8.

Aparate pentru măsurarea debitului

bazate pe ecuaţia lui Bernoulli

• Cunoaşterea principiului determinării

debitului
• Înţelegerea unor restricţii tehnice care se
impun la folosirea metodei
• Dispozitive improvizate pentru
determinarea aproximativă a debitului în
instalaţii
 Aparate pentru măsurarea debitului
bazate pe ecuaţia lui Bernoulli
• Măsurarea debitului prin metoda micşorării locale
a secţiunii de curgere
 Diafragma, ajutajul, venturimetrul (1)
• Se aplică pentru conducte de secţiune circulară
• Diametre mai mari de 50 mm
• Conducte cuprinzând porţiuni rectilinii fără
rezistenţe locale în aval (20...25)D şi amonte
(10...15)D faţă de dispozitiv necesare pentru
realizarea unei curgeri stabilizate cu simetrie
axială.

d 2 2
Q     p1  p2 
4 

d 2
Qm     2    p1  p2 
4
 Diafragma, ajutajul, venturimetrul (2)
• Coeficientul  se numeşte coeficient de debit.
• Este funcţie de raportul diametrelor (raport de
strangulare) şi de numărul Reynolds al curgerii
stabilizate în conductă, fiind dat în standard prin
valori tabelate obţinute experimental prin măsurări
de mare acurateţe.
• Nu se acceptă extrapolarea valorilor lui  în afara
domeniului dat.
• Pentru determinarea lui există şi relaţii practice,
lesne de utilizat pe calculator (v. laborator)
 Diafragma, ajutajul, venturimetrul (3)

• Coeficientul  se numeşte coeficient de

detentă (expansiune) conform
standardului;
• Se aplică numai fluidelor compresibile
• Este supraunitar în funcţie de exponentul
adiabatic al gazului.
• Pentru fluide incompresibile este 1.
 Alte dispozitive practice pentru măsurarea
debitului bazate pe micşorarea secţiunii de
curgere (1)
• Practic, orice rezistenţă hidrodinamică/aerodinamică
având o geometrie fixă introdusă în curgerea unui fluid
poate constitui un dispozitiv pentru măsurarea
debitului.
• Precizia nu mai este cea dată prin standardul pentru
dispozitivele prezentate mai înainte, dar metoda poate
fi mult mai ieftină.
• Pentru o precizie mai bună se recomandă o etalonare
a dispozitivelor prin determinarea practică a curbei de
etalonare (debit în funcţie de căderea de presiune
diferenţială).
Alte dispozitive practice pentru măsurarea
debitului bazate pe micşorarea secţiunii de
curgere (2)
• În cazul general, relaţia pentru determinarea
vitezei într-una dintre secţiunile rezistenţei
hidrodinamice se obţine prin rezolvarea
sistemului de ecuaţii format din:
• ecuaţia lui Bernoulli între secţiunile unde se
află prizele de presiune statică (ţinând seama de
rezistenţele locale - şi liniare dacă este cazul) şi
• ecuaţia de continuitate.
• Rezultatele finale pentru câteva cazuri
particulare sunt prezentate în continuare.
 Alte dispozitive practice pentru măsurarea debitului bazate
pe micşorarea secţiunii de curgere (3)
  d2 1 2
• Ajutaj convergent
(confuzor) Q
4

4 
p1  p2 
d
1  a   
 D

 
p1  p2  lp    g  h
 Alte dispozitive practice pentru măsurarea
debitului bazate pe micşorarea secţiunii de
curgere (4)
• Ajutaj montat pe racordul de aspiraţie (din
mediul ambiant) al unui ventilator centrifug.
2
d 1 2
Q
4

1 


  p2  
p2   lp  g  h

• Pentru un tub
înclinat: p2   lp  g  l  sin 
 9. Perturbaţii în fluide compresibile
• Determinarea vitezei de propagare a
perturbaţiilor
• Cunoaşterea modului de propagare a
perturbaţiilor
• Calculul suprapresiunii maxime şi reale
• Cunoaşterea măsurilor ce se iau pentru
atenuarea perturbaţiilor
 Viteza de propagare a sunetului (1)
• Viteza de propagare a sunetului este viteza de
propagare a unei perturbaţii de amplitudine mică
(variaţia locală a presiunii mediului este neglijabilă în
raport cu presiunea totală).
• Relaţia diferenţială pune în evidenţă variaţia presiunii
şi a densităţii ca factori determinanţi:

dp
c
d
• În cazul gazelor, Laplace a făcut ipoteza unei propagări
adiabate.
p  1 dp p
 const  d p   const  d   
 d 

 Viteza de propagare a sunetului (2)
• În final se obţine pentru viteza de propagare a
sunetului în gaze:
c  RT
•  - exponentul adiabatic al gazului, ca raport între
căldurile specifice la presiune constantă şi la volum
constant.
• R – constanta caracteristică
• T – temperatura absolută
• Pentru aer în condiţiile mediului ambiant obişnuit:

c  1,41 287,04  293,15  344,4  m/s c  20,11 T

 Viteza de propagare a sunetului (5)
• Pentru lichide se foloseşte ecuaţia compresibilităţii
izoterme:
d 1
 dp
 

• Obţinându-se în final:


a

 Mişcarea variabilă în conducte sub presiune
• Relaţia pentru calculul suprapresiunii maxime poartă
numele de relaţia lui Jukovski
p max    c  v 0
• suprapresiunea maximă este proporţională cu:
– densitatea fluidului,
– viteza sunetului şi
– viteza iniţială din conductă.
• Pentru o variaţie finită sau infinit mică a vitezei din
conductă:
dp    c  d v p    c   v0  v 
 Viteza de propagare a loviturii de berbec
• În calculul vitezei reale trebuie să se ţină seama de
elasticitatea pereţilor conductei.
• Formula lui Jukovski pentru vitez reală de propagare:
c
a
 d
1 
E e
 • Raportul modulelor de elasticitate ale lichidului
E şi conductei;
d • Raportul între diametrul şi grosimea pereţilor
e conductei
Metode de atenuare a loviturii de berbec
• Pentru a evita lovitura de berbec directă se
folosesc:
– timpi de manevră a armăturilor cât mai lungi;
– se proiectează conducte forţate cât mai
scurte (pe traseu în linie dreaptă)
– se folosesc conducte cât mai elastice;
(pentru instalaţiile de acţionări hidrostatice
se folosesc racorduri flexibile din cauciuc
care diminuează valoarea vitezei de
propagare a sunetului).
Metode de atenuare a loviturii de berbec
• Pentru amortizarea loviturii de berbec se folosesc:
– amortizoarele hidropneumatice (în cazul
instalaţiilor de acţionări hidrostatice în care
pompele volumice şi organele de obturare
produc pulsaţii de presiune)) sau
– castelele de echilibru (în cazul centralelor
hidroelectrice).
• Pentru sistemele de irigaţii şi centrale hidro sau
termoelectrice se pot folosi vanele sincrone.
Astfel, când vana principală se închide, vana
secundară se deschide, permiţând apei să fie
deversată în aval.