Marabu African

Ciobanu Emilian – Grupa

832 A
Medicina veterinara – Anul I
• Marabuul african (Leptoptilos crumenifer), numit
și marabutul african, barza marabu africană, este o
pasăre africană sedentară, asemănătoare cu barza, din
familia ciconiidelor (Ciconiidae).
Arealul

 Marabuul african cuibărește

în Africa tropicală din Senegal
 spre est până în Eritreea, 
Etiopia și vestul Somaliei și spre
sud până în Namibia și nordul și
estul Africii de Sud (provinciile 
Northern Cape, Free State, 
KwaZulu-Natal).[6]
 Cuibărește și iernează în
următoarele țări: Africa de Sud, 
Angola, Benin, Botswana,
BurkinaFaso, Burundi, Camerun
,  RepublicaCentrafricană, 
Ciad,  Congo, 
Republica Democrată Congo.
 Apariții accidentale au fost
înregistrate în: Israel, Liberia, 
Spania. 
 Pe 21 iulie 2017, marabuul
african a fost fotografiat la
Hurghada, aceasta fiind prima
înregistrare a acestei păsări în 
Descrierea
 Marabuul african este o barză
masivă, cu o înălțime de
aproximativ 120 cm atunci când
stă cu corpul ridicat, dar mai mică
în poziția obișnuită încovoiată,
anvergura aripii este de până la
2,9 m.
 Coloritul este în general negru-
ardeziu, cenușiu și alb, capul și
gâtul aproape fără pene și ciocul
masiv cuneiform (în formă de
pană). Pe gât are 2 saci
subcutanați aerieni, unul mai
mare atârnă de gâtlej în jos (sacul
gular), altul mai mic pe spate, la
baza gâtului.
 Ciocul la marabuul african este
uriaș; la această specie, el crește
continuu și poate atinge o
lungime de 34,6 cm. Acest cioc
enorm se numără printre cele mai
formidabile arme din lumea
animală, deși se pare că nu este
destul de eficient pentru
secționarea hoiturilor, care
reprezintă o parte importantă a
Vârsta și sexele
Sexele sunt asemănătoare și nu se
pot diferenția după penaj. Atunci când
păsările stau împreună, sexele se pot
distinge de obicei după mărime.
Masculii sunt mai mari decât femelele
și au ciocul mai lung și mai mare.
La începutul sezonului de reproducere
părțile superioare devin mai deschise,
cenușiu–albăstrui, cu o bandă de
dungi albe, asemănătoare unei scări,
pe fața superioară a aripii, formată de
marginile albe ale tectricelor
supraalare mari.
Puii eclozați au pielea zbârcită, de
culoare rozacee și sunt acoperiți cu
pene răzlețe și puf cenușiu–deschis;
puii eclozați recent au o greutate de
aproximativ 70 g. Puii din cuib mai
mari, de 8–35 de zile, sunt acoperiți
cu un puf alb mai des, cu excepția
pielii golașe de pe cap.
Vocea
 Marabuul este în general o
pasăre tăcută în afara
locurilor de cocoțat sau de
reproducere, cu excepția
clămpănitului ciocului, asociat
de obicei cu comportamentul
amenințător. La cuib sau când
stă cocoțat pe o creangă
emite diferite strigăte și
mormăituri țipătoare,
șuierătoare, scâncitoare sau
mugitoare.
 Atât în comportamentul
amenințător cât și în timpul
paradei nupțiale clămpănește
adesea din cioc zgomotos și
surd ca din puț și emite
diferite țipete stridente și
urlete ascuțite nedeslușite
sau un muget "muu" mormăit,
de o tonalitate joasă,
asemănător cu cel de vacă
 Hrana
 Marabuul african are preferințe
alimentare deosebite, neîntâlnite la
alte ciconiide. Marabuul este o
specie polifagă care se hrănește cu
diverse animale în mod oportun.
Hrana include adesea hoituri,
precum și resturi de pește și alte
resturi de mâncare aruncate de
oameni, pe care adesea le caută
prin gunoaie și lângă abatoare.
Consumă și diferite alte vertebrate
și nevertebrate, inclusiv pești,
termite, lăcuste, broaște, șopârle,
șobolani, șoareci, șerpi și păsări.
 Atunci când termitele se roiesc,
marabuul stă adesea lângă
mușuroaiele lor și consumă cantități
mari ale acestor insecte durdulii
când ele ies pentru a se
împerechea în zbor. Marabuurile
apar pe neașteptate în număr mare
și în timpul incendiilor de vegetații,
unde consumă insectele și
vertebratele mici speriate sau