HIV/AIDS

Clasificare Retrovirusuri
• Oncovirinae (grupează virusuri oncogene dar şi
neoncogene); HTLV I şi HTLV II; mai fac parte:
Bovine Lukemia Viruses (BLV) şi Simian T
cells leukemia viruses (STLV);
• Lentivirinae: grupează agenţi ai unor afecţiuni
lent degenerative ale SNC (aici este inclus
HIV1 şi HIV2 dar şi SIV – simian
immunodeficiency virus);
• Spumavirinae: produc infecţii persistente
asimptomatice
 Clasificare
• După particularităţile de replicare: v.
oncogene rapide şi lente;
• După prezenţa receptorilor membranari la
suprafaţa celulei ţinta:
• Ecotrope: se replică numai în celulele speciei de
la care au fost izolate
• Xenotrope: se replică numai în celulele altei
specii decît cea originară
• Amfotrope: se replică în celulele speciilor
homo- şi heterologe.
• Françoise Barré-Sinoussi, virusolog francez si directorul
Diviziei de Infectii Retrovirale (Unité de Régulation des
Infections Rétrovirales), profesor la Institutul Pasteur din
Paris.
• Barré-Sinoussi a avut un aport hotarator in identificarea
HIV si in elucidarea patogeniei SIDA (AIDS).
• In 2008, Françoise a primit premiul Nobel pentru
Fiziologie in Medicina impreuna cu Luc Montagnier
pentru cercetarile lor.
 Istoric
• Primele cazuri de SIDA au fost descrise în 1981 în
SUA fiind asociate cu infecţiile severe cu
oportunişti: pneumonia cu Pneumocystis carinii,
infecţii care indicau alterarea profundă a imunităţii
celulare în absenţa altor cauze.
• Cand sindromul a fost asociat cu virusul
imunodeficienţei umane (HIV: Human
Immunodeficiency Virus) a devenit clar că
infecţiile severe cu oportunişti şi neoplasmele rare
reprezintă stadii terminale ale bolii.
 Pandemia HIV/SIDA
• dec 1996: 22.6 mil HIV (42% femei şi 830.000
copii)
• la 25.11. 2000: 2.312.860 – persoane cu SIDA
• decese de la începutul pandemiei: 21.8 mil
• Decembrie 2002 : 42 mil
- 38.6 mil adulti (19.2 femei)
- 3.2 mil copii < 15 ani.
- Romania: peste 9000 de infectaţi (dintre care
“doar” 1000 sunt adulţi, restul copii!!!).
- 2/3 dintre decese – Africa sub-Sahariana.
Pandemia HIV
 Grupe de risc
• Femei: 1985: 7%; 1994: 13%; 2002: 49.7%
• Creste in acest fel si numarul de cazuri la
copii!!!
• Femeile se prezinta mai tarziu la medic
• Complicatii ginecologice (prin infectii
asociate).
 Rezistenta la agenti fizico-chimici
• Suspensii > 10 5 unitati infectante HIV, dupa 10 minute,
sunt imediat distruse de:
- Etanol 50%
- Isopropanol 30%
- Lizol 0.5%
- Peroxid de hidrogen 0.3%
- Hipoclorit de sodiu 0.5%
• Poate fi inactivat in 30 min la 56º C, caldura umeda, chiar
in prezenta serului uman (10%);
• Este protejat de materialul proteic uscat.
HIV - ME
HIV - ME (detaliu)
 Taxonomie
• Familia Retroviridae
• Genul Lentivirinae.
• Retrovirusurile sunt virusuri ARN cu
polaritate pozitivă, învelite, care prezintă o
ReversTtranscripatza (sintetizează ADN pe
matriţă ARN). Revestranscripţia este un
fenomen unic în biologie (ADN este de
regulă decriptat prin transcriere enzimatică
în ARN).
 Structura
• Virion sferic, de 80 - 130 nm cu un
• miez sub formă de con.
• Are simetrie icosaedrică şi 72 de spicului externi
formaţi din proteinele majore ale învelişului viral:
gp 120 şi gp transmembranară 41 (cu g.m. de
41000 Da)
• Virionul are un strat bilipidic presărat cu proteine
ale gazdei (ex: antigene MHC de clasa I şi II)
obţinute prin “înmugurirea” virusului.
 Structura
• Matricea proteică, aşezată între înveliş şi miez (“core”)
este alcătuită din proteina de membrană (p 17), dar conţine
şi protează virală.
• Miezul central este format din 2 molecule ARN şi
proteine:
– proteina majoră internă (p 24);
– proteina internă asociată ARN-ului (p 15) care este
disociată în cele două subunităţi: p9 şi p 7.
• Miezul mai conţine şi enzimele virale: RT şi integraza.
HIV - schematic
 Structura
• Mantaua nucleocapsidei este formată în cea
mai mare parte din polipeptidul fosforilat
p24 (proteina internă majoră);
• proteina internă p17 este asociată cu
suprafaţa internă a stratului bilipidic,
servind la stabilizarea componentelor
externe şi interne a miezului.
 Tipuri
• HIV există sub forma a 2 tipuri: HIV1 şi
HIV2, care diferă prin secvenţele genomice
(peste 50% diferenţe).
HIV - schematic
 Genomul şi funcţiile genelor
structurale şi nestructurale
• HIV conţine un genom diploid alcătuit din 2
molecule de ARN identice cu polaritate (+),
asamblate printr-o legătură de hidrogen
(70S).
• Genomul (de aprox 9.7 kbaze) este flancat
de 2 secvenţe repetitive LTR (Long
Terminal Repeats) cu rol în integrarea HIV
şi transcripţie.
HIV 1 genomul schematic
 Organizarea genomului
• Genomul conţine gene care codifică proteinele
structurale (gag, pol şi env în acestă ordine
dinspre capătul 5’) comune pentru toate
retrovirusurile.
• Gena gag (grup antigenic) codifică sinteza
proteinelor de miez (p24, p17, p7);
• gena pol (polimeraza): sinteza enzimelor (p66/51,
p32, p11;
• gena env (envelope) codifică sinteza proteinelor
de învelis (precursorul gp120 şi gp41 este gp160).
HIV schematic
HIV1 genomul şi virionul matur
HIV 1 genomul schematic
HIV1 şi HIV2 genom
(comparativ)
 Infectia HIV- Epidemiologie
• Transmitere: parenteral, sexual, mamă-făt.
• Risc crescut: de la barbat la femeie
(prezenta unor co-infectii ce determina
leziuni ale colului); contact anal
• Risc prin ace contaminate: 1/250
• Mamă – făt: 30 – 50%.
 Infectia HIV - Tropism celular
• In principal limfocite T (CD4 pozitive)
• Altele: limfocite B, macrofage, cel NK, megacariocite,
celule dentritice, promielocite, celule stem, celule timice
epiteliale, celule dentritice foliculare, etc.
• Variază în funcţie de tipul infecţiei: primară sau tardivă:
• In infecţia primară predomină tulpinile cu tropism pentru
M (macrofagotrope sau M-trope) şi nesinciţizante;
• ele utilizează pentru ataşare coreceptorul pentru beta-
chemochine (CCR5)
HIV - tropism celular
 Tropismul celular
• In infecţia tardivă tulpinile au tropism
pentru limfocite T (T-trope) şi sunt
sinciţizante.
• Nu sunt influenţate de beta-chemochine;
• utilizează drept coreceptor fuzina
(CXCR4).
Activarea limfocitelor B
HIV - tropism celular
 Infectia HIV - Replicarea
• Atasare la receptori CD4 (limf T helper si M)
• Interacţiunea între domeniul de fuziune ale
HIV (gp41) cu receptorul de fuziune al celulei
gazdă (este o fuziune dependentă de pH-ul
membranei celulei gazdă);
• Situsul de fixare la molecula CD4 se află în
regiunea conservată a gp120.
HIV ataşare-penetrare
HIV ataşare-penetrare
 Infectia HIV - Replicarea
• ARN, rol de matrita – RT – DNA.
• DNA proviral – transportat la nucleu – integrat in nucleul
gazdei (proces controlat de integraza virala).
• Limfocitele T in repaus nu replica virus.
• In LT activate, factorii transcriptionali de activare (ex
citokinele) pot declansa replicarea virala prin intermediul
secventelor care interactioneaza cu LTR.
• Activarea unei infectii latente: co-infectia cu alte virusuri
(CMV, Herpes virus 6, 7, 8, EBV, HTLV).
HIV - replicarea (schematic)
HIV - replicare (schematic)
 Infectia HIV - Replicare
• Integrarea DNA – infectie lenta.
• Transcriptia genomului viral in ARNm se realizeaza printr-
o polimeraza a gazdei.
• Primii mARN transcrisi codifica genele reglatoare tat, rev
si nef.
• 2 tipuri de mARN dicteaza sinteza proteinelor structurale.
• La sfarsitul replicarii, virusurile sunt eliberate prin
inmugurire, imature.
• Maturarea extracelulara este realizata de catre proteaza
virala.
HIV - replicare
HIV - ataşare
HIV - ataşare
HIV - invazie
Celule care au reprodus HIV
HIV - replicare
HIV forma matură (schematic)
 Stadiile infectiei. Patogenie
• Transmitere pe cale parenterala (obiecte – ace pt injectare
droguri, sange, produse biologice), sexuala, verticala
(mama- fat).
• Infectie primara (2-4 sapt):
- Simptome ale perioadei acute: limfadenopatie, rash
macular, febră, mialgii, artralgii, cefalee, diaree, disfagie şi
manifestări neurologice.
- Perioada infectiei asimptomatice pana la 10 ani (50%
dintre indivizi); exceptii: forme rapid evolutive si
“supravietuitorii de lunga durata”
- Unii pacienti prezinta limfadenopatie persistenta
generalizata
• SIDA
 Infectia primara
• Atasare via CD4 in principal limfocite T
• Replicare activa
• Viremie decelabila dupa 8 – 12 saptamini
• LT scad de la 1200 – 1000 la 500/μL
• Ac: detectabili dupa 1- 3 luni; in paralel
viremia scade, afectand doar 10 3 – 10 4
celule iar LT4 tind sa se normalizeze.
 Variatia antigenica
• Raspunsul in Ac eficient
• Variatia antigenica a gp120 – eludeaza
imunitatea
• Persistenta virusului la nivelul limfocitelor
(unde replicarea continua)
• Evolutia bolii influentata de echilibrul
dintre factorii inductori endogeni si
exogeni.
Mecanisme patogenetice în HIV
infecţie
HIV - patogenie
 Inductori exogeni
• Activarea limfocitelor prin infectiile cu
oportunisti determina activarea limfocitelor,
respectiv replicarea activa a HIV.
• Activatori eficienti: infectiile cu M.
tuberculosis, vaccinarile (contraindicate mai
ales vaccinarile cu germeni vii atenuati).
FACTORI INDUCTORI ENDOGENI
• Citokinele proinflamatorii: TNFα, IL- 6,
IL- 1β.
 Factori supresori
• Limf CD8 si Macrofage – surse de factori
supresori
• Probabil β-chemokinele au rol inhibitor.
Stadiile infectiei HIV. Infecţie
clinica
 Tablou clinic
• Unele dintre aceste sindroame au fost descrise în
cadrul ARC: AIDS Related Complex.
• Infecţia cu herpes-zoster este un semn precoce de
progresie, candidoza şi leukoplazia apar ceva mai
tîrziu, iar semnele constituţionale persistente sunt
foarte preţioase pentru a indica progresia spre
SIDA.
• Limfadenopatia generalizată persistentă, care
apare frecvent în timpul infecţiei se consideră
predictivă pentru progresia spre SIDA.
HIV - istoria naturală a infecţiei
HIV - markeri virologici şi
imunologici
HIV - markeri virologici şi
imunologici
 Patogeneza infecţiei HIV
Sindromul imunodeficienţei dobandite (SIDA) este manifestarea
târzie a infecţiei cu HIV (CD4<200/µl, viremie>75.000 copii/ml).
• depleţia marcată a celulelor T4, ceea ce conduce la un raport
inversat T4/T8 (normal 1.5/1 până la 2.0/1).
• scadere in greutate, diaree > 1 luna
• Imunodeficienţa progresivă este urmată de o serie largă de infecţii
oportuniste şi de neoplasme, cea mai frecventă fiind pneumonia
cu Pneumocystis carinii şi sarcomul Kaposi.
• Altă manifestare este encefalopatia SIDA (complexul SIDA
demenţă). Acest sindrom este caracterizat prin semne neurologice
ca demenţa progresivă şi neuropatia perferică. 
• Sindrom diareic (distrugerea tesutului limfoid intestinal,
modificarea florei, descuamarea epiteliului intestinal)

58
Infecţii asociate imunodeficienţei
induse de HIV
 Simptome clinice predictive pentru
progresia spre SIDA:

• infecţie persistentă cu herpes zoster;

• candidoză; leukoplazie păroasă;
• simptome constituţionale: pierdere în
greutate, oboseală, transpiraţii nocturne,
diaree persistentă.
 SIDA
• Numar CD 4< 200/μL
• Ac antip24 – dispar
• Reaparitia Ag p24
• Infectii cu oportunisti
• cancere (cancer, leucemii, limfoame,
sarcom Kaposi).
 Infectii cu oportunisti
• Boli şi simptome definitorii pentru SIDA sunt:
• sarcomul Kaposi,
• pneumonia cu P. carinii,
• diaree cronică (frecvent determinată de criptosporidii),
• meningită cu Criptosporidium,
• toxoplasmoză,
• retinită cu CMV,
• candidoză.
Sarcom Kaposi
Sarcom Kaposi - cutanat
Sarcom Kaposi - forma severă
Cancer cu celule scuamoase
Retinită cu VCM
Corioretinită (toxoplasmoză)
Conjunctivită (sarcom Kaposi -
vasculariuaţie violacee)
Herpes (vechi de o lună)
Leucoplazie “păroasă”- celule vacuolare şi
asocierea infecţiei cu VEB
 Diagnostic
• Diagnostic serologic, screening
- Teste rapide (pe membrana, tip Immuno dot sau latex-
aglutinare)
- ELISA
- Daca sunt pozitive trebuie repetate, daca sunt pozitive din
nou,
- Confirmare (WesternBlot)

• Diagnostic direct:
- PCR (detectare de ADN proviral in limfocite sau
evidentierea de ARN plasmatic).
- Ag p 24 (ELISA)
 Diagnostic serologic
• Teste rapide tip screening efectuate prin
aglutinare: teste de latex aglutinare: bile de
latex coafate cu antigene obţinute sintetic.
Se testează sînge integral sau ser pe un
suport al trusei.
• După cîteva minute rezultatul testului este
evaluat, comparativ cu martorul (-) al trusei.
• Teste pe membrana (principiu asemanator
ELISA)
 Teste rapide
• Avantaje: uşor de realizat şi fără echipament
electric;
• Dezavantaj: sensibilitatea metodei variază în
limite foarte largi: între 71 şi 99% , iar
specificitatea sa variază între 93 şi 99%.
• In plus, rezultatele (+) sau (-) diferă în medie cu
20%, diferenţa explicată prin dificulatea de
interpretare a probelor “slab pozitive”.
• De aici rezultă si obligativitatea utilizarii ELISA.
HIV diagnostic (teste rapide)
 ELISA
• Indirect sau competitiv
• Rez. fals (-) se obţin cînd testul se
efectuează înaintea seroconversiei
• Sau la pacienţi imunosupresaţi;
• şi uneori, tardiv în stadiul de SIDA.
• In plus, unele teste imaginate ptr a detecta
anti-HIV1 nu pot detecta şi anti-HIV2.
 Western Blot
• Proteinele virale (antigenele) sînt separate prin
electroforeză în gel de poliacrilamidă şi apoi
transferate pe benzi de nitroceluloză ce vor
reprezenta faza fixă la care vor adera anticorpii
eventual prezenţi în probă.
• Astfel obţinem profilul serologic complet , pe
categorii de anticorpi fată de structuri antigenice
diferite (ale genelor : gag, env şi pol) scăzînd
riscul rezultatelor fals pozitive (care se reduce la
0.05%).
HIV WB
HIV -WB
Polymerase chain reaction (PCR)
• Calitativ: initial (mai sensibil)
• Cantitativ: monitorizarea terapiei
HIV - PCR
 Markeri pentru aprecierea
prognosticului
• Viremia (“incarcatura plasmatica”)
• Valoarea CD4
• Prezenta Ag p 24 sau Ac anti-p24
 Alti markeri utili
• Β2 microglobulina
• neopterina
Nivel CD 4, comparatativ cu viremia
 Terapie Combinată
• Termenul de HAART (Highly Active
Antiretroviral Therapy - terapia
antiretrovirală înalt activă) este utilizat
pentru a descrie o combinaţie de trei sau
mai multe medicamente anti-HIV.
 Terapie
1. Analogi nucleozidici (inhibitori de RT):
- Zidovudina (AZT)
- Didanozina (ddI)
- Zalcitabina (ddc)
- Stavudina (d4T)
- Intarzie dezvoltarea infectiilor cu
oportunisti si prelungesc supravietuirea.
 Analogi nucleozidici
• Eficienta relativ scazuta; se adminstreaza
asociat pentru a creste eficienta si, mai ales,
pentru a preveni selectia de tulpini
rezistente.
• Toxice (neutropenie, anemie, mielopatie –
zidovudina; pancreatita – didanozina;
neutropenie periferica: zalcitabina,
stavudina).
 Alte antiretrovirale
2. Inhibitori noncompetitivi de RT:
nevirapina, delavirdina (activi pe HIV1 dar nu
si asupra HIV2)
3. Inhibitori de proteaza: saquinavir,
indinavir, ritonavir (peptide sintetice,
inhibititori competitivi pentru proteaza HIV,
inhibând procesarea poliproteinelor; astfel
celula gazdă acumulează precursori neclivaţi
de poliproteină gag, care sunt toxici).
 4. Inhibitori ai enzimei de fuziune
sau intrare
• Alt grup de antiretrovirale este compus din inhibitori ai enzimei
de intrare, inclusiv inhibitori de fuziune.
• Unul din aceste medicamente – numit deseori T-20 – a fost
licenţiat în unele ţări începînd cu 2003, însă doar pentru utilizarea
de către persoane care au încercat deja alte tratamente. Inhibitorii
de fuziune T-20 diferă de alte antiretrovirale prin aceea că trebuie
injectaţi (în caz contrar ar fi digeraţi în stomac). Inhibitorii de
intrare previn intrarea virusului HIV în celulele umane.
Replicarea HIV ţinte terapeutice
Tratament - “ţinte”
 Principiile terapiei
• Se incepe când CD4 sunt 500 /μL
• Eficienta terapiei se apreciaza in functie de
numarul CD4, absenta Ag p24, nivelul
scazut al viremiei.
• Rezistenta la antiretrovirale: scad CD4,
scaderea in greutate, semnele constitutive
caracteristice SIDA, infectiile cu
oportunisti.
 Principiile terapiei
• Adminstrarea zidovudinei la gravide (sapt
14 – 34) scade riscul transmiterii
transplacentare.
 Profilaxia
• Nu exista vaccin
• Nu exista chimioprofilaxie eficienta
• Masuri nespecifice: sex protejat, obiecte
personale de toaleta, controlul serologic
anterior sarcinii, etc.
• Educatie sanitara