UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Construcții de Mașini

Catedra: Ingineria Sistemelor Mecanice
Disciplina: Mecanisme și Organe de Mașini

PROIECT DE AN NR 1
CRIC CU ȘURUB ȘI PIULIȚĂ ROTITOARE
F = 14000 N
h = 160 mm

Student: Rus Viorica

Facultatea: Construcții de Mașini
Secția: Inginerie Industrială
Anul: II
Grupa: I

An universitar Îndrumător proiect:

2016 – 2017 Șef Lucrări Dr. Ing. Ștefan Ionuț CRĂCIUN
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA An
II
Facultatea de Construcții de Mașini Inginerie
Industriala
Departamentul Ingineria Sistemelor Mecanice An universitar 2016-
2017

Nume și prenume student: Rus Viorica Grupa:

I

TEMA DE PROIECT NR.1

Se va proiecta un mecanism cu șurub de mișcare de tipul:

Cric cu piuliță rotitoare – CPR

Pentru următoarele date:

sarcina maximă de lucru F = 14000 N, cursa maximă h = 160 mm

Proiectul va cuprinde:
1. Memoriu tehnic
2. Memoriu justificativ de calcul
3. Desene: de ansamblu (scara 1:1) și de execuție pentru șurub și piuliță
Observație: partea scrisă va fi redactată pe format A4 pe o singură față, cu chenar

Criterii preliminare de proiectare a formei pieselor:

1. Funcțional
2. Tehnologic
3. Material
4. Constructiv
Data S.l.dr.ing. Ștefan Ionuț Crăciun

Etape de calcul

1. Indroducere în metodologia proiectării. Prezentarea tipurilor de proiecte. Tema de proiect.

Etape de lucru.
2. Alegerea soluțiilor constructive pentru tema de proiect.
3. Alegerea soluțiilor constructive pentru șurub, piuliță, corp etc.
4. Alegerea materialelor.
5. Determinarea sarcinilor care încarcă elementele mecanismului și a reacțiunilor din cuple
(diagrama de distribuție a forțelor și momentelor pe elementele mecanismului)
6. Calculul șurubului de mișcare
7. Calculul piuliței. Desen de asamblu preliminar.
8. Calculul corpului (dimensiunile corpului se adoptă constructiv). Continuare desen de ansamblu.
9. Calculul mecanismului de acționare. Continuare desen de ansamblu.
10. Calculul cupei. Continuare desen de ansamblu.
 11. Calculul randamentului.
12. Norme de tehnica securității muncii. Finalizare desen de ansamblu.
13. Desene de execuție.
14. Predare și susținere proiect.

Bibliografie:

1. Mătieșan, D., ș.a. – Elemente de proiectare pentru mecanismele cu șurub și piuliță. Lito UTC-
N, 1985
2. Jula, A., ș.a. – Mecanisme șurub-piuliță. Îndrumar de proiectare. Ed. Lux Libris, Brașov, 2000
3. Drăghici, I., ș.a. - Îndrumar de proiectare în construcția de mașini, vol.I, Ed. Tehnică, București,
1981
4. Belcin O., Birleanu C., Pustan M. – Organe de mașini. Elemente constructive în proiectare, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 2011
5. *** - Organe de mașini. Culegere de standarde
6. http://catomt.utcluj.ro/publications.html
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Construcții de Mașini
Departamentul Ingineria Sistemelor Mecanice

Listă de verificare
Pentru proiecte la disciplina Mecanisme și Organe de Mașini

Data:
Nume și prenume student: Rus Viorica
Specializarea: Inginerie Industrială
Tipul proiectului (mecanism cu șurub piuliță sau reductor): Cric cu șurub și piuliță rotitoare

Partea scrisă

Nr. De verificat DA NU Semnătura

1 Partea scrisă conține în ordine următoarele capitole:
1. Tema de proiect
2. Cuprins
3. Memoriul tehnic
4. Memoriul justificativ de calcul
5. Bibliografie
2 Dacă partea scrisă este redactată utilizând diverse programe
(editoare de texte, MathCad, CorelDraw etc), studentul
poate demostra practic că poate să le utilizeze?
3 Paginile sunt numerotate?
4 Cuprinsul are indicate paginile pentru fiecare dintre
componente și pentru toate paragrafele componente?
5 Memoriul tehnic conține variante constructive desenate cu
creionul și nu trase la copiator?
6 Variantele constructive sunt descrise și comparate între ele
cu avantaje și dezavantaje?
7 Memoriul justificativ de calcul conține toate calculele
necesare?
8 La formule este indicată sursa conform Bibliografiei?
9 Pentru rezistențele admisibile se indică sursa bibliografică
și condițiile pentru care au fost alese (material, tratament
termic, concentratori etc)?
10 Sunt trecute unitățile de măsură?
11 Acolo unde este cazul, sunt inserate schițele justificative
pentru formule?
12 Bibliografia conține minimul necesar pentru abordarea
temei și este redactată conform modelelor din literatura de
 specilitate?

Partea desenată

Nr. De verificat DA NU Semnătura

1 Partea desenată conține:
1. Planșe cu desenul de ansamblu
2. Planșe cu desenele de execuție
2 Dacă partea desenată este redactată utilizând diverse
programe (AutoCad, SolidWorks, Catia, CorelDraw etc),
studentul poate demonstra practic că poate să le utilizeze?
3 Planșele au formate standardizate?
4 Planșele au chenar și indicator?
5 Indicatoarele sunt completate și semnate de student?
6 Pe toate planșele se folosește scrisul tehnic și nu cel cursiv?
7 Pe desenul de ansamblu piesele sunt poziționate?
8 Pe desenul de ansamblu există tabelul de componență cu
toate datele necesare fiecărei piese?
9 Pe desenul de ansamblu există condiții tehnice?
10 Pe desenul de ansamblu sunt cotele de gabarit, de legătură
și ajustajele?
11 Pe desenele de execuție sunt toate cotele necesare?
12 Pe desenele de execuție, acolo unde este cazul, sunt
indicate toleranțele?
13 Pe desenele de execuție, acolo unde este cazul, sunt
indicate rugozitățile?
14 Pe desenele de execuție, acolo unde este cazul, sunt
indicate condițiile tehnice?
15. Pe desenele de execuție, acolo unde este cazul, sunt tabele
cu dimensiuni și date (de ex le roțile dințate)?
16 Desenele de pe toate planșele sunt la scară standardizată?
Norme de protecția muncii

Protecție a Sănătății și Securității în Muncă (Legea 319/2006)

Art. 1. - (1) Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele
legate de muncă. (2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat
de responsabilitățile sale în acest domeniu. (3) Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății
în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.

Art. 2. - Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea
sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate
de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
a) să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și
orice deficiență a sistemelor de protecție;
b) să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
c) să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerințe dispuse de către inspectorii sanitari, pentru protecția
sănătății și securității lucrătorilor;
d) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri
pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate;
e) să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și
măsurile de aplicare a acestora.

HG 1091/2006
1. Temperatura în încăperi
1.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie
adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice
impuse lucrătorilor.
1.2. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
1.3. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie
trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de
iluminat montat.
1.4. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să
permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau
confortul acestora.
1.5. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită
lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Dacă acest
lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate
de mişcare în apropierea postului său de lucru.

1.6. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi
activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

HOTĂRÂRE Nr. 1146 din 30 august 2006

ART. 1 (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerintele minime pentru asigurarea securitătii şi sănătătii
lucrătorilor care utilizează la locul de muncă echipamente de muncă, definite potrivit art 2. (2)
Prevederile Legii securitătii şi sănătătii în muncă nr. 319/2006 se completează cu prevederile specifice
cuprinse în prezenta hotărâre.

ART. 2 În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalație folosită la locul de muncă;
b) utilizarea echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi
pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreținerea, inclusiv
curățarea lui;
c) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezența
unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa;
d) lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parțial într-o zonă periculoasă;
e) operator - lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinati cu utilizarea echipamentului de muncă.

ART. 3 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor,
echipamentele de muncă să fie menținute, printr-o întreținere adecvată, la un nivel tehnic care să
respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).

ART. 4
(1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror
securitate depinde de condițiile de instalare să fie supuse unei verificări după fiecare montare într-un
loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislația şi/sau cu practicile naționale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcționări a
acestor echipamente de muncă.
(2) Pentru a garanta că cerintele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt
depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele
de muncă, care sunt supuse unor influențe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor
situații periculoase, să facă obiectul unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări
periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislația şi/sau cu practicile naționale;

ART. 5 (1) Lucrătorii trebuie să fie atenționați în legătură cu riscurile la care sunt expuşi,
echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor
prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate
în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste
echipamente.
(2) Informațiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor vizați.
(3) Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecția lucrătorilor expuşi riscurilor de
electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
 Dispozitii generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă

1.1. Dispozițiile din prezenta anexă se aplică în conformitate cu dispozițiile din hotărâre şi atunci când
există riscul corespunzător pentru echipamentul de muncă respectiv. Echipamentele de muncă trebuie
să fie instalate, dispuse şi utilizate de aşa manieră încât să permită reducerea riscurilor pentru
utilizatorii acestora şi pentru ceilalți lucrători, de exemplu făcând astfel încât să existe spațiu suficient
între elementele mobile ale echipamentelor de muncă şi elementele fixe sau mobile din spațiul de
muncă şi ca toată energia ori substanța utilizată sau produsă să poată să fie furnizată şi/sau evacuată de
manieră sigură.
1.2. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă trebuie să fie realizate de manieră sigură, în
special prin respectarea instructiunilor furnizate de fabricant.

Protecția și Stingerea Incendiilor (Legea 307/2006)

ART. 1 (1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri
şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate,
organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a
incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea
evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva
efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

CAP. 2 Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor

ART. 6
(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de
apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi
mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă,
primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.

Obligaţiile utilizatorului

ART. 1 Utilizatorul are următoarele obligaţii principale: a) să cunoască şi să respecte măsurile de

apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător
sau importator, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva
incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau
importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează
sau le desfăşoară;
d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial
al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui
expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;
e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice
defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
 Activitatea de proiectare
Proiectarea este o activitate tehnică desfășurată pentru întocmirea documentației (scrise și
desenate) strict necesare pentru executarea unui ansamblu. Este un act de creație ce desemnează o
activitate tehnică desfășurată în scop productiv și care urmărește furnizarea tuturor datelor necesare
realizării în practică, cu mijloace materiale și financiare corelate, a unei teme sau a unei idei.
Proiectarea este una din etapele parcurse în realizarea unui produs în care este elaborată
imaginea grafică a viitorului produs.
În construcția de mașini, proiectarea presupune rezolvarea a două probleme principale, și
anume:
- proiectarea ansamblului;
- proiectarea organelor de mașini componente.
Proiectarea unui ansamblu constituie o operație complexă și deosebit de importantă care poate
fi rezolvată adecvat numai dacă pentru fiecare organ de mașină se studiază toate variantele posibile și
se adoptă soluția optimă.
Proiectul constituie rezultatul activității de proiectare și reprezintă o lucrare tehnică, sub forma
unei documentații tehnice, întocmită în scop productiv și care cuprinde toate calculele, desenele,
condițiile tehnice, recomandările și instrucțiunile necesare pentru executarea și exploatarea unui sistem
tehnic.
Fazele activității de proiectare sunt: concepția și execuția.
Concepția este faza în care se face documentarea și se găsesc o serie de soluții care răspund
integral sau parțial temei de proiect.
Execuția urmărește dezvoltarea schiței de principiu până la definitivarea formei constructive a
întregului proiect.
Tema de proiect constituie obiectul activității de proiectare și are la bază fie o idee nouă, o idee
cunoscută dar nerealizată încă sau o construcție existentă care trebuie modificată.
Tema de proiect este lansată de către beneficiar și reprezintă o înșiruire de date, cerințe și
condiții tehnice care constituie performanțele impuse viitorului produs. Această temă de proiect trebuie
să cuprindă următoarele date:
- scopul și destinația ansamblului proiectat;
- caracteristici funcționale impuse;
- seria de fabricație;
- condiții speciale (gabarit, greutate, grad de automatizare, grad de mecanizare, nivel de
zgomot).
Proiectantul va aduce o serie de completări și modificări temei primite, iar tema rezultată,
însușită de ambele părți, devine documentul pe baza căruia se va realiza și omologa viitorul produs.

Etapele proiectării
1. Studiul temei de proiect
2. Documentarea în problema propusă în tema de proiect
3. Stabilirea volumului de muncă necesar realizării proiectului
4. Întocmirea unui plan de activitate corelat cu termenul final de predare
5. Analiza critică a soluțiilor constructive existente, bilanțul avantajelor și dezavantajelor. Elaborarea
unei soluții constructive noi, considerate optime și a schiței de principiu.
6. Predimensionarea organelor principale ale ansamblului
7. Elaborarea desenului de ansamblu preliminar
8. Dimensionarea și verificarea celorlalte mărimi principale și secundare
9. Definitivarea desenului de ansamblu
10. Întocmirea desenelor de subansamblu și reper
11. Elaborarea documentelor tehnice ale proiectantului: memoriu de prezentare, breviar de calcul de
dimensionare și verificare
12.Verificarea finală și controlul proiectului
13. Predarea proiectului

Principii de proiectare
1. Numărul pieselor componente ale unui ansamblu să fie minim, forma lor cât mai simplă și
suprafețele de prelucrat cât mai reduse.
2. Numărul pieselor identice ca formă, material ți dimensiuni să fie cât mai mare.
3. Numărul pieselor standardizate, tipizate și normalizate să fie cât mai mare.
4. Precizia impusă să nu fie mai mare decât cea necesară bunei funcționări.
5. Se vor utiliza semifabricate obținute prin turnare de precizie, matrițare, ambutisare ori de câte ori
este posibil din punct de vedere tehnologic și se justifică din punct de vedere economic.
6. Se va evita utilizarea materialelor deficitare și scumpe și se vor înlocui cu materiale de uz general
adecvate, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic.
7. La alegerea formei piesei se va ține seama de semifabricatul din care se va executa piesa.
8. Numărul reperelor complicate ale unui ansamblu să fie minim.

Proiectarea formei pieselor

Proiectarea unor forme exterioare estetice și posibil de realizat tehnologic în condițiile existente
constituie o problemă deosebit de importantă în activitatea de proiectare a organelor de mașini,
subansamblelor și produselor, în general.
Rolul principal în proiectarea formei pieselor îl constituie funcția (rolul funcțional) pe care
aceasta o are sau trebuie să o îndeplinească în cadrul ansamblului.
Ținând seama de posibilitățile tehnologice de realizare, proiectantul alege materialul piesei și
stabilește itinerarul tehnologic pentru realizarea formei dorite. Astfel, rezultă că între forma piesei,
tehnologia de execuție și material există o strânsă legătură.
Din punct de vedere estetic, forma costructivă a piesei trebuie să fie cât mai simplă și sobră, să
fie o imagine a complexului de fenomene care au loc în piesă, să aibă în vedere tendințele moderne din
etapa respectivă. Forma piesei trebuie să fie atrăgătoare și plăcută ochiului.
Din punct de vedere tehnologic, proiectarea unor forme constructive care să fie tehnologice în
condiții economice optime impune proiectantului temeinice cunoștințe de specialitate.
Pentru realizarea unei anumite forme constructive pot fi utilizate numai anumite materiale și o
anumită tehnologie bine stabilită. Schimbarea formei sau materialului duce, de regulă, la schimbarea
tehnologiei de realizare a piesei.
Dacă procedeul tehnologic este adoptat pe diferite considerente, atunci la alegerea materialului
și formei proiectantul trebuie să țină seama de condițiile impuse de tehnologia respectivă, adică piesa
trebuie proiectată corect din punct de vedere a tehnologiei respective. Proiectantul nu poate proiecta
fără să aibă în vedere procedeele tehnologice de realizare a pieselor.
Stabilirea unei anumite tehnologii de realizare a piesei depinde de dotarea tehnologică a firmei
și seria de fabricație.
Condițiile axiomatice ale proiectării

Logica și cronologia proiectării unui ansamblu impun respectarea unor condiții care se referă la
aspecte determinate privind concepția, execuția, funcționarea, întreținerea și nu în ultimul rând prețul
ansamblului respectiv.
Aceste condiții sunt:
1. Forma pieselor să corespundă scopului acestora
2. Piesele să poată fi executate în condiții cât mai ușoare tehnologic
3. Piesele să poată fi montate în poziția lor de funcționare
4. Piesele să funcționeze în condiții de siguranță, sub aspectul rezistenței, regidității, oboselii, preciziei
și vibrașiilor
5. Piesele supuse uzării să poată fi înlocuite prin intervenții cât mai simple
6. Prețul de fabricație și prețul de exploatare să fie cât mai redus