Recuperarea in cervicalgie

HRITCU RADU IONUT

MASTER II
 Cervicalgia cronica

• Cervicalgia cronică este o durere surdă,

supărătoare și care durează de mult timp,
situată la nivel cervical și care nu iradiaza in
zonele învecinate ( în umeri sau brațe).
• Substratul anatomopatologic al acestor dureri cronice ale
coloanei vertebrale cervicale este reprezentat, cel mai
frecvent de:
• Procese artrozice comune la nivelul discului intervetebral
(discartroze) sau al articulațiilor interapofizare (artroze
interapofizare, spondilartroze); procesele artrozice pot
afecta un singur segment motor vertebral cervical (mult
mai rar), sau mai multe segmente cervicale (mai frecvent).
• Modificările de postură ale coloanei vertebrale cervicale
de tip primar sau tulburări de statică apărute secundar
reprezintă consecința altor boli sau a unor activități
profesionale ce-au impus păstrarea prelungită a unor
posturi defectuoase ale coloanei vertebrale cervicale.
• Vârsta bolnavilor acuzând primele simptome
este după 40 – 45 de ani, la care este prezent
și un suport imagistic în majoritatea cazurilor.
Foarte rar se întâlnesc modificări radiologice
competente în justificarea acuzelor subiective
la pacienții între 35 – 40 de ani. Prezența
acuzelor cervicale la subiecții sub 30 de ani
trebuie privită cu multă atenție în vederea
efectuării unui diagnostic diferențial atent.
• Durerile – localizate în segmentele superioare ale
coloanei vertebrale cervicale sau la nivelul porțiunii
inferioare a gâtului. Debutul simptomelor algice este
insidios, se agravează lent, dar progresiv. În puține
cazuri pacientul descrie un debut acut cu dureri și
blocaj funcțional pasager, după care simptomele să
devină cronice cu o agravare progresivă. Când
durerile devin permanente, ele sunt mai intense
matinal, paceintul acuzând redoare, care se
ameliorează la mobilizările active. Uneori apar
accentuări ale simptomelor fie după solicitări
cervicale statice (perioade lungi de imobilizare în
poziție fixă), fie după o dinamică excesivă.
• Intensitatea durerilor este moderată.
• Sediul durerilor – unilateral/bilateral, frecvent
iradiază spre occiput sau fose supraspinoase,
rar către umeri.
• Tulburările funcționale cervicale devin, treptat
permanente și vor limita mișcările uzuale,
rotațiie si inflexiunile latereale.
 CERVICALGIA CRONICĂ – EXAMENUL CLINIC OBIECTIV

• Sindromul vertebral static 

• Tulburări de statică vertebrală – accentuarea lordozei, rectitudinea
coloanei vertebrale cervicale prin diminuarea curburii acesteia
• Palparea – puncte dureroase paravertebral cervical, uni/bilateral.
Laterocervical, la 2,5cm lateral de apofiza spinoasă se poate palpa
articulatia interapofizară, care poate avea dimensiuni mai mare
față de cele normale, supra- sau subiacente sau determină
accentuarea durerilor deja prezente (articulatii interapofizare
hipertrofiate). Se evidentiază mușchi tensionați, dureroși
paravertebral uni/bilateral. Frecvent se întâlnesc retracturile
musculare severe ale muschilor extensori cervicali.
• Sindromul vertebral dinamic
• Mobilizările pasive și active – produc cracmente și accentuarea
durerilor.
• Manevra Spurling – apăsarea bruscă pe vertex, este uneori
pozitivă declanșând o durere intensă la nivel cervical și se
traduce astfel o sensibilitate crescută în special la nivelul
articulatiei interapofizare sau rar la nivelul discului
intervertebral. Efectuarea ei trebuie evitată la bolnavii cu dureri
cervicale acute, intense, deoarece poate declanșa o reacție
dureroasă intensă.
• Bilanțul funcțional:
– Limitarea amplitudinii mișcarii de rotatie și inflexiune laterala.
– Testing muscular: disinergism funcțional între extensorii (forata
musculara 4+, 5) și flexorii (forata musculara 3+, 4) coloana vertebrala
caervicala.
CERVICALGIA CRONICĂ – EXAMENE PARACLINICE:

• 1. Analize de laborator – sunt utile mai ales în cazul pacienților cu vârsta de

sub 30 de ani pentru diagnostic diferential.
•  
• 2. Imagistic:
• – Radiografia standard  (antero-posterioara si de profil) și/sau RMN:
• modificări de tip artrozic la nivelul articulației interapofizare,
• discartroze cu pensarea spațiilor intervertebrale.
• uncartroze.
• osteofitoză multiplă – la nivelul corpilor vertebrali, articulațiilor
interapofizare și uncovertebrale.
• deformări are spațiilor vertebrale: pensări ale spațiului intervertebral,
deformarea cu micșorarea găurii de conjugare și micșorarea lumenului
canalului spinal.
• – RMN poate evidenția suplimentar:
• – inflamarea articulatiilor interapofizare.
• – deshidratari discale.
• – compresia rădăcinilor nervoase (chiar înainte de
aparitia simptomaologiei clinice).
• – compresie la nivelul arterei vertebale anterioare.
•  
• CT: – se recomanda in cazul suspiciunii unei fracturi 
sau pentru a determina gradul de stenoza
foramenală sau a canalului spinal.
• În caz de suspiciune de mielopatie cervicala – cel mai
indicat este să se facă mielografia CT.
• Ultrasonografia Doppler – este indicată pentru a
examina fluxul sanguin la nivelul artrelor vetebrale,
mai ales în cazul asocierii clinice de fenomene
vertebro-bazilare.
•  
• Electrodiagnosticul – este folositor în cazul
asocierii unor leziuni neurologice pentru a
diferenția afecțiunile radiculare de leziunile
nervilor perierici.
• Uneori elementele imagistice găsite sunt foarte
puține și pot fi în discordanță cu acuzele subiective
ale pacientului.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL CERVICALGIEI CRONICE:

• – osteomielita vertebrala
• – abces epidural
• – tumori (de exmplu: condromul)
• – hernia de disc cervicală
• – stenoza de canal vertebral cervical
• – sindromul de apretură toracică
• – entrapmentul nervilor periferici
• – artrita reumatoida
• – spondiartropatiile
• – torticolis
• – tendinita coafei rotatorilor
• –capsulita adezivă
 
 CERVICALGIA CRONICĂ – EVOLUȚIA

• Evolutia bolii este cronică, cu dureri care se

vor accentua la solicitări dinamice și statice tot
mai mici.
• Unii pacienți prezintă și lungi perioade acalmie
clinică, dar apar și acutizări ale simptomelor,
de la forme simple, autolimitate, pana la
pusee de nevralgie cervico-brahiala.
 CERVICALGIA CRONICĂ – TRATAMENT

• OBIECTIVELE TRATAMENTULUI
• combaterea durerilor locale și a celor iradiate.
• combaterea contracturilor și retracturilor musculare paravertebrale cervicale
(fără a neglija musculatura mediodorsală și a umerilor – structuri incluse într-
un lanț kinetic muscular regional).
• refacerea staticii cervico-scapulare – prin corectarea eventualelor accentuări
sau ștergeri ale curburilor normale ale coloanei vertebrale cervicale, cu sau
fără modificarea posturii umerilor.
• refacerea echilibrului muscular loco-regional – asuplizare extensorilor și
tonifierea flexorilor coloanei vertebrale cervicale.
• reabilitarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale
• educarea bolnavului în respectarea unui program de alternare a regimului
cruțare cu cel de mobilizare a coloanei vertebrale cervicale cu scopul prevenirii
recidivelor.
• 1. FARMACOLOGIC
• Antialgice (numai recomandate de un medic).
• Antiinflamatoare nesteriodiene (AINS) – timp de 3 – 4 zile.
• 2. TRATAMENTUL FIZICAL – Hidrotermoterapie generala: – utilizarea
băilor de namol generale într-o afectiune cervicală este logică datorita
efectelor terapeutice generale: sedativ, antialgic, hiperemizant,
miorelaxant și obținerea virajului neurovegetativ spre vagotonie.
• – Termoterapia locală – pentru cazurile cu intense retracturi musculare
paravertebrale cervico-dorsale.
•  
– Aplicații de parafină în „pelerină„
– Diatermie cu ajutorul curenților de înaltă frecvență (unde scurte, microunde) –
ca metodă de pregătire a structurilor locale pentru celelalte proceduri.
• Electroterapia locoregională – obținerea efectelor antialgice și
decontracturante pentru zona cervico-scapulară.
•  
– Curenții de joasă frecvență – galvanic, curentul diadinamic, curentul
Trabert, TENS – cu durate lungi 20 – 25 min, cu plasarea electrozilor
astfel incat distanța dintre ei să fie cât mai mică.
– Curenți de medie frecventa – formele antalgice și de activare a
musculaturii, M 100 Hz, S 0 – 100 Hz, M 12 – 35 – 50 Hz
– Ultrasunet – 0,6 W/cm2 , 4 – 6 minute PV (abordarea durerii și
contracturii) – aplicații mobile, rar fiind necesară tehnica fixă. De
evitat zona ganglionului stelat situat latero-cervical.
• Laserterapie la doze antialgice.
• 3. MASAJUL
• Masajul – clasic sau conjunctiv, sedativ sau
trofic – va urmării obținerea efectelor
antialgice, decontracturante și relaxarea
musculaturii paravertebrale și a umerilor, fiind o
metodă de pregătire a coloanei vertebrale
cervicale pentru programul de kinetoterapie.
• Masajul trebuie efectuat in limita toleranței
algice a pacientului.
• KINETOTERAPIA
• Obținerea unei coloanei vertebrale cervicale nedureroase.
• Creșterea mobilității articulare.
• Stabilitate articulară.
• Refacerea posturii (aliniamentului) cervicale normale.
Individuala – exercitii pentru asuplizarea musculatiurii retractate.
• – exercitii pentru tonifierea musculaturii hipotone.
• – exercitii pentru realinierea coloanei vertebrale cervico-dorsale,
inscusiv tracțiuni in ax, manuale sau instrumentale.
• – exercitii pentru mobilizarea coloanei cervicale – pe toate sensurile
de mișcare în funcție de morfotipul bolnavului: gracil sau hiperstenic.
• Exercitii de grup la sala de Recuperare Medicală
• – pentru mobilizarea segmentului cevical al coloanei.
• – pentru mobilizarea centurii scapulare.
• – pentru tonifierea musculaturii cervico-dorsale.
•  
• Înainte de începerea programului de kinetoterapie se impune
pregătirea structurilor cervicale prin: termoterapie locală, abordarea
musculară prin electroterapie țintind combaterea durerii și a
contracturilor musculare și obținerea relaxării nervoase generale.
• Pentru a se realiza asuplizarea coloanei vertebrale cervicale este
esențial să se anuleze retracturile sau contracturile musculare
cervicale.
• După aplicarea masajului local se vor folosi:
• tehnici de asuplizare a musculaturii cervicale prin contracții musculare cu
rezistență excentrică sau exercitii de stretching.
• tonifierea mușchilor flexori și extensori pentru echilibrarea sinergismului
funcțional muscular prin contractii izotonice sau izometrice.
• refacerea musculaturii centurii scapulo-humerale.
• exercitii de mobilizare pasive, apoi pasiv-active – pentru corectarea
tulburărilor de dinamică.
• refacerea aliniamentului cervical – obiectiv principal nu numai ca obiectiv
pentru etapa actuală dar și pentru prevenirea recidivelor:
– tehnici pasive : tracțiunea în ax.
• tracțiunea manuală în ax – se efectuează o alungire axială pasivă, completată ulterior de o
alungire axială activă efectuată de bolnav.
• tracțiunea cu sisteme mecanice în ax continue / discontinue – cu ajutorul scripeților, prin
intermediul căpăstrului Glisson sau aparatelor tip TRU-TRAC. Forța de tracțiune variază între 3 și
12 kg. Numarul de ședințe este intre 6 – 10.
– Forță < 6 kg tracțiune – efectul terapeutic se datorează eliminării factorilor de tensiune musculară crescută.
Dacă durerea cedează la această tracțiune avem o confirmare obiectivă asupra rolului etiologic al tensiunilor
anormale din musculatura cervicală.
– Forță de 9 kg tracțiune – decompresiune reală a articulațiilor interapofizare posterioare.
– Forță 10 – 12 kg tracțiune – se speră la o degajare a găurilor de conjugare.
• Manipularea vertebrală – imprimarea unei mișcări pasive peste limita tolerată a unei mișcări
pasive obișnuite.
• Scoala spatelui pentru coloana cervicală (principiile
programului de kinetoprofilaxie secundară)
• – conștientizarea si realizarea posturii verterbrale corecte.
• – învațarea menținerii posturii corectate.
• – efectuarea programului de muscularizare cervicală
(menținerea musculaturii coloanei vertebrale cervicale în
parametrii optimi).
• – utilizarea coloanei vertebrale cervicale în condiții de
solicitare dinamică și statică rezonabile și adecvate condiției
fizice a bolnavului.
• – adoptarea unei viteze optime de executie  a miscrilor și
amplitudinilor de miscare în funcție de tipul constitutional.
• – respectarea posturilor statice ale coloanei vertebrale
cervicale în timpul somnului.