PARAZITOLOGIE MEDICALĂ

1
 Parazitologia medicală studiază :

 organisme animale sau fungice parazite

la om,
 raporturile care se stabilesc între paraziţi
şi gazdele lor,
 fenomenele ce rezultă din aceste
raporturi.

2
 Paraziţii sunt organisme vii care
trăiesc şi se hrănesc pe seama altor
organisme vii, numite gazde.

 Cea mai mare parte a paraziţilor

aparţin regnului animal- zooparaziţi.

 Alţi
paraziţi - micetele - constituie un
regn separat (fungi) ce determină
micoze.

3
 Speciile de paraziti se organizeaza in 3
Increngaturi:

 1. Protozoa: cuprinde parazitii unicelulari.

 2. Helminthes: viermii paraziti

 Plathelmintes: viermii plati;
 Nemathelmintes: viermii cilindrici.

 3. Arthropoda: insecte parazite.

4
 PROTOZOARE PARAZITE

5
 PROTOZOARE- GENERALITATI

 paraziti unicelulari, uni sau multinucleati,

 inmultirea:
 asexuata (diviziune binara/ multipla)

 sexuata (sporogonica).

 prezinta organe locomotorii proprii:

pseudopode, flageli,cili.

 nutritie prin: endocitoza, endosmoza,

citostom. 6
CLASIFICAREA PROTOZOARELOR
- dupa organele de locomotie:

 Amibe (Rhizopoda) – pseudopode

 Entamoeba histolytica

 Flagelate (Mastigophora) – flageli

 Giardia duodenalis
 Trichomonas vaginalis

 Ciliate (Infuzoare) – cili

 Balantidium coli

 Sporozoare - nu prezinta organe de locomotie, inmultire

sexuata
 Plasmodium spp.
 Toxoplasma gondii 7
 Cryptoporidium spp.
 AMIBE

8
AMIBE

 -paraziti unicelulari (protozoare), cu pseudopode

(prelungiri citoplasmatice tranzitorii), ca organe
de locomotie;

 -citoplasma diferentiata in:

 ectoplasma (citoplasma periferica hialina) si
 endoplasma (citoplasma interna granulara);

 -nuclei -ultrastructura caracteristica pe specie;

 -inmultirea- prin diviziune binara. 9

 Forme de existenta:

 -TROFOZOIT (forma vegetativa)- forma pe care o

adopta in conditii favorabile de viata, ca stadiu
mobil, cu hranire activa si capabil de inmultire;

 -CHIST (forma de rezistenta)- forma pe care o

adopta in conditii nefavorabile de viata, ca stadiu
imobil, fara hranire activa, nedivizibil, dar infectiv,
cu rol in transmitere intre gazde.

10
Clasificare:

Amibe patogene:
-Entamoeba histolytica

Amibe nepatogene:
-Entamoeba coli
-Entamoeba gingivalis
-Entamoeba hartmanni

Amibe potenţial patogene:

-Naegleria fowleri
-Acanthamoeba culbertsoni
-Acanthamoeba castellanii 11
-Acanthamoeba polyphaga
 ENTAMOEBA HISTOLYTICA

12
MORFOLOGIE

Prezinta 3 stadii in ciclul evolutiv:

1. Trofozoit:
- intestin gros, in scaunul diareic proaspat, in
tesuturi

2. Prechist (chist imatur)

3. Chist:
- in scaunul format

13
Trofozoitul:
o in intestinul gros, in scaunul diareic
proaspat

 măsoara 20–40μm

 foarte mobil, prin emiterea a numeroase

pseudopode

 forma histolitică (graţie enzimelor

proteolitice) se înfundă în grosimea
peretelui colic si provoaca microabcese ce
pot conflua
14
 citoplasma este diferenţiată în două zone:
ectoplasma hialină
endoplasma granulară, în care se găseşte
nucleul, hematii şi produse ingerate (bacterii)

 nucleul:
este sferic
situat excentric
are un cariozom central
cromatina periferică dispusă regulat de-a lungul
peretelui nucleului

15
Chistul:

o format in lumenul intestinal

 forma de rezistenţă şi de diseminare în mediul extern prin
materiile fecale

 sferic, măsoara 10-15 μm

 este înconjurat de un perete gros şi rezistent

 Chistul imatur (prechist) conţine 1 – 2 nuclei şi uneori

incluzii siderofile (ribozomi agregati)

 Chistul matur (infectant) are 4 nuclei

16
HABITAT

E. histolytica se localizează în :
colon

secundar, interesează:
 ficatul

 plămânii

 creierul

17
CICLUL EVOLUTIV  Sursa de parazit : omul bolnav
sau purtător

 Elementul infecţios: chistul

18
Calea de transmitere:

Cel mai frecvent prin chisti

Digestiva:
 alimente (fructe, legume) poluate cu materii
fecale conţinând chişti maturi
 apa, maini contaminate
 vectori mecanici: musca domestică şi gândacii de
bucătărie pot contribui la contaminarea
alimentelor şi a apei
Sexuala: homosexuali (amibiaza genitala)

19
Patogenie:

E.histolytica este agentul etiologic al amibiazei

(entamoebioza)

ingestie de chisti - la nivelul stomacului, peretele

chistului este lizat
cei 4 nuclei si citoplasma încep să se dividă rapid

se formează amibe mici în lumenul intestinal care

se transforma progresiv în chişti si se elimină în
mediul extern cu materiile fecale (scaune
mucosanguinolente)
20
alte amibe invadeaza mucoasa, ajung in
submucoasa unde se multiplica si provoacă
ulceraţii (datorită unor enzime proteolitice)
şi microabcese care pot conflua →abces “in
buton de cămaşă”

amibele invazive pot trece în circulaţia

portă si se localizeaza la distanţă, cel mai
frecvent în: ficat, plămâni, creier

21
RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ

 este o boală tropicală

 in ţările în curs de dezvoltare, este a treia

parazitoză cauzatoare de moarte, după malarie
şi schistosomiază

 în ţările dezvoltate este o importantă boală

diareică, semnalată la homosexualii cu SIDA

 zone endemice: Mexic, Africa de Nord, Africa

Centrala, India 22
TABLOU CLINIC

Se disting 2 forme clinice:

Amibiaza intestinală (dizenterie amibiană)

Amibiaza extraintestinală (viscerală)

23
AMIBIAZA INTESTINALĂ

 scaune frecvente (5 – 20/zi), afecale, constituite

din mucus şi sânge, „scuipat rectal”, însoţite de
tenesme

 evoluează în mod obişnuit spre cronicizare,

caracterizată prin perioade de remisie de durată
variabilă, alternând cu perioade de acutizare

 Pot apărea complicaţii intestinale:

 grave hemoragii digestive prin perforaţii
 ocluzii

24
 AMIBIAZA EXTRAINTESTINALĂ
(AMIBIAZA VISCERALĂ)

Amibiaza hepatică :
dureri în hipocondrul drept
hepatomegalie
febră moderat crescută (38 - 39ºC)

Amibiaza pleuropulmonară:
• secundară unei atingeri hepatice
• abcesul amibian este frecvent localizat la nivelul plamanului
drept

Amibiaza cerebrala:
• simptomatologia este asemanatoare cu a tumorilor cerebrale
25
DIAGNOSTIC

Semne de orientare:
 semne clinice evocatoare ale unei amibiaze
intestinale acute
 călătorie în zonă endemică

 contact cu un individ parazitat cunoscut

 homosexualitate

 Examen radiologic: abcese hepatice,

pulmonare

26
 Rectosigmoidoscopia si examenul
histopatologic: evidentiaza “abcesul in
buton de camasa”- un ulcer cu margini
neregulate, bine dezvoltat in profunzime si
ingust spre suprafata, plin cu exudat galben-
negricios.

27
 Examen parazitologic:
Examen coproparazitologic:
 Examenul microscopic al unui preparat nativ,
colorat cu solutie Lugol sau obtinut prin metode
de concentrare- permite identificarea morfologică
a parazitului

 Examenul mucusului prelevat sub control

rectosigmoidoscopic, de la nivelul leziunilor
suspecte este superior celui coproparazitologic.

Imunodiagnostic: detectarea antigenelor

amibiene (ELISA)

Diagnostic serologic- în amibiaza

extraintestinală
28
Entamoeba histolytica chist- preparat nativ cu ser fiziologic
Entamoeba histolytica chist- preparat colorat cu solutie Lugol
Entamoeba histolytica trofozoit- preparat colorat cu solutie
Lugol
TRATAMENT

- Reechilibrare hidro-electrolitica
- Simptomatic
- Medicamentos
 Metronidazol (FLAGYL),
 Tinidazol (FASIGYN),

 Secnidazol (FLAGENTYL).

 Iodoquinol

 Paromomicina

32
PREVENŢIA

 depistarea şi tratarea purtatorilor

 igiena alimentara si personala,
 fierberea apei,
 decontaminarea cu substanţe clorigene

33
 FLAGELATE CAVITARE

- GIARDIA INTESTINALIS
(GIARDIA LAMBLIA)

- TRICHOMONAS VAGINALIS

34
 GIARDIA INTESTINALIS
(GIARDIA LAMBLIA)

35
MORFOLOGIE
Trofozoitul :
omăsoară 15 µm lungime şi 10µm lăţime

 are formă de pară tăiată longitudinal, cu un

aspect particular: din faţă, seamănă cu un zmeu, iar
din profil, cu o lingură;

 faţă posterioară convexă

 fata anterioară concavă- în jumătatea superioară
formeaza un disc adeziv

36
partea anterioară- un nucleu bilobat,
- 8 flageli cu originea în 8
blefaroplaşti dispuşi în perechi între cei 2 lobi ai
nucleului:
o pereche anterioară,

doua perechi situate în partea mijlocie

o pereche posterioară.

flagelii traversează axa celulei formând un fals

axostil

1-2 corpusculi mediani cu aspect de virgulă in

partea mijlocie a parazitului

37
Chistul:

 oval, cu o membrană dublă

 măsoară 9 – 15 µm/6 µm

 4 nuclei, dispuşi, cel mai frecvent, la una din

extremităţi
 resturi de flageli în formă de litera S, dispuşi în axul
chistului
 chistul este elementul de rezistenţă în mediul extern
şi elementul infectios (eliminat in fecale)

38
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: în intestinul subţire
la om (foarte rar la porci, câini,
pisici).

 sub formă vegetativă, trăieşte

la suprafaţa mucoasei
duodeno-jejunale

 poate să se înfunde în criptele

mucoasei şi în submucoasă,
explicând recidivele după
tratament
39
 Trofozoiţii au două posibilităţi de evoluţie:
 se multiplică prin diviziune binară
 se transformă în chişti în partea iniţială a
jejunului.

o Chiştii parcurg pasiv tot intestinul şi se

elimină cu materiile fecale.

40
 Modul de transmitere se realizează prin:
 consum de apă, alimente contaminate,

 vectori (muste), mâini murdare,

 transmitere in colectivitati, familie,

 incidenta este maxima in sezonul cald.

41
Răspândire geografică:
 parazit cosmopolit,

 mai frecvent în ţările cu igienă deficitară,

 distribuţia este favorizată de viaţa în

colectivităţi (creşe, grădiniţe, etc).

42
 DIAGNOSTIC CLINIC

 Rol patogen: este agentul etiologic al giardiozei (lambliazei).

 Parazitoza se manifestă diferit la adult şi copil.

 Giardioza la adult - frecvent asimptomatică, sau poate evolua cu

fenomene digestive minore: greţuri matinale, scaune păstoase.

 Giardioza la copil se caracterizează prin:

 tulburări digestive (anorexie, greţuri, dureri abdominale,
diareee apoasă),
 tulburări neuropsihice (astenie, cefalee, insomnie,
incapacitate de concentrare) şi
 alergice (urticarie, prurit nazal sau anal).

43
 Diareea este simptomul dominant:
 5-10 scaune/zi, păstoase sau lichide, clare sau de culoare
galbenă, uneori spumoase sau grăsoase,
 mai ales matinale şi postprandiale,
 excepţional sanguinolete,
 urat mirositoare

- diareea poate fi permanentă, intermitentă sau alternează

cu constipaţia.
-se însoţeşte, frecvent, de dureri epigastrice sau în
hipocondrul drept, anorexie, greţuri, balonări.

-in absenţa tratamentului, starea generală se alterează,

copilul slăbeşte, însă rămâne apiretic.

-giardioza cronică se poate complica cu un sindrom de

maldigestie, malabsorbţie şi cu un deficit staturo-ponderal.
44
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Diagnosticul parazitologic:
-Identifica trofozoiti in :
- lichidul duodenal (recoltat prin tubaj duodenal, enterotest,
sau endoscopie cu aspiraţie),
- exceptional in materiile fecale lichide (scaun diareic)
-Identifica chisti in materiile fecale – in scaunul solid
-Detectarea Ag specifice in materii fecale (ELISA, IFD)

 Pentru precizarea diagnosticului este necesară repetarea a trei

examene coproparazitologice la interval de 3-4 zile, pentru
excluderea perioadelor negative în care chistii nu apar în
materiile fecale.

 Diagnosticul serologic: Ac anti-Giardia (IgM,IgG)- secretii

45
intestinale, ser
 Chist Giardia intestinalis- materii fecale, preparat colorat cu solutie 46
Lugol
 Chist Giardia intestinalis- materii fecale, preparat nativ cu ser
fiziologic 47
Giardia intestinalis trofozoiti- frotiu colorat Giemsa
TRATAMENT
 Tratamentul este familial.

 Se recomandă:
 Metronidazol (FLAGYL).

 Tinidazol (FASIGYN),

 Secnidazol (FLAGENTIL),

 Ornidazol (TIBERAL),

 Albendazol (ZENTEL)

49
PREVENTIE

 cunoaşterea şi evitarea modurilor şi căilor de

transmitere a chiştilor de către populaţie,
 igiena individuală;
 sistem de filtrare si purificare a apei potabile;
 control parazitologic periodic (copii, personal din
sectorul alimentar);
 consum de apa imbuteliata/ apa fiarta si racita in
zonele endemice.

50
 TRICHOMONAS VAGINALIS

51
MORFOLOGIE
 Trofozoitul (forma vegetativa):
 - nu prezinta chist

 - oval,
 - măsoară 15-20 µm lungime,

 - anterior – un nucleu mare

 - 4 flageli liberi
 - un flagel recurent (membrana
ondulanta) , ocupă jumătate din lungimea
parazitului,
 - iau nastere dintr-un grup de blefaroplaşti.
- axostil:
- imobil,
- străbate longitudinal parazitul,
- se exteriorizeaza posterior;
- are rol în susţinere. 52
 - se multiplica prin diviziune.
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: căile genito-urinare.

 - este un parazit strict uman,

 - foarte sensibil la uscăciune si
putin rezistent in mediul extern,

 Sursa de parazit: pacientul cu

infectie sau purtător de
trofozoiţi.

 Transmiterea este posibilă

numai în mediul umed, în
principal, prin contact sexual,
 - este asociat altor agenti
53
etiologici cu transmitere sexuala.
 - la nou-născut- se transmite în timpul pasajului prin
canalul de naştere,

 - transmiterea neveneriană (rareori)

 prin apa de baie,
 lenjerie,

 prosoape umede,

 instrumente medicale,

 capacul WC-ului,

unde parazitul supravieţuieşte câteva ore.

 Răspândire geografică: cosmopolită.

 Rol patogen: este agentul etiologic al

54
trichomoniazei.
DIAGNOSTIC CLINIC
 Trichomoniaza la femeie

 Vulvo-vaginită acută:
 - leucoree, prurit vulvar şi dispareunie,
 - secreţia vaginală este spumoasă,
aerată, de culoare galben-verzuie, urat
mirositoare,
 - pruritul vulvar:
 se instalează precoce,

 dispare rapid sub influenţa

tratamentului,
 este simptomul cel mai constant,

 se poate însoţi de o senzaţie de

arsură.
55
 examenul ginecologic este dificil şi dureros
 mucoasa vaginală:
 inflamată,

 cu zone hemoragice foarte caracteristice

 vulvo-vaginita trichomoniazică netratata

 devine cronică,
 se manifesta prin simptome intermitente sau mai puţin

severe

Complicatii:
- - avorturi spontane,

- - sarcini ectopice,

- - sterilitate secundara.
56
  Trichomoniaza la bărbati

 - este frecvent asimptomatică (90%)- rezervor de

infectie,

 - 5-10% din bărbaţii infectaţi prezintă uretrită

asemanatoare cu cea gonococica
 secreţie uretrală redusă, sub forma unei picături
matinale, la nivelul meatului.

 - infecţia se poate croniciza, extinzându-se la

uretra posterioară şi prostată,

 complicatii: epididimite, prostatite.

57
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

 Diagnostic parazitologic: evidenţierea parazitului

microscopic.

 La femei:
 prelevarea secretiei genitale pe masa ginecologica,
 in primele zile postmenstrual,
 la 6-7 zile dupa tratament local.

 La bărbaţi:
 prelevarea exudatului purulent,
 secretia dupa masaj prostatic la 48 ore de repaus sexual
 dimineata inainte de mictiune

58
 Examen microscopic:
 - reactie inflamatorie intensa

 - preparat nativ cu ser fiziologic

 - frotiu colorat Giemsa

 Culturi pe medii speciale (Lash, Diamond,

Loeffler)

 Imumologic: identificarea Ag specifice

59
 Trofozoiti Trichomonas vaginalis- frotiu colorat Giemsa 60
TRATAMENT

 -se tratează simultan ambii parteneri

 -se recomandă derivaţi imidazolici

 Metronidazol (FLAGYL),

 Tinidazol (FASIGYN),
 Secnidazol (FLAGENTYL),

 Ornidazol (TIBERAL).

 Se administrează oral, în doză de 2 g, în priză

unică.

 Fenticonazol
 Tricomicon

61
PREVENTIE

 educaţia pentru autoprotecţia populaţiei cu risc

crescut

 depistarea şi tratarea precoce a formelor tipice

şi atipice de boală.

62
 CILIATE

63
CARACTERE GENERALE

 Paraziti unicelulari (protozoare) cu cili

 Prezinta 2 nuclei:
 Macronucleul- cu rol vegetativ
 Micronucleul- cu rol in multiplicare

 Inmultire:
 -prindiviziune binara transversala
 -sexuata prin conjugare cu schimb de
micronuclei

 Prezinta citostom (organ specializat pentru

nutritie) 64
 BALANTIDIUM COLI

65
MORFOLOGIE
 este cel mai mare protozoar ciliat intestinal întâlnit la
porc şi, excepţional, la om.

 Trofozoitul :
 este oval, de 80-200µm/ 40-70µm,
 polul anterior uşor ascuţit, cel posterior, rotunjit.
 suprafaţa corpului este acoperită cu cili scurţi
 În regiunea anterioară, pe linia mediană, se află o
depresiune numită peristom, ce comunică cu un citostom
şi un citofaringe.

66
 În jurul citostomului, cilii sunt mai lungi – cili
adorali.

 La polul posterior se găseşte un orificiu –

citoproct – cu funcţie excretoare.

 Citoplasma conţine vacuole cu incluziuni şi 2

nuclei:
 un nucleu mare, reniform, care reglează activitatea
citoplasmatică
 în concavitatea acestuia, un nucleu mic, sferic,
având rol în reproducere.

67
MORFOLOGIE
Chistul :
 este rotund,

 măsoară 50-80µm,

 membrană dublă, groasă.

 În citoplasmă se găsesc cei 2

nuclei caracteristici.

 Este rezistent în mediul

extern, asigurând
diseminarea parazitului. 68
CICLUL EVOLUTIV

 Habitat: se localizează în colon, în

lumenul colic.

 Sursa de agent patogen este

reprezentată de omul bolnav, purtătorul
sănătos, porc sau rozătoare, care
diseminează chisturile prin materiile
fecale.

 Elementul infecţios este chistul.

69
Răspândire geografică: parazit cosmopolit.

Rolpatogen:
 este agentul etiologic al balantidiozei
 provoacă, la nivelul mucoasei colice,
ulceraţii similare cu cele produse de
Entamoeba histolytica, datorită secreţiei
de enzime histolitice

70
DIAGNOSTIC CLINIC
 colită cu evoluţie cronică (de câţiva ani),
caracterizată prin tulburări de tranzit:
constipaţie alternând cu episoade diareice.

 infecţiile severe se manifestă prin sindrom

dizenteric: scaune numeroase muco-
sanguinolete, dureri abdominale sub formă
de colici, tenesme.

 la imunodeficienţi, se întâlnesc diseminări

limfo-sanguine extraintestinale: ficat,
71
plămân, tract uro-genital.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
 Rectosigmoidoscopia evidenţiază leziuni
asemănătoare cu cele din amibiază: abces în
“buton de cămaşă”.

 Examen coproparazitologic: se evidenţiaza

parazitul sub formă de trofozoit în scaunul
păstos.

72
TRATAMENT

 Cicline
 Metronidazol (FLAGYL)

73
 SPOROZOARE

74
SPOROZOARE- CARACTERE GENERALE
 Sunt localizate intra sau extracelular in diferite
organe si cavitati ale gazdei

 Unele paraziteaza o singura gazda, altele necesita o

gazda definitiva si alta intermediara

 Au forme de rezistenta in mediul extern (spori)

 Ciclul biologic prezinta:

 o faza de multiplicare asexuata (ciclul schizogonic)
 o faza de multiplicare sexuata (ciclul sporogonic)

75
 GENUL PLASMODIUM

76
PLASMODIUM

Specii:

Plasmodium falciparum- malaria terţă malignă

Este cea mai patogenă formă (50% cazuri)

Plasmodium vivax- malaria terţă benignă (43%cazuri)

Plasmodium malariae- malaria cuarta

Plasmodium ovale- malaria terţă benignă

agenti etiologici al malariei (mal = rău, air = aer) sau

paludismului (palus = mlaştină).
77
VECTORUL MALARIEI
 ţânţarul femela Anofel, din genul Anopheles,
familia Anofelinae

 are afinitate pentru om (specie antropofilă),

 se hrăneşte şi se adăposteşte în case (specie endofilă

sau domiciliară)

 numai femela este hematofagă

78
CICLUL BIOLOGIC

- asexuat (schizogonic) la om
- sexuat (sporogonic) la vector

Ciclul schizogonic (la om):

Ciclul extraeritrocitar primar

-tănţarul inoculează sporozoiţi.
-în ficat realizează ciclul extraeritrocitar primar din
care rezultă merozoiţi
-aceştia trec în circulaţie şi pătrund în eritrocite

Ciclul extraeritrocitar secundar

-unii sporozoiţi rămân în hepatocite în stare latentă
timp de 2-3 ani, de unde se pot elibera în circulaţie
(recăderea bolii)
79
CICLUL BIOLOGIC
 Ciclul eritrocitar (schizogonic, asexuat)
 -merozoiţii invadează hematiile devenind trofozoiţi

 -stadii:
 inel cu pecete,

 amibă,

 prerozetă,

 rozetă,

 gametocit.

 Paralel apar în hematie, potrivit speciei

 granulaţii Scüffner (P.vivax, P.ovale)
 pete Maurer (P.falciparum).

80
 Eritrocitele eliberează merozoiţii
care invadează alte eritrocite
rezultând trofozoiţi, reluându-se
astfel ciclul;

 Unii merozoiţi evoluează către

gametociţi (feminin şi masculin),
care nu se mai multiplică în
organismul uman, dar îşi pot
continua evoluţia în vector.

81
 Ciclul sporogonic (la tantar):

 durează 15 zile,
 durata fiind variabilă după
 specia de Plasmodium,
 temperatură,
 umiditate.

 Cu ocazia prânzului hematofag de la un malaric,

tantarul femela ingeră odată cu sângele paraziţii aflaţi
în diferite stadii ale ciclului eritrocitar.

 Elementele asexuate sunt digerate în stomac,

rămânând vii doar gametociţii care se transformă în
gameţi.
82
Prin fecundarea gameţilor rezultă un ou
mobil (oochinet)
 traversează peretele stomacului,
 se fixează pe suprafaţa sa externă
 formeaza un oochist.

Prindiviziuni nucleare repetate se formează

sporozoiţi
 care rup membrana oochistului
 migrează în glandele salivare ale ţânţarului,
 sunt injectaţi în gazda umană prin înţepare.

83
CICLUL BIOLOGIC

84
MOD DE TRANSMITERE
 prin inoculare cu sporozoiţi de către ţânţarul
Anofel femel, în timpul prânzului sanguin.

 pe cale congenitală deoarece formele

eritrocitare asexuate pot trece de la mamă la
făt prin placenta cu leziuni

 prin transfuzie de sânge sau prin ace şi

seringi contaminate cu sânge ce conţine
merozoiţi.

85
ROL PATOGEN
 Manifestările clinice ale malariei sunt legate
de ciclul schizogonic eritrocitar, schizogonia
hepatică fiind asimptomatică.

 Gravitatea lor depinde:

 de specia de parazit,
 de densitatea parazitară şi
 de gradul de premuniţie a gazdei.

 Clasic, se produc:
 accesefebrile periodice,
 anemie,
 splenomegalie.
86
87
 După atacul primar urmează un interval afebril,
urmat de alte atacuri febrile, de intensitate din
ce în ce mai mică;

 În perioada acceselor apare hepatomegalia,

splenomegalia;

 În lipsa tratamentului:
 acceselepot dura câteva săptămâni,
 devenind din ce în ce mai rare până la dispariţie.

88
 Febra este datorată ruperii rozetei şi
eliberării în ciculaţie a pigmentului melanic,
care se comportă ca o substanţă pirogenă

 Anemia progresivă rezultă în primul rând

prin liza hematiilor parazitate (ruperea
rozetelor).

 Splenomegalia apare după o perioadă de

evoluţie şi se datorează hiperactivităţii şi
congestiei acestui organ.
 Splina intervine prin formaţiile sale limfoide (sinteză de
anticorpi) şi histiocitele sale (fagocitoza hematiilor
parazitate).
89
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Orice bolnav febril întors dintr-o zonă endemică
trebuie suspectat de malarie.

 Semne de orientare:
Se pot întâlni modificări sanguine:
- anemie hemolitică
- leucopenie inconstantă
- trombopenie, mai ales în malaria cu P.
falciparum

90
DIAGNOSTIC DE LABORATOR

 sange recoltat inainte de chimioterapie

 se stabileşte parazitologic şi constă în evidenţierea

paraziţilor în sângele periferic:
 pe frotiu sau
 picătură groasă, coloratie Giemsa

91
 Frotiul de sange diferentiaza speciile de Plasmodium

Picătura groasă:
-este utilă în caz de pauciparazitemie (parazitul este de 20
de ori mai concentrat decât în frotiu);
-necesită cateva ore şi lectura sa este dificilă- inconvenient
pentru diagnosticul de urgenta

 Diagnostic serologic (IF, ELISA):

 -fara importanta in faza acuta,
 -util in evidentierea unei infectii persistente,
 -util in identificarea donatorilor de sange infectati cu 92
plasmodii.
PLASMODIUM FALCIPARUM

-faza de inel cu pecete de gradul 1

-faza de inel cu pecete de gradul 2
-rozeta are 18-32 merozoiţi dispuşi sub formă de mură
-trofozoitul conţine granule fine de pigment de culoare cafeniu-
închis
-gametociţii au formă semilunară 93
PLASMODIUM VIVAX

-hematia- hipertrofiată,palidă, cu granulaţii grosiere de

culoare roz- granulaţii Schüffner
-amiba are citoplsama abundentă, conţine un pigment
granular de culoare neagră
-rozeta este formată din 12-18 merozoiţi
-gametociţii sunt sferici, au nucleul triunghiular sau difuz
94
PLASMODIUM MALARIAE

-trofozoitul matur are aspect de bandă, citoplasma

conţine un pigment granular de culoare neagră
-rozeta are 8-12 merozoiţi dispuşi pe un singur rând

95
PLASMODIUM OVALE

-hematia parazitată hipertrofiată, de

formă ovalară, franjurată la capete, cu
granulaţii grosiere de culoare roz-
granulaţii Scüffner
-rozeta este formată din 8-18 merozoiţi
96
TRATAMENT

 Medicamente antimalarice (antipaludice):

 Clorochina,

 Chinina,

 Pirimetamina

 Primachina (activa si impotriva formelor

dormante hepatice, previne recurentele)

 Doxiciclina (in asociere cu Chinina)

97
EPIDEMIOLOGIE

 Malaria rămâne cea mai importantă boală tropicală;

 Este întâlnită si în numeroase zone temperate

 300 milioane cazuri anual, > 1 milion de decese

 Constituie un risc pentru aproximativ 40% din populaţia globului

98
PREVENŢIE
 Prevenţia generală

 In vederea diagnosticării şi tratării precoce a

bolnavilor de malarie se impune investigarea
prin:

 examen hematologic a persoanelor cu suspiciune

clinică de malarie:
 cu stări febrile posttransfuzionale,

 cu febră de etiologie neprecizată,

 în special care au călătorit în zonele cu malarie

endemică.
99
PREVENŢIE
 Prevenţia specială
 utilizarea chimioprevenţiei antimalarice pentru
copiii şi gravidele din zonele impaludate,
 a persoanelor care călătoresc în aceste zone,
indiferent de sex şi vârstă.

 La această ultimă categorie:

 administrarea începe cu o săptămână înainte
de deplasare,
 se aplică pe toată durata rămânerii în zona
impaludată
 se continuă patru săptămâni după revenire.

100
 TOXOPLASMA GONDII

101
MORFOLOGIE

 T. gondii există sub trei forme:

 trofozoit (forma vegetativă, sau

tahizoit)

 chistul tisular (conţinând bradizoiţi)

 oochist

102
1.Trofozoitul (tahizoit):

-are formă de ac,

-măsoară 5-10 µm/1-3µm,

-la polul posterior, mai rotunjit, se află nucleul

rotund,

-la polul anterior, mai ascuţit, se găseşte un

aparat de penetraţie, sau complex apical.

103
se multiplică în celula gazdă;

 sunt activi în stadiul acut al infecţiei,

 sunt distruşi rapid de aciditatea gastrică, de

aceea ingestia lor nu poate determina infecţia.

104
2. Oochistul:

prezent numai la pisică,

este oval,

măsoară 14µm/ 9µm,

după maturare conţine doi sporocişti, fiecare cu câte 4

sporozoiţi.

105
 se elimina cu excrementele pisicii,

 o formă de rezistenţă şi infecţioasă,

 pe solul umed rămân infecţioşi timp de 1-2 ani,

 nu sunt distruşi de aciditatea gastrică, sunt

responsabili de infectarea ierbivorelor, dar şi a
omului, după consum de fructe sau legume
contaminate.

106
3.Chistul:

 sferic sau oval,

măsoară 50-200 µm în diametru ,

se găseşte în stadiul cronic al infecţiei în orice

organ, dar, în mod obişnuit, în creier şi în muşchii
scheletici,

conţine sute de bradizoiţi, mai mici decât

tahizoiţii, care se multiplică lent.

107
chistii sunt forme de rezistenţă şi diseminare,

nu sunt distrusi de aciditatea gastrică sau de

temperaturi >45º C,

această formă particulară de rezistenţă explică

principalul mod de infecţie a omului, prin ingestie de
carne (vită, oaie, porc, pasăre) crudă sau insuficient
preparată termic, conţinând chisti.

108
MOD DE CONTAMINARE

Sunt trei posibilităţi de infecţie:

ingestie de oochişti maturi, odată cu legume sau

fructe poluate de excremente de pisică (gazdă
definitivă);

ingestiede chişti prin consum de carne (de porc,

vită sau pasăre) insuficient preparată termic;

trecerea trofozoiţilor de la mamă la făt, dacă mama

se infectează în timpul sarcinii, determină
toxoplasmoza congenitală.

 rar, infecţia se produce prin transfuzii sangvine,

lapte nepasteurizat, transplant de organe.
109
CICLUL COMPLET ENTERIC

 se desfăşoară la pisică şi durează 20-30 de zile

 pisica se infectează ingerând chistii din carnea animalelor

vânate (şoareci)

 formele vegetative eliberate sub influenţa sucurilor

digestive pătrund în enterocitele ileale ale pisicii şi se
multiplică (asexuat, schizogonic, sporogonic)
 rezultă oochişti, care se elimină prin excrementele pisicii

 in mediul extern, în 3-4 zile sporulează (conţin 2 sporocişti,

fiecare cu câte 4 sporozoiţi)

 devin astfel infecţioşi pentru ierbivore şi accidental pentru110

om
CICLUL ASEXUAT

 incomplet, extraintestinal, are loc numai la gazde

intermediare (om şi alte mamifere)

 contaminarea se face prin ingestie de chisti conţinuti

în carne (porc, vită, pasăre) sau oochisti

 trofozoiţii eliberaţi în tubul digestiv pătrund prin

mucoasa intestinală şi sunt fagocitaţi de macrofage-
trec în circulaţie şi se diseminează în ţesuturi

 in acest stadiu, trofozoiţii se multiplică rapid, asexuat,

în celule pe care ulterior le distrug

 tahizoiţii eliberaţi se răspândesc pe cale limfo- 111

sanguină
CICLUL EVOLUTIV

112
RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ

 distribuţie cosmopolită

 Incidenţa poate să ajungă la 90% în Franţa,

El Salvador, Tahiti şi alte ţări tropicale

 poate fi scăzută în regiunile calde sau aride,

ca Arizona, Groenlanda etc.

113
ROL PATOGEN

 T. gondii este un parazit oportunist

nepatogen la imunocompetenţi şi

cu patogenitate crescută la

imunodeficienţi.

 T. gondii este agentul etiologic al toxoplasmozei.

114
TABLOUL CLINIC

Toxoplasmoza dobândită

La imunocompetenţi:
 asimptomatică (90% din infecţii);

 ganglionară, caracterizată prin triada

simptomatică:
febră (38ºC),
adenopatie (frecvent cervicală),
astenie;

-se vindecă spontan, fără tratament.

 La imunodeficienţi, are o evoluţie gravă, sub formă

cerebrală, uneori fatală.
115
 Toxoplasmoza congenitală

 25% din infecţiile maternale

 În privinţa mecanismului de producere, sunt

2 ipoteze:

 - prima ipoteza: presupune existenţa unei

primoinfecţii la mamă, care poate avea
drept consecinţă producerea unei fetopatii
şi naşterea o singură dată de copii cu
toxoplasmoză congenitală.

 - a doua ipoteză: transmiterea T. gondii ca

urmare a reactivării unei infecţii cronice sau
latente în orice perioadă a sarcinii; rezultă
repetate sarcini patologice cu naşterea mai
multor copii cu toxoplasmoză congenitală. 116
Riscul se evaluează astfel:

în primul trimestru de sarcină, deoarece

placenta este redusă, riscul de transmitere a
parazitului este mic; dacă infecţia se produce
însă, leziunile sunt foarte grave,

după luna a 3-a, bariera placentară este mai

puţin eficace şi contaminarea survine mai uşor,

contaminările tardive provoacă forme uşoare,

retard psihomotor sau chiar forme inaparente la
naştere. 117
Gravitatea leziunilor urmează schema inversă:

copiii contaminaţi în primul trimestru de gestaţie sunt

expuşi la leziunile cele mai grave (hidrocefalie, microcefalie,
intarziere psihomotorie, calcificari intracerebrale),

contaminările tardive provoacă leziuni neurologice mai

putin severe,

aceste forme se explică prin transmiterea simultană la fetus

a paraziţilor şi a anticorpilor antitoxoplasmatici maternali,
care limitează diseminarea paraziţilor în organismul fătului.

118
 Diagnosticul parazitologic
 constă în evidenţierea paraziţilor în placentă,
sânge, LCR, lavaj bronhoalveolar, biopsie
cerebrală.

 Examenul direct, prin determinarea

parazitului în frotiu Giemsa, este rar practicat.

 Inocularea la şoareci sporeşte posibilitatea de

evidenţiere a parazitului.

 Cultivarea pe fibroblaşti este foarte eficientă,

însă posibilă numai în centre specializate. 119
Diagnosticul serologic:

Serodiagnosticul este obligatoriu la:

 gravide, în primul trimestru, şi se repetă la
femeile neimune
 la nou-născuţi sănătoşi din mame cu
toxoplasmoză

Se impune (legislativ în unele ţări) cercetarea

anticorpilor de clasă IgG şi IgM prin două tehnici
diferite (IFI şi ELISA).

120
rezultatele se interpretează astfel pentru femeia gravidă:

 lipsa IgG şi IgM specifice înseamnă absenţa imunizării

şi se impune un control lunar până la termen

 serologia pozitivă cu IgG şi negativă pentru IgM, prin

două seruri recoltate la interval de 15 zile demonstrează
toxoplasmoză veche, persoană imunizată; nu necesită
control ulterior

 cand mama nu a prezentat seroconversie în timpul

sarcinii, pentru diagnosticul toxoplasmozei fetale se
practică: echografia, analiza sângelui fetal şi a lichidului
amniotic.

121
SCREENINGUL TOXOPLASMOZEI

122
PREVENŢIA
 este importantă supravegherea
seroepidemiologică pentru evitarea
contaminării gravidei neimune şi tratarea
precoce a toxoplasmozei acute, câştigate în
timpul sarcinii.

 depistarea înainte de sarcină este soluţia

ideală- a devenit legislativ obligatorie în
unele ţări.

 la femeia tânără cu serologie negativă,

trebuie făcute controale anuale şi la debutul
unei sarcini. 123
TRATAMENT
 Se recomandă urmatoarele medicamente:

 Spiramicină (ROVAMICINĂ)- in sarcina

 Asociaţia pirimetamină + sulfadoxină

(FANSIDAR)

 Asociaţia pirimetamină + sulfadiazină

(MALOCID)

 În toxoplasmoza acută cu astenie şi adenopatie

persistentă: ROVAMICINĂ în doza de 150.000 ui/Kg/zi,
timp de o lună. 124
 CRYPTOSPORIDIUM

C. MURIS ŞI C. PARVUM

125
 MORFOLOGIE

 Trofozoitul:

 masoara intre 2-5µm in diametru;

 este forma vegetativa;

 se localizeaza in marginea in perie a celulei

epiteliale intestinale, intracelular.

126
 Oochistul:

 4-5µm in diametru;
 este sferic-ovoid;

 este inconjurat de un perete gros;

 contine 4 sporozoiti in forma de corn si o masa

de reziduri granulare.

 - 20% din oochişti au perete subţire şi

eliberează în intestin cu usurinţă sporozoiţii
responsabili de autoinfecţie şi evoluţie cronică.

 - 80% din oochişti au perete gros, se elimină cu

materiile fecale şi sunt elemente infecţioase. 127
CICLUL BIOLOGIC

 Criptosporidiile prezintă un ciclu monoxen (întreg ciclul

evolutiv se desfăşoară într-o singură gazdă).

 După ingestia de oochişti şi liza peretelui la nivel

gastro-intestinal se eliberează 4 sporozoiţi care pătrund
în enterocite şi se dezvoltă sub membrana celulară.

 Fiecare sporozoit se transformă în trofozoit şi suferă mai

întâi un ciclu asexuat, urmat de un ciclu sexuat, care
are ca rezultat producerea de oochişti care se elimină
prin materiile fecale.

128
 Sursa de agent patogen este reprezentata
de om,
animale domestice/sălbatice,
bolnave/purtătoare.

 Habitat:
 intracelular (coccidii),
 în celulele epiteliale ale tractusului
digestiv,
 pulmonar (mai rar)

129
 Căi de transmitere

 Direct: de la om la om, în condiţiile neigienice.

 Indirect :
 prin ingestia apei de băut sau, mai rar, prin lapte

sau alimente contaminate;

 de la animale bolnave tinere (viţei, purcei, câini,

pisici, rozătoare) prin ingestie de oochişti, prin

contact cu aceste animale.

 Autoinfecţia se realizează prin sporozoiţii eliberaţi

din oochişti cu perete subţire în lumenul intestinal,
determinând persistenţa infecţiei;
 Prin inhalarea oochiştilor.

130
CLINIC

 La imunocompetenţi:
 boală diareică autolimitată de scurtă

durată (1-2 săptămâni), cu vindecare

spontană
 sindromul diareic se caracterizează prin:
 3-10 scaune/zi, apoase, nesanguinolente

şi nepurulente, conţinând uneori mucus,

 dureri abdominale,

 greţuri, însoţite uneori de febră.

131
 La imunodeficienţi: boală diareică persistentă
asociată cu malabsorbţie.

 Scaune diareice apoase, nesanguinolente,

incoercibile, 10-20/zi, antrenând pierderi
hidroelectrolitice importante

 Evoluţia este spre agravare progresivă, cronică şi

moarte

 Criptosporidioza pulmonară apare ca urmare a

unei infecţii digestive masive, invadarea
plămânului realizându-se prin contiguitate
 pneumopatie interstiţială cu prezenţa oochiştilor în
lavajul bronhoalveolar
132
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Diagnosticul parazitologic
 evidenţierea oochiştilor în materiile fecale sau biopsia
duodeno-jejunală.

 Examenul microscopic al frotiului din materiile fecale-

coloraţie Ziehl-Nielsen modificată

133
 Examenul histologic al biopsiei duodeno-
jejunale permite evidenţierea parazitului în
diferite stadii evolutive.

 Examenul imunofluorescent (testul de

imunofluorescenţă indirectă) evidenţiază
paraziţii în materiile fecale după colorare cu
anticorpi monoclonali specifici cuplaţi cu
auramină sau rhodamină.

 Detectare Ag in materii fecale (ELISA)

134
TRATAMENT

 Nu există încă un medicament activ pentru

Cryptosporidium.

 La pacienţii imunocompetenţi, vindecarea

este spontană, fără tratament.

 La pacienţii imunodeficienţi, se impune un

tratament de susţinere, în primul rând de
rehidratare.

135
PREVENŢIE
 Prevenţia generală se realizează prin educaţia
populaţiei pentru a evita contaminarea alimentelor
şi a apei cu oochişti din materiile fecale.

 Prevenţia specială:
 se adresează persoanelor imunodeficiente, mai ales
din zone endemice, sau care călătoresc în aceste
zone
 constă în:
 fierberea apei,
 evitarea consumului de îngheţată sau zarzavaturi crude,
 evitarea contactului cu animale din ferme sau domestice
purtătoare de Cryptosporidium.
136
 INCRENGATURA HELMINTHES

CLASA CESTODA

137
CLASA CESTODA
 Cuprinde viermi plati, cu corpul alcatuit dintr-un numar
mai mare sau mai mic de segmente, dispuse cap la
cap;

 Fiecare segment isi are organizarea genitala

hermafrodita completa si poate da nastere la oua;

 Ca organe de fixare prezinta ventuze sau una sau mai

multe coroane de carlige;

 Hranirea se realizeaza prin osmoza pe toata suprafata

corpului;

138
 In ciclul lor de dezvoltare se intalneste o gazda
intermediara.
 TAENIA SAGINATA

139
TAENIA SAGINATA

esteun vierme plat, segmentat

corpul alcatuit dintr-un numar mai mare sau
mai mic de segmente (proglote)

este specifică omului, în stare adultă, şi

bovinelor, în stare larvară

140
Morfologie
Parazitul adult- lung de 8-10 m, este alcătuit din trei
părţi:
un scolex (cap), piriform, de 1-2 mm, dotat cu organe
de fixare -4 ventuze ovale (nu posedă rostru şi cârlige),

un col (gât) subţire, cu rol proliferativ,

strobila (corpul)- alcătuită din proglote (segmente)

foarte tinere în apropierea gâtului, mature la mijlocul
corpului şi bătrâne la cealaltă extremitate.

141
 proglotelebătrâne, măsurând 2 cm/ 6-8 mm,
conţin un uter cu numeroase ouă,

 fiecare proglotă bătrână conţine 90.000-120.000

ouă,

 uterulare numeroase ramificaţii laterale (20-

30), care se divid secundar dihotomic,

 proglotele bătrâne se desprind şi sunt eliminate

izolat sau în lanţuri, ce cuprind până la 10
proglote pe zi,

 porii genitali laterali alternează neregulat. 142

• Oul :
• oval,
• de culoare galben-brun,
• măsoară 35 - 40 μm/ 20 –30 μm,
• este înconjurat de un perete gros, cu striaţii radiare,
• conţine un embrion hexacant (cu 6 cârlige).

143
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 Taenia saginata are o răspândire cosmopolită,

 foarte frecventă în ţările unde se consumă carne

de vită insuficient preparată termic,

 mai răspândită în ţările lumii a treia, unde carnea

nu este supusă unui control veterinar riguros.

144
CICLUL EVOLUTIV

 Habitat: intestinul subţire

 se ataşează cu scolexul de mucoasă, restul

parazitului rămâne suspendat în lumen

 datorită musculaturii puternice, proglotele

bătrâne, pline cu ouă, se desprind una câte una
şi se elimină activ, între scaune, forţând
sfincterul anal

 in afara corpului, proglotele rămân un timp

mobile; pot migra în regiunea perianală sau pe 145
lenjerie
 După desprinderea proglotei de strobilă, uterul
comunică în partea anterioară cu exteriorul şi astfel se
pot elimina ouăle.

 Ouăle:
 in mediul extern pot contamina vegetalele- rămân viabile
2 luni,
 pot fi distruse prin desicaţie, îngheţ şi căldură,
 fără umiditate nu trăiesc mai mult de două săptămâni,
 supravieţuiesc 2 luni la 0ºC şi 2 săptămâni la -5ºC.

146
147
 Gazda intermediară este reprezentată de bovine, care
ingeră ouăle odată cu iarba contaminată.

 Embrionii hexacanţi eliberaţi în tubul digestiv, traversează

peretele intestinal, trec în circulaţie şi sunt dispersaţi în
muşchi, în special miocard, ţesut subcutanat şi SNC.

 În câteva luni, se transformă în cisticerci (Cysticercus

bovis)
 larve cu aspect de veziculă,

 cu diametru de 2-3 mm,

 pline cu lichid,

 conţin invaginat, scolexul viitoarei tenii (protoscolex).

148
149
MOD DE CONTAMINARE
 La om, infecţia se produce prin consum de
carne de vită crudă sau insuficient preparată
termic.

 În intestinul subţire, scolexul se evaginează şi se

fixează pe mucoasă, se dezvoltă şi în 2-3 luni
parazitul devine adult.

 Durata de viaţă este de 15-20 ani.

150
 TAENIA SOLIUM

151
MORFOLOGIE
 T. solium trăieşte la om în stare adultă şi la porci în
stare larvară.

 Adultul, mai mic decât T. saginata, măsoară 4 m.

 Scolexul: globulos, posedă ca organe de fixare, în

afara celor 4 ventuze sferice şi două coroane de
croşete.

 Colul : scurt, cu rol proliferativ.

 Strobila: prezintă pe marginile laterale porii genitali

dispuşi regulat alternant; proglotele bătrâne au uterul 152
cu puţine ramificaţii laterale (5-7), arborescente.
153
Oul :

• este sferic,
• cu diametrul de 40 μm,
• învelişul striat brun este gros,
• conţine embrionul hexacant,
• nu se poate deosebi de oul de T. saginata.

154
CICLUL EVOLUTIV
 Taenia solium elimină proglotele bătrâne, imobile,
pasiv, cu scaunul, adeseori în lanţuri de 8-10.

 Gazda intermediară este porcul (animal

coprofag); aşa se explică infecţia masivă a
porcului ce ingeră lanţuri de proglote conţinând
milioane de ouă embrionate.

 La porc se dezvoltă o larvă, numită Cysticercus

cellulosae, cu aspect vezicular, cu diametrul de 1
cm, ce conţine lichid şi scolexul invaginat;

 aceasta se localizează în muşchi, sub limbă, ţesut

celular subcutanat. 155
156
MOD DE CONTAMINARE

 Omul se infectează prin consum de carne de

porc insuficient preparată termic, ce conţine
cisticerci vii (carne măzărată).

 Durata de viaţă a T. solium este de 10-15 ani.

157
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 Taenia solium are o răspândire cosmopolită.

 Nu este întâlnită în zonele unde religia interzice

consumul cărnii de porc (ţările musulmane,
comunităţile de religie ebraică, etc.).

 Este foarte frecvent întâlnită în America Centrală,

Africa neagră, Europa centrală şi orientală.

158
Rol patogen:

T.solium şi T. saginata sunt agenţii etiologici ai

teniazei.

În intestinul omului se dezvoltă, de obicei, un

singur exemplar de tenie, ce este bine tolerat.

159
 Teniaza este de obicei, asimptomatică.

 Uneori, se caracterizează prin tulburări digestive:

 greţuri,

 dureri epigastrice,

 episoade diareice,

 modificarea apetitului (bulimie sau anorexie),

 scădere în greutate.

 Aceste semne clinice apar în faza de creştere a parazitului şi

dispar după maturarea sa.

 Eliminarea de proglote este semnul principal după ce paraziţii

devin maturi.

 Infecţia cu T. saginata este adesea evocată de pacient, care

găseşte proglotele pe lenjerie.
160
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

 Semne de orientare

- leucocitoza,
- eozinofilie moderată (13%):
 se constată doar în faza de maturare a parazitului;
 revine la normal când încep să se elimine proglote.

161
 In primele 2 luni de infectie- diagnostic dificil (nu se elimina
proglote)

 Evidenţierea ouălor:
 prin examen coproparazitologic (Taenia solium) sau prin
prelevare cu celofan adeziv (Taenia saginata).

 Evidentierea proglotelor:
 Eliminate spontan de bolnav
 Eliminate dupa tratament (uneori tenia intreaga)
 Diagnosticul de specie se pune dupa aspectul uterului
 T. solium- ramificaţiile uterine sunt puţine (aproximativ 5-7) şi
se divid arborescent.
 T. saginata- ramificaţiile uterine sunt numeroase (aproximativ162
20) şi se divid dihotomic.
Taenia sp. ou- preparat cu solutie Lugol
Taenia sp. ou- preparat necolorat
Taenia saginata proglota matura (>12 ramificatii uterine)-
preparat colorat cu carmin
Taenia saginata proglota matura (>12 ramificatii uterine)-
preparat colorat cu tus de India
Diagnosticul parazitologic:

167
PREVENŢIE

 Se realizează prin:
 tratamentul bolnavilor şi educaţia populaţiei,
 controlul veterinar al cărnii,
 evitarea consumului de carne de vită/porc crudă sau
insuficient preparata termic parazitata,
 utilizarea pe scară largă a congelatoarelor - cisticercii sunt
distruşi prin congelare prelungită (6-15 zile),
 prepararea termică a cărnii (>50ºC).

169
TRATAMENT

 Niclosamid (TREDEMINE) cp 500 mg (în

doză de 2 g, divizat în 2 prize la interval de 1
h)

 Praziquantel (BILTRICID) în doză de 10

mg/kgc, în priză unică.

170
 ECHINOCOCCUS
GRANULOSUS

171
MORFOLOGIE
 Adultul :

 Masoara 3-6 mm lungime.

 Scolexul are 4 ventuze şi o coroană dublă

de croşete.

 Colul este foarte subţire, cu rol proliferativ,

 Strobilaeste alcătuită din 3 proglote;

 ultima, mai mare, conţine uterul plin cu
ouă embrionate.

 După ruperea proglotei terminale,

ouăle se elimină cu materiile fecale. 172
Oul :

•este ovoid,
•cu diametrul de 30-40 μm;
•are un perete dublu cu striaţii radiale,
•conţine un embrion hexacant, de 25-30 μm.

173
HIDATIDA (CHIST HIDATIC)
 Hidatida (chist hidatic) este larva de E. granulosus.
 Din punct de vedere morfologic este un chist ce
conţine lichid hidatic şi scolecşi.

174
 Peretele chistic este alcătuit din 3 membrane:

 la exterior, adventicea, fibro-scleroasă; nu este de origine

parazitară; este ţesutul organului parazitat compresat de
evoluţia parazitului.

 cuticula, sau membrana anhistă, groasă de 1-2 mm, elastică,

cu aspect de albuş de ou coagulat, unilamelară; se comportă
ca o membrană de dializă.

 membrana proligeră sau germinativă, căptuşeşte cuticula în

interior; este membrana fertilă ce contribuie la formarea
175
cuticulei spre exterior şi a veziculelor proligene spre interior.
 Veziculele proligene:
 au diametrul de 500-1000 μm

 sunt inserate pe membrană printr-un pedicul

fin, ce se poate rupe cu uşurinţă;
 conţin 10-20 protoscolecşi invaginaţi.

 Protoscolecşii:
 ovali,
 măsoara 100-200 μm în diametru,
 au două posibilităţi evolutive:
 ingeraţi de câine, dau naştere teniei adulte;

 se veziculează, dând naştere la o structură

identică cu hidatida mamă, cu o cuticulă şi
membrană proligeră.

 Lichidul hidatic, clar ca „apa de stâncă”, conţine176

vezicule proligere şi protoscolecşi (nisip hidatic)
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: E. granulosus în stare adultă trăieşte în
intestinul subţire al câinelui, în special, şi a altor
canide sălbatice (lup, şacal, hienă).

 Gazda definitivă -câinele, elimină ouă,

elemente infecţioase, prin materiile fecale.

 Gazda intermediară este reprezentată de 177

ovine, bovine, om.
 Mod de contaminare

 Direct prin contact cu animalul parazitat, prin

atingerea blănii cu mâinile, care favorizează
ingerarea;

 Indirect, prin alimente, apă, contaminate cu

ouăle parazitului; muştele pot juca rol de
vectori mecanici.

 Ouăle eliberează în tubul digestiv embrionul

hexacant, care penetrează mucoasa şi trece în
circulaţia sanguină.

178
 Localizare:
 ficat (50-70% din cazuri),

 plămâni (20-30% din cazuri) sau

 în orice alt organ, cum ar fi creier, inimă, os;

- evoluează lent în aceste organe şi formează o

larvă, hidatida (chist hidatic).

 Când gazda intermediară (ovine, bovine) moare,

viscerele ce conţin hidatida sunt infecţioase
pentru câine.

 Fiecare protoscolex poate deveni, la câine, tenie

adultă.

 Omul constituie, în acest ciclu, un impas parazitar

şi este doar accidental gazdă intermediară. 179
RĂSPÎNDIRE GEOGRAFICĂ
 Hidatidoza are o răspândire cosmopolită cu o
frecvenţă mai mare în zonele cu numeroase
crescătorii de ovine şi bovine.

 Este întâlnită endemic în Australia, Noua

Zeelandă, estul şi sudul Africii, America de Sud,
Europa Centrală şi Orientul Mijlociu.

 În România, infecţia hidatică interesează 45% din

teritoriul ţării; unele judeţe (Constanţa, Tulcea,
Galaţi, Brăila, Ialomiţa, Sibiu, Cluj) sunt endemice
sau hiperendemice.
180
 Rol patogen: Cestodoza produsă de
localizarea hidatidei (larva) în organismul
omului se numeşte hidatidoza.

 Distingem două forme:

 hidatidoza primară sau de primă localizare,
 hidatidoză secundară, ca urmare a ruperii
spontane sau traumatice a chistului şi
diseminării protoscolecşilor în cavitatea
peritoneală sau pleurală.

181
DIAGNOSTICUL CLINIC
 Hidatidoza primară este asimptomatică mulţi
ani. Manifestările clinice tardive se datorează
complicaţiilor ce pot surveni, ca urmare a
dezvoltării parazitului:
 compresiune,

 fisurare,

 ruptură,

 infecţie.

 Hidatidoza secundară, peritoneală se

manifestă, cel mai frecvent, prin sindrom
peritoneal şi şoc anafilactic. Rar, după o evoluţie
asimptomatică, apare tardiv o hidatidoză
secundară, multiplă a peritoneului.
182
 Ruperea unui chist hidatic în cavitatea pleurală
determină:
 dureri toracice violente
 dispnee
 febră
 fenomene alergice
 şoc anafilactic (extrem de rar)

 Deschiderea chistului într-un vas mare, dacă nu

este fatală, determină hidatidoză secundară
generalizată.

183
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Semne de orientare
 Hipereozinofilia este prezentă doar în faza de invazie
sau, când chistul hidatic se fisurează.
 Diagnosticul serologic constă în evidenţierea
anticorpilor specifici. Se utilizează diferite tehnici:
imunoprecipitare, ELISA, IFI, hemaglutinare indirectă,
Western Blot.

 Examenul serologic stabileşte diagnosticul în 90% din

localizările hepatice şi numai în 70 – 75% din localizările
pulmonare.

 Urmărirea evoluţiei titrului anticorpilor serici are

importanţă prognostica.
 Ecotomografia asociată cu examenele
serologice este utilă pentru detectarea purtătorilor
de chisturi latente, la persoane cu risc înalt din zone184
endemice.
  Diagnosticul, de certitudine, este parazitologic.

 În mod obişnuit, diagnosticul parazitologic nu este

utilizat, deoarece puncţia chistului este formal
contraindicată.

 Este posibilă, totuşi, sub control ecografic şi asigură

diagnosticul preoperator.

 Diagnosticul parazitologic se recomandă:

 pentru identificarea elementelor unei vomici
hidatice sau pentru confirmarea etiologiei
unui chist operat,
 pentru aprecierea vitalităţii (şi deci riscului
unei hidatidoze secundare) scolecşilor
prezenţi în chistul fisurat sau rupt.
185
TRATAMENT

 Tratamentul chirurgical constă în extragerea

chistului hidatic (hidatidectomie)

 Tratamentul medicamentos se recomandă în

chistul hidatic inoperabil, în hidatidoza
secundară pre şi postoperatorie.

 Albendazolul (ESKAZOL), cp 400mg, se

administrează în cicluri de 400 mg/zi în 2 prize/zi,
timp de 4 săptămâni, 3-4 cicluri întrerupte de 2
săptămâni de pauză.
186
PREVENŢIE

 Prevenţia generală urmăreşte întreruperea

ciclului evolutiv al parazitului prin distrugerea:
 stadiului adult (eliminarea câinilor

vagabonzi şi tratarea lor cu praziquantel)

şi
 a larvelor (distrugerea viscerelor

parazitate detectate prin control

veterinar).

 În educaţia populaţiei din zonele endemice se

va insista pe modalităţile de contaminare şi
măsurile individuale de igienă generală. 187
 TREMATODE

188
GENERALITATI

 Viermi plati, nesegmentati, de forma foliacee;

 Sunt hermafroditi, cu exceptia trematodelor din

sange (Schistosoma) la care apar sexe separate;

 Se fixeaza in lumenul organelor cavitare prin 2

ventuze musculoase- ventuza bucala, ventuza
ventrala (distomieni);

 Prezinta un aparat digestiv incomplet (orificiu

buco-anal, faringe scurt si intestin, dublu
ramificat).
189
 La om pot fi intalniti in intestin, ducte biliare,
aparat respirator si sistem circulator;

 Longevitatea viermilor adulti este mare (5-20

ani);

 Ouale se elimina in mediul extern pe cai

naturale sau excrete (bila si materii fecale);

 Infectia determinata de prezenta trematodelor

la nivelul unui organ este numita distomatoza.

190
 FASCIOLA HEPATICA

191
 Morfologie
- trematod care se prezintă sub 2 forme:
 adult

 ou

192
 Adultul,
 hermafrodit,
 este foliaceu, aspect de sămânţă
de bostan,
 nesegmentat,
 măsoară 30 mm/15 mm;
 prezinta 2 ventuze:
 una anterioară, orală
 una ventrală .
 tubul digestiv, incomplet, este
format din două cecuri,
ramificate lateral, care se deschid
într-un orificiu comun buco-anal,
situat în centrul ventuzei orale.
193
 Oul:
 oval,

 măsoară 140/ 80 μm,

 operculat,

 neembrionat,

 este înconjurat de un
înveliş subţire,
transparent.

194
 Habitat:

 Parazitul adult
trăieşte repliat în
cornet, în căile
biliare.

195
 Ciclul evolutiv implică două gazde:
 Gazda definitivă este reprezentată de ierbivore
(bovine, ovine) şi accidental de om.

 Gazda intermediară este o moluscă de apă

dulce: Lymnea truncatula (în Europa).

196
 Adulţii depun ouăle în căile biliare.

 Ouăle sunt drenate prin bilă şi eliminate cu

materiile fecale în mediul extern.

 Evoluţia ouălor este acvatică; eclozează o larvă

ciliată, miracidium, care înoată în căutarea unei
gazde intermediare specifice, un gasteropod,
Lymnea truncatula.

197
 Miracicium pătrunde în interiorul moluştelor,
unde se metamorfozează succesiv în
sporocist, redie.

 În final, prin multiplicare asexuată, rezultă

300-800 larve, numite cercari, care părăsesc
gazda intermediară; se închistează pe
vegetalele acvatice şi constituie formele 198
infectante, metacercari.
199
CICLUL EVOLUTIV

200
 Mod de contaminare

 Infecţia se produce prin ingestia metacercarilor

închistaţi pe vegetale.

 Cercarii, eliberaţi în stomac, traversează peretele

intestinal, ajung în cavitatea peritoneală, pătrund
activ în ficat, după care străbat parenchimul
hepatic şi se localizează în căile biliare.

 După 3 luni de la infecţie, paraziţii devin adulţi şi

încep să depună ouă.

 Durata de viaţă a paraziţilor este de peste 12 ani.

201
Răspândire geografică

Fascioloza este o parazitoză cosmopolită.

Zooantroponoză, cunoscută veterinarilor ca boală a

ovinelor, sub numele de gălbează.

Laom, fascioloza este întâlnită în multe ţări din

America de Sud, Europa, Africa şi Asia.

Predomină în zone în care cresc vite, unde există

gazde intermediare.

Cele mai răspândite epidemii au fost înregistrate în

Franţa, unde aproximativ 10.000 tone de creson sunt
consumate anual. 202
 Rol patogen
 F. hepatica este agentul etiologic al fasciolozei.

 Tabloul clinic
 Fascioloza este, în mod obişnuit, asimptomatică.

 Uneori, se manifestă cu semne clinice

caracteristice celor 2 faze de evoluţie a parazitului:
 1. faza de invazie sau toxico-

infecţioasă, corespunzătoare migrării

larvare,
 2. faza biliară, determinată de localizarea

în căile biliare. 203

 1. Faza toxico-infecţioasă se
caracterizează prin:
 astenie,

 tulburări digestive (dureri abdominale,

diaree sau constipaţie),

 hepatomegalie dureroasă,

 febră (39-40ºC),

 prurit,

 artralgii,

 mialgii.

204
 2. Faza de angiocolită cronică se
manifestă prin:

 pusee de icter mecanic,

 crize urticariene,

 intoleranţă alimentară.

205
 Diagnosticul de laborator este diferit în cele
două faze ale bolii:

1. În faza toxico-infecţioasă, de migrare a

paraziţilor imaturi, se caracterizează prin:


- Hipereozinofilie serică crescută (50-80%)

 - Creşterea titrului anticorpilor specifici

care ating valori maxime.

206
 2. În faza de angio-colită, paraziţii maturi
elimină ouă, iar diagnosticul se stabileşte
parazitologic.

 Diagnosticul parazitologic se bazează pe:

 evidenţierea ouălor în materiile fecale sau în

lichidul de tubaj duodenal;

 evidenţierea paraziţilor adulţi, cu ocazia unei

explorări chirurgicale a căilor biliare.

207
Fasciola hepatica ou- preparat necolorat
Fasciola hepatica adult- colorat cu carmin
Fasciola hepatica adult- endoscopie retrograda
Tratament:

Tratament medicamentos:
- Triclabendazol (EGATEN) în doză de 10
mg/kgc, administrat în doză unică, timp de 1-2 zile.

Tratamentul chirurgical constă în dezobstrucţia

căilor biliare, în caz de icter mecanic.

211
Prevenţie

educaţia populaţiei pentru evitarea consumului

de zarzavaturi nespălate

supravegherea starii de sanatate a animalelor

domestice si a mediului lor de viata (evitarea
contaminarii apei prin dejecte)

distrugerea gasteropodelor acvatice

(administrare de moluscide, in vederea
intreruperii ciclului de dezvoltare)
212