Proect

Bulbul
rahidian.Mezencefalul
Bulbul rahidian
 Legatura organismului cu mediul inconjurator, precum si reglarea
activitatii tesuturilor, organelor si sistemelor de organe sunt realizate de
sistemul nervos. Prin intermediul acestuia, organismul se orienteaza in
lumea inconjuratoare si se adapteaza la conditiile de viata.
Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatura cu mediul
inconjurator, de a-l adapta fata de conditiile mereu in schimbare ale
acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism si mediu, precum
si de a conduce si coordona functiile tuturor tesuturilor, organelor si
sistemelor de organe, realizand prin aceasta unitatea organismului.
 Bulbul rahidian apartine trunchiului cerebral si este asezat in etajul
posterior al cutiei craniene si in partea superioara a canalului neural. El
este continuarea maduvei spinarii, de aceea poarta denumirea de maduva
prelungita. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare asezata in sus, iar
cea mica in jos.Lungimea ei este de aproximativ 3 cm si greutatea de 6-7 g.
In partea superioara se termina la locul unde incepe puntea Varolio
( santul bulbopontin), iar limita inferioara este indicata sub locul unde se
incruciseaza fibrele nervoase care formeaza piramidele bulbare anterioare
( decusatia piramidala).
Structura bulbului
• Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai multe puncte de vedere,
inclusiv din cel al dispunerii substantei nervoase: substanta alba la
exterior iar cea cenusie la interior.
• Totusi, substanta cenusie este fragmentata in nuclei sau insule (coarnele
anterioare, laterala sau posterioare devin nuclei motori, vegetativi sau
senzitivi). Nucleii se mai numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi celor
din maduva spinarii.
 Identificam, de asemenea, substanta reticulata
bulbara care, impreuna cu cea din mezencefal, au
un rol extrem de important in tonificarea generala a
dinamicii activitatii.
Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
• Functia de integrare reflexa
• Functia de conducere
• Functia de reglare
Functia de integrare reflexa - centrul respirator, centrul cardiac, centrul
vasomotor, centrul salivatiei, centrii unor reactii de aparare (stranutul,
tusea, clipitul, voma) centrii de reglare a tonusului muscular (intensificare)
Functia de conducere- mijloceste transmiterea intre zonele receptoare si
centrii superiori ai integrarii aferente (senzoriale)
mijloceste transmiterea intre centrii de comanda (motori) si organele de
executie corespunzatoare
Functia de reglare – se realizeaza cu precadere prin intermediul substantei
reticulate
Mezencefalul
 Are o structura anatomica separata de perete prin santul
pontopeduncular iar de diencefal printr-un plan ce uneste comisura
posterioara a creierului cu marginea posterioara a corpilor mamilari.
Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si doua laturi.
- Fata anterioara - identificam mai multe formatiuni, din care mai
evidente sunt picioarele pedunculilor cerebelosi. Aici se afla originea
aparenta a nervului III
- Fata posterioara ­este invizibila la adult, fiind acoperita de cortul
cerebelului si de lobii occipitali. Pe aceasta fata se gasesc coliculii
cvadrigemeni.
- Fetele laterale – corespund tegmentului mezencefalic si piciorului
peduncular
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii foarte
importante legate de:
• distributia normala a tonusului muscular
• realizarea reflexelor de redresare
• realizarea reflexelor de orientare
Patologia mezencefalica
• Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt, Claude)
care au ca elemente comune paralizia nervului cranian oculomotor,
anestezii contralaterale (cauzate de lezarea fasciculelor spinotalamice)
sau miscari involuntare.
• Sindromul substantei negre – tulburare de tonus muscular
• Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si
corticobulbar) – bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare,
dar are ochii deschisI si iI poate misca voluntar
A realizat : Veste Aliona, gr.103
Verificat: Lungu Viorelia