Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 3
Capitolul 3
Mediul politic
1
Capitolul 3
Mediul politic
Autoritatea naţională
Nici o firmă, indiferent că este naţională sau internaţională, mare sau mică, nu
poate ignora influenţa mediului politic în care operează.
Una din realităţile afacerilor internaţionale este aceea că ambele guverne, cel
de origine şi cel gazdă, sunt parteneri cu drepturi egale într-o afacere.
Legile internaţionale recunosc autoritatea guvernelor de a permite sau nu
derularea unor afaceri pe teritoriul propriu.
Suveranitatea unui stat se referă atât la puterea exercitată de acesta în relaţiile
cu alte state, cât şi la autoritatea supremă pe care o are asupra membrilor săi.
La nivel internaţional se pot discuta o serie de aspecte ale suveranităţii, cu
scopul ca naţiunile şi comunităţile să coexiste cât mai armonios.
UE, NAFTA, NATO sunt câteva exemple de înţelegeri prin care statele au
renunţat voluntar la unele drepturi ale lor, cu scopul de a obţine beneficii
comune.
2
Capitolul 3
Mediul politic
În fruntea listei aspectelor de natură politică ce interesează firmele care fac afaceri la nivel internaţional, se situează
stabilitatea sau instabilitatea politicilor guvernamentale.
Schimbarea la nivel politic are influenţe diverse asupra derulării afacerilor.
De o importanţă particulară pentru cei care desfăşoară afaceri în ţări străine este cunoaşterea filosofiei partidelor
politice din ţara în care vor să investească.
Alături de această filosofie, este important a se cunoaşte şi interesele pe care le au diferite grupuri sau fracţiuni politice.
Naţionalismul economic este un alt aspect ce caracterizează mediul de desfăşurare a afacerilor.
Naţionalismul poate fi definit ca un intens sentiment de mândrie şi unitate naţională. Această mândrie poate lua,
uneori, forma unei atitudini ostile faţă de cei din exterior, în cazul nostru faţă de oamenii de afaceri străini.
Naţionalismul economic are ca principal scop protejarea autonomiei economice naţionale, a intereselor pe care le au
membrii unei naţiuni.
Sentimentele de naţionalism se pot manifesta în numeroase forme: “cumpără doar produse americane”, “doar orezul
japonez este bun, cel provenit din alte ţări este inferior”, restricţii la import, tarife restrictive, preferenţiale etc.
Aceste sentimentele se manifestă atât în ţările slab dezvoltate, cât şi în cele puternice (de exemplu, naţionalismul
american, ca reacţie la afacerile la scară mare pe care japonezii le realizează în SUA şi invers).
3
Capitolul 3
Mediul politic
Riscurile pot varia de la confiscări la măsuri mai puţin drastice, cum ar fi: restricţii la import, control al
preţurilor, dar care în ansamblu afectează competitivitatea unei activităţi economice.
riscurile politice ridicate:
transferul proprietăţii bunurilor de la o firmă la guvern, cu sau fără acordarea unor compensaţii.
exproprierea, care presupune şi o anumită compensare oferită de guvern.
naţionalizarea, prin care proprietăţile unor firme străine sunt trecute în controlul şi posesiunea statului
gazdă. Naţionalizarea se poate face prin mai multe metode:
1. transferul unei părţi de proprietate sau al intregii proprietăţi;
2. promovarea unui număr mare de manageri de naţionalitate proprie;
3. acordarea unor puteri de decizie ridicate managerilor de naţionalitate proprie;
4. impunerea fabricării unui număr mare de subcomponente pe plan local;
5. reguli privind activitatea de export, acestea dictând accesul pe piaţa internaţională.
Combinarea acestor măsuri duce, în final, la obţinerea controlului asupra unor afaceri străine dintr-o anumită
ţară.
Riscul confiscării, al expropierii s-a diminuat în ultimii ani datorită faptului că avantajele guvernelor au fost
minime după ce acestea au preluat controlul asupra investiţiilor străine.
Totuşi, riscul politic rămâne o problemă, în ciuda faptului că atitudinea faţă de investiţiile străine şi faţă de
companiile multinaţionale (CMN) s-a îmbunătăţit.
El este strâns legat de incertitudinile de natură politică şi economică, de restricţiile convertibilităţii valutelor,
de birocraţie, de corupţie etc.
4
Capitolul 3
Mediul politic
Riscurile de natură economică reprezintă o componentă a mediului politic, puţine fiind firmele care le pot evita. Dintre
acestea cele mai importante sunt:
Controlul schimburilor. Acesta reprezintă o limitare a schimburilor externe pe care o ţară le realizează. Limitarea
se referă la circulaţia capitalurilor, dar şi la circulaţia bunurilor tangibile şi a serviciilor. Adesea, sunt folosite rate de
schimb diferenţiate, pentru protejarea companiilor naţionale şi pentru obţinerea de valute străine strict necesare.
Controlul asupra taxelor. Taxele trebuie considerate risc politic atunci când sunt impuse cu scopul de a controla
investiţiile străine. În asemenea cazuri ele sunt deseori majorate, fără a se anunţa în prealabil, ajungându-se la o
violare a înţelegerilor formale.
Controlul preţurilor. Produsele de interes public ca medicamentele, alimentele, combustibilii sunt deseori obiectul
controlului asupra preţurilor acestora. Controlul se realizează mai ales în perioadele inflaţioniste, pentru a se putea
gestiona costurile sociale. Un efect potenţial asupra economiei locale este acela al diminuării sau chiar al stopării
investiţiilor.
Probleme legate de forţa de muncă. În multe ţări sindicatele sunt puternic sprijinte de către guverne şi sunt
folosite pentru a obţine concesii de la marile firme investitoare.
5
Capitolul 3
Mediul politic
Unele produse sunt mult mai sensibile la influenţele din sfera politicului, comparativ cu altele, iar în funcţie de interesul pentru
un produs, pot exista reacţii pozitive sau negative faţă de compania care le produce/vinde.
Produsele care au efect sau care sunt percepute ca având efecte asupra mediului înconjurător, asupra ratelor de schimb,
a securităţii economice şi naţionale, asupra bunăstării populaţiei prezintă cel mai mare interes în mediul politic.
Cunoaşterea riscului politic constituie o încercare de a previziona instabilitatea politică, de a identifica evenimentele
politice viitoare şi influenţa lor asupra deciziilor din domeniul afacerilor.
Pentru firmele care acţionează la nivel internaţional, analiza riscului poate conduce la:
stabilirea necesităţii unei asigurări contra riscului;
crearea unei reţele de informaţii, a unui sistem de alarmă;
crearea unor planuri de rezervă pentru eventuale evenimente politice nefavorabile;
construirea unei baze de date (de istoric) referitoare la evenimentele politice anterioare;
interpretarea informaţiilor cuprinse în astfel de baze de date cu scopul de a decide în anumite situaţii economice şi
politice.
Judecarea riscului este realizată nu numai pentru a decide dacă se va face sau nu o investiţie, ci şi pentru a se cunoaşte în ce
măsură firma poate să accepte un anumit risc.
Există mai multe metode care se pot utiliza pentru a măsura riscul politic. Ele variază de la folosirea aprecierilor analiştilor
politici, până la folosirea unor instituţii specializate.
6
Capitolul 3
Mediul politic
Pentru a înlătura atitudinile de acest tip, la nivelul firmelor implicate trebuie să se conştientizeze
faptul că:
sunt oaspeţi într-o ţară şi trebuie să se comporte ca atare;
profiturile nu aparţin doar firmei, ci şi angajaţii locali şi economia respectivă trebuie să
beneficieze de pe urma acestora;
buna cunoştere a limbii este un mijloc important de creştere a vânzărilor şi de realizare a
unei activităţi eficiente de relaţii cu publicul;
se poate contribui la bunăstarea economiei şi culturii prin prezentarea de proiecte cu
caracter public;
managerii din exterior trebuie pregătiţi pentru a se comporta adecvat în ţara străină;
afacerea nu trebuie condusă din exterior, ci este necesară o conducere locală, eventual
supervizată din exterior.
Prin modificarea modului în care operează, firmele pot minimiza vulnerabilitatea faţă de mediul
politic şi chiar pot supravieţui în condiţii ostile.
7
Capitolul 3
Mediul politic
Pentru CMN există o serie de strategii care duc la minimizarea riscului politic. Acestea sunt:
Afacerile mixte. Ele se pot realiza fie cu parteneri locali, fie cu alte companii multinaţionale, putând
minimiza riscurile de natură financiară. În cazul când afacerea se realizează cu un partener local, sentimentele
anti CMN se diminuează, iar în celalalt caz, puterea de negociere creşte datorită implicării a unei a treia ţări.
Extinderea bazei afacerilor. Această strategie presupune implicarea şi a altor investitori sau a unor bănci în
investiţia făcută într-o ţară străină. Atunci când pericolul apare din partea guvernului local, băncile şi a
investitorii, aflaţi în mumăr important, îşi pot spune cuvântul.
Controlul distribuţiei. Această strategie se referă la distribuţia din exteriorul ţării în care se face investiţia.
Acest control este un atuu pentru CMN în momentul în care apar pericole din partea guvernului local. CMN
poate restricţiona accesul guvernului la pieţele externe atunci când controlează sistemul de distribuţie din
exterior. Este cazul mai ales al distribuţiei produselor de bază şi al minereurilor.
Licenţierea reprezintă o strategie care are posibilitatea de a elimina aproape orice risc politic. Ea presupune,
însă, două condiţii: tehnologie unică şi asumarea unui risc de piaţă (economic) ridicat.
Naţionalizarea planificată. Strategiile prezentate mai sus sunt concepute mai ales pentru a elimina riscul
pierderii proprietăţii asupra afacerii. În cazurile când pericolul naţionalizării afacerii este ridicat, cea mai
corectă soluţie pe care investitorii străini o au la dispoziţie este cea a naţionalizării planificate. Acesta
presupune implicarea progresivă a ţării gazdă în afacerea promovată de către un investitor străin.
8
Capitolul 3
Mediul politic