Macroeconomie

Unitatea de învățare 1: Introducere în macroeconomie

Obiective de studiu

Studierea acestui capitol asigură:

 cunoașterea locului macroeconomiei în știința economică;
 identificarea problemelor macroeconomice actuale;
 însușirea sectoarelor economiei naționale așa cum apar
ele în contabilitatea națională;
 înțelegerea elementelor definitorii ale circuitului economic și categoriile
de fluxuri economice;
 cunoașterea principiilor pe care se bazează măsurarea
rezultatelor macroeconomice prin sistemul conturilor naționale;
 înțelegerea conținutului principalilor indicatori macroeconomici.
 1.1. Locul macroeconomiei în știința economică. Probleme
macroeconomice actuale

 Macroeconomia are ca domeniu de analiză comportamentul unei

economii naționale în ansamblul său, precum și relațiile pe care ea le
întreține cu alte economii naționale

 Obiectiv: macroeconomia își propune să studieze economia ca un

tot, problemele sale teoretice și practice, privite din unghiul unor astfel
de interdependențe, mai exact, din perspectiva agenților economici
agregați.
 Agregatele economice: Un agregat economic este o abstractizare
care este folosită pentru descrierea unor aspecte concrete ale vieții
economice: producția și venitul național, ocuparea și ne-ocuparea,
consumul total, economiile totale, nivelul circulației monetare, nivelul
general al prețurilor etc.
 Procesul prin care obiectele reale sunt combinate și sintetizate într
- o categorie macroeconomică este numit agregare.
Obiectivele macroeconomiei sunt următoarele:
 determinarea principalelor agregate economice care să permită
cunoașterea activității agenților economici în ansamblul lor;
 studierea relațiilor dintre principalele agregate economice și punerea în
evidență a unor raporturi stabile intre acestea (de exemplu, relația dintre
venit și consum, venit și investiții etc.;
 analiza principalelor dezechilibre care pot să apară intre agregate:
inflația, șomajul, deficitul balanței de plăți etc., în vederea evidențierii
cauzelor care le -au determinat și stabilirii măsurilor pentru atenuarea
sau înlăturarea lor;
 studierea modalităților de atingere a diferitelor obiective economice, care,
țin de domeniul politicii economice.
O problemă economică devine macroeconomică atunci când:
 a) este rezultatul formării unei economii naționale;
 b) privește interesele generale ale agenților dintr-o țâra;
 c) impune măsuri concertate pentru încadrarea ei în limitele
normale de desfășurare.
1.2 Contabilitatea națională

 Precursori: François Quesnay, Adam Smith, Thomas R. Malthus, David

Ricardo, Karl Marx.
 Fondatori: J.M.Keynes, J. Meade si R. Stone, Jean Tinbergen

Definiție: Contabilitatea naţională descrie cifric activitatea economică,

fluxurile materiale, de venituri şi financiare, care au loc în economie între
diferiţi agenţi economici.
 Prin contabilitatea naţională realitatea economică este reprezentată
sub forma circuitului economic.
1.3 Măsurarea rezultatelor macroeconomice.
Indicatorii macroeconomici sintetici

1.3.1. Măsurarea rezultatelor: funcţii, sisteme de calcul, principii şi

metode
Măsurarea rezultatelor economice prin asemenea indicatori indeplineşte o
serie de funcţii esenţiale:
- rolul de evidenţă statistică
-punctul de plecare in luarea deciziilor
-comparaţii internaţionale
Există două sisteme de măsurare a rezultatelor de ansamblu:
 sistemul conturilor naţionale (SCN) - specific ţărilor cu economie de
piaţă. Se fundamentează pe teoria factorilor de producţie elaborată de
către Jean Baptiste Say .
 sistemul producţiei materiale (SPM) folosit in ţările cu economie
centralizat – planificată. Are la bază teoria muncii productive.
Principii de măsurare:
 a) se evaluează ansamblul activităţii economice;
 b) indicatorii sintetici de rezultate cuprind numai bunurile şi serviciile care sunt vândute pe
piaţă;
 c) produsele şi serviciile se includ in calcul numai in condiţiile in care sunt urmarea activităţii in
intervalul de timp pentru care se determină respectivii indicatori. Nu sunt luate in calcul
bunurile şi serviciile care reprezintă revânzări, când tranzacţiile sunt doar o schimbare a titlului de
proprietate;
 d) rezultatele activităţilor economice măsoară numai valoarea bunurilor şi serviciilor
pentru uz final, (cu excepţia Produsului Global Brut).
 e) evaluarea rezultatelor făcându-se pornind de la veniturile factorilor de producţie antrenaţi in
activitatea economică, nu include transferurile băneşti care au loc intre agenţii
economici sub forma pensiilor, ajutoarelor de şomaj, burse, alocaţii de la guvern etc. care nu sunt
insoţite de un flux invers de bunuri materiale şi servicii;
 f) delimitarea rezultatelor in funcţie de teritoriul pe care- şi desfăşoară activitatea
agenţii economici.
 g) In funcţie de sistemul de evidenţă şi de măsurare utilizat, rezultatele
macroeconomice se exprimă prin indicatori economici in formă brută (se includ alocaţiile pentru
consumul capitalului fix) şi netă (nu se includ alocaţiile pentru consumul capitalului fix).
Metode de calcul:
 a) metoda de producţie - prin care are loc agregarea produselor şi serviciilor
finale obţinute de agenţii economici in perioada de calcul (de regulă un an).
Prin această metodă, din valoarea totală a producţiei se elimină consumul
intermediar, iar in cazul indicatorilor in formă netă se exclud şi alocaţiile pentru
consumul capitalului fix;
 b) metoda utilizării producţiei finale - ce constă in agregarea cheltuielilor
totale ale agenţilor economici cu bunuri materiale şi servicii ce compun
producţia finală. Se însumează cheltuielile menajelor pentru bunuri materiale
şi servicii de consum, cheltuielile publice pentru bunuri materiale şi
servicii, cheltuieli pentru bunuri de investiţii şi exportul net (diferenţa dintre
export şi import);
 c) metoda costurilor sau valorii adăugate - prin care se însumează
elementele care reflectă compensarea factorilor de producţie (salariu, profit,
dobândă, rentă etc.), alocaţiile pentru consumul de capital fix (forma brută a
indicatorilor) şi impozitele indirecte (cu excepţia venitului naţional).
 
1.3.2. Indicatorii macroeconomici

 Produsul global brut (PGB) - ce exprimă valoarea totală de piaţă a bunurilor

materiale şi serviciilor obţinute intr-o anumită perioadă, de regulă, un an. Se calculează
ca sumă a producţiei brute de bunuri materiale şi servicii realizate de toate sectoarele
naţionale, cu sau fără caracter de marfă, intr-o perioadă de timp (de regulă un an).

unde:
 PGB - produsul global brut
 PGi - produsul global realizat in fiecare sector de activitate
 PFi - produsul final realizat in fiecare sector de activitate
 Ci - consumul intermediar din fiecare sector de activitate
 i = numărul de sectoare economice.
Produsul intern brut (PIB) - exprimă valoarea brută de piaţă a bunurilor
economice finale produse in interiorul unei ţări intr-o anumită perioadă, de regulă, un
an, de către agenţii economici autohtoni şi străini. Baza de calcul a acestui indicator
o constituie valoarea adăugată brută a agenţilor economici interni sau cheltuielile
efectuate in economie pentru bunuri finale. Atributul de brut provine de la faptul că
se cuprind şi alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea). Sunt avute in
vedere numai produsele şi serviciile finale, adică ajunse, in cadrul acelei perioade, in
ultimul stadiu al circuitului economic.
PIB = PGB – Ci
 Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea adăugată brută a tuturor
bunurilor materiale şi serviciilor finale obţinute de către agenţii economici autohtoni
care acţionează atât in interiorul ţării cât şi in afara teritoriului naţional, intr -o
perioadă de timp determinată, de regulă, un an. Se determină pornind de la
mărimea PIB la preţurile pieţei la care se adaugă valoarea adăugată brută a
agenţilor economici autohtoni din străinătate la preţurile pieţei (Vaas) şi se scade
valoarea adăugată brută a agenţilor economici străini in interiorul ţării la preţurile
pieţei (Vasi):
PNB= PIB + Vaas - Vasi (1.6.)
 PNB mai poate fi determinat prin corectarea PIB cu veniturile nete primite de
la restul lumii: PNB = PIB la preţurile pieţei + remuneraţiile salariale primite de
la restul lumii - remuneraţiile salariale vărsate restului lumii + veniturile
proprietăţii şi ale întreprinderilor primite de la restul lumii - veniturile
proprietăţii şi ale întreprinderilor vărsate restului lumii.
 C a l c u l a t pe baza p r e ţ u r i l o r c u r e n t e d i n t r - u n an este d e n u m i t PNB n o m i n a l , iar p e
baza p r e ţ u r i l o r c o m p a r a b i l e (ale unui an d a t ) este d e n u m i t PNB real. Prin r a p o r t a r e a
a c e s t o r a se o b ţ i n e d e f l a t o r u l PNB, ce r e l i e f e a z ă m o d i f i c ă r i l e i n t e r v e n i t e in n i v e l u l
p r e ţ u r i l o r sau in p u t e r e a de c u m p ă r a r e a b a n i l o r .
P N B n o m in a l
D e fla to ru l P N B = ( 1 .7 .)
P N B re a l

PNB ca producţie finală naţională la preţurile pieţei, exprimă sintetic oferta

naţională, privit sub aspectul cheltuielilor totale ale naţiunii pentru bunuri şi servicii acesta
reprezintă cererea agregată.

Produsul naţional net (PNN) exprimă valoarea adăugată netă a bunurilor

materiale şi serviciilor finale obţinute de agenţii economici autohtoni, in ţară sau in afara
teritoriului naţional, într-o perioadă de timp determinată, de regulă, un an. Se determină prin
scăderea din PNB a consumului de capital fix.

PNN =PNB-CCF (1.8.)

Dacă PNN este determinat prin utilizarea preţurilor factorilor de producţie, atunci el
reflectă venitul naţional.