REŢELE DE CALCULATOARE

De ce reţele de calculatoare?
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Ce sunt reţelele de calculatoare?

Reţea de calculatoare = colecţie interconectată de

calculatoare autonome.

Scop & utilizări:

Asigurarea unui mediu de comunicare puternic
Accesul la informaţii de la distanţă
Comunicaţiile interpersonale
Facilitatea partajării resurselor
Alegerea unei fiabilităţi mari
Economia banilor
Scalabilitatea (abilitatea unui sistem de calcul paralel de
creşte viteza de execuţie proporţional cu adăugarea de noi
procesoare. )
Divertismentul interactiv
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Noţiuni de bază

Legătură: conexiune realizată între membrii reţelei

Nod: calculator al unei reţele, avînd asociată o adresă
Resursă: programe, echipamente, date
Comunicaţie: modul de a schimba informaţii între
calculatoarele unei reţele (via canale)
Protocol: regulile prin care se realizează comunicaţia
Difuzare: trimiterea de informaţii la mai multe
calculatoare (multicast) sau la toate (broadcast)
Pachet: modalitate de stocarea datelor
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Protocol
Protocol = ansamblu de convenţii şi reguli pe baza cărora se
realizează transmiterea datelor.
Probleme ale comunicării în reţea:
- probleme hardware (maşini sau cabluri);
- congestia datelor;
- întârzieri mari sau pierderi de informaţie;
- corupere de date;
- duplicarea datelor.
Reţelele de calculatoare sunt organizate pe mai multe nivele
(straturi), în sensul împărţirii stricte a sarcinilor: fiecare nivel
este proiectat să ofere anumite servicii, bazându -se pe
serviciile oferite de nivelurile anterioare rezultatul fiind o
ierarhie de niveluri.
Interfaţa – asigură comunicarea între două niveluri consecutive.
Serviciul – furnizează funcţionalitatea unui nivel.
Principiul de bază : ceea ce se primeste la destinatar la nivelul
n este exact ceea ce se transmite la emitător la nivelul n.
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Legătura între protocoale,servicii

şi interfeţe: o analogie ce poate
ajuta la explicarea ideii de
comunicare multinivel.

Entităţile egale
comunică folsind
protocolul.
Datele nu sunt
transferate pe
orizontală.
Fiecare nivel realizează
prelucrările specifice
asupra datelor şi le
transmit nivelului
inferior, până la ultimul
nivel unde se realizeaza
schimbul efectiv de
date.
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Arhitectura de reţea = mulţimea de niveluri şi de protocoale.

Stiva de protocoale = mulţimea protocoalelor (pe toate nivelurile).

Modele de arhitecturi de de retea

ISO/OSI
(International
Standard Organization
Open System
Interconnection)
TCP/IP (Transmission
Control Protocol/
Internet Protocol)
 Aplicaţii Internet şi protocoale corespunzătoare

PROTOCOL DESCRIERE
HTTP – Hyper Text Transfer Protocol Controlează comunicarea între server
web şi web browser
HTTPS- Secure HTTP Controlează şi asigură securitatea
comunicării între server web şi web
browser
SSL – Secure Sockets Layer Asigură criptare datelor pentru
controlul securităţii şi integrităţii
acestora
SMTP – Simple Mail Transfer Protocol Asigură transmiterea datelor prin
serviciu de poştă electronică
MIME – Multi-purpose Internet Mail Asigură transmiterea de fişiere
Extension multimedia sau în format binary
FPT – File Transfer Protocol Asigură transferul fişierelor
NTP- Network Time Protocol Asigură sincronizarea timpului ăntre
calculatoare
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Protocolul IP este protocolul folosit de Internet.

Adresele IP

identifică în mod unic echipamentele de calcul din cadrul reţelei

includ un identificator de retea (NetID) si un identificator de
gazdă (HostID);
toate echipamentele de calcul (gazdele) din cadrul aceleiaşi
reţele au aceeaşi adresă de reţea – adresă network (NetID);
o interfaţă (placă) de reţea are asignată o unică adresă IP-
numită adresa host;
o gazdă poate avea mai multe plăci de reţea, deci mai multe
adrese host (IP);
adresele IP sunt asignatede o autoritate centrala (NIC –
Network Information Center);
sunt divizate in clase de adrese: A, B, C, D.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

O adresă IP poate fi
reprezentată în două moduri:
1. Format binar: o
succesiune de 4 octeţi :
11000000.011010101.0000
1111.00001001.
2. Format zecimal cu
puncte: 192.106.15.9
• NetID-ul este asignat
unei organizaţii de o
autoritate centrală.
• HostID-ul e asignat local
de administratorul reţelei.

Clasa A: 128 reţele posibile,

peste 4 milioane de
gazde/reţea.
Clasa B: 16K retele posibile,
64K gazde/reţea.
Clasa C: peste2 mil.ioanede
reţele, 256 gazde/reţea.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Aplicaţiile Internet

World Wide Web foloseşte protocolul HTTP.

Programele de acces la distanţă folosesc protocolul
Telnet pentru conectarea directă la resurse la distanţă.
 Programele de e-mail folosesc protocolul de strat 7
POP3 .
Managerele de fişiere folosesc protocolul FTP pentru a
copia şi a transfera fişiere între situri îndepărtate.
Colectarea şi monitorizarea datelor din reţea foloseşte
protocolul SNMP.
 Exemple de reţele
Internet
= colecţie de reţele separate fizic, interconectate pentru
a forma o singură reţea logică.
= este reţeaua mondială ce interconectează reţelele din
diferitele părţi ale planetei într-o singură reţea logică.