Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 12.2.
Organizaţii internaţionale
active în domeniul educaţiei
fizice şi sportului
ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR
UNITE
1
Simbolul ONU
2
Organizaţia Naţiunilor
Unite
Înfiinţare:
ca alianţă pe timp de război: 1 ianuarie 1942
ca organizaţie internaţională:
24 octombrie 1945
State membre: 192
Sediul: New York, NY, USA
Limbi oficiale: Engleză, Chineză, Arabă,
Franceză, Rusă, Spaniolă
Secretar General: António Guterres (din 2017)
3
Misiunea ONU
Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai
importantă organizaţie internaţională din
lume. A fost fondată în 1945 după
Al Doilea Război Mondial.
ONU are misiunea de a asigura pacea
mondială, respectarea drepturilor
omului, cooperarea internaţională şi
respectarea dreptului internaţional.
4
Structură
Principalele diviziuni ale O N U:
În Adunarea Generală, există reprezentaţi ai fiecărui stat membru.
Fiecare stat are drepturi egale de vot. De asemenea, rezoluţiile
Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.
Consiliul de Securitate: 15 membri, din care 5 permanenţi (China,
Rusia, Franţa, Regatul Unit şi SUA), şi restul aleşi pentru un mandat de
doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi membri. Deciziile importante
ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri. Membrii
permanenţi au dreptul de Veto.
Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din
organizaţiile speciale.
Consiliul de Tutelă şi-a suspendat momentan activitatea.
Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se
află la Haga).
Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă
este cea de Secretar General al ONU
5
Organizaţiile speciale ale
ONU
Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane (United Nations Centre for Human Settlements - Habitat;
fondat în 1977, cu sediul în Nairobi, Kenya);
Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF - United Nations Children's Fund, fondat în 1964, cu sediul la
New York, SUA);
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD - United Nations Conference on Trade
and Development, fondată în 1946 cu sediul la Geneva, Elveţia);
PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (United Nations Development Programme, fondat în
1965 şi cu sediul la New York);
PNUE- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (United Nations Environment Programme,
fondat în 1972, cu sediul la Nairobi, Kenya);
Programul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de Droguri (United Nations
Internation Drug Control Programme, fondat în 1991, cu sediul la Viena, Austria);
Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi (United Nations High Commissioner for Refugees UNHCR, fondat în
1950, cu sediul la Geneva);
Operaţiunile ONU de Menţinere a Păcii (United Nations Peace-keeping Operations, cu sediul la New York);
Fondul ONU pentru Activităţi în Domeniul Populaţiei (United Nations Population Fund, fondat în 1967, cu
sediul la New York);
Agenţia pentru Refugiaţii Palestieni (United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the
Near East, fondat în 1950, cu sediul la Gaza);
Programul Mondial pentru Alimentaţie (World Food Programme, fondat în 1961, cu sediul la Roma).
6
Organizaţii autonome
UNESCO
OIS
OIM
BIRD
FMI
şi altele.
7
Drepturile Omului şi ONU
Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea
Naţiunilor Unite. Atrocităţile celui de- al Doilea Razboi Mondial şi
genocidurile au determinat ca noua organizaţie să prevină
tragedii similare in viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea
un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotărâri
asupra violarilor drepturilor omului
Organizaţia Naţiunilor Unite obligă toate statele membre sa
promoveze "respect universal pentru, si observarea drepturilor
omului" şi să ia "măsuri impreună şi separate" în această
privinţă. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deşi nu
legală, a fost adoptată de Adunarea Generală in 1948 ca un
standard comun de realizare pentru toţi. Adunarea de obicei are
în vedere probleme legate de drepturile omului.
8
Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului
Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele agenţii ale
sale joacă un rol important în implementarea şi
respectarea principiilor din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel
de caz este sprijinul acordat de organizaţie ţărilor ce
se află în tranziţie spre democraţie. Asistenţa tehnică
în realizarea alegerilor libere şi corecte, îmbunătăţirea
structurilor judiciare, revizuirea constituţiilor,
antrenarea oficialilor drepturilor omului şi
transformarea mişcărilor armate în partide politice au
contribuit mult la democratizare în lume.
9
Istoria ONU
1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând
porţile unei noi organizaţii: Liga Naţiunilor, formată prin pacea decisă după
discuţiile dintre ţări.
1920-1933: Fără să fi dobândit o influenţă mare, Liga Naţiunilor este un
fiasco.
1933-1945: Izbucneşte Al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de
Nord, şi Pacific.
24 octombrie 1945: Se înfiinţează Organizaţia Naţiunilor Unite.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia,
Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt,
El Salvador, Etiopia, Filipine, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India,
Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia,
Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda,
Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia,
Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
1946: Liga Naţiunilor este desfinţată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia şi
Thailanda aderă la ONU.
10
Sediul ONU din New York
11
Implicarea ONU în sport
Convenţia internaţională împotriva
dopajului în sport, adoptată la
19/10/2005 de Conferinţa Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură – UNESCO
12
Charta Internaţională a Educaţiei
Fizice şi Sportului - 21 Noiembrie
1978
Prevederi:
Art. 1. Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept fundamental al
tuturor;
Art. 2. Educaţia fizică şi sportul reprezintă un element esenţial al educaţiei
permanente în sistemul general al educaţiei
Art. 3. Programele EFS trebuie să răspundă cerinţelor individuale şi sociale
Art. 4. Predarea şi administrarea EFS trebuie să fie făcute de personal calificat
Art. 5. Facilităţi şi echipamente adecvate sunt esenţiale pentru EFS
Art. 6. Cercetarea şi evaluarea sunt componente indispensabile ale dezvoltării
EFS
Art. 7. Informarea si documentarea ajută la promovarea EFS
Art. 8. Mass media trebuie să exercite o influenţă pozitivă asupra EFS
Art. 9. Instituţiile naţionale joacă un rol major în EFS
Art. 10. Cooperarea Internaţională este premisă a promovării universale şi
echilibrate a EFS
13
Masa Rotundă a Miniştrilor Educaţiei
Fizice şi Sportului, Paris, 9-10 ianuarie
2003
UNITED NATIONS EDUCATIONAL,
SCIENTIFIC AND CULTURAL ORGANIZATION - UNESCO
Moderator: Mr John Daniel, Director-General Adjunct pentru Educaţie,
UNESCO
• Dl. Adolf Ogi, Consilier Special al ONU
Secretarul-General al programului Sport pentru Dezvoltare şi Pace
• Mr Jacques Rogge, Preşedinte al Comitetului Internaţional
Olimpic
• Mr Koïchiro Matsuura, Director-General al UNESCO
Prima reuniune: Creşterea ponderii educaţiei fizice şi a sportului în
procesul educativ
A doua reuniune: Protecţia tinerilor atleţi
A treia reuniune: Pregătirea unui proiect al unui instrument juridic
internaţional pentru combaterea dopingului în sport
14
MASA ROTUNDĂ A MINISTRILOR ŞI A
ÎNALŢILOR OFICIALI RESPONSABILI CU
EDUCATIA FIZICĂ ŞI SPORTUL
15
Raportul Grupului de Lucru Inter-Agenţii
al ONU asupra programului “Sport pentru
Dezvoltare şi Pace” - 2003
16
Rezoluţie
Rezoluţia adoptată de Adunarea Generală: 3 Noiembrie 2003
58/5. Sportul ca mijloc de promovare a educaţiei, sănătăţii, dezvoltării şi păcii
1. Invită Guvernele, Naţiunile Unite, fondurile şi programele sale, agenţiile specializate şi instituţiile care au
legătură cu sportul:
(a) Să promoveze rolul sportului şi al educaţiei fizice pentru toţi, pentru a spori interesul faţă de sănătate;
(b) Să folosească sportul şi educaţia fizică în scop de mijloc care să contribuie la atingerea scopurilor
dezvoltării, acceptate pe plan internaţional, inclusiv pe cele cuprinse în United Nations Millennium Declaration 7
şi pe cele mai largi referitoare la dezvoltare şi pace;
(c) Să lucreze în comun astfel încât sportul şi educaţia fizică să poată reprezenta oportunităţi pentru
solidaritate;
(d) Să recunoască contribuţia sportului şi a educaţiei fizice la dezvoltarea economică şi socială şi să încurajeze
construirea şi renovarea infrastructurilor pentru sport;
(e) Să promoveze în continuare sportul şi educaţia fizică, pe baza nevoilor locale;
(f) Să întărească cooperarea şi parteneriatul între toţi actorii, inclusiv familia, şcoala, cluburile/ligile,
comunităţile locale, asociaţiile sportive pentru tineret şi instituţiile cu putere de decizie;
(g) Să asigure ca tinerele talente să îşi poată dezvolta potenţialul atletic fără nici o influenţă negativă asupra
siguranţei lor şi a integrităţii lor fizice şi morale;
2. Încurajează Guvernele, organismele sportive internaţionale şi organizaţiile care au legătură cu sportul să
elaboreze şi să implementeze iniţiative de parteneriat şi să dezvolte proiecte compatibile cu “the Millennium
Development Goals”;
3. Invită Guvernele şi organismele internaţionale sportive să sprijine ţările în curs de dezvoltare;
4. Încurajează ONU să dezvolte parteneriate strategice cu cât mai multe structuri implicate în sport;
8. Decide să proclame 2005 ca AN INTERNAŢIONAL AL SPORTULUI ŞI EDUCAŢIEI FIZICE, ca mijloc de
promovare a educaţiei, sănătăţii, dezvoltării şi păcii, şi invită Guvernele să organizeze evenimente care să
sublinieze hotărârea lor în acest sens, şi de a căuta, pentru aceasta, sprijinul personalităţilor sportive.
17