de supraviețuire de 5 ani a osteosarcomului
nemetastatic la aproximativ 70%. Avansurile ulterioare în imagistica radiografică
tridimensională și tehnologia îmbunătățită a implanturilor au facilitat intervenția
chirurgicală a osteosarcomului pentru conservarea membrelor.
Prezentare de caz: Raportăm cazul unui pacient pediatric, diagnosticat cu

osteosarcom la nivelul humerusului proximal drept, incidental în urma unui
traumatim. Înainte de a se prezentarea în clinica noastră, pacientul a fost evaluat
radiografic în teritoriu, aspectul de zone de condensare, neomogene cu
întreruperea corticalei ducând la redirecționarea în urgență a pacientului. După
efectuarea unei biopsii locale, a studiilor radiografice, de stadializare și finalizarea
tratamentului neoadjuvant oncologic, a fost propusă o înlocuire humerală
proximală, inițial tip proteză, ulterior expasiunea rapidă a formațiunii a dus la
opțiuni alternative. Scopul acestei lucrări este de a descrie managementul
chirurgical, rezultatul funcțional și oncologic la 1 an al pacientului.
Concluzii: Recurența și înlocuirea totală humerală la populația pediatrică sunt rare.

Rata succesului terapeutic pe termen lung în momentul de față este precară.
162
Progrese în managementul fibrozei chistice la copil
U.M.F. Timișoara - Disciplina pediatrie II
Centrul Național de Mucoviscidoză, Timișoara
Cuvinte cheie: fibroză chistică, hipertensiunea portală non cirotică, terapii modulare CFTR
Fibroza chistică (FC) reprezintă cea mai frecventă anomalie monogenică, autozomal
recesivă în populaţiile de origine caucaziană, cu evoluţie cronică, potenţial letală.
Descoperirea în anul 1989 a locusului genei determinante a condus la o mai bună
înţelegere a mecanismelor moleculare patogenice implicate. La peste 30 de ani de
la descoperirea genei strategiile de cercetare vizează: ameliorarea terapiei genice,
identificarea şi dezvoltarea unor strategii terapeutice alternative la terapia genică,
identificarea şi caracterizarea altor factori genetici responsabili (modificatorii
genetici), ameliorarea managementului din perspectiva progreselor înregistrate în
înţelegerea mecanismelor fiziopatologice implicate în această boală.
Prezentarea are 3 obiective în relație cu aspecte de noutate în managemetul FC,

respectiv: rolul indicelui de clearance pulmonar ca parametru de identificare
precoce a suferinței pulmonare din FC, hipertensiunea portală non cirotică ca aspect
particular de avut în vedere în dispensarizarea hepoatopatiei asociate FC, terapiile
de modulare a CFTR din perspectiva aplicabilității practice.
163
Progress in the management of cystic fibrosis in
children
University of Medicine Timisoara - Pediatric II Department
National CF Centre Timisoara
Keywords: cystic fibrosis, non-cirrhotic portal hypertension, modular CFTR therapies
Cystic fibrosis (CF) is the most common monogenic, autosomal recessive disease in
populations of Caucasian origin, with chronic evolution, potentially lethal. The
discovery in 1989 of the locus of the determinant gene led to a better understanding
of the pathogenic molecular mechanisms involved. More than 30 years after the
discovery of the gene, research strategies aim to: improve gene therapy, identify
and develop alternative therapeutic strategies to gene therapy, identify and
characterize other responsible genetic factors (genetic modifiers), improve
management in terms of progress in understanding the mechanisms
pathophysiologists involved in this disease.
The presentation has 3 objectives in relation to novelty aspects in CF management,

respectively: the role of the pulmonary clearance index as a parameter for early
identification of pulmonary distress in CF, non-cirrhotic portal hypertension as a
particular aspect to consider in CF-associated hepoatopathy, therapies modulation
of CFTR from the perspective of practical applicability.
164
Afectarea pulmonară în mucoviscidoza la copil
Introducere: Afectarea pulmonară la copiii cu fibroză chistică reprezintă principala

cauză de morbiditate și mortalilate în rândul acestora. Având în vedere importanța
afectării funcției pulmonare asupra prognosticului vital, diagnosticul paraclinic
cuprinzând elemente precum imagistica, microbiologia și testele funcționale
pulmonare reprezintă standardul de îngrijire la momentul actual. Indicele de
clearance pulmonar, aduce un plus în ceea ce privește simplitatea procedurii și aria
largă de pacienți căreia i se adresează.
Material și metodă: Lotul de studiu a cuprins un număr de 30 de pacienți cu fibroză

chistică, diagnosticați și dispensarizați în Clinica II Pediatrie a Spitalului Clinic de
Urgență pentru Copii “Sf. Maria” din Iași în perioada 01.01.2019-31.12.2019, aleși în
mod randomizat, criteriul major de selecție fiind reprezentat de către diagnosticul
cert. S-au analizat și stabilit corelații între fenotip, numărul exacerbărilor pulmonare
și germenii implicați pentru fiecare caz, precum și statusul pulmonar în momentul
diagnosticării și în evoluție.
Rezultate: Afectarea pulmonară a fost întâlnită la 87,7% din pacienții studiați. Din
totalul infecțiilor respiratorii inferioare 41% au avut factor etiologic bacterian, cel
mai frecvent incriminat fiind S. aureus (39%), urmat de S. pneumonia (13%) și P.
aeruginosa (9%). Probele funcționale respiratorii au decelat o disfuncție respiratorie
moderată la 27% dintre pacienți cu evoluție postterapeutică satisfăcătoare, dar cu
menținerea unei disfuncții ușoare - medii în 13% din cazuri.
Concluzii: Afectarea pulmonară este frecvent întâlnită la copilul cu mucoviscidoză,

iar terapia prompt instituită are un impact pozitiv și pe termen lung prin prevenirea
complicațiilor. La polul opus, pierderea sensibilității la antibiotice duce la apariția
unor complicații cu un prognostic nefast.
165
Lung disease in children with cystic fibrosis
U.M.Ph. “Grigore T. Popa” Iasi
Emergency Clinical Hospital for Children ”Sf. Maria” Iasi
Introduction: Lung disease remains the major cause of morbidity and mortality in
children with cystic fibrosis. Given the impact that lung disease has on life
expectancy in all of these patients, paraclinical diagnosis, including elements such
as chest R-ray, microbiological investigation, lung function testing, are now
considered primary standard of care. Among the other, lung clearance index is a
simple, sensitive and reproducible measurement that allows assessment of
respiratory status in a large mass of people with cystic fibrosis.
Material and methods: The study group included 30 patients with cystic fibrosis,
diagnosed and dispensed in the Pediatric Clinic II of the Emergency Clinical Hospital
for Children "St. Maria” from Iasi between 01.01.2019 and 31.12.2019. The patients
were randomly chosen, the main selection criteria being the definite diagnosis of
Cystic fibrosis. The correlations between the phenotype, the number of lung
exacerbations and the germs involved for each case were established and analyzed,
as well as the respiratory status at the time of diagnosis and over time.
Results: Lung disease was found in 87.7% of the patients from de study group. Of
all lower respiratory infections, 41% had a bacterial etiological factor, the most
frequently incriminated being S. aureus (39%), followed by S. pneumonia (13%) and
P. aeruginosa (9%). Pulmonary function tests showed moderate respiratory
dysfunction in 27% of patients with a satisfactory post-therapeutic outcome, but
with mild to moderate dysfunction maintained in 13% of cases.
Conclusions: Lung damage is very common in children with cystic fibrosis and
prompt established therapy has a positive and a long lasting impact by preventing
complications. On the other hand, the loss of sensitivity to the antibiotics leads to
complications with a poor prognosis.
166
Efectele secundare ale tratamentului cu hormon de
creștere recombinant la copii
Disciplina de Endocrinologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași, România
Cuvinte cheie: hormon de creștere, tumoră, diabet zaharat, hipertensiune intracraniană, scolioză
În 1985 a fost aprobat tratamentul cu hormon de creștere recombinant (rhGH) la

copiii cu nanism hipofizar sever. De atunci, multe alte afecțiuni însoțite de retard în
creștere, beneficiază de acest tratament (sindromul Turner, mic pentru vârsta
gestațională, statura mică idiopatică). Posibilele efecte secundare au stârnit motive
de îngrijorare legate de faptul că tratamentul efectuat în copilărie poate afecta
mortalitatea și morbiditatea la vârsta adultă. Riscul de mortalitate la copiii tratați cu
rhGH, pare să fie limitat doar la cei cu istoric de malignitate și la cei fără deficit de
GH. Nu există dovezi sau date suficiente legate de mortalitate și riscul de cancer,
boală cardio-vasculară sau risc metabolic. Totuși, este necesară o recunoaștere și o
abordare atentă a efectelor secundare cunoscute: hipertensiunea intracraniană,
simptome musculo-scheletale, scolioză, alunecarea epifizei femurale, apneea
obstructivă de somn, modificări în axele adrenale și tiroidiene. Chiar dacă, până în
prezent, rezultatele studiilor sunt pozitive, sunt necesare în continuare cercetări
legate de tratamentul cu rhGH la copii și efectul de lungă durată. Supravegherea
continuă a copiilor tratați cu rhGH este esențială atât în timpul tratamentului cât și
în anii după întreruperea terapiei. Această recomandare este rezervată în special
formelor cu eliberare prelungită, cu profil farmaco-cinetic și dinamic diferite de
rhGH cu administrare zilnică.
167
Side effects of recombinant human growth hormone
therapy in children
Endocrinology Department, University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iasi, Romania
Keywords: growth hormone, tumor, diabetes mellitus, intracranial hypertension, scoliosis
The initial approval to treat children with severe pituitary dwarfism with
recombinant growth hormone (rhGH) was in 1985. Since than many other diseases
with growth retardation (Turner syndrome, small for gestational age, idiopathic
short stature) benefits of rhGH treatment. Many concerns have risen regarding
possible side effects and that treatment during childhood may affect morbidity and
mortality in adulthood. The increased mortality risk in rhGH treated children
appears to be limited to patients with prior history of malignancy and those with
underlying non–GH-deficient medical conditions. There are no evidences or
sufficient data about the mortality and cancer risk, cardiovascular disease, and
metabolic risk associated with rhGH treatment. However, is necessary to manage
carefully the recognized side-effects: intracranial hypertension, musculoskeletal
symptoms, scoliosis, slipped capital femoral epiphysis, obstructive sleep apnea,
alterations in adrenal and thyroid axes. Although the study’s results are largely
reassuring, it is still much to learn about therapeutically approaches to growth in
children and the lifelong effect of treatment. Continued surveillance of patients
treated with rhGH is essential both during and in the years after treatment. This is
important, in particular, for long-acting rhGH with very different pharmaco-kinetic
and -dynamic profiles compared to daily rhGH injections.
168
Utilitatea scorului HLA matchmaker în alocarea grefei
renale - de la teorie la aplicarea practică
Andreea Liana Răchişan1,2, B. Bulată1, D. Delean1, C. Aldea1, Luminiţa Loga3,
Alina Daciana Elec3, Adriana Muntean3, Fl.I. Elec3,4
1
Secţia de Nefrologie Pediatrică - Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca
2
Disciplina Pediatrie 2 - Departamentul 9 Mama şi Copilul – Universitatea de Medcină şi Farmacie ”Iuliu Haţieganu” Cluj-
Napoca
3
Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca
4
Disciplina de Urologie - Departamentul 8 Specialităţi chirurgicale - Universitatea de Medcină şi Farmacie ”Iuliu Haţieganu”
Cluj-Napoca
Introducere: Matching-ul epitopic oferă potențialul de a îmbunătăți predicția și

gestionarea riscului imunologic la copiii care au beneficiat de o grefă renală; cu toate
acestea, studiile care demonstrează importanţa matching-ului antigenic şi epitopic
la populaţia pediatrică sunt relativ puţine şi pe un număr redus de copii.
Metode şi pacienţi: Am revizuit sistematic dosarele pacienţilor care au beneficiat

de o grefă renală din ianuarie 1995 până în decembrie 2020. Am inclus 55 de
primitori pediatrici (raport fete/băieţi = 30/25, vârsta medie la transplant 12,07±3,44
ani) ai unui transplant de renal cu tipizare HLA (HLA-A, B și DR). Toți pacienții au fost
supuși unui scor algoritmic HLA matchmaker pentru a determina încărcarea
epitopică.
Rezultate: Cohorta a inclus în principal grefe renale de la donatori decedați (33 de

pacienți). Transplanturile au fost alocate primitorilor cu un mismatch ABDR cumulat
de 4. Scorul HLA matchmaker a variat între 0 și 25, cu o medie de 10,94±5,98. A
existat o corelație semnificativă între numărul de mismatch-uri antigenice HLA și
scorul HLA matchmaker cu un p<0,001; r2=0,36. Media epitopică pentru pacienții
cu mismatch-uri ABDR <4 a fost 7,10±4,48 și pentru pacienții ≥4 a fost 12,97±5,98,
cu un p=0,001.
Concluzii: Aceasta este o analiză a unui singur centru, care a evaluat 55 de pacienţi
pediatrici, asupra impactului încărcării epitopice în alocarea grefei renale. Aceste
constatări sunt neconcludente, dar sugerează că încărcarea epitopică HLA poate fi
un instrument important pentru evaluarea riscului de rejet.
169
The use of HLA epitope-based matching in receiving
renal grafts – from theory to practice
Andreea Liana Răchişan1,2, B. Bulată1, D. Delean1, C. Aldea1, Luminiţa Loga3,
Alina Daciana Elec3, Adriana Muntean3, Fl.I. Elec3,4
1
Pediatric Nephrology Department - Cluj-Napoca Emergency Clinical Hospital for Children
2
Pediatrics Discipline 2 - Department 9 Mother and Child - “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy Cluj-
Napoca
3
Clinical Institute of Urology and Renal Transplant Cluj-Napoca
4
Discipline of Urology - Department 8 Surgical Specialties - “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy Cluj-
Napoca
Background: HLA epitope-based matching offers the potential to improve

immunological risk prediction and management in children receiving renal grafts;
however, studies demonstrating the association between systems for defining
epitope mismatches and clinical end-points are lacking in this population.
Methods: We systematically reviewed the electronic patient record for all

consecutive renal transplantations from January 1995 to December 2020. We
included 55 pediatric recipients (female/male ratio = 30/25, mean age at
transplantation 12.07±3.44 years) of a kidney transplant with HLA typing (HLA-A, B,
and DR). All the patients underwent an HLA matchmaker algorithm score in order
to determine the epitopic load.
Results: The cohort included first kidney transplantations mainly from deceased
donors (33 patients). Transplants were allocated to recipients with a mean
cumulative ABDR mismatches of 4. The HLA matchmaker score ranged between 0
and 25, with a mean of 10.94±5.98. There was a significant correlation between the
number of HLA antigenic mismatches and HLA matchmaker score with a p<0.001;
r2=0.36. The mean HLA matchmaker epitopes for patients with ABDR mismatches
<4 was 7.10±4.48 and for patients ≥4 was 12.97±5.98, with a p=0.001.
Conclusions: This is a single center analysis of 55 kidney pediatric recipients on the

impact of HLA epitopic load approaches. These findings are inconclusive but suggest
that HLA epitopic load may provide one tool for assessing long-term risk in this
population while highlighting the need for further clinical studies.
170
Colonizarea nazofaringiană cu haemophilus influenzae
la copii cu vârsta de până la 5 ani cu simptome
respiratorii
N. Revenco1,2, A.M. Bălănuţă1,2, D. Bujor1,2, A. Horodişteanu-Banuh2, O. Cîrstea1,2, D. Savoschin2,
O. Grin2
1
I.P. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”, Departamentul Pediatrie
2
I.M.P.S. Institutul Mamei și Copilului
Cuvinte cheie: portaj, aspirat nazo-faringian, Haemophilus influenzae tip b
Scopul: Determinarea frecvenței și susceptibilității la antibiotice a izolatelor

nazofaringiene de Haemophilus influenzae la copiii sub cinci ani din Republica
Moldova.
Material și metodă: În studiu au fost înrolați 105 copii cu vârsta cuprinsă între 8
săptămâni și 59 luni, spitalizați în cadrul Institutului Mamei și Copilului și al Spitalului
Clinic Municipal de Copii Nr.1 din Chișinău, în perioada decembrie 2020 - ianuarie
2022. Aceștia prezentau simptome respiratorii acute și nu li s-a administrat
antibioticoterapie anterior internării. Secrețiile nazofaringiene au fost prelevate
după 72 de ore de la apariția primelor simptome catarale. Studiul este realizat în
cadrul proiectului național ”Impactul imunizării asupra morbidității și mortalității
copiilor prin boli respiratorii în R. Moldova” (ID:20.80009.8007.08).
Rezultate: Vârsta medie a copiilor incluși a fost de 18±1,27 luni, cu o pondere de

49,52% baieți, raportul baieți/fete fiind 0,98/1. Din cele 105 probe analizate, în 79%
s-a decelat etiologia bacteriană. H. influenzae a fost izolat în 4,2% de cazuri, în titruri
mici, sugerând statutul de portaj. Toate izolatele de H. influenzae au prezentat o
sensibilitate bună la antibiotice.
Concluzii: Rezultatele obținute sugerează o bună funcționare a programului de

imunizare cu vaccin Hib conjugat, colonizarea cu Hib la copiii sub 5 ani fiind scăzută
(4,2%).
171
Nasopharyngeal colonization by haemophilus
influenzae in children under 5 years with respiratory
sympoms
N. Revenco1,2, A.M. Bălănuţă1,2, D. Bujor1,2, A. Horodişteanu-Banuh2, O. Cîrstea1,2, D. Savoschin2,
O. Grin2
1
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Pediatric Department, Chisinau, Moldova
2
Mother and Child Institute, Chisinau, Moldova
Keywords: carriage, nasopharyngeal aspirate, Haemophilus influenzae type b
Purpose: To determine the frequency and susceptibility to antibiotics of

nasopharyngeal isolates of Haemophilus influenzae in children less than five years
of age in the Republic of Moldova.
Material and method: The study enrolled 105 children aged between 8 weeks and
59 months, hospitalized at the Institute of Mother and Child and the Municipal
Children's Clinical Hospital No. 1 from Chisinau, between December 2020 and
January 2022. They had acute respiratory symptoms and were not given antibiotic
therapy prior to hospitalization. Nasopharyngeal secretions were taken 72 hours
after the onset of catarrhal symptoms. The study is conducted within the national
project "Impact of immunization on morbidity and mortality of children with
respiratory diseases in the Republic of Moldova" (ID: 20.80009.8007.08).
Results: The mean age of the included children was 18±1.27 months. There were
49.52% boys, with a boy/girl ratio = 0.98/1. Of the 105 samples analyzed, 79%
detected bacterial etiology. H. influenzae was isolated in 4.2% of cases, in small
titters, suggesting portage status. All H. influenzae isolates showed good sensitivity
to antibiotics.
Conclusions: The obtained results suggest a good functioning of the immunization

program with Hib conjugate vaccine, the colonization with Hib in children under 5
years being low (4.2%).
172
Consilierea în procesul de alimentare naturală în
primul an de viață a copiilor
Departament Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova
Cuvinte cheie: consiliere, alimentație naturală, nou-născuți, sugari
Introducere: Alimentația naturală exclusivă reprezintă modelul de referință a

nutriției copilului în primele 6 luni de viață. Lipsa alaptării, cât și diversificarea
inadecvată sunt importanți factori de risc pentru morbiditatea și mortalitatea
infantilă, iar în timp pentru dezvoltare intelectuală și integrare socială reduse.
Studiile au demonstrat ca 13% din cele 10 milioane de decese în rândul copiilor până
la 5 ani ar putea fi prevenite prin îmbunătățirea practicilor de alăptare.
Scopul cercetării este de a determina rolul intervențiilor de consiliere în procesul de

alimentație naturală, prin analizarea cunoștințelor mamelor care alaptează și
identificarea dificultăților în proces de alăptare.
Materiale și metode: Datele au fost colectate prin intermediul unui chestionar de

anchetare, completat de către 719 respondente. Evaluarea variabilelor demografice
aa fost aplicate statistici descriptive, teste neparametrice și corelații pentru a
determina asocieri cu variabile. Valorile p mai mici de 0,05 au fost considerate
semnificative.
Rezultate: Din totalul respondentelor 25,7% au răspuns că informația oferită de

personalul medical în alimentarea corectă a copilului a fost foarte utilă, iar pentru
50,9% utilă. Conform studiului, 86% din totalul mamelor își alăptează copiii la cerere.
Din totalul femeilor atunci când s-au confruntat cu dificultăți în procesul de alăptare,
55% nu au apelat la nimeni. Totodată, 41% din femei au răspuns că au nevoie de
careva informații din partea asistentului medical referitoare la procesul de
ablactație a copilului.
Concluzii: Cunoștințele mamelor despre alimentarea exclusivă, beneficiile ei,

tehnica alăptării corecte, păstrarea laptelui matern și ablactarea sunt esențiale în
procesul de nutriției a sugarilor.
173
Breastfeeding counselling in the first year of life in
children
Pediatric Department, The State University of Medicine and Pharmacy ”Nicolae Testemițanu” from Republic of Moldova
Keywords: counselling, breastfeeding, newborns, infants
Background: Exclusive breastfeeding is the reference model of child nutrition in

the first 6 months of life. Lack of breastfeeding as well as inadequate
complementary feeding are important risk factors for infant morbidity and
mortality, and in time for reduced intellectual development and social integration.
Studies have shown that 13% of the 10 million deaths among children until 5 years
old could be prevented by improving breastfeeding practices.
The aim of the research is to determine the role of counselling interventions in

breastfeeding, by analyzing the knowledge of mothers and identifying difficulties in
this process.
Material and methods: Data collection was performed through a questionnaire,

completed by 719 respondents. Descriptive statistics were used to assess the
demographic variables. Nonparametric tests and correlations were used to
determine associations with variables. P values less than 0,05 were considered
significant.
Results: 25.7% from respondents answered that information provided by the

medical staff regarding the correct nutrition of the child was very useful, and for
50.9% - useful. According to the study, 86% of all mothers breastfeed their children
on demand. Of the total number of women who experienced difficulties in
breastfeeding, 55% did not turn to anyone. At the same time, 41% of women
answered that they would need some information from the nurse regarding the
child's weaning process.
Conclusions: The mothers' knowledge about exclusive breastfeeding, its benefits,

the correct technique of breastfeeding, expressing human milk and weaning are
essential in the nutrition process of children in the first year of life.
174
Dereglările de creștere și dezvoltare la pacienții cu
artrita idiopatică juvenilă
Departament Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova
Cuvinte cheie: artrita juvenilă idiopatică, creștere, pubertate, dereglări endocrine
Introducere: Debutul întârziat al pubertății și o creștere redusă a pubertății sunt

adesea raportate la pacienții care suferă de boli cronice. Artrita idiopatică juvenilă
[JIA] este una dintre cele mai răspândite boli cronice la copii. Întârzierea pubertății
la pacienții cu boli cronice poate duce la o scădere a duratei și intensității crizei
pubertale, ducând la pierderea înălțimii finale.
Scopul cercetării este de a evalua velocimetria creșterii, maturizarea sexuală,

profilul hormonal central și periferic și diferențele dintre subgrupurile de studiu la
copiii cu artrita idiopatică juvenilă.
Materiale și metode: Studiul nostru a inclus 45 de pacienți cu diagnostic de AJI

conform criteriilor Ligii Internaționale a Asociațiilor pentru Reumatologie. Evaluarea
pacienților a inclus evaluarea inițială și urmărirea la 6, 12 și 18 luni. La momentul
inițial au fost evaluate informații generale, caracteristicile JIA (subtip, durata bolii și
activitatea bolii), parametrii de creștere, stadiile pubertale și testele de laborator ale
axelor hipotalamo-hipofizare-gonadale. Măsurătorile antropometrice au fost
convertite în scoruri Z pe baza standardelor de baze de date OMS/CDC 2000. La
fiecare punct s-a calculat scorul de abatere standard pentru greutate, înălțime și
indicele de masă corporală. Pacienții cu orice alte afecțiuni cronice au fost excluși
din studiu.
Rezultate: Distribuția participanților în funcție de subtipurile JIA a arătat ca 42%

aveau boala oligoarticulară. Conform subgrupurilor pe sex, fetele au fost mai des
cu activitate moderată. Cu toate acestea, baieții au prezentat o activitate mai mare
a bolii decât fetele. La început, fetele erau mai slabe și mai scunde decât baieții. În
funcție de subtipul bolii, am observat ca copiii diagnosticați cu AJI cu debut sistemic
sunt cei mai mici și, de asemenea, cei mai afectați de tulburări de creștere. Cu toate
acestea, copiii care la momentul inițial au avut antecedente mai scurte de AJI, în
175
timp, până la 18 luni au scăzut treptat a SDS mai exprimată decât în celălalt subgrup
de studiu. Prevalența copiilor cu pubertate întârziată a fost de 28%. Pe sexe, fetele
au prezentat mai des pubertate întârziată decât baieții, 18% față de 12%. Testele de
laborator au evidențiat pentru evaluarea pubertală 15,5% dintre pacienții cu valori
anormale ale hormonilor sexuali gonadotropi seric. Cu toate acestea, până la o
treime dintre pacienți au avut valori crescute ale proteinei de legare a hormonilor
sexuali, ceea ce ar putea reprezenta că mai puțin testosteron liber este disponibil
pentru țesuturile țintă. La nivel central, studiile de laborator au evidențiat anomalii
ale prolactinei în 6,7% din cazuri.
Concluzii: Copiii cu artrită idiopatică juvenilă pot dezvolta întârziere la pubertate.

Analizând creșterea în relație cu pubertatea și AJI, au evidențiat factori de risc care
pot afecta procesul de creștere la copii.
Growth and development disorders in patients with

juvenile idiopathic arthritis
Pediatric Department, The State University of Medicine and Pharmacy ”Nicolae Testemițanu” from Republic of Moldova
Keywords: Juvenile idiopathic arthritis, growth, puberty, endocrine disorders
Background: The delayed onset of puberty and a reduced pubertal growth spurt
are often reported in patients suffering from chronic diseases. Juvenile idiopathic
arthritis [JIA] is one of the most prevalent chronic diseases in children. Delay of
puberty in patients with chronic diseases may result in a decrease in duration and
intensity of the pubertal growth spurt resulting in a loss of final height.
Aim: The aim of this study was to evaluate height velocity, sexual maturation, central
and peripheric hormonal profile, and the differences between subgroups of study
in children with juvenile idiopathic arthritis.
Material and methods: Our study included 45 patients with a diagnosis of JIA
according to the criteria of International League of Associations for Rheumatology.
176
Patients’ evaluation included baseline assessment and follow up on 6, 12 and 18
months. At baseline were assessed general information, JIA characteristics (subtype,
disease duration and disease activity), growth parameters, pubertal stages, and
laboratory tests of hypothalamic-hypophyseal-gonadal axes. Anthropometric
measurements were converted into Z-scores based on WHO/CDC 2000 database
standards. At each point were calculated standard deviation score for weight,
height, and body mass index. Patients with any other chronic conditions were
excluded from the study.
Results: The distribution of participants according to JIA subtypes revealed that 42%
had oligoarticular disease. According to subgroups by sex, girls were more often
with moderate activity. However, boys showed slightly often than girls’ higher
activity of the disease. At baseline, girls were thinner and shorter than boys.
According to disease subtype, we observed that children diagnosed with systemic
onset of JIA are the youngest one and, also, those more affected by growth
impairment. However, children which at baseline had a shorter history of JIA, in time
by 18 months has gradually decrease of SDS more expressed than in the other
subgroup of study. The prevalence of the children having a delayed puberty was of
28%. By sexes, girls presented more often delayed puberty than boys, 18% versus
12%. Laboratory tests revealed for pubertal assessment 15,5% of patients with
abnormal values of serum gonadotropic sex hormones. However, up to one third of
patients had elevated values of sex-hormone binding protein which could represent
that less free testosterone is available to target tissues. On central level, laboratory
studies revealed prolactin abnormalities in 6.7% of cases.
Conclusions: Children with juvenile idiopathic arthritis can develop puberty delay.
Analysing growth in relation with puberty and JIA, highlighted risk factors which can
impair growth process in children.
177
Fumatul părinților ca factor de risc pentru dezvoltarea
pneumoniei la copii de vârstă mică: studiu caz-control
Ninel Revenco1,2, Ana-Mihaela Bălănuţă1,2, Dina Bujor1,2, Adela Horodișteanu-Banuh2,
Dorina Savoschin2, Olga Cîrstea1,2, Olesea Grin2
1I.P. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”, Departamentul Pediatrie, Chișinău
2I.M.P.S. Institutul Mamei și Copilului, Chișinău
Cuvinte cheie: pneumonie, copii, factori de risc, expunerea la fumul de țigară, fumul de tutun
Scop: Studiu a fost conceput pentru a identifica dacă expunerea la fumat este un
factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea pneumoniei la copiii sub cinci ani din
Republica Moldova.
Material și metodă: Studiul caz-control a fost realizat în cadrul Proiectului național

”Impactul imunizării asupra morbidității și mortalității copiilor cu boli respiratorii din
Republica Moldova” (cifru proiect) - 20.80009.8007.08, în rândul părinților cu copii
sub 5 ani care au fost internați în cadrul Institutului Mamei și Copilului și Spitalului
Clinic Municipal de Copii nr. 1 din Chișinău. Studiul a inclus 200 de copii sub cinci ani
(50 de cazuri și 150 control) pentru a determina dacă fumul de țigară la care au fost
expuși este factor de risc pentru dezvoltarea pneumoniei.
Rezultate: Prin regresie logistică a fost modelată relația prin care expunerea la
fumat a crescut semnificativ șansele de a dezvolta pneumonie (OR 2,6327; IC 95%:
1,1507 - 6,0231; P = 0,0219).
Concluzie: Expunerea la fumat în timpul copilăriei crește riscul de a dezvolta

pneumonie, în acest studiu. Pneumonia poate fi prevenită, prin urmare, vaccinarea
este necesară și expunerea la fumat trebuie evitată în copilărie.
178
Parenteral smoking as a risk factor for developing
childhood pneumonia in small children: a case control
study
Ninel Revenco1,2, Ana-Mihaela Bălănuţă1,2, Dina Bujor1,2, Adela Horodișteanu-Banuh2,
Dorina Savoschin2, Olga Cîrstea1,2, Olesea Grin2
1
State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemițanu” Chisinau, Republic of Moldova
2
P.H.M.I. Institute of Mother and Child, Republic of Moldova
Keywords: pneumonia, children, risk factors, smoke exposure, tobacco smoke
Aim: This study was designed to identify if the smoke exposure is a significant risk
factor for developing pneumonia in children under five years in Republic of
Moldova.
Materials and methods: This case-control study was conducted within the National
project "The impact of immunization on the morbidity and mortality of children with
respiratory diseases in the Republic of Moldova" (project code) - 20.80009.8007.08,
among the mothers having under-5 years children who were admitted in the
pediatric ward of within the Mother and Child Institute and the Municipal Children's
Clinical Hospital no. 1 from Chisinau. The study included a total of 200 children
under five years (50 cases and 150 controls) to determine if they were exposed to
smoke at home and if that condition was related to development of pneumonia.
Results: Logistic regression analysis confirmed that cigarette smoke exposure

increased the odds of having pneumonia significantly (OR 2.6327; 95% CI: 1.1507 to
6.0231; P = 0.0219).
Conclusion: Smoke exposure during childhood increases the risk of developing

pneumonia in this study. Pneumonia is a preventable disease therefore, vaccination
is required and smoke exposure must to be avoided during childhood.
179
Implicarea cardiacă în distrofia musculară Duchenne
Iulia Rodoman1,2, Victoria Sacară1,3, Lucia Pîrțu1,2, Ina Palii1,2
1
I.M.S.P. Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu” Chișinău, Republica Moldova
3
Laboratorul de Genetică Moleculară Umană Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: manifestări cardiace, distrofie musculară Duchenne, disfuncție ventriculară stângă
Introducere: Complicațiile cardiovasculare sunt diagnosticate frecvent în distrofia

musculară Duchenne (DMD), iar manifestările clinice apar în general după vârsta de
10 ani. Decesul survine, de obicei, ca consecință a disfuncției ventriculare stângi,
blocurilor cardiace sau aritmiilor maligne.
Scop: Studierea implicării cardiace în distrofia musculară Duchenne.
Metode: Cercetarea reprezintă o revizuire retrospectivă a fișelor medicale,

electrocardiogramelor, EcoCG și EcoCG Speckle Tracking a 30 de pacienți pediatrici
de sex masculin, cu DMD, din cadrul I.M.S.P. I.M. și C..
Rezultate: ECG a înregistrat modificări de ordinul: în 100% din cazuri (n=30) - aritmii
(aritmie sinusală și tahicardie), 88,6% (n=26) - tulburări de conducere și dereglări ale
proceselor de repolarizare. La 18 pacienți (60%) a fost prezentă unda Q patologică,
precum și depresie de segment ST, la 15 participanți (50%), scurtarea intervalului
PQ, prelungirea intervalului QT, ceea ce demonstrează o micșorare a contractilitatea
mușchiului cardiac și dezvoltarea fibrozei endocardice.
Combinația dintre dereglări de ritm, tulburări de conducere cardiacă și dereglări ale

proceselor de repolarizare au fost notate la 26 pacienți (88,6%). EcoCG a notat
prezența disfuncției cardiace subclinice la copiii cu vârsta ≤ 12 ani, confirmată prin
EcoCG Speckle Tracking, unde GLS au fost semnificativ mai mic: − 14,9±3,5%.
Concluzii: ECG și EcoCG STE necesită a fi luate în considerare ca investigații

adiționale la copiii cu DMD adițional examenului neurologic complet.
180
Cardiac involvement in Duchenne muscular dystrophy
Iulia Rodoman1,2, Victoria Sacară1,3, Lucia Pîrțu1,2, Ina Palii1,2
1
Public Medical Sanitary Institution Institute of Mother and Child Health Care, Chisinau, Republic of Moldova
2
”Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
3
Human Molecular Genetics Laboratory, Chisinau, Republic of Moldova
Keywords: cardiac manifestations, Duchenne muscular dystrophy, left ventricular dysfunction
Background: Cardiac complications are frequently diagnosed in Duchenne

muscular dystrophy (DMD); clinical manifestations generally appear after age 10.
Death is usually due to ventricular dysfunction, heart block, or malignant
arrhythmias.
Aim: to detect cardiac involvement in Duchenne and Becker muscular dystrophy.
Methods: The study is a retrospective review of the medical records ECGS and
transthoracic echocardiograms of 30 DMD male patients followed at our institution.
Results: All patients had arrhythmias (sinus arrhythmia and tachycardia), cardiac
conduction disturbances, and disturbances in repolarization processes in the
myocardium (88.6% in 26 patients). In 18 patients (60%), a pathological Q wave was
detected on the ECG, as well as ST-segment depression, shortening of the PQ
interval, lengthening of the QT interval (50% in 15 patients), which indicates a
decrease in the contractility of the heart muscle and the development of
endocardial fibrosis. According to three signs, changes in the ECG (rhythm
disturbance, cardiac conduction disturbance, and disturbance of repolarization
processes in the myocardium) were detected in 26 (88.6%) patients. The
echocardiographic examination may objective the presence of subclinical cardiac
dysfunction in children under 12 years old diagnosed with DMD, at can be detected
by ECOCG Speckle Tracking, wherein our patients' global longitudinal strain views
was significantly lower: − 14.9±3.5%.
Conclusions: ECG and ECOCG STE should be considered in children with DMD
diagnoses for cardiac system evaluation in addition to complete neurological exam.
181
Cardiac manifestations in pediatric COVID-19
Lilia Romanciuc, Ninel Revenco
U.S.M.Ph. ”Nicolae Testemițanu” Department of Pediatrics
Keywords: COVID-19, cardiovascular system, children
COVID-19 in pediatric patients, have an incidence less than 1% in children and

adolescents aged less than 10 years, it can become a serious disease in 2.5% of this
population, especially in those aged under 5 years as the hospital admission rate is
up to 20% in this population. The main serious complication in children affected by
the disease is multisystemic inflammatory syndrome (MIS-C). This syndrome had a
cardiovascular involvement in 80%-100% of cases, with mortalities occurring in 67%
of patients. Acute myocardial injury by SARS-CoV-2 may be due to the coincidence
of various mechanisms including a direct viral myocardial injury, a secondary
inflammatory response in the form of cytokine storm, the severe hypoxemia due to
pneumonia, and the side-effects of therapy against SARS-CoV-2 infection.
There are little data about the occurrence of arrhythmias in the context of pediatric
COVID-19. Data from 2 small-sized studies showed that hospitalized pediatric
COVID-19 cases could present a rate of cardiac arrhythmia as high as 16%-20%.
Initial data from Chinese observations suggest that contrary to adult patients,
whose myocardial involvement is sometimes correlated with the appearance of life-
threatening arrhythmias, children with COVID-19 share less harmful rhythm
troubles, such as supraventricular tachycardia, premature atrial and ventricular
complexes, first-degree atrioventricular blocks, and incomplete right bundle branch
block. Samuel et al observed non-sustained ventricular tachycardia in 5/6 patients
that developed cardiac arrhythmia in a case series of 36 children. Although all were
self-resolving episodes, up to 50% of cases required the initiation of antiarrhythmic
drugs. Based on these few data, arrhythmias represent a not rare clinical
presentation of COVID-19, which could complicate the clinical course of disease
during hospitalization and worsen the prognosis of infected patients. For this
reason, careful electrocardiographic monitoring should be performed in COVID19
patients to early detect paroxysmal arrhythmia that does not match the disease
status and might be a red flag of worsening disease.
182
Ventricular arrhythmias seem to be directly correlated to the COVID-19 induced
myocardial injury.
Conclusions: 1. The cardiovascular system is frequently involved in pediatric

patients with COVID-19 and presents with a wide clinical spectrum and high
morbidity rate.
2. Patients with pre-existing heart diseases constitute a high-risk population for

development of a severe acute COVID-19 and for decompensation of cardiac
conditions.
3. COVID-19 can also produce fulminant myocarditis, ventricular arrhythmias and

pulmonary hypertension in previously healthy children.
4. Data suggest that prognosis is worse when the cardiovascular system is impaired
during pediatric SARS-CoV-2 infection, and that the vast majority of cardiac
complications present a full recovery with a timely support.
183
Particularitățile sindromului inflamator multisistemic
asociat temporar SARS-CoV-2 la copil
Solange Tamara Roșu1,2, Elena Țarcă3,4, V.E. Roșu5
1
Unitatea de Primire Urgențe, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sfânta Maria” Iași
2
Departamentul Medicale II, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
3
Clinica de Chirurgie Pediatrică I, Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sfânta Maria” Iași
4
Departamentul Chirurgie II, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
5
Departamentul Medicina Mamei și Copilului, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T.
Popa” Iași
Cuvinte cheie: PIMS-TS, MIS-C, SARS-CoV-2, algoritm, management standardizat, copil
O nouă entitate clinică a fost identificată în aprilie 2020 în Marea Britanie sub denumirea
de Paediatric Multisystem Inflammatory Syndrome Temporally Associated with SARS-
CoV-2 (PIMS-TS)/ Sindromul Inflamator Multisistemic asociat Temporar SARS-CoV-2,
ulterior în SUA, sub denumirea de Multisystem Inflammatory Syndrome in Children
(MIS-C)/Sindromul Inflamator Multisistemic la Copil, acronim utilizat și de OMS.
Scop: Identificarea particularităților PMIS-TS/MIS-C în vederea elaborării unui algoritm

de diagnostic și terapie de primă linie.
Material și metode: Am analizat bazelor de date PubMed și Scopus, ghidurilor și

directivele de consens în pediatrie privind PIMS-TS/MIS-C. Articolele eligibilile sunt din
intervalul mai 2020 - martie 2022, pe baza criteriilor de includere: PIMS-TS/MIS-C.
Rezultate: În baza recomandărilor am implementat un algoritm de management pe

criterii clinice, epidemiologice și de laborator, cu aplicabilitate în Unitatea de Primire
Urgențe (UPU). Au fost identificate 3 variante fenotipice PIMS-TS: TIP 1 PIMS-TS cu șoc,
conform definiției Goldstein; TIP 2 PIMS-TS cu manifestări Kawasaki, conform AHA
(American Heart Association) și TIP 3 PIMS-TS cu manifestări inflamatorii nediferențiate.
Susținem importanța managementului standardizat în PIMS-TS cu prezentare de caz
clinic: 7 ani vârstă, sex masculin, care în baza algoritmului a fost diagnosticat cu PIMS-
TS TIP 3, la admisia în UPU, în noiembrie 2021. Evoluția pacientului a fost lent favorabilă,
cu 5 zile de terapie intensivă și durată totală de spitalizare de 12 zile.
Concluzii: Un algoritm standardizat de evaluare și terapie PIMS-TS/MIS-C permite

diagnosticul în timp util și implicit evoluție favorabilă.
184
Actualități în trombocitopenia imună la copil
V.E. Roșu1,2, Solange Tamara Roșu1,3, Maria-Adriana Mocanu1,2, Anca-Viorica Ivanov1,2,
Lia Elena Spoială1,2, Ingrith-Crenguța Miron1,2, Cristina Gavrilovici1,2
1
2
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași, Departamentul Medicina Mamei și Copilului
3
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași, Departamentul Medicale II
Cuvinte cheie: trombocitopenie imună, copil, tratament, abord multidisciplinar
Trombocitopenia imună reprezintă o afecțiune acută dobîndită caracterizată prin

scăderea trombocitelor sub valoarea de 100 x109/L. Mulți copii diagnosticați cu PTI
prezintă recuperare spontană, cu mortalitate și morbiditate minimă. Frecvența
manifestărilor hemoragice la copil este de aproximativ 1/800, hemoragia intra-
craniană fiind cea mai severă. Direcțiile actuale de cercetare includ determinarea
factorilor de risc (vârsta, debutul simptomelor, sexul feminin, numărul de
trombocite la diagnostic, prezența infecției sau vaccinării în antecedente) implicați
în dezvoltarea formei cronice de boală.
Material și metodă: Am efectuat o analiză a bazelor de date PubMed & Elsevier

asupra trombocitopeniei imune la copil. Articolele eligibile au fost cele situate în
intervalul 2010-2022.
Rezultate: În ultimii ani s-a propus adoptarea unui scor clinic și biologic privind
prognosticul bolii (PTI acut/persitent/cronic). O perspectivă nouă insuficient studiată
o reprezintă ipoteza polimorfismelor genetice implicate în PTI la copil. Noile terapii
(Eltrompobag, Romiplostim) au câștigat teren în dauna terapiilor clasice cu
corticosteroizi și imunoglobuline I.V. Splenectomia este rezervată în ultimă instanță
cazurilor refractare la oricare alte mijloace terapeutice.
Concluzii: O abordare multidisciplinară și rapidă în cazurile de PTI la copii este ”gold

standard-ul” pentru o evoluție favorabilă.
185
Alergia alimentară cu manifestări digestive la copil -
noi perspective
Bianca Simionescu
Clinica Pediatrie 2, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, România
Cuvinte cheie: alergie alimentară, tub digestiv, copil
Alergiile alimentare cu manifestări digestive sunt un grup de boli în cadrul care au

ca fundament fiziopatologic un mecanism inflamator subacut sau cronic care
afectează tubul digestiv.
Spre deosebire de reacțiile sistemice care au la baza un mecanism IgE mediat,

alergiile alimentare cu manifestări digestive sunt non IgE mediate sau mixte. Pot
îmbrăca forma unor afecțiuni gastrointestinale cu eozinofile, cum este esofagita cu
eozinofile, a sindromului enterocolitei induse de proteinele alimentare, a
enteropatiei induse de proteinele alimentare, sau a proctocolitei alergice induse de
proteinele alimentare.
Pe lângă manifestările digestive, mecanismul non Ig E mediat poate fi implicat în

afecțiuni cutanate sau pulmonare ca dermatita atopică sau sindromul Heiner.
Înțelegerea mecanismului alergiilor alimentare non IgE mediate are încă multe
necunoscute. Câțiva dintre actorii implicați în scenariul alergiilor cu manifestări
digestive sunt: anumite particularități genetice, imunitatea înnăscută, limfocitele T,
inflamația epiteliului intestinal cu prezența de citokine specifice, etc.
Majoritatea alergiilor alimentare cu manifestări digestive se vindecă până la

maturitate.
Pe lângă terapia clasică cu dietele de eliminare, pentru unele din afecțiunile

digestive alergice care persistă la vârsta de adult există perspective promițătoare,
cum este terapia biologică pentru esofagita cu eozinofile.
186
Food allergy with digestive manifestations in children -
new perspectives
Bianca Simionescu
Pediatric Clinic nr. 2, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy Cluj-Napoca, Romania
Keywords: food allergy, digestive tract, child
Food allergies with digestive manifestations are a group of diseases in which the
pathophysiological basis is a subacute or chronic inflammatory mechanism that
affects the digestive tract.
Unlike systemic reactions that underlie an IgE-mediated mechanism, food allergies

with digestive manifestations are non-IgE-mediated or mixed. They can take the
form of gastrointestinal disorders with eosinophils, such as eosinophilic esophagitis,
food protein-induced enterocolitis syndrome, food protein-induced enteropathy, or
food protein-induced allergic proctocolitis.
In addition to digestive manifestations, the non-Ig E mediated mechanism may be

involved in skin or lung conditions such as atopic dermatitis or Heiner's syndrome.
The understanding of the mechanism of non-IgE-mediated food allergies is not

completely known. Some of the actors involved in the scenario of allergies with
digestive manifestations are: certain genetic features, the innate immunity, the T
lymphocytes, the inflammation of the intestinal epithelium with the presence of
specific cytokines, etc.
Most of the food allergies with digestive symptoms heal until adulthood.
In addition to the classic elimination diet therapy, there are promising prospects for
some of the allergic digestive disorders that persist into adulthood, such as biologic
therapy for the eosinophilic esophagitis.
187
Aspecte ale infecțiilor pneumococice în era rezistenței
bacteriene
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, Disciplina Medicină de Familie copii
Cuvinte cheie: infecții pneumococice, rezistență bacteriană
Infecțiile pneumococice reprezintă în continuare o problemă majoră de sănătate

publică la nivel global, în special în rândul copiilor, datorită agresivității acestui
germene și a rezistenței sale la antibiotice. Printre cele mai de temut afecțiuni
determinate de Streptococcus pneumoniae se numără meningita, pneumonia acută
comunitară, otita și sinuzita. Portajul nazal de pneumococ la copil este frecvent
întâlnit, fiind, alături de alți factori de risc un element cheie în geneza infecțiilor
pneumococice. În ceea ce privește rezistența la antibiotice, există date extensive la
nivel global și național care indică faptul că aceasta reprezintă un pericol real,
reducând eficiența antibioticelor din clasa penicilinei și nu numai. În aceste condiții,
vaccinarea antipneumococică și utilizarea judicioasă a antibioticelor reprezintă pași
de urmat pentru combaterea acestui flagel.
188
Pneumococcal infections overview during the bacterial
resistance era
”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy of Iasi, Romania, Family Medicine Children Department
Keywords: pneumococcal infections, bacterial resistance
Pneumococcal infections nowadays are still a major global health problem,

especially among children, due to the virulence of the germ and its resistance to
antibiotics. The most feared infections determined by Streptococcus pneumoniae
are meningitis, community-acquired pneumonia, otitis and sinusitis. Nasal
colonization with pneumococcus in children is frequent, being a key element,
together with other factors in the genesis of pneumococcal infections. Regarding
the antibiotic resistance, there are extensive data both globally and at national level
to point out the real danger it represents, leading to a reduced antibiotic efficiency
of penicillin class and others. Considering this, the pneumococcal vaccination and
the proper use of antibiotics are mandatory steps to be taken in fighting this
menace.
189
Managementul pilomicozelor inflamatorii și non
inflamatorii la pacientul pediatric
Laura Gheucă Solovăstru, Laura Stătescu, Ioana Alina Halip, Adriana Pătrașcu,
Mădălina Mocanu, Doinița Olinici, Alina Stîncanu, B. Tarcău, D. Vâță
Disciplina Dermatologie, Facultatea de Medicină, U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași
Clinica Dermatologică, Spital Clinic de Urgență ”Sf. Spiridon” Iași
Pilomicozele sunt infecții superficiale cauzate de un grup de fungi numiți

dermatofiți, care invadează țesuturile keratinizate. Tinea capitis este deosebit de
frecventă la copii și este cauzată de o invazie a dermatofitilor, în principal a genurilor
Trichophyton și Microsporum, în foliculii de păr și pielea scalpului.
Epidermophyton, Microsporum și Trichophyton au fost genurile de dermatofiti, dar

în ultimii ani a fost propusă o nouă taxonomie și au fost incluse mai multe genuri:
Trichophyton, Epidermophyton, Nannizzia, Microsporum, Lophophyton,
Arthroderma, Ctenomyces, Guarromyces și Paraphyton. Acești fungi pot fi împărțiți
în trei mari grupe în funcție de rezervor și de transmisie: antropofil, zoofil sau geofil.
Epidemiologia pilomicozelor variază în funcție de factori geografici și

socioeconomici și evoluează în timp. În Europa și America de Nord, Microsporum
audouinii, Trichophyton schonleinii, Trichophyton violaceum și Trichophyton
tonsurans au fost cele mai comune specii în secolul al XIX-lea. În secolul XX
Microsporum canis zoofil a devenit principala specie cauzatoare de tinea capitis din
Europa. În ultimii ani agenții antropofili sunt din ce în ce mai activi.
Terapia antifungică sistemică este intervenția cheie pentru vindecarea

pilomicozelor. Griseofulvina și terbinafina trebuie considerate agenți de primă linie
fiind cele mai eficiente pentru Trichophyton tonsurans și Microsporum canis;
itraconazolul și fluconazolul sunt tratamente alternative. Un review Cochrane din
2016 a terapiei antifungice sistemice pentru tinea capitis la copii dezvăluie că, deși
griseofulvina sau terbinafina sunt ambele eficiente, vindecarea completă este
superioară cu griseofulvină (6-12 săptămâni) în acele cazuri din cauza speciilor
Microsporum și cu terbinafina (6 săptămâni) în cele cauzate de speciile
190
Trichophyton fără diferențe de aderență și cu profil de siguranță rezonabil.
Regimurile optime de agenți antifungici rămân de elucidat.
Antifungicele topice sunt utile ca tratament adjuvant pentru eradicarea sporilor

viabili din scalp și pentru a reduce riscul de transmitere la începutul tratamentului
sistemic.
Tinea capitis trebuie luată în considerare în diagnosticul diferențial al oricărui

pacient care suferă de afecțiuni ale scalpului, în special la copii și la imigranți. În ceea
ce privește tinea capitis zoofilă cauzată de M. canis, încercările de eradicare necesită
o colaborare între medicii dermatologi și serviciul veterinar pentru tratarea cu
succes a acestora. La pacienții cu tinea capitis cauzată de agenți antropofili, toți
membrii familiei trebuie să fie examinați și tratați simultan, în încercarea de a
reduce reinfecția. Prin urmare, un nivel crescut de supraveghere (de exemplu,
screening în școli) și o cooperare interdisciplinară extrem de eficientă între pediatrii,
medicii generaliști, micologi, medici veterinari și dermatologi sunt insistent
recomandate.
191
Noi perspective în rezistenţa la antibiotice în otitia
medie la copil
Elena-Lia Spoială1, Carmen Pânzaru2, Ileana Ioniuc1, S. Cozma3, Ingrith Miron1,
Cristina Gavrilovici1
1
Disciplina Pediatrie, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sf.
Maria” Iași
2
Disciplina Microbiologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii
”Sf. Maria” Iași
3
Disciplina ORL, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, Spitalul Clinic de Recuperare Iași
Cuvinte cheie: otita medie, rezistenţa la antibiotice, copii
Motivaţie: La nivel mondial, otita medie reprezintă una dintre cauzele principale de
prescriere a antibioticelor la copil, chiar şi în era vaccinării antipneumococice.
Profilul microbiologic şi de rezistenţă la antibiotice sunt esenţiale pentru a ghida
tratamentul optim în otita medie, mai ales că această patologie implică costuri
importante asupra sistemului de sănătate.
Obiective: Scopul studiului nostru este reprezentat de evaluarea spectrului

etiologic al otitei medii la copii (0-18 ani), precum şi de investigarea profilului de
rezistenţă la antibiotice. Metode: Am realizat o analiză retrospectivă a profilului de
rezistenţă la antibiotice în otita medie la copiii internaţi la Spitalul Clinic de Urgenţă
pentru Copii ”Sf. Maria” Iaşi, în perioada ianuarie 2013 – decembrie 2021. Probele
biologice, reprezentate de lichidul acumulat în cavitatea urechii medii, au fost
obţinute în condiţii strict sterile, prin timpanocenteză, sub anestezie locală. Toate
probele au fost evaluate prin cultură şi antibiogramă. Rezultatele au fost raportate
în conformitate cu ghidurile Institutului pentru Standarde Clinice și de Laborator.
Rezultate: Un total de 149 de probe au fost evaluate, din care 78 (52,34%) au avut
cultură pozitivă, după cum urmează: 56 pozitive pentru Streptococcus pneumoniae,
16 pentru Haemophilus influenzae, 2 pentru Moraxella catarrhalis, 1 pentru
Escherichia coli, 1 pentru Pseudomonas aeruginosa şi 1 pentru Enterobacter
aerogenes. 75% (42/56) dintre tulpinile de S. pneumoniae au prezentat rezistenţă la
Penicilină. Am identificat 53 (94,64%) de tulpini multidrog-rezistente (lipsa
sensibilității la mai mult de 3 antibiotice din clase diferite) de S. pneumoniae. Toate
tulpinile de H. influenzae au fost sensibile la cefalosporine de a doua generaţie
192
(Cefuroxime) şi de a treia generaţie (Ceftriaxone). Numai 3 (18,75%) dintre acestea
au fost tulpini multidrog-rezistente.
Concluzii: Principalele bacterii implicate în etiologia otitei medii rămân S.

pneumoniae, H. influenzae şi M. catarrhalis. Studiul nostru retrospectiv a evidenţiat
un procent de 75% de tulpini de S. pneumoniae rezistente la Penicilină, cu o
proporţie îngrijorătoare de 94.64% (53/56) de tulpini multidrog-rezistente (lipsa
sensibilității la mai mult de 3 antibiotice din clase diferite). Ghidurile de diagnostic şi
tratament subliniază importanţa utilizării cu prudenţă a antibioticelor, încurajând
strategii terapeutice de administrare întârziată (watchful-waiting) a acestora.
Eşecurile terapeutice ar putea fi evitate prin recomandări formulate în concordanţă
cu particularităţile geografice de rezistenţă la antibiotice.
New insights in antibiotic resistance in otitis media in

children
Elena-Lia Spoială1, Carmen Pânzaru2, Ileana Ioniuc1, S. Cozma3, Ingrith Miron1,
Cristina Gavrilovici1
1
Discipline Pediatrics, University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa" Iasi, Emergency Clinical Hospital for Children
"St. Maria” Iasi
2
Discipline Microbiology, University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa" Iasi, Emergency Clinical Hospital for
Children "St. Maria” Iasi
3
ENT discipline, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iasi, Rehabilitation Clinical Hospital Iasi
Keywords: otitis media, antibiotic resistance, children
Rationale: Otitis media represents a leading cause of antibiotic prescriptions in

children worldwide, even in the era of pneumococcal conjugate vaccines. The
microbiological profile and the antibiotic resistance patterns are essential to guide
optimal treatment since the management of otitis media implies a substantial
economic burden on healthcare resources.
Objectives. The aim of our study was to assess the bacterial spectrum of infection
in children (0-18 years old) with otitis media and to investigate the antimicrobial
resistance profile.
193
Methods: We performed a retrospective analysis of antimicrobial resistance
patterns in children with otitis media hospitalized in "Sf. Maria" Emergency Hospital
for Children Iasi, between January 2013 and December 2021. The middle ear
effusion samples were obtained in strict sterile conditions, by tympanocentesis,
using local anesthesia. Microbiological culture and antibiotic sensitivity testing were
performed in all the cases. The results were reported according to Clinical
Laboratory Standards Institute (CLSI) guidelines.
Results: A total of 149 samples have been assessed, 78 (52.34%) of which had
positive cultures as listed above: 56 positives for Streptococcus pneumoniae, 16 for
Haemophilus influenzae, 2 for Moraxella catarrhalis, 1 for Escherichia coli, 1 for
Pseudomonas aeruginosa and 1 for Enterobacter aerogenes. The penicillin resistant
strains of S. pneumoniae accounted for 75% (42/56). We identified 53 (94.64%)
multidrug resistant strains (nonsusceptibility to at least one agent in three or more
antimicrobial categories). All H. influenzae strains were sensitive to a second-
generation cephalosporin (Cefuroxime) and to a third-generation cephalosporin
(Ceftriaxone). We identified only 3 (18.75%) multidrug resistant strains.
Conclusions: The main bacteria involved in otitis media etiology remain S.

pneumoniae, H. influenzae and M. catarrhalis. Our retrospective, tympanocentesis-
based study revealed that 75% of the strains of Streptococcus pneumoniae were
resistant to penicillin, with a worrying proportion of 94.64% (53/56) representing
multidrug resistant strains (nonsusceptibility to at least one agent in three or more
antimicrobial categories). The guidelines on otitis media management reinforce the
importance of antibiotics stewardship by encouraging a no or delayed prescription
of antibiotics. Recommendations based on geographically specific patterns of
etiology may reduce the treatment failures, which are usually related to antibiotic
resistant strains.
194
Inima copilului cu mucoviscidoză
Adela Stamati
U.S.M.F. ”Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: fibroza chistică, cardiomiopatie, disfuncție cardiacă, copii, hipertrofie ventriculară
Actualitate: Mucoviscidoza (fibroza chistică, FC) este o boală ereditară cu moștenire

autozomal recesivă. Este caracterizată prin afectare progresivă și multisistemică.
Studiile populaționale au estimat impactul afectării cardiace la pacienții cu FC, mai
puțin în rândul copiilor.
Scopul acestei lucrări a fost elucidarea afectărilor cardiovasculare la copii cu FC și

impactul asupra prognosticului.
Material și metodă: Am analizat publicațiile din ultimii 10 ani, studii originale și

reviuri, accesibile în bazele de date PubMed, Cochrane, Medscape, utilizând
cuvintele cheie.
Rezultate: Analizând peste 70 de surse bibliografice am determinat, că au fost

acumulate o serie de dovezi în favoarea implicării specifice a inimii la pacienții cu FC,
independent de vârstă și forma clinică. Implicarea biventriculară a fost constatată
în 20%-83% din seriile postmortem. Majoritatea studiilor clinice au vizat adulții cu
FC, la care remodelarea miocardului a fost explicată prin prezența fibrozei
miocardice și cardiomiopatiei specifice. Unii autori au presupus corelarea cu
anumite ”genotipuri severe” cu afectare cardiacă precoce. Studiile pe serii limitate
de pacienți au adus dovezi cu referire la impactul hipertrofiei ventriculare drepte
(circa 70% detectate postmortem) și alterarea funcției ventriculului stâng progresive
în evaluarea copiilor cu FC. Mai mulți autori au evidențiat dilema abordării actuale
FC la copii, în special, lipsa criteriilor imagistice unificate în detectarea afectărilor
sublclinice la etapele inițiale ale maladiei.
Concluzii: Dovezile studiilor experimentale și clinice sugerează afectarea cardiacă

specifică a miocardului la copii cu FC. Impactul clinic al acestor modificări subclinice
rămâne neelucidat. Se recomandă identificarea pacienților cu ”genotip sever” de
boală în scopul inițierii precoce a tratamentului cardiac oportun.
195
Child's heart with cystic fibrosis
Adela Stamati
U.S.M.Ph. “Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republic of Moldova
Keywords: cystic fibrosis, cardiomyopathy, heart dysfunction, children, ventricular hypertrophy
Introduction: Cystic fibrosis (cystic fibrosis, CF) is an inherited disease with an

autosomal recessive inheritance. It is characterized by progressive and
multisystemic damage. Population studies have estimated the impact of heart
damage on CF patients, especially among children.
The aim of this study was to elucidate cardiovascular damage in children with CF
and the impact on the prognosis.
Material and method: We analyzed the publications from the last 10 years, original
studies and review, accessible in the PubMed, Cochrane, Medscape databases,
using the keywords.
Results: Analyzing over 70 bibliographic sources, we determined that a series of

evidence have been accumulated in favour of the specific involvement of the heart
in patients with CF, regardless of age and clinical form. Biventricular involvement
was found in 20%-83% of postmortem series. Most clinical trials have involved
adults with CF, in whom myocardial remodelling has been explained by the
presence of myocardial fibrosis and specific cardiomyopathy. Some authors have
suggested the correlation with certain "severe genotypes" with early heart damage.
Studies in a limited number of patients have provided evidence of the impact of
right ventricular hypertrophy (approximately 70% detected postmortem) and
progressive impairment of left ventricular function in the assessment of children
with CF. Several authors have highlighted the dilemma of the current CF approach
in children, in particular, the lack of unified imaging criteria in detecting subclinical
impairments in the early stages of the disease.
Conclusions: Evidence from experimental and clinical studies suggests specific

myocardial heart damage in children with CF. The clinical impact of these subclinical
changes remains unclear. It is recommended to identify patients with a "severe
genotype" of the disease in order to initiate early cardiac treatment.
196
Insuficiența cardiacă în cardiomiopatiile ereditare
Adela Stamati1, Natalia Ușurelu2, Revenco Ninel1
1
U.S.M.F. ”Nicolae Testemițanu”
2
Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova
Cuvinte cheie: copii, cardiomiopatie înnăscută, insuficiență cardiacă pediatrică, tratament etiopatogenic
Actualitate: Cardiomiopatiile pediatrice (CMP) sunt boli rare, cu o incidență anuală

de la 1,1 până la 1,5/100000. Registrele internaționale au dovedit că, deși CMP
pediatrice au manifestări morfologice și clinice similare adulților, dovezile biologiei
moleculare recente indică diferențe importante în răspunsul la tratament a
sindromului de insuficență cardică (IC) la copii.
Scopul: Elucidarea particularităților clinico-evolutive în IC secundară CMP pediatrice

ereditare.
Material și metodă: Am analizat publicațiile din ultimii 20 de ani, studii originale,

reviuri, documente de consens, ghiduri, accesibile în bazele de date PubMed,
Cochrane, Medscape.
Rezultate: Prezentarea clinică a copiilor cu CMP variază de la asimptomatică la IC

cronică și șoc cardiogen. Majoritatea copiilor necesită spitalizare din cauza
declanșării IC avansate. Pe lângă stabilirea severității IC, evaluarea copilului cu CMP
include identificarea etiologiei CMP. Într-un studiu populațional amplu privind
internarea pentru IC la copiii cu CMP, 54% au primit suport inotrop intravenos, 41%
au fost supuși ventilației mecanice și 11% au fost supuși transplantului de cord în
md urgent. Comparativ cu adulții, copiii cu CMP internați cu IC au avut o morbiditate
și mortalitate mai mare și au folosit mai frecvent terapii avansate pentru IC.
Urmărirea și gestionarea CMP pediatrică este o provocare, deoarece strategiile
invazive, cum ar fi suportul mecanic sau transplantul, trebuie cântărite în raport cu
posibilitatea recuperării complete.
Concluzii: Extrapolarea datelor adulților a fost dificilă având în vedere că pacienții

pediatrici. Studiile clinice pentru a sprijini tratamentele bazate pe dovezi și
dezvoltarea de terapii specifice bolii pentru IC în CMP pediatric sunt în derulare.
197
Heart failure in hereditary cardiomiopathies
Adela Stamati1, Natalia Ușurelu2, Revenco Ninel1
1
S.U.M.P. ”Nicolae Testemițanu”
2
Mother and Child Institute, Chișinău, Republic of Moldova
Keywords: children, inherited cardiomyopathy, pediatric heart failure, etiopathogenic treatment
News: Pediatric cardiomyopathies (CMP) are rare diseases, with an annual

incidence of 1.1 to 1.5/100,000. International registries have shown that, although
pediatric CMPs have similar morphological and clinical manifestations to adults,
recent molecular biology evidence indicates significant differences in the response
to treatment for heart failure syndrome (HF) in children.
The aim of the study was to evaluate the features of the pediatric HF secondary
hereditary CMP.
Material and method: We have analyzed the publications of the last 20 years,
original studies, journals, consensus documents, guides, accessible in the PubMed,
Cochrane, Medscape databases.
Results: The clinical presentation of children with CMP ranges from asymptomatic
to chronic HF and cardiogenic shock. Most children require hospitalization due to
the onset of advanced HF. In addition to establishing the severity of HF, the
assessment of the child with CMP includes the identification of the etiology of CMP.
In a large population study on IC hospitalization in children with CMP, 54% received
intravenous inotropic support, 41% underwent mechanical ventilation and 11%
underwent emergency heart transplantation. Compared to adults, children with
CMP hospitalized with HF had higher morbidity and mortality and used more
advanced HF therapies more frequently. Pediatric CMP follow-up and management
is a challenge, as invasive strategies, such as mechanical support or transplantation,
must be weighed against the possibility of complete recovery.
Conclusions: Extrapolating adult data has been difficult given that pediatric
patients. Clinical trials to support evidence-based treatments and the development
of disease-specific therapies for HF in pediatric CMP are underway.
198
Afectarea renală la pacienții diagnosticați cu infecție
SARS-CoV-2
Magdalena Stârcea1,2, R. Russu2, Mihaela Munteanu2, Roxana Bogos1, Anca Ivanov1,
Adriana Mocanu1,2
1
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, Secția Mamă și Copil
2
Cuvinte cheie: infecție SARS-CoV-2, copil, injurie renală acută
Obiectiv: Lucrarea își propune analiza retrospectivă a cazurilor cu atingere renală

determinate de infecția SARS-CoV-2.
Material și metodă: Am luat în discuție atât cazurile de reacție inflamatorie

sistemică post infecție COVID 19, cât și cazurile de infecție acută, care au dezvoltat
injurie renală acută. Încadrarea injuriei renale acute s-a realizat în concordanță cu
clasificarile Riflle si AKIN. În toate cazurile a fost cuantificată proteinuria, semn de
afectare glomerulară. Evaluarea bioptică renală a completat diagnosticul în cazul
evoluției spre nefropatie glomerulară. Evaluarea cardiologică și neurologică a fost
efectuată la toți pacienții.
Rezultate: Atingerea renală a fost de tip insuficiență renală acută în peste jumătate
din cazuri. Biopsia renală a fost practicată la 2 din cazurile analizate, probându-se
leziuni de tip mezangioproliferare. Ambele cazuri au debutat cu fenomene digestive.
Un caz s-a complicat cu coagulopatie sistemică și deces în scurt timp, prin
hemoragie pumonară și cerebrală. 4 din cazuri au prezentat atingere concomitentă
multisistemică, hematologică, hepatică, pancreatică, cardiacă și neurologică.
Criteriile de includere în MIS-C au fost cele utilizate în ghidurile internaționale. Au
fost excluși copii cu reacții inflamatorii sistemice generate de alte etiologii.
Calcularea scorurilor predictive pentru evoluția nefavorabilă a fost în concordanță
cu literatura. Un singur pacient a avut o evoluție nefavorabilă, iar la acesta scorul
PRISM IV la admisia în Terapie intensivă a prezis decesul în proportie de 91%.
Cazurile au fost manageriate în echipă multidisciplinară.
Concluzii: În studiu am reușit integrarea biomarkerilor recunoscuți a fi predictivi

asupra evoluției cazurilor de injurie renală acută asociată infecției SARS-CoV-2.
199
Renal involvement in children diagnosed with SARS-
CoV-2 infection
Magdalena Stârcea1,2, R. Russu2, Mihaela Munteanu2, Roxana Bogos1, Anca Ivanov1,
Adriana Mocanu1,2
1
2
Nephrology Division, ”St. Mary” Emergency Children Hospital
Keywords: SARS-CoV-2 infection, child, acute renal injury
Objective: The aims is retrospectively analyze cases of renal impairment caused by

SARS-CoV-2 infection.
Material and method: We discussed both cases of post-COVID 19 systemic

inflammatory reaction and cases of acute infection, which developed acute renal
injury. The classification of acute renal injury was performed in accordance with the
Riflle and AKIN classifications. In all cases, proteinuria was quantified as a sign of
glomerular damage. Renal biopsy completed the diagnosis in the case of
progression to glomerular nephropathy. Cardiological and neurological evaluation
was performed in all patients.
Results: Renal impairment was acute renal failure in more than half of the cases.
Renal biopsy was performed in 2 of the analyzed cases, proving
mesangioproliferative lesions. Both cases started with digestive phenomena. One
case was complicated by systemic coagulopathy and death shortly afterwards by
pulmonary and cerebral hemorrhage. 4 of the cases presented concomitant
multisystemic, hematological, hepatic, pancreatic, cardiac and neurological damage.
The criteria for inclusion in the MIS-C were those used in international guidelines.
Children with systemic inflammatory reactions caused by other etiologies were
excluded. The calculation of the predictive scores for the unfavorable evolution was
in accordance with the literature. Only one patient had an unfavorable evolution,
and in this one the PRISM IV score at the admission in Intensive Care predicted the
death in proportion of 91%. The cases were managed in a multidisciplinary team.
Conclusions: In the study we managed to integrate biomarkers recognized to be

predictive of the evolution of cases of acute renal injury associated with SARS-CoV-
2 infection.
200
Litiaza reno-urinară la copil, probleme de diagnostic și
tratament în urgență
Magdalena Stârcea1,2, Roxana Bogos1, Anca Ivanov1, Adriana Mocanu1,2
1
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași, Secția Mamă și Copil
2
Cuvinte cheie: litiază urinară, copil, management
Litiaza urinară rămâne o provocare clinică şi terapeutică datorită incidenţei,

etiopatogeniei şi morbidităţii semnificative. Aceasta presupune prezenţa calculilor
la orice nivel al sistemului urinar colector, de la rinichi la vezica urinară. Prevalenţa
nefrolitiazei în România variază pe regiuni, mai frecventă în sud-est. În etiologia
litiazei reno-urinare factorii de risc metabolici sunt implicaţi în peste 50% din cazuri,
anomaliile structurale ale tractului urinar în 32% cazuri, iar infecţiile în 4% cazuri.
Calculii urinari sunt rezultatul interacţiunii dintre factorii de mediu şi cei genetici,
formându-se în urma unui proces complex de cristalizare şi precipitare, în condiţiile
perturbării echilibrului urinar dintre factorii favorizanţi şi cei opozanţi. Tabloul clinic
variază cu vârsta, iar durerea clasică, descrisă în colica adultului, se regăsește în doar
7% cazuri. Imagistica este esenţială în diagnosticul litiazei urinare. Managementul
nefrolitiazei pediatrice este împărțit în două. Managementul episodului acut este
direcționat către controlul durerii și facilitarea trecerii sau îndepărtarea calculului.
Prevenirea bolii recurente presupune profilaxia recidivei. În practica de zi cu zi ne
aflăm încă departe de a aplica un tratament ideal, de chemoliza specifică, eficientă
a tuturor tipurilor de calculilor urinari. Cunoaşterea şi utilizarea mijloacelor de
tratament medical (primar şi profilactic) este elementul cheie care poate preveni
consecințele tardive nefavorabile, necesitatea terapii intervenţionale agresive
(litotriţii intracorporeale, chirurgie deschisă) sau chiar de substituţie funcţională
renală (dializă renală, transplant renal). În final, cooperarea strânsă dintre pacient,
familia acestuia, medicul de familie, și specialistul nefrolog şi/sau urolog pediatru
este esenţială pentru succesul terapiei litiazei urinare la copil.
201
Urinary Lithiasis in children - diagnosis and emergency
treatment
Magdalena Stârcea1,2, Roxana Bogos1, Anca Ivanov1, Adriana Mocanu1,2
1
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iasi, Mother & Child Department
2
Nephrology Division,”St. Mary” Emergency Children Hospital
Keywords: urinary tract, child, management
Urinary lithiasis remains a clinical and therapeutic challenge due to its significant
incidence, etiopathogenesis and morbidity. This involves the presence of stones at
any level of the collecting urinary system, from the kidneys to the bladder. The
prevalence of nephrolithiasis in Romania varies by region, more common in the
southeast. In the etiology of urinary stones, metabolic risk factors are involved in
over 50% of cases, structural abnormalities of the urinary tract in 32% of cases, and
infections in 4% of cases. Urinary stones are the result of the interaction between
environmental and genetic factors, formed as a result of a complex process of
crystallization and precipitation, in the conditions of disturbing the urinary balance
between favorable and opposing factors. The clinical picture varies with age, and
the classic pain, described in adult colic, is found in only 7% of cases. Imaging studies
are essential in the diagnosis of urinary stones. The management of pediatric
nephrolithiasis is divided into two. Management of the acute episode is aimed at
controlling the pain and facilitating the passage or removal of the stone. Prevention
of recurrent disease involves prophylaxis of recurrence. In daily practice we are still
far from applying an ideal treatment for specific, effective chemolysis of all types of
urinary stones. Knowledge and use of medical treatment (primary and prophylactic)
is the key element that can prevent adverse adverse consequences, the need for
aggressive interventional therapies (intracorporeal lithotripsy, open surgery) or
even functional renal replacement (kidney dialysis, kidney transplant). Finally, close
cooperation between the patient, his family, the family doctor, and the pediatric
nephrologist and/or urologist is essential for the success of urinary stones therapy
in the child.
202
Provocări în diagnosticarea unor boli autoinflamatorii
și noi terapii introduse
Mariana Ștefan
Regina Maria București
Bolile autoinflamatorii reprezintă o categorie de afecțiuni introduse mai de curând

în limbajul de specialitate. Sunt boli caracterizate printr-o reacție exagerată a
sistemului imun înnăscut.
Conceptul de boli autoinflamatorii a fost propus și adaptat ca atare la

sfârșitul secolului al XX-lea, odată cu publicarea în anul 1999 a descoperirii unei a
doua gene implicată într-un grup de boli, caracterizate prin atacuri repetitive de
inflamație, fără a prezenta o creștere a titrului de autoanticorpi sau limfocite T
specifice, asociate unor simptome clinice ca: febră, erupții cutanate, artrite etc.
Bolile autoinflamatorii, inițial în număr destul de mic, în prezent devin mai

numeroase, pe măsură ce progresele geneticii descoperă noi gene implicate și ca
atare noi boli autoinflamatorii. Diagnosticul acestor afectiuni este uneori un proces
mai îndelungat, îngreunat și de posibilitățile investigaționale și mai ales de
determinările genetice, fără de care nu putem diagnostica aceste boli.
Lucrarea își propune să evidențieze aceste dificultăți în stabilirea diagnosticului dar

și posibilitatea instituirii tratamentului precoce, inclusiv a terapiilor biologice cele
mai recente, care să împiedice instalarea complicațiilor severe.
203
Capcane de diagnostic în practica pediatrică
Violeta Ştreangă1, Cristina Jităreanu2, Otilia-Elena Frăsinariu1, Ioana Vasiliu1
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii ”Sf.
Maria” Iaşi
2
Compartiment Toxicologie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii ”Sf. Maria” Iaşi
Cuvinte cheie: copil, intoxicaţie, organofosforate, pierdere de sare
Patologia pediatrică este vastă şi adesea complexă, multe dintre simptome nefiind
specifice şi regăsindu-se în tabloul clinic al numeroase boli. Acest fapt predispune la
erori sau întârzieri de diagnostic, uneori cu repercusiuni prognostice determinate
de instituirea tardivă a terapiei. Evaluarea anamnestico-clinică repetată şi atentă a
cazului sporeşte şansele unui diagnostic precoce şi corect. Autorii prezintă două
cazuri clinice ale căror dificultăţi de diagnostic au constituit o provocare. Primul caz
se prezintă în UPU cu gastroenterită acută şi pneumonie, evoluând cu agravare
rapidă în pofida măsurilor terapeutice; ulterior, testele toxicologice au identificat un
compus organofosforat. Cel de-al doilea caz este al unui nou-născut internat cu
diaree acută şi deshidratare în contextul unei intoxicaţii acute cu nitriţi formă medie;
evoluţia a fost favorabilă iniţial, însă după câteva zile copilul prezintă un nou episod
de deshidratare cu diselectrolitemie, investigaţiile conducând la diagnosticul de
sindrom de pierdere de sare.
204
Diagnostic traps in pediatric practice
Violeta Ştreangă1, Cristina Jităreanu2, Otilia-Elena Frăsinariu1, Ioana Vasiliu1
1
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania, IIIth Pediatric Clinic, ”St. Mary” Children Emergency
Hospital, Iasi, Romania
2
Toxicology Department, ”St. Mary” Children Emergency Hospital, Iasi, Romania
Keywords: child, intoxication, organophosphorus, salt loss
Pediatric pathology is comprehensive and often complex. Many symptoms are not
specific and can be found in various diseases, which might lead to errors or delays
in diagnosis, sometimes with prognostic consequences caused by late
commencement of therapy. Repeated and careful evaluation of the patient
increases the chances of an early and correct diagnosis. The authors present two
clinical cases whose diagnosis was challenging. The first patient came in the ED with
acute gastroenteritis and pneumonia, and evolved with rapid aggravation despite
therapeutic measures. Toxicological tests subsequently identified an
organophosphorus compound. The second case is that of a newborn hospitalized
with acute diarrhea and dehydration due to a medium severity nitrite poisoning.
The evolution was initially favourable, but after a few days the child presented a new
episode of dehydration with dyselectrolytemia. The investigations led to the
diagnosis of salt loss syndrome.
205
Glomerulonefritele la copil – particularități de
diagnostic și tratament
Ramona Stroescu, Ruxandra Steflea, Flavia Chisavu, M. Gafencu
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” din Timișoara
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Louis Țurcanu” din Timișoara
Cuvinte cheie: glomerulonefrite primitive, copil, provocări
Introducere: Glomerulonefritele primitive reprezintă un grup de afecțiuni renale cu

etiologie necunoscută care afectează în principal glomerulul cu evoluție spre boala
cronică de rinichi (BCR). Reprezintă 75%-80% din bolile glomerulare cu tendință spre
cronicizare. Tratamentul este bazat pe ghidul KDIGO (Kidney Disease Improving
Glombal Outcomes) actualizat în 2021. Indicațiile de efectuare a puncției biopsiei
renale sunt conform ghidului, putând a fi repetate în funcție de evoluția afectării
renale. Scopul acestei lucrări este de a trece în revistă cauze frecvente de
glomerulonefrite primitive întâlnite în pediatrie cu exemplificare din cazuistica
proprie.
Discutii: Glomerulonefritele primitive ocupă primul loc în patologia glomeruală a

copilului mic cu progresie spre boală cronică de rinichi necesitând asistența
medicală pe termen lung. Conform ghidului KDIGO inițierea corticoterapiei
reprezintă prima linie de tratament în sindromul nefrotic la copil cu evaluarea
răspunsului în timp. Necesitatea unui tratament de lungă durată (ex:
glomerulonefrita focală și segmentală) impune asocierea inhibitorului de
calcineurină sau acidului micofenolic. Acești pacienți necesită monitorizarea atentă
din partea nefrologului pediatru în colaborare cu alte specialități (hematologie
pediatrică, cardiologie pediatrică). Evoluția fulminantă a glomerulonefritei rapid
progresive poate duce la pierderea funcției renale și inițierea unui forme de
supleree a funcției renale (hemodializa, dializa peritoneală) cu potențial deseori
letal.
Concluzii: Glomerulonefrita primitivă necesită exluderea unui cauze secundare în

funcție de vârstă și evoluția clinică. Puncția biopsia renală, deși reprezintă gold-
standardul, este dificil de realizat fiind deseori necesară în managementul
pacienților cu evoluție nefavorabilă.
206
Locul chirurgiei în tratamentul mucoviscidozei la copil
Elena Ţarcă
Disciplina de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii “Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: fibroza chistică, manifestări pulmonare, ileus meconial, prolaps rectal
Fibroza chistică (FC) este o afecțiune genetică autozomal recesivă care scurtează
viața, caracterizată prin manifestări pulmonare, în special boală pulmonară
obstructivă cronică și progresivă, sinuzită, malabsorbție datorată insuficienței
exocrine pancreatice care duce la malnutriție, boli hepatice (ciroză biliară) și diabet
zaharat asociat, infertilitate masculină. FC are o varietate de manifestări pulmonare
care includ pneumonie, abces pulmonar, bronșiectazie, hemoptizie și pneumotorax.
Deși terapiile mai noi au îmbunătățit mult supraviețuirea pacienților cu FC, sunt
adesea necesare intervenții chirurgicale pentru tratamentul definitiv al acestor
sechele. Mai multe rapoarte au ilustrat că, odată cu progresele actuale în
tratamentul și îngrijirea perioperatorie a pacienților cu FC, intervențiile chirurgicale
pentru aceste manifestări pulmonare pot fi efectuate în siguranță, rezultând o
calitate a vieții mult îmbunătățită. Din punct de vedere al afectării digestive, ileusul
meconial este prezent la 10%-15% dintre nou-născuții și sugarii cu FC și rezultă din
secreții gastrointestinale groase care devin aderente la mucoasa intestinală ducând
la obstrucție intestinală. 30% din cazurile raportate de ileus meconial sunt
complicate de perforație intestinală și peritonită. Sindromul de obstrucție
intestinală distală apare la copilul mai mare și se prezintă ca o obstrucție parțială
sau completă a intestinului subțire secundară impactării fecale vâscoase.
Manifestările clinice includ dureri și distensie abdominală, vărsături și tranzit
intestinal diminuat. Managementul include rehidratare, terapie laxativă osmotică,
clisme cu Gastrografin și rareori intervenție chirurgicală. Altă complicație de resort
chirurgical este prolapsul rectal, care este secundar malabsorbției, malnutriției și
scaunelor voluminoase. În cele din urmă, peste 98% dintre bărbații cu FC sunt
infertili ca urmare a azoospermiei obstructive secundare absenței bilaterale
congenitale a canalului deferent și pot fi diagnosticați în timpul unui examen de
infertilitate sau a unei explorări chirurgicale inghinale.
207
The place of surgery for the treatment of cystic fibrosis
in children
Elena Ţarcă
”St. Mary” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi, Romania
Keywords: cystic fibrosis, pulmonary manifestations, meconium ileus, rectal prolapse
Cystic fibrosis (CF) is an autosomal recessive genetic disorder that shortens life,
characterized by pulmonary manifestations, especially chronic and progressive
obstructive pulmonary disease, sinusitis, malabsorption due to exocrine pancreatic
insufficiency leading to malnutrition, liver disease (biliary cirrhosis), associated
diabetes mellitus, male infertility. CF has a variety of pulmonary manifestations that
include pneumonia, lung abscess, bronchiectasis, hemoptysis, and pneumothorax.
Although newer therapies have greatly improved the survival of patients with CF,
surgery is often required for the definitive treatment of these sequelae. Several
reports have shown that with current advances in the treatment and perioperative
care of CF patients, surgery for these pulmonary manifestations can be performed
safely, resulting in a much improved quality of life. In terms of digestive impairment,
meconium ileus is present in 10%-15% of newborns and infants with CF and results
from thick gastrointestinal secretions that become adherent to the intestinal
mucosa leading to intestinal obstruction. 30% of reported cases of meconium ileus
are complicated by intestinal perforation and peritonitis. Distal intestinal
obstruction syndrome occurs in the older child and presents as a partial or complete
obstruction of the small intestine secondary to viscous fecal impact. Clinical
manifestations include abdominal pain and distension, vomiting, and decreased
intestinal transit. Management includes rehydration, laxative osmotic therapy,
enemas with Gastrografin and rarely surgery. Another major surgical complication
is rectal prolapse, which is secondary to malabsorption, malnutrition and bulging
stools. Finally, over 98% of men with CF are infertile due to obstructive azoospermia
secondary to congenital bilateral absence of the vas deferens and may be diagnosed
during an infertility examination or inguinal surgery.
208
Provocări în diagnosticul diferențial al stenozei
hipertrofice de pilor
Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România
Cuvinte cheie: stenoza hipertrofică de pilor, vărsături, deshidratare
Stenoza hipertrofica de pilor (SHP) este o afecțiune întâlnită doar la nou-născuți sau
sugari, caracterizată prin hipertrofia straturilor musculare ale pilorului și obstrucție
la acest nivel. ”Portretul robot” este un nou-născut de sex masculin, primul născut,
în vârstă de 3 săptămâni, care varsă ”în jet” lapte parțial digerat, la 20 minute după
masă. Sugarul devine rapid deshidratat și dezvoltă alcaloză hipocloremică. La
examenul clinic se poate palpa oliva pilorică, iar diagnosticul se stabilește cu ajutorul
ecografiei. Rareori este necesar tranzitul cu substanță de contrast. După
reechilibrarea hidro-electrolitică și acidobazică se intervine chirurgical clasic sau
laparoscopic și se practică piloromiotomie extramucoasă. Pacientul reia alimentația
enterală în aceeași zi și evoluția este favorabilă, cu externare a treia zi. Vom prezenta
trei cazuri clinice, respectiv un caz clasic de SHP și alte două cazuri cu probleme de
diagnostic diferențial și de management chirurgical. Diagnosticul diferențial al SHP
va fi făcut cu toate afecțiunile chirurgicale și medicale care provoacă vărsături,
stagnare ponderală, constipație și dezechilibre metabolice, dar investigațiile
imagistice ar trebui să stabilească diagnosticul. Rareori, ca în unul din cazurile
prezentate, diagnosticul de certitudine este pus intraoperator. Tratamentul este
strict chirurgical și de obicei nu pune probleme deosebite, dar un deces la trei zile
postoperator la unul din cazurile noastre cu sindrom plurimalformativ și SHP a
ridicat suspiciunea unei complicații chirurgicale.
Concluzie: Deși SHP este o afecțiune a sugarului relativ frecventă și cunoscută,

problemele de diagnostic diferențial și de conduită terapeutică sunt des întâlnite în
practica curentă.
209
Challenges in the differential diagnosis of hypertrophic
pyloric stenosis
University of Medicine and Farmacy ”Grigore T. Popa” Iasi, Romania
”Saint Mary” Children Emergency Hospital Iasi, Romania
Keywords: hypertrophic pyloric stenosis, vomiting, dehydration
Summary: Hypertrophic pyloric stenosis (SHP) is a condition found only in new-

borns or infants, characterized by the hypertrophy of the muscular layers of the
pylorus and obstruction at this level. The "robot portrait" is a male new-born, the
first born, 3 weeks old, with projectile vomiting (partially digested milk) 20 minutes
after a meal. The baby quickly becomes dehydrated and develops hypochloremic
alkalosis. At the clinical examination, the pyloric olive can be palpated, and the
diagnosis is established with the help of ultrasound. Transit with contrast medium
is rarely required. After the hydro-electrolytic and acid-base rebalancing, classic or
laparoscopic surgery is performed and extra-mucosal pyloromyotomy is
performed. The patient resumes enteral feeding on the same day and the evolution
is favourable, with discharge on the third day. We will present three clinical cases,
respectively a classic case of SHP and two other cases with problems of differential
diagnosis and surgical management. The differential diagnosis of SHP will be made
comparing against all surgical and medical conditions that cause vomiting, weight
loss, constipation and metabolic imbalances, but imaging investigations should
establish the diagnosis. Rarely, as in one of the cases presented, the definite
diagnosis is made intraoperatively. The treatment is strictly surgical and usually
does not cause major problems, but a death three days’ post-surgery in one of our
cases with pluri-malformative syndrome and SHP has raised the suspicion of a
surgical complication.
Conclusion: Although SHP is a relatively common and well-known condition in

infants, problems with differential diagnosis and therapeutic behaviour are
common in current practice.
210
Splenectomia terapeutică și de necesitate la copii –
studiu retrospectiv
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași, România
Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, România
Cuvinte cheie: splenectomie, indicații, riscuri
Splenectomia parțială sau completă poate fi efectuată pentru afecțiuni pediatrice

precum anemiile hemolitice ereditare (anomalii de structură a membranei, anomalii
metabolice, hemoglobinoaptii), purpura trombocitopenică idiopatică, precum și
pentru chiștii splenici, tumorile, traumatismele sau abcesele splenice. În trecut
laparotomia, respectiv splenectomia făcea parte și din protocolul de stadializare a
bolii Hodgkin. Actualmente splenectomia nu mai reprezintă o metodă terapeutică
de sine stătătoare, ci survine din ce în ce mai rar, ca o necesitate, datorită
progreselor din domeniul tehnicilor radioimagistice și descoperirii unor terapii
sistemice noi, mai eficiente. În plus, acestei proceduri i se pot alătura o serie de
complicații intra sau postoperatorii precum hemoragia, atelectazia, pancreatita,
infecția plăgii operatorii sau infecția pneumococică. În cadrul Spitalului Clinic de
Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” din Iași am realizat un studiu analitic retrospectiv
pe ultimii 5 ani (2017-2021), ce include toate cazurile de pacienți splenectomizați,
pentru a observa relația dintre patologia de bază și splenectomie, ca parte necesară
din tabloul terapeutic subsecvent.
Rezultate: Au fost analizate cazurile a 21 de pacienți cu o vârstă medie de 9 ani, și

o medie a zilelor de spitalizare de 14,6. Cea mai frecventă indicație de splenectomie
a fost cea de natură hematologică (57%), apoi cea de natură chirurgicală (24%),
traumatică (14%) și infecțioasă (4,8%). Un număr de 17 intervenții (81%) a fost făcut
sub abord clasic, în timp de 4 (19%), sub abord laparosocopic. Splina accesorie a fost
excizată la un număr de 5 pacienți (24%).
În concluzie splenectomia este o procedură invazivă folosită din ce în ce mai rar,

care de cele mai multe ori cheamă la un abord multidisciplinar.
211
Therapeutic and necessity splenectomy in children - a
retrospective study
”St. Mary” Emergency Clinical Hospital for Children, Iasi, Romania
Keywords: splenectomy, morbidity, risk
Partial or complete splenectomy can be performed for pediatric conditions such as

hereditary haemolytic anemias (membrane structure abnormalities, metabolic
abnormalities, hemoglobinopathies), idiopathic thrombocytopenic purpura, as well
as for splenic cysts, tumors, traumas or splenic abscesses. In the past, splenectomy
succeeding a laparotomy were also part of the Hodgkin's disease staging protocol.
Currently, splenectomy is no longer a stand-alone therapeutic method, but is
occurring less and less as a necessity, due to advances in radio imaging techniques
and the discovery of new, more effective systemic therapies. In addition, a number
of intra- or postoperative complications such as bleeding, atelectasis, pancreatitis,
surgical wound infection or pneumococcal infection may be added to this
procedure. Within the Emergency Clinical Hospital for Children "St. Mary” from Iasi
we conducted a retrospective analytical study for the last 5 years (2017-2021), which
includes all cases of splenectomized patients, to observe the relationship between
underlying pathology and splenectomy, as a necessary part of the subsequent
therapeutic picture.
Results: We analyzed the cases of 21 patients with a mean age of 9 years, and an
average number of hospital days of 14.6. The most common indication for
splenectomy was hematologic (57%), then other surgical conditions (24%), traumatic
(14%) and infectious (4.8%). A number of 17 interventions (81%) were performed
under a classical approach, while 4 (19%) under a laparosocopic approach. The
accessory spleen was excised in 5 patients (24%).
In conclusion, splenectomy is an invasive procedure used less and less often, which
often calls for a multidisciplinary approach.
212
Tendințe ȋn alimentația complementară
Oana Temneanu, Laura Florescu
UMF "Grigore T. Popa" Iasi, Departamentul Medicina Mamei și Copilului,
Disciplina de Puericultură
Key words: alimentația complementară, diversificare, sugar, nutriție.
Primele 1.000 de zile reprezintă o perioadă cu o mare vulnerabilitate, dar şi cu un

potențial extraordinar, cu un impact profund asupra capacității organismului de a
crește, de a învăța și de a se dezvolta. Procesul de introducere progresivă în
alimentaţia sugarului după vârsta de 4 - 6 luni, de alimente semisolide şi solide, ce
înlocuiesc treptat prânzurile de lapte administrate anterior este cunoscut sub
denumirea de diversificare. Alimentația complementară face astfel trecerea de la
sucţiune la masticaţie, pregătind trecerea la alimentaţia asemănătoare alimentaţiei
adultului.
Din punct de vedere fiziologic, funcția renală și cea digestivă se maturează dupa
vârsta de 4 luni, astfel încât, sugarul va putea tolera și alte alimente în afară de
laptele primit până în prezent.
Diversificarea poate fi făcută în mai multe moduri. Varianta clasică presupune

alimentarea copilului cu piureuri, cu lingurița, trecând apoi la alimente cu texturi
mai grosiere în următoarea etapă. A doua metodă este autodiversificarea, care
presupune lăsarea copilului să aleagă ce alimente doreşte, să se hrănească singur
și să experimenteze alimentele solide în ritmul propriu. Ambele, prezintă potențiale
avantaje și dezavantaje. Dietele vegetariană, lacto-vegetariană şi raw-vegană, la
sugarii şi copiii mici nu sunt recomandate, deoarece nu asigură necesarul de
proteine – aminoacizi esenţiali şi fier, indispensabile pentru o dezvoltare optimă a
unui organism cu nevoi speciale de creştere şi dezvoltare.
Indiferent de forma de alimentaţie pe care părinții aleg să o urmeze, este

importantă informarea corectă, bazată pe dovezi ştiinţifice și pe cele mai recente
recomandări făcute de către autorităţile internaţionale specializate ȋn nutriţia
copilului, care sa asigure o alimentaţie raţională, echilibrată calitativ și cantitativ și
implicit o creștere și dezvoltare optimă.
213
Dificultăți de diagnostic într-un caz de fibroză chistică
la copil
Laura Trandafir1,2, Lorena Manole1, Denisa Lăcătușu1, Mădălina Donos1, Monica Pânzaru,
Elena Țarcă1,2
1
Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sfânta Maria", Iași, România
2
Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa", Iași, România
Cuvinte cheie: fibroza chistică, ileus meconial, gena CFTR, iontoforeza, test genetic
Fibroza chistică sau mucoviscidoza este una dintre cele mai frecvente tulburări
autozomal recesive în rândul populațiilor caucaziene, afectând aproximativ 1 din
3000 de nou-născuți. Consecințele clinice sunt multisistemice, dar implică în
principal căile respiratorii și tractul gastro-intestinal. Manifestarea cea mai precoce
este ileusul meconial, cu o prevalența de 5-20%, iar 98% din nou-născuții la termen
cu ileus meconial asociază fibrozei chistice.
Lucrarea are ca obiectiv prezentarea cazului unui nou-născut la termen cu

diagnostic de ileus meconial operat laparoscopic. Diagnosticul intraoperator a fost
de ocluzie intestinală, defect mezenteric ileocolic. În absența screening-ului
neonatal, deși tabloul clinic a fost sugestiv pentru fibroza chistică, testul iontoforezei
pozitiv, testul genetic pentru 38 de gene a fost negativ. De aceea, în anumite situatii
incerte este necesară efectuarea secvențierii genei CFTR.
Sub terapie nutrițională și tratament de substituție evoluția imediată a fost

favorabilă.
În concluzie, diagnosticul precoce și tratamentul prompt sunt esențiale pentru a

reduce morbiditatea și mortalitatea prin complicații instalate timpuriu, astfel,
asigurând o calitate optimă a vieții pacientului.
214
Prezentare de caz: sindromul de deshidratare acută -
dificultăți de diagnostic
Mădălina Tumurug, Violeta Streanga
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași
Cuvinte cheie: deshidratare, pierdere de sare, proteina laptelui de vacă
Sindromul de deshidratare acută reprezintă pierderea de lichide a peste 10% din

greutatea corporală într-un interval scurt de timp, de 24 până la 48 de ore.
Deshidratarea este o cauză majoră de mortalitate și morbiditate la copii, iar cele mai
frecvente cauze sunt reprezentate de diaree și vărsături. Prezentăm cazul unui
sugar de sex masculin, internat în secția ATI pentru febră, sindrom de deshidratare
acută severă prin diaree și vărsături, în stare de soc hipovolemic. După
reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică, a fost transferat pe secția Pediatrie
Generală III. La scurt timp, a prezentat un nou episod de deshidratare acută cu
hiponatremie, hiperpotasemie și acidoză, motiv pentru care s-a suspicionat un
sindrom de pierdere de sare. Dozările hormonale au infirmat acest diagnostic.
Evoluția a fost trenantă cu falimentul creșterii, ridicându-se astfel suspiciunea de
fibroză chistică de pancreas, însă iontoforeza a obiectivat valori normale ale NaCl.
Pe parcursul internării a prezentat 2 episoade de gastroenterită acută cu hemoragii
oculte pozitive și s-a suspicionat o intoleranță la proteina laptelui de vacă,
instituindu-se dieta cu formule de lapte extensiv hidrolizate, bine tolerată cu
reluarea apetitului și curba ponderală lent ascendentă. Reprezentând una dintre
cele mai frecvente urgențe pediatrice, sindromul de deshidratare acută necesită
recunoaștere și intervenție precoce pentru a preveni riscul de deces.
215
Tratamentul cu rGH în tulburările de creștere -
necesitatea unui diagnostic cât mai precis
Maria-Christina Ungureanu1, Lavinia Caba2, Anamaria Hrișcă1, Ștefana Bâlha1
1
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași - Disciplina Endocrinologie
2
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași - Disciplina Genetică
Cuvinte cheie: hipostatură, auxologie, evaluare genetică, GH recombinant
Creșterea longitudinală este un proces complex de dezvoltare influențat de multiplii

factori genetici și de mediu. Cauzele deficitului de creștere pot fi stabilite adesea
printr-un istoric medical atent, examen clinic, explorare hormonală și imagistică. În
ultimele decenii, s-au făcut progrese enorme în identificarea cauzelor monogene ale
tulburărilor de creștere. Un instrument extrem de util în evaluarea auxologică a
copiilor cu deficit de creștere îl contituie platforma SRE http://auxologie.sre.ro.
Aceasta permite înregistrarea datelor de naștere, înălțimii părinților, datelor
antropometrice actuale cu calcularea înălțimii țintă în cm și DS, iar reintroducerea
datelor după 6-12 luni permite automat calcularea vitezei de creștere și exprimarea
grafică a curbei de creștere în înălţime şi a curbei ponderale.
Conform recomandărilor ghidului Ministerului Sănăţii tratamentul cu GH

recombinant poate fi recomandat și copiilor mici pentru vârsta gestaţională (SGA)
care la 4 ani au talia < -2.5 DS, iar nanismul idiopatic este considerat tot o tulburare
a axului GH - IGF1 dacă nu există istoric de boli cronice sau deficit nutriţional normal.
Nanismul idiopatic și SGA nu constituie însă diagnostice definitive. În articol sunt
trecute în revistă principalele afecţiuni genetice ce pot fi etichetate iniţial doar ca
nanism idiopatic sau afecţiuni genetice ce se însoţesc de SGA.
Diagnosticul final doar de nanism idiopatic sau SGA după evaluarea clinică,
endocrină și radiologică inițială, fără a căuta în continuare cauza, explică răspunsul
extrem de variabil la tratamentul cu hormon de creștere în aceste cazuri. În același
timp, în anumite situaţii de talie joasă, tratamentul cu hormon de creștere poate fi
nociv.
216
Diferențierea formelor fenilcetonuriei în baza
determinismului genetic
Cuvinte cheie: fenilcetonuria (PKU), PAH, genotip, dieta, BH4
Fenilcetonuria (PKU) este o eroare înnăscută a metabolismului Fenilalaninei,

autosomal recesivă, rezultând în 98% din defectul genei fenilalanin-hidroxilaza
(PAH), suscitată cu retard mental, dacă rămâne netratată. Diagnosticul timpuriu al
PKU este posibil datorită screening-ului neonatal, inițiat în 1989 în Republica
Moldova. Genotiparea pacienților pentru cunoașterea mutațiilor în gena PAH a fost
utilizată în prognozarea evoluției și individualizarea tratamentului bolii în baza
evidențelor generate de baza de date BIOPKU (http://www.biopku.org) și literatură.
În Republica Moldova sunt înregistrați 127 pacienți cu PKU. Analiza mutațiilor
patogene a fost realizată prin metodele PCR/RFLP și secvențierea Sanger a genei
PAH. În 6 cazuri probele de ADN au fost deteriorate. La restul 121 pacienți au fost
identificate 45 de genotipuri. Doar 30 de genotipuri au fost raportate în baza de date
BIOPKU, 11 genotipuri au fost găsite în literatură și 4 genotipuri nu au figurat în
niciuna din surse. În 73.33% acestea corespundeau formelor PKU clasică, necesitând
dieta hipofenilalaninică ca tratament de elecție, iar 26.67% - Hiperfenilalaninemii.
Responsivitatea către biopterină (BH4) a fost apreciată în baza evidențelor din
bazele de date utilizate. Astfel, 5.10% din lotul total au fost considerați ca probabil
responsivi la BH4, iar 13.26% - responsivi. Studiul dat permite să concluzionăm că
cca 20% dintre pacienții cu PKU din Republica Moldova pot fi supuși testului cu BH4,
cu un rezultat potențial pozitiv, astfel îmbunătățind tratamentul prin terapie cu BH4.
În plus, baza de date BIOPKU ar putea fi completată cu cazurile a 4 pacienți ale căror
genotipuri nu au fost încă înregistrate.
217
Differentiation of the forms of phenylketonuria based
on genetic determinism
Keywords: phenylketonuria (PKU), PAH, genotype, diet, BH4
Phenylketonuria (PKU) is an autosomal recessive inborn error of Phenylalanine

metabolism, resulting in > 98% of cases from phenylalanine-hydroxylase (PAH) gene
defect, that leads to mental retardation if not treated. Early diagnosis of PKU is
possible due to neonatal screening, initiated in 1989 in the Republic of Moldova.
Patient genotyping for PAH gene mutations has been used in predicting the
evolution and individualization of disease treatment based on evidence from the
BIOPKU database (http://www.biopku.org) and literature. 127 patients with PKU are
registered in the Republic of Moldova. The analysis of pathogenic mutations was
performed by PCR/RFLP methods and Sanger sequencing of the PAH gene. In 6
cases the DNA samples were damaged. From 121 patients, 45 genotypes were
identified. Only 30 genotypes were reported in the BIOPKU database, 11 genotypes
were found in the literature and 4 were not included in any of the sources. In 73.33%
they corresponded to the classic PKU forms, requiring the low-Phenylalanine diet as
the treatment of choice, and 26.67% - Hyperphenylalaninemia. Responsiveness to
biopterin (BH4) was assessed based on evidence from the databases used. Thus,
5.10% of the total group were considered probably BH4-responsive, and 13.26% -
highly responsive. This study allows to conclude that about 20% of patients with PKU
in the Republic of Moldova can be tested with BH4, with a potentially positive result,
thus improving treatment with BH4 therapy. In addition, the BIOPKU database could
be supplemented with the cases of 4 patients whose genotypes have not yet been
registered.
218
Semne evocatoare în erorile înnăscute de metabolism
Natalia Ușurelu
Cuvinte cheie: erori înnăscute de metabolism, diagnostic, screening, boli rare
Lucrarea însumează aspecte fundamentale în diagnosticul erorilor înnăscute de

metabolism (EIM), prezentate în număr de peste 1000 EIM din cele peste 8000-
10000 de boli rare cunoscute, cu impact atât medical în structura morbidității și
mortalității infantile, cât și social. Sunt relatate principiile de clasificare a EIM
conform căilor patofiziologice implicate în EIM, modul de manifestare clinică,
metodele de diagnostic specific și tratament. Se delimitează cele 3 grupuri mari de
EIM - 1) ”de tip intoxicație”, 2) EIM care decurg cu ”deficit energetic” și 3) erori cu
deficit al enzimei de sinteză sau degradare a compușilor complexi. Hiperamoniemia,
hipo/hiperglicemia, acidoza și alcaloza metabolică, corpi cetonici urinari, profilul
acilcarnitinic, spectrul aminoacizilor serici și acizilor organici urinari, investigații
genetice, anamnesticul și istoricul familiar, dar și evaluarea clinică sunt criteriile de
bază utilizate în diagnosticul EIM. Trei linii de ”work-up metabolic” sunt folosite în
stabilirea EIM. Programele de screening neonatal reprezintă instrumentul cel mai
important în diagnosticul timpuriu al EIM. Actualmente se folosesc teste metabolice
”target” focusate pe un panel limitat de compuși pentru anumite EIM preselectate.
Deoarece în ultimul timp EIM se manifestă mult mai complex, cu suprapunerea
semnelor clinice și a biomarkerilor, metodele de ”untargeted metabolic screening”
preiau întâietatea aplicativă. A fost experimentat chiar și screeningul genomic
neonatal. Pentru constituirea unui sistem de diagnostic al EIM se necesită o echipă
consolidată multidisciplinară de profesioniști și un laborator dotat cu echipament
performant, pe care nu fiecare țară îl poate asigura. În acest context colaborările
internaționale câștigă platou în dezvoltare prin consorții, proiecte și cercetări în
favorul pacienților.
219
Evocative signs of inborn errors of metabolism
Natalia Ușurelu
Keywords: inborn errors of metabolism, diagnosis, screening, rare disease
The paper summarizes the fundamental aspects in the diagnosis of Inborn Errors
of Metabolism (IEM), known more than 1000 IEM of the over 8000-10000 of rare
diseases, with both a medical impact on the infant morbidity and mortality, and
social. There are related the principles of classification of the IEM according to the
pathways involved in IEM. There is notified about 3 large groups of the IEM –
1)"intoxication type", 2) which result from energy deficiency and 3) errors with
deficiency of enzyme of synthesis or degrading of complex compounds.
Hyperammoniemia, hypo/hyperglycaemia, metabolic acidosis and alcalosis, cetosis,
acylcarnitin profile, amino acids, urinary organic acids, genetic investigations, family
history and clinical evaluation are the main tools of diagnosis of IEM. Three lines of
"metabolic work-up" are used in establishing the IEM. Neonatal screening programs
are the most important tool in the early diagnosis of the IEM and treatment
initiation. Target metabolic tests focused on a limited panel of compounds are
currently used for certain pre-selected IEM, as neonatal screening. Because IEM are
much more complex, with the overlaping of clinical signs and biomarkers, the
methods of "untargeted metabolic screening" has more advantages. Even neonatal
genomic screening has been experienced. The establishment of a system for
diagnosis of IEM requires a consolidated multidisciplinary team of professionals and
a well equipped laboratory, which are now very expensive and not every country
can provide it. In this context, international collaborations are gaining ground in
development through consortia, projects and research in favor of patients.
220
Tireotoxicoza la copil
Ioana Vasiliu1, Nicoleta Chelaru2
1
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sf. Maria” Iasi
2
Spitalul Clinic de Urgențe ”Sf. Spiridon” Iași
Cuvinte cheie: tireotoxicoza, hipertiroidism, boala Graves, hashitoxicoza
Tireotoxicoza este o afecțiune relativ rară la copil, al cărei tablou clinic nespecific
întârzie adesea diagnosticul. Autoimunitatea reprezintă principala cauză și constă
în prezența anticorpilor împotriva structurilor tiroidiene, dintre care, anticorpii anti
receptor TSH (TRAb) confirmă diagnosticul de boală Graves (GD), cea mai frecventă
cauză de tireotoxicoză, urmată de tiroidita cronică autoimună sau hashitoxicoza.
Alte cauze de tireotoxicoză mai rar întâlnite sunt nodulii tiroidieni funcționali
autonomi, adenomul hipofizar secretant de TSH, tiroidita acută/subacută cu
eliberare de hormoni tiroidieni, cauze genetice, exogene. Indiferent de etiologie,
tabloul clinic din tireotoxicoză este asemănător, mai sever la copil comparativ cu
pacientul adult. În majoritatea cazurilor, debutul bolii este insidios și se manifestă
prin semne și simptome nespecifice ca astenia, tahicardie, tulburări de atenție și de
comportament, scăderea performanțelor școlare. Consecințele tireotoxicozei
asupra dezvoltării neuro-psiho-somatice a copilului impun un tratament prompt
individualizat, în funcție de patogenia și severitatea bolii. În cazul GD, noul ghid al
European Thyroid Association recomandă antitiroidienele de sinteză ca primă linie
de tratament, în doze titrate, în raport cu evoluția clinico-biologică, la care se
asociază blocanții beta-adrenergici, după caz. Rata de remisie mai scăzută la copil,
recidivele mai frecvente ale bolii și efectele adverse grave, dar foarte rare,
secundare tratamentului medicamentos impun ablația chirurgicală ori cu radioiod,
în cazuri selectate. Consilierea pacienților și a familiei în ceea ce privește severitatea
tireotoxicozei, importanța tratamentului și recunoașterea efectelor adverse este
esențială pentru creșterea complianței și evitarea complicațiilor cu potențial fatal.
221
Thyrotoxicosis in children
Ioana Vasiliu1, Nicoleta Chelaru2
1
”Saint Mary” Emergency Children Hospital Iasi
2
”Saint Spiridon” County Hospital Iasi
Keywords: thyrotoxicosis, hyperthyroidism, Graves’ disease, hashitoxicosis
Thyrotoxicosis is relatively rare in children and the non-specific clinical picture often
delays the diagnosis. The leading cause is the autoimmunity - the presence of
antibodies against thyroid structures, of which anti-TSH receptor antibodies (TRAb)
confirm the diagnosis of Graves' disease (GD), the most common cause of
thyrotoxicosis, followed by chronic autoimmune thyroiditis or hashitoxicosis. Other
less common causes of thyrotoxicosis are autonomously functioning thyroid
nodules, TSH-secreting pituitary adenomas, acute/subacute thyroiditis, genetic or
exogenous causes. The clinical picture of thyrotoxicosis is quite similar no matter
the etiology, being more severe in children than in adults. In most cases, the disease
onset is insidious and it manifests by nonspecific signs and symptoms such as
asthenia, tachycardia, concentration and behavior disorders, decreased academic
performance. The consequences of thyrotoxicosis on the child's neuro-psycho-
somatic development require prompt individualized treatment, depending on the
pathogenesis and severity of the disease. Regarding GD, the newest guideline of the
European Thyroid Association recommends antithyroid drugs as the first line
treatment depending on the clinical and biochemical evolution, in addition to beta-
adrenergic blockers, when necessary. In some cases, definitive treatment
(radioiodine or surgery) is recommended, given the lower remission rate in children,
the more frequent recurrences of the disease and the serious but very rare side
effects, secondary to medication. Advising patients and their families on the severity
of the thyrotoxicosis, the treatment necessity and the recognition of side effects is
essential to increase compliance and to avoid potentially fatal complications.
222
Alimentația copilului cu DZ tip 1. Schimbare de
paradigmă: de la meal-planning la calculul
carbohidraților
I. Velea
"Centrul Regional pentru Monitorizarea Diabetului la Copil" (CRMDC), Compartiment Endocrinologie și Diabet Pediatric,
Clinica II Pediatrie, Spital Clinic Județean de Urgență “Pius Brânzeu” Timișoara, România
Cuvinte cheie: copil, diabet zaharat, alimentație, planificarea meselor
Recomandările actuale privind nutriția copilului cu DZ tip 1 se bazează pe un regim

alimentar rațional, echilibrat, corespunzător vârstei și sexului la fel ca și cel al unui
copil sănătos. Principiile alimentației în DZ tip1 sunt proprii alimentaţiei raţionale şi
pot fi obţinute numai printr-o educaţie permanentă, a copilului şi familiei acestuia.
Necesarul energetic zilnic se stabileşte în funcţie de vârstă şi sex folosind
standardele pentru copiii nediabetici sau după formula: Kcalorii/zi = 1000 + (Vârsta
x 100). Repartiţia corectă a glucidelor pe mese trebuie inițiată, promovată și
menținută cu adaptarea (creșterea sau scăderea) dozelor de insulină în funcție de
necesități (perioadă de creştere staturală, stress infecţios, stress hormonal-
pubertar, efort fizic intens etc). Planificarea meselor vizează: obţinerea unui nivel
glicemic normal şi de durată, un aport energetic corespunzător pentru asigurarea
unei creşteri şi dezvoltări normale dar şi pentru o activitate fizică identică cu cea a
copiilor nediabetici de aceeaşi vârstă și nu în ultmiul rând satisfacerea apetitului.
Modalităţile care concură la atingerea obiectivelor propuse sunt: regularitatea
alimentaţiei, fracţionarea alimentaţiei, repartiţia procentuală, generală, a aportului
caloric şi glucidic pe mese, sincronizarea cu regimul insulinic. Adeziunea la regim
altfel spus punerea în practică a ”mesajului” informaţional nu este un lucru facil în
viaţa de toate zilele a diabeticului.
Concluzii: Obiectivul major al alimentaţiei copiilor şi adolescenţilor cu DZ tip 1 îl

reprezintă asigurarea unei creşterei şi maturizări asemănătoare cu cea a copiilor
nediabetici. Soluția o reprezintă calculul carbohidraților. Tulburările trebuie
depistate precoce pentru a beneficia de un tratament interdisciplinar adecvat.
223
Type I diabetes mellitus eating. Change of paradigm:
from meal-planning to carbohydrate calculation
I. Velea
Regional Center of Monitoring Diabetes in Children (CRMDC), Pediatric Endocrinology and Diabetes Compartment, II Pediatric
Clinic, “Pius Brânzeu” Emergency County Clinical Hospital, Timisoara, Romania
Keywords: child, diabetes mellitus, eating, meal-planning
Current nutrition recommendations for type I diabetes mellitus children are based
on a rational, balanced diet, age and sex appropriate, just like in healthy children.
Nutrition principles in diabetes are inherent in rational nutrition and can be
obtained only through permanent education of the child and his family. Daily energy
requirement is established according to age and sex using healthy children
standards or according to the formula: Kcalories/day = 1000 + (Age x 100). The
correct carbohydrate distribution in meals should be initiated, promoted and
maintained with the adjustment (increase or decrease) of insulin doses according
to the needs (period of stature growth, infectious stress, hormonal stress-puberty,
intense physical effort etc.). Meal planning regards: obtaining a normal and long-
term glycemic level, appropriate energy intake in order to ensure normal growth
and development, also for a physical activity identical to same age healthy children
and not the least, satisfying the appetite. Ways that compete to achieving the
proposed objectives are: nutrition regularity, food fractioning, percentage
distribution of caloric and carbohydrate intake and timing it to the insulin regime.
Adherence to the regime, in other words, implementation of the informational
“message” is not an easy thing in the daily life of the diabetic.
Conclusions: The major objective of type I diabetes mellitus children and

adolescence eating is represented by ensuring a growth and maturation similar to
that of non-diabetic children. The solution is represented by carbohydrate
calculation. Disorders should be detected early in order to benefit of an adequate
interdisciplinary treatment.
224
Utilizarea tehnologiei ca parte a standardului de
îngrijire în diabetul zaharat de tip 1
I. Velea
Centrul Regional pentru Monitorizarea Diabetului la Copil (CRMDC), Compartiment Endocrinologie și Diabet Pediatric, Clinica
II Pediatrie, Spital Clinic Județean de Urgență “Pius Brânzeu” Timișoara, România
Cuvinte cheie: copil, diabet, tehnologie, management
Diabetul zaharat tip 1 (DZ1) este una din cele mai comune boli cronice la vârsta
pediatrică. După stabilirea diagnosticului menținerea euglicemiei reprezintă o țintă
care expune pacientul, pe toată durata vieții, la extreme glicemice. Expunerea
copilului cu DZ1 la hipo-/hiperglicemii poate avea un impact negativ asupra
dezvoltării creierului știind că ”nevoia” de glucoză a creierului copilului atinge
nivelele adultului în jurul vârstei de 2 ani pentru ca la 5 ani această nevoie să se
dubleze. Utilizarea analogilor de insulină, trecerea la livrarea insulinei cu pompe de
insulină și utilizarea sistemelor de monitorizarea glicemică continuă (CGMS) sunt
elemente care pot ameliora echilibrul metabolic al pacienților. Utilizarea CGMS
aduce în atenție parametrii noi în managementul DZ1. Unul din aceștia este
”variabilitatea glicemică” considerat un factor de risc în dezvoltarea complicațiilor
cronice prin stress-ul oxidativ, distresul neuronal și mitocondrial precum și activarea
coagulării. Analiza rapoartelor obținute la utilizatorii de CGMS oferă informații
despre gradul de variabilitate glicemică de la o zi la alta în condiții identice de
tratament, despre relația insulinei cu masa și efortul fizic permițând o adaptare
proactivă a dozelor de insulină. Un alt parametru este ”time in range” (intervalul de
timp cât pacientul are glicemii in limite normale: 70 – 180 mg/dl).
Concluzii: Clinicienii și pacienții pot folosi datele mai dinamice pe care CGM le pune
la dispoziție pentru a ghida managementul, ajutând pacientul să obțină un control
optim al glucozei, îmbunătățind calitatea imediată a vieții, iar pe termen lung reduce
riscul complicațiilor.
225
The use of technology as part of the standard of care in
type i diabetes mellitus
I. Velea
Regional Center of Monitoring Diabetes in Children (CRMDC), Pediatric Endocrinology and Diabetes Compartment, II Pediatric
Clinic, “Pius Brânzeu” Emergency County Clinical Hospital, Timisoara, Romania
Keywords: child, diabetes, technology, management
Type I Diabetes Mellitus is one of the most common chronical diseases in children.
After establishing the diagnosis, keeping normal levels of glycemia represents a
target that exposes the patient to extreme glycemic phases his entire life. Exposing
the child with Type I diabetes mellitus, to hypo-/hyperglycemia can have a negative
impact on the brain development, knowing that the brain’s ”need” of glucose
reaches adult levels around the age of 2 and at 5, this need doubles. Insulin
analogues, insulin pump delivery and continuous glycemic monitoring systems
(CGMS) are elements that can improve the overall metabolic balance of these
patients. Using CGMS brings some new parameters to Type I diabetes mellitus
management. One of these is “glycemic variability” which is considered to be a risk
factor in chronic complication development throughout the oxidative stress,
neuronal and mitochondrial distress and also activating the coagulation. Analysing
the reports obtained from CGMS, users are provided with information on daily
glycemic variability under identical treatment conditions, on insulin relation with
food intake and physical effort allowing a proactive adaptation of the insulin dosage.
Another parameter is the ”time in range” (time range when the patient has normal
glycemic values , between 70 – 180 mg/dl).
Conclusions: Practitioners and patients can use the more dynamic data that the
CGM is offering in order to guide the diabetes management, helping the patient to
obtain an optimal glucose control, improving the immediate quality of life and on
the long term reduces the risk of developing complications.
226

Zilele Pediatriei Iesene 2022 - Volum de Rezumate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Zilele Pediatriei Iesene 2022 - Volum de Rezumate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Riscuri în chirurgie ortopedică și traumatologică în timpul

Risks in orthopedic and trauma surgery during the

Rolul echipei multidisciplinare în creșterea calității vieții în cazul

The role of the multidisciplinary team in increasing the quality of life

Diagnosticul fibrozei chistice – o provocare! ............................................ 21

Diagnosis of cystic fibrosis – a challenge! ................................................. 22

De la malnutriție la neuroblastom – prezentare de caz .......................... 23

From malnutrition to neuroblastoma - case presentation ..................... 24

Actualități în alimentația prematurului ................................................... 26

Update in preterm infant nutrition ........................................................... 27

Varicella - a condition that can be avoided by vaccination .................... 29

Influența reciprocă alimente/medicamente ............................................ 30

Abordarea copilului cu tulburări de creștere staturală .......................... 31

Approach to the child with stature growth disorders ............................. 32

Suprapopularea bacteriană intestinală la copiii cu boală inflamatorie

Diabetul monogenic la copil și adolescent - prezentare de cazuri ......... 34

Monogenic diabetes in children and adolescents - case presentation .. 35

Diagnosticul aciduriei metilmalonice (prezentare caz clinic) ................ 36

Diagnosis of methylmalonic aciduria (case presentation) ..................... 37

Tulburările congenitale ale glicozilării versus maladiile

Congenital disorders of glycosylations versus mitochondrial

Hipoglicemia la sugar .................................................................................. 40

Proteinuria - clinical sign or prognosis factor in kidney

Suportul nutrițional la copiii cu boală cronică hepatică (BCH) .............. 44

Rolul anatomiei patologice în diagnosticarea tumorilor rare - tumora

Diagnosticul precoce al afecțiunilor respiratorii la pacientul

Early diagnosis of respiratory diseases in pediatric patients with

Malformațiile congenitale ale regiunii palpebrale și oculare. Metode

Traumatismele faciale și ale regiunii palpebrale la pacienții pediatrici.

Insecticide neonicotinoide – potențial toxic în timpul sarcinii ............. 51

Mastocitoze cutanate ................................................................................. 52

Anomalia Ebstein: prezentare de caz ........................................................ 53

Ebstein anomaly: case report..................................................................... 54

Erythema multiforme related to COVID-19 - a case report ..................... 56

Pneumotoraxul spontan idiopatic la adolescent - probleme de

Idiopathic spontaneous pneumothorax in teenagers - diagnostic and

Evaluarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor lucrătorilor

Assessment of knowledge, attitudes and practices of healthcare

Pneumopatia din fibroza chistică .............................................................. 61

Cystic fibrosis lung disease......................................................................... 62

Atenție, radar! - sau de ce "viteza" alergiilor este importantă .............. 63

Diabetul zaharat de TIP 2 şi insulinorezistenţa la copil .......................... 64

TYPE 2 diabetes and insulin-resistance in children ................................. 65

Diagnosticul alergiei la proteina laptelui de vacă în viziunea pediatrului

Impactul pandemiei asupra comportamentului de informare

The impact of the pandemic on online medical information behavior . 69

Xeroderma Pigmentosum - consideraţii clinice ....................................... 70

Xeroderma Pigmentosum – clinical features ........................................... 71

Ventriculul drept cu dublă cale de ieșire .................................................. 72

Double outlet right ventricle...................................................................... 73

Valoarea cercetării în ambulator a unor parametri de investigație

The value of research in the outpatient of some investigation

Afectarea cardiacă la nou născut din mamă diabetică ........................... 77

Cardiac involvement in the newborn of diabetic mother....................... 78

Supravegherea sentinelă și spectrul specificului genotipic al infecției

Telomerii scurți în patologia pediatrică - ce știm până în prezent ....... 85

Short telomers in pediatric pathology - what we know so far .............. 86

Micrognația în sindroamele neurogenetice ............................................. 87

Evaluarea grosimii țesutului adipos epicardial la copiii

Esvaluation of epicardial fat thickness in children with

Traiectoria relației remodelării ventriculară stângi cu valoarea

Trajectory of relationship of left ventricular remodeling to HBA1C