ARTA INDIANA

Cuprins
 Povestea Artei. Arta indiana

 Pictura antica

 Arta plastica

 Muzica

 Dansurile indiene
 Povestea artei: Arta Indiana
Inconjurata pe 3 parti de Oceanul Indian si in Nord de masivul Himalaya din care
izvorasc cele 3 mari fluvii ale subcontinentului Indus, Gange si Brahmaputra, India a avut
cea mai extinsa si variata cultura a Antichitatii.
Arta Indiei este in mare parte compusa din obiecte de artizanat (bijuterii, obiecte din
metal, lemn, fildes, tesaturi fine etc.
Multe din monumentele Indiei Antice au fost distruse de intemperiile climatice dar si
de inconstienta invadatorilor. Descoperiri arheologice afirma ca arta indiana dateaza
inca din preistorie.
Cultura vedica indiana nu prevedea existenta templelor in arhitectura deoarece
procesiunile religioase se tineau in aer liber. O puternica influenta in arta si arhitectua
indiana a avut-o aparitia Buddhismului.

In sec III I.Hr. isi fac aparitia, in arhitectura indiana, si constructiile de piatra. Iar sub
influena arhitecturii persane, indienii vor construi palate regale colosale.

Caracteristice in arhitectura de sfarsit a mileniului I I.Hr sunt stupa si templul sapat in

stanca.
 Initial stupa era o movila funerara transformata ulterior de buddhisti intr-o
capela de caramida unde erau pastrate relicvele sfintilor.
Stupa avea diverse forme si anume prisma, piramida, cu 4 sau mai multe
laturi, deasupra ridicandu-se o cupola semisferica de forma lotusului.
Intregul edificiu era inconjurat de stalpi de piatra legati in partea
superioara, avea porti monumentale deschise in directia punctelor cardinale,
ex. Este stupa de la Sanci, inalta de 13 metri si cu diametrul de 32 de metri.

STUPA
 Pictura indiana
Pictura indiana are o istorie foarte lungă, deşi climatul indian nu a fost facil
conservarii  pe termen lung al manifestarilor plastice apartinand artei indiene foarte
vechi. Cele mai vechi picturi indiene au fost cele preistorice – petroglife -, aşa cum se
mai gasesc si astazi in locuri ca  Bhimbetka, unele datate înainte de 5500 î.Hr. Picturile
indiene ofera un continuum estetic care se extinde de la civilizaţia neolitica pana în
ziua de azi. În esenţă, manifestarile artistice au avut ca peste tot in lume, un scop
religios si totusi pictura indiana a evoluat de-a lungul anilor pentru a deveni  o fuziune
sincretica a diferitelor culturi şi tradiţii.
 Arta indiana poate fi clasificata în perioade specifice, fiecare reflectând
in special evoluţiile artistice legate de evenimente religioase, politice şi
socio-culturale.
> Perioada antică (3500 î.Hr -1200 d.Hr)
> Perioada islamică (1192-1757 d.Hr)
> Perioada colonială (1757-1947)
> Independenţa şi perioada postcolonială (post-1947)
 Sadanga – criteriile antice ale
picturii   indiene
În jurul  primului secol î.Hr., Sadanga sau cele şase
principii ale picturii indiene, au evoluat intr-o serie de
canoane care stabileau principiile de bază ale artei indiene
in general si ale picturii in particular. Vatsyayana, care a
trăit în secolul al treilea, enumeră acestea principii in
vestita Kama Sutra, extragandu-le din lucrări  mai vechi.
Aceste “şase principii” au fost traduse după cum urmează:
> Rupabheda – perceperea aparentelor.
> Pramanam  – perceperea  corectă a dimensiunilor  şi ale
structurilor (in spatiu).
> Bhava  – conectarea intre sentimente si forme .
> Lavanya Yojanam –  inspiratia divina pentru 
reprezentarea artistică.
> Sadrisyam – similaritatea aparentelor .
> Varnikabhanga – arta  folosirii pensulei şi culorilor.
 Arta plastica
Arta indiană tradițională este în principal o artă religioasă.
Predomină reprezentările de zei și zeițe din bogatul pantheon
hindus, dar ocazional apar și subiecte non-religioase (personaje
istorice, plante, animale ș.a.).
Ca stil, putem spune că e influențată arta persană și mai târziu
de cea islamică (în evul mediu islamul s-a răspândit în partea de
nord a Indiei în timp ce zonele de centru și sud păstrează încă
religiile vechi indiene).
În secolul XIX, odată cu dominația britanică au început să
apară și influențe ale curentelor artistice europene.
 Muzica
In India, muzica, ca si pictura si teatrul, este considerata o arta
divina. Brahma, Vishnu si Shiva – Trinitatea Eterna – au fost
primii muzicieni. Divinul Dansator Shiva este reprezentat in
scripturi ca emanand ritmurile infinite in dansul Sau cosmic al
creatiei, mentinerii si disolutiei universale, in timp ce Brahma
puncta ritmul cu loviturile talgerelor, iar Vishnu facea sa
sune mridanga sfanta sau toba.Krishna, o incarnare a lui Vishnu,
este intotdeauna reprezentat in arta hindusa cu un flaut, la care
interpreteaza cantecul fermecator care reaminteste sufletelor
umane ratacitoare prin Maya – iluzia, de adevarata lor casa.
Saraswati, zeita inţelepciunii, este simbolizata cantand la Vina,
mama tuturor instrumentelor cu coarde. Sama Veda Indiei
contine cele mai vechi scrieri din lume in domeniul stiintei
muzicale.
Divinul Dansator Shiva
Krishna
 Dansurile Indiene
Dansurile reprezintă un element de bază al spiritualitaţii indiene. Dansurile
indiene sunt forme de artă sacră. În India există mai multe tipuri de dansuri:
Bharatanatyam, Kathak, Odissi, Kuchipudi, Mohiniattam, Manipuri, Sattrya si
Kathakali. Astfel, cei care practică dansurile indiene se pot detaşa total de
lumea din jurul lor. Au un control perfect asupra activitaţilor fizice,
emoţionale şi mentale. Dansul indian este o artă deosebită, el cere o
coordonare perfectă între posturile corporale, expresia facială, avalanşa
mişcărilor şi glas.Deoarece de cele mai multe ori, dansatoarea indiană este şi
actrită şi cântăreaţă, susţinând povestea dansului respectiv prin gesturi ale
mâinilor şi priviri sugestive.
În timpul dansurilor indiene, rodul acţiunilor este oferit ca ofrandă în mod
necondiţionat Divinului. Dansatorul indian rămâne detaşat de reacţiile
spectatorilor. Cel care practică dansuri indiene este ghidat în fiecare gest pe
care îl face de către diferite entitaţi celeste. Dansurile tradiţionale hinduse
includ mudrele ca poziţii sacre, dar şi pentru a demonstra calităţile acestei
arte.
 Bharatanatyam este cel mai popular dans clasic din India de Sud. Este totodată şi cel
mai vechi dans indian,originar din Tamil Nadu şi este dansat de către femeile tinere.
Acest dans a fost creat pentru a personifica relaţiile şi expresiile cosmice ale tuturor
lumilor. Este cunoacut ca dansul naţional al Indiei. Dansul este însoţit de muzica clasica
Carnatic. Dansul este inspirat din sculpturile din templul antic Chidambaram. Bharata
Natyam provine din cuvintele bhava (expresie), Raga (Musica), Tala (Ritm) si Natya
(Teatrul Muzical Indian). Astăzi, Bharatanatyam este unul dintre cele mai populare
stiluri de dans şi este practicat de mulţi dansatori din întreaga lume. Bharata Natyam
este considerat a fi un „dans de foc” – manifestare mistică al elementului metafizic de
foc în corpul uman.
 Este una dintre cele cinci stiluri majore (unul
pentru fiecare element), care includ Odissi
(element de apă), Mohiniattam (element de aer),
Kuchipudi (element de pământ) si Kathakali
(element de cer).
Mişcările unui autentic dansator Bharata Natyam 
seamănă cu mişcările unui dansator care
jonglează cu focul. Bharata Natyam este rareori
practicat ca Natya Yoga (cunoscut sub numele
popular de „Dansul Yoga”), o tradiţie sacră a
meditaţiei.
 Bharata Natyam este un dans| solo, cu două aspecte,
lasya, cu mişcări graţioase feminine şi tandava Ananda
Thandavam (Tamil) (dansul lui Shiva), aspect masculin,
care este identic cu Yin şi Yang în cultura chineză .
O trasatură distinctivă a dansului Bharata Natyam este
utilizarea de gesturi expresive ca o cale de comunicare.
Hastas se referă la varietăţile de gesturi făcute cu mâinile
în timpul dansului. Multe dintre aceste gesturi sunt bine
cunoscute. De exemplu, Anjali, este adesea folosit ca un
salut atunci când o persoană întâmpină o altă persoană.
Multumim pentru
atentie!
Proiect
realizat de:
-Antili Ioana
-Iacob Eliza
-Donea