Confiscare extinsă.

Norme europene și naționale

 

Facultatea de Drept, Universitatea Al. I. Cuza,

Iași
• Reglementări europene și internaționale
• A. Reglementări ONU
• Convenția ONU privind traficul ilicit de droguri si de substanțe psihotrope – 1988, Viena – reglementează confiscarea produselor infracțiunilor de trafic de droguri
precum și a stupefiantelor, substanţelor psihotrope, materialelor şi echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate să fie utilizate în diverse modalităţi, în
săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. În acest sens, fiecare stat semnatar va adopta măsurile care sunt necesare pentru a permite autorităţilor competente să
identifice, să detecteze şi să îngheţe sau să pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri obținute ca urmare a săvârșirii
infracțiunii de trafic de droguri, în scopul unei eventuale confiscări, iar dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face
obiectul măsurilor anterior menționate. Aceeași regulă se aplică și veniturilor sau altor avantaje obţinute din: produse, bunuri în care aceste produse au fost
transformate sau convertite, sau bunuri cu care au fost amestecate aceste produse.
• Convenția ONU din 2000 privind Crima Organizată Internațională – stabilește în sarcina statelor părţi obligația de a adopta, în măsura posibilităţilor, în cadrul sistemelor
lor juridice naţionale, măsurile necesare pentru a permite confiscarea: produsului infracţiunii provenit din infracţiunile prevăzute de convenţie sau a bunurilor a căror
valoare corespunde celei a produsului precum și a bunurilor, materialelor şi a altor instrumente folosite sau destinate să fie folosite pentru infracţiunile prevăzute de
Convenţie.

• ,
• Reglementări ale Consiliului Europei
• 
• Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii
adoptată la Strasbourg în 8 noiembrie 1990
• Convenția penală privind corupția - Strasbourg în 27 ianuarie 1999
• Convenția Consiliului Europei de la Varșovia din 16 mai 2005 privind spălarea banilor, descoperirea,
sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului.

•,
• Consiliul Europei a instituit în art. 2 al Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea
produselor infracţiunii, obligația statelor de a adopta „măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru
a le permite să confişte instrumente şi produse sau bunuri a căror valoare corespunde acestor produse”. Convenția
reglementează obligația statului parte, care a primit de la o altă parte o cerere de confiscare privind instrumente sau
produse situate pe teritoriul său, fie de a executa o hotărâre de confiscare provenind de la o instan ţă a părţii solicitante
în ceea ce priveşte aceste instrumente ori produse, fie de a prezenta această cerere autorităţilor sale competente
pentru a obţine o hotărâre de confiscare şi, dacă aceasta este acordată, să o execute.

• ,
• De asemenea, în Convenția penală privind corupția, adoptată la nivelul Consiliului Europei, sunt
reglementate măsuri eficiente prin intermediul cărora statele membre identifică, cercetează, blochează şi
sechestrează instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse,
într-o manieră comună, guvernate de principii și proceduri armonizate.
• Măsuri referitoare la confiscare sunt reglementate și de Convenția Consiliului Europei de la Varșovia privind
spălarea banilor, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului.

•,
• Astfel, art. 5 instituie în sarcina statelor părți obligația de a adopta „măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se
asigura că măsurile privind blocarea, punerea sub sechestru şi confiscarea includ, de asemenea: a) bunurile în care au fost transformate sau
convertite produsele; b) bunurile obţinute licit, în cazul în care produsele au fost amestecate, în totalitate sau în parte, cu astfel de bunuri,
până la valoarea estimată a produselor; c) câştigurile sau alte beneficii derivate din produse, din bunuri în care au fost transformate sau
convertite produsele rezultate din infracţiune sau din bunuri cu care produsele infracţiunii au fost amestecate, până la valoarea estimată a
produselor, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca produsele”.
• Din analiza acestor Convenții se observă atenția pe care Consiliul Europei o conferă luptei împotriva criminalității transfrontaliere prin
reglementarea unor măsuri efective și adecvate de blocare a resurselor financiare ale infractorilor. Cu toate acestea măsurile propuse în
Convențiile Consiliului Europei se axează în genere în spre confiscarea specială, soluția confiscării extinse fiind oferită și sintetizată în cadrul
reglementărilor Uniunii Europene.

• ,
• Reglementările Uniunii Europene
• Acțiunea comună din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul
privind Uniunea Europeană privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea sau
sechestrarea și confiscarea instrumentelor și a produselor infracțiunii (98/699/JAI);
• Decizia-cadru a Consiliului 2001/500/JAI din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea,
urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii;
• Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a
ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor;
• Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a
instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea.
• Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii
reciproce pentru hotărârile de confiscare
• Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și
confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite de Uniunea Europeană.
Articolul 5 din Directiva 2014/42/JAI reglementează Confiscarea extinsă instituind în
sarcina statelor membre obligația de a adopta „măsurile necesare pentru a permite
confiscarea, totală sau parțială, a bunurilor unei persoane condamnate ca urmare a
săvârșirii unei infracțiuni care este susceptibilă să genereze, în mod direct sau indirect,
beneficii economice, atunci când, în baza circumstanțelor cauzei, inclusiv a
elementelor de fapt și a probelor disponibile, cum ar fi faptul că valoarea bunurilor este
disproporționată în raport cu venitul legal al persoanei condamnate, o instanță
consideră că bunurile în cauză au fost obținute din activități infracționale.
• Directiva instituie în art. 6 măsura confiscării bunurilor transferate către terți. Astfel,
statele membre „adoptă măsurile necesare pentru a permite confiscarea produselor
sau a altor bunuri a căror valoare corespunde produselor care, în mod direct sau
indirect, au fost transferate de o persoană suspectată sau învinuită către terți sau care
au fost dobândite de terți de la o persoană suspectată sau învinuită, cel puțin în
cazurile în care terții știau sau ar fi trebuit să știe faptul că scopul transferului sau al
achiziționării era evitarea confiscării, pe baza unor elemente de fapt și circumstanțe
concrete, inclusiv a faptului că transferul sau dobândirea a avut loc în mod gratuit sau
în schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decât valoarea de piață a
bunurilor”.
• Nu în ultimul rând Directiva instituie în sarcina statelor membre obligația de a adopta
„măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile prevăzute
în prezenta directivă au dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, în
vederea exercitării drepturilor acestora”
• La nivel instituțional art. 10 din Directiva 2014/42/JAI reglementează obligația statelor membre de a institui birouri centralizate, birouri
specializate sau mecanisme echivalente, pentru a asigura gestionarea adecvată a bunurilor înghețate în vederea unei posibile
confiscări ulterioare. De asemenea statele membre se asigură că aceste măsuri includ posibilitatea vânzării sau a transferului bunurilor,
dacă acest lucru este necesar, bunurile confiscate urmând să fie utilizate în interes public sau pentru obiective de natură socială.
•
• Reglementări naționale în materia confiscării extinse
• Legea nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal – are rolul de a transpune în legislația națională art. 3 din
Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea;
• Codul penal
• Legea nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte
normative – act normativ prin care s-a transpus art.10 din Directiva 2014/42/UE.
• Măsura confiscării extinse a fost introdusă în legislația noastră internă prin Legea nr. 63/2012 în eforturile de armonizare a legislației noastre interne cu cea europeană. Astfel, Codul
penal din 1968 a fost modificat prin introducerea art. 1181, având denumirea marginală confiscarea extinsă
• În timp ce confiscare specială reprezintă „o măsură de siguranță care constă în trecerea silită și gratuită în proprietatea publică, după caz, a unor bunuri
produse prin sau în legătură cu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și a căror lăsare în posesia persoanei constituie o stare de pericol sau și a
echivalentului în bani, în situațiile prevăzute de lege”, confiscarea extinsă presupune „extinderea” măsurii de siguranță a confiscării și la alte bunuri în
afara celor care rezultă din fapta penală săvârșită.
• Art. 1121 Cod penal reglementează posibilitatea confiscării şi a altor bunuri în afara celor
ce pot face obiectul confiscării speciale, în condițiile art. 112 Cod penal, în situația în care
persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă
fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de 4 ani sau mai mare:
• a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
• b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
• c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
• d) infracţiunea de spălare a banilor;
• e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
• f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului;
• g) constituirea unui grup infracţional organizat;
• j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori; k) divulgarea secretului economic,
concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export,
deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi al exportului, precum şi al
introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri; l) infracţiuni privind jocurile de
noroc; m) infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile
împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal; p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme
informatice şi mijloace de plată electronice; q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de
origine umană.
• Au obligația de a aplica măsuri standard de cunoaștere a clientelei:
• a) instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine;
• b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare
străine;
• c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de
pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în
sistemul pensiilor private;
• d) cazinourile;
• e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;
• h) infracţiuni contra patrimoniului;
• i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
• f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă
asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de
bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor
financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii
ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii,
funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea
societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri
similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă
clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;
• 
• Pentru a se dispune confiscarea extinsă se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
• a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte
şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de
sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
• b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de
natura celor mai sus enumerate.
• Instanța va ţine seama, în situația în care apreciază necesitatea dispunerii confiscării extinse,
şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de către un terţ unui
membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine
controlul, fără a putea depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2),
care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
• La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în
vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana
condamnată, membrii familiei acesteia.
• În măsura în care bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi
bunuri până la concurenţa valorii acestora (art. 1211 alin. 7).
• Conform art. 1121 alin. (7) se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din
exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de
acestea.
• Transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI în legislația noastră internă a creat o serie
de controverse legate în primul rând de aplicarea în timp a acestor dispoziții. În acest
sens, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014 faptul
că dispoziţiile referitoare la confiscarea extinsă „sunt constituţionale în măsura în
care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative care a
intervenit de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, respectiv, 22 aprilie
2012. Este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru
comportamente și o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi
care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va
reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal și firesc dacă se
desfășoară în cadrul ordinii de drept în vigoare”.
• Cu privire la compatibilitatea dispozițiilor referitoare la măsura de siguranță a
confiscării extinse cu prevederile art. 44 alin. (8) din Constituție, Curtea
Constituțională s-a pronunțat în Decizia nr. 799 din 11 iunie 2011 în care este
subliniat faptul că „reglementarea prezumţiei dobândirii licite a averii nu
împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispoziţiilor art.148 din
Constituţie - Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să
permită deplina respectare a legislaţiei Uniunii în domeniul luptei împotriva
criminalităţii.
• De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere şi de iniţiatorul propunerii de revizuire,
în mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură
cu infracţiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L68 din 15 martie
2005, care obligă la luarea măsurilor necesare pentru a duce la îndeplinire cele
stabilite în cuprinsul acesteia, în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce
priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune
care are legătură cu criminalitatea organizată”.
• De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere şi de iniţiatorul propunerii de revizuire,
în mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură
cu infracţiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L68 din 15 martie
2005, care obligă la luarea măsurilor necesare pentru a duce la îndeplinire cele
stabilite în cuprinsul acesteia, în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce
priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune
care are legătură cu criminalitatea organizată”.
• De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere şi de iniţiatorul propunerii de revizuire,
în mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură
cu infracţiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L68 din 15 martie
2005, care obligă la luarea măsurilor necesare pentru a duce la îndeplinire cele
stabilite în cuprinsul acesteia, în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce
priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune
care are legătură cu criminalitatea organizată”.
VĂ MULȚUMESC