Dupa ce au plecat spre cantelarie, indrumati de sfatul

hangiului, Vitoria si fiul ei Gheorghita, s-au intalnit acolo

cu un om ce parea a fi neamt. Omul le-a oferit informatii
despre afacerile ce le avea scrise in condica. Intrebat de
catre Vitoria despre unele afaceri ce au fost savarsite cu
putin timp in urma, omul i-a raspuns ca au fost vandute
trei sute de oi unui om pe nume Nechifor Lipan.
Acesta a mentionat ca a fost cea mai mare vanzare din
prima duminica a lunii noiembrie si ca au mai fost
cumparatori pentru oile lui, asa ca din putinul pe care il
avea, Nechifor le-a oferit unor oameni, o parte din oile lui,
si anume o suta de oi.
Neamtul i-a povestit Vitoriei cum Nechifor a petrecut si i-a
cinstit pe cei doi oameni ce au cumparat o suta de oi, si
cum au impreuna la iernat cu oile. Dupa ce auzise
vorbele neamtului, Vitoria cazuse pe o ladita si suspina.
Invitata sa ia loc pe scaun, aceasta a refuzat orice ajutor,
si i-a marturisit omului ca Nechifor Lipan, sotul ei, nu s-a
mai intors acasa de cand a plecat sa cumpere oile.
Neamtul nu a crezut acest lucru si i-a povestit cum a avut
loc afacerea, si cum a plecat cu cei doi munteni spre locul
de iernat. Auzind acest lucru, Vitoria a cerut mai multe
informatii despre acei doi munteni, dar neamtul nu a stiu
nimic despre acestia. Vitoria nu a mai asteptat si a plecat
pe drumul pe care a plecat si Nechifor, cu speranta ca il
v-a gasi pe acesta.