PROIECT

Hepatitele virale A și E

Efectuat: Busorghin Iulia, M1616

Profesor: Cotici Alexandru

Chișinău 2018
CUPRINS

VIRUSUL HEPATITEI A VIRUSUL

HEPATITEI E
✤ Taxonomia ✤ Taxonomia
✤ Clasificarea
✤ Căile de transmitere
✤ Patogeneza
✤ Hepatita A
✤ Diagnosticul
✤ Profilaxia
✤ Tratamentul
HEPATITA A
TAXONOMIA
✤ Grupul IV: ARN monocatenar (+)
✤ Ordinul Picornovirales
✤ Familia Picornoviridae
✤ Genul Hepatovirus
✤ Specia Hepatovirus A
CLASIFICAREA
✤ Compoziție chimică: simplu ( ARN monocatenar + înveliș proteic )
✤ Dimensiuni: mici ( 27nm )
✤ Tipul de simetrie a capsidei: isocaedrică/cubică
✤ Gazdă: Omul
✤ Rezistență la eterde 20%, acid (pH=1, 2 ore), la t°  între -20°C  și
+56°C 
✤ Sensibilitate la Cl, I, fierbere timp de 5 min, autoclavare, căldură
uscată(180°C, o oră), raze UV
Capătul 3 'al ARN este poliadenilat și capătul 5' constă din proteina
virale VPg, care conține 4 proteine ​virale: VP1, VP2, VP3 și VP4.
(VP1 și VP3 sunt situsuri majore de legare ale anticorpilor)
• Polipeptidele capsidei includ genomul RNA care posedă o proteină de
legătură covalentă (DPg) la extremitatea 5' şi este poliadenilat la
extremitatea 3'
• Cadrul de citire al translaţiei éste subdivizat în PI, P2, P3. PI
încorporează capsula polipeptidelor VP1, VP2, VP3 şi posibil VP4.
• Regiunile P2 şi P3 încorporează proteine virale nestructurale, utilizate
pentru replicarea virală. Din regiunea P2 derivă 3 polipeptide: P2A,
P2B şi P2C.
• Regiunea P3 încorporează polipeptide adiţionale necesare replicării
virale care sunt denumite P3A, P3B, P3C şi P3D.
CĂILE DE TRANSMITERE
• Preponderent pe cale fecalo-orală, în special în condiții de salubritate slabă și supraaglomerare.
• Prin contact direct de la om la om
• Rar este transmis prin sânge, transfuzii sau utilizarea i/v a drogurilor
•  Crustacele pregătite insuficient sunt, de asemenea, o sursă comună de infecție
• Vectorii mecanici ai virusului – Muștele

* În țările în curs de dezvoltare și în regiunile cu standarde slabe de igienă, ratele de infecție sunt
ridicate, iar boala este, de obicei, contractată în copilăria timpurie (60%). Incidența maximă se constată
în perioada toamnă-iarnă.

* Un rol epidemiologic deosebit îl au bolnavii cu forme ușoare(anicterice).

* HAV este patogen pentru cimpanzeu.

 PATOGENEZA
INTESTIN  CIRCUITUL SANGVIN  FICAT  BILĂ  MEDIU
EXTERN

HAV se atașează la hepatocit prin receptorul IG-like și pătrunde în celulă prin endocitoză
mediată de receptor. În endosomul format, HAV eliberează proteina VPg care creează pori pe
membrana endosomală și eliberează
genomul viral în citoplasma gazdei.
Virusul afectează hepatocitele și
celulele Kupffer.
Distrugerea ficatului se datorează nu
atât HAV, cât acțiunii citotoxice și cito-
litice a celulelor sistemului imun.
 HEPATITA A
Hepatita A, cunoscută și sub denumirea de „boala mâinilor murdare”, este o boală
acută infecțioasă, agentul patogen fiind HAV.
Leziunile cauzate de virus sunt benigne (icter etc). Copiii sub 6 ani sunt de obicei
asimptomatici, în timp ce la 70% din adulți boala prezintă simptome caracteristice:
• Oboseala
• Icter( vizibil în special la nivelul sclerei, dar și în tegumente, mucoase)
• Cefalee, febră
• Dureri abdominale
• Pierderea apetitului, vomă
• Hepatomegalie
• Urină de culoare închisă și fecale deschise la culoare
 DIAGNOSTICUL
PRELEVATE EXAMINATE: materii fecale, sânge, urină, SALIVĂ
Izolarea virusului se efectuează prin infectarea animalelor sensibile. Pentru izolarea virusului din materiile fecale,
acestea se vor prelua la sfârșitul perioadei de incubație, cu câteva zile inainte de apariția primelor manifestări ale
infecției, deoarece odată cu apariția lor, concentrația virusului in fecalii scade considereabil.
Diagnosticul rapid:
• IME
• Radioimunotestare
• ELISA
Diagnosticul biochimic:
Dozăm aldolaza, AlAT, AsAT și bilirubina
Diagnosticul serologic:
Constă în evidențierea IgM, care apar în perioada de incubație și a IgG, a căror titru crește în săptămânile 5-6
 PROFILAXIA
Hepatita A poate fi prevenită prin izolarea bolnavilor, supravegherea contactelor, dezinfecția în focar, inactivarea fecalelor,
sputei bolnavilor și reconvalescenților.

VACCINUL:
Cele două tipuri de vaccinuri conțin fie virusul hepatitei A inactivat, fie virusul viu, dar atenuat. Ambele oferă imunitate
activă.Doza inițială oferă imunitate de la 2-4 săptămâni până la un an. A doua doză, administrată peste 6-12 luni, oferă
imunitate pentru 20 ani.
Imunizarea pasivă se referă la administrarea profilactică a imunoglobulinei, copiilor de la 3 luni la 10 ani. De asemenea,
imunizarea pasivă li se recomanda persoanelor în grupul de risc și anume:
o Persoanele care călătoresc în zonele cu endimicitate înaltă
o Persoanele ale căror parteneri sexuali sunt purtători ai HAV
o Persoanele care utilizeaza droguri parenteral
o Persoanele care nu au sursă sigură de apă
o Persoanele ce traiesc în condiții de salubritate scăzută
TRATAMENT
Nu există terapie specifică împotriva Hepatitei virale A. Recuperarea după infecție poate fi lentă și
poate dura mai multe săptămâni sau luni. Spitalizarea nu este necesară în absența insuficienței
hepatice acute. Terapia are scopul de a menține confortul și echilibrul nutrițional adecvat, inclusiv
înlocuirea lichidelor pierdute la vărsături și diaree. De asemenea, trebuie să evite alcoolul și
medicamentele care se pot acumula în ficat.
Transplantul de ficat este o opțiune pentru pacienții cu insuficiență hepatică acută, însă selecția
pacienților pentru transplantare este foarte dificilă, deoarece o rată de aproximativ 60% din pacienți
se recuperează fără necesitate de transplant.
HEPATITA E
TAXONOMIA
✤ Grupul IV: ARN monocatenar (+)
✤ Ordinul -
✤ Familia Hepeviridae
✤ Genul Orthohepevirus
✤ Specia Orthohepevirus A
CLASIFICAREA
✤ Compoziție chimică: simplu ( ARN monocatenar + înveliș proteic )
✤ Tipul de simetrie a capsidei: isocaedrică/cubică
✤ Forma sferică
✤ Dimeniusni mici ( 32-34nm )
✤ Rezistență la eter și detergenți
✤ Sensibilitatea: HEV suferă o a reducerea titrului după 72 de ore la
60°C în lichid în prezența proteinelor . În aceleași condiții, nu a fost
detectată nici o infecție după 24 de ore la 80°C.
 GENOTIPUL
HEV are o diversitate genetică considerabilă, cu patru genotipuri majore, identificate la mamifere și
un genotip aviar. Recent, au fost izolate 2 genotipuri noi, identificate la iepuri și șobolani.
Genotipurile 1 și 2 se găsesc numai la om, în timp ce genotipurile 3 și 4se găsesc atât la oameni, cât
și la mai multe specii de animale.

Genotipul Gazda naturală Gazdă experimentală sensibilă

Genotipul 1 Oameni Iepuri, miei, șobolani

Genotipul 2 Oameni Primatele

Genotipul 3 Oameni, porcine domestice, Primatele, iepuri, porcine domestice

mistreți sălbatici, cerbi,
mangustă,iepuri

Genotipul 4 Oameni, porcine domestice, boi și Primatele,porcine domestice,

mistreți sălbatici, oi rozătoare/șoareci, iepuri
 GENOTIPUL
Genomul HEV reprezintă un ARN monocatenar de aproximativ 7,2 kb în
dimensiuni.
El codifică trei cadre de citire numite ORF1, ORF2 și ORF3.
ORF1 este cel mai lung cadru de citire și se află la capătul 5 'al genomului. ORF1
codifică o poliproteină care include o proteină papain-like, o helicază, o ARN-
polimerază ARN dependentă și două domenii (X și Y) cu funcție necunoscută.
ORF2 este localizat la capătul 3 'al genomului și codifică proteina majoră a
capsidei. În ORF2 au fost identificate trei regiuni de glicozilare , deși funcția lor
este necunoscută. ORF3 se suprapune parțial cu ORF1 și ORF2 și codifică niște
proteine imunogene cu rol neidentificat.
 PATOGENEZA
La nivel de prim contact cu celula țintă, HEV interacționează, la fel ca mulți alți viruși
cu heparan sulfat proteoglicanii, permițând atașarea virusului de celulă. Remodelarea
citoscheletului este un factor crucial pentru realizarea endocitozei HEV, asigurată de o
proteină la codificată de ORF3.
ORF1 codifică o poliproteină care suferă o scindare post-translațională în mai multe proteine ​
nestructurale, necesare pentru replicarea virusului.
ORF2 codifică proteina majoră a capsidei, a cărei exprimare în celulele insecte conduce la
obținerea unei proteine capabile de auto-asamblare în particule virus-like.
ORF3 este foarte important în patogeneza HEV datorită la:
✤ Promovarea supraviețuirii celulare. El face acest lucru prin legarea și, prin urmare,
activarea kinazei MAP și concomitent inactivarea fosfatazei sale.
✤ Provoacă o reacție imunosupresoare în celula gazdă. Este capabil să facă acest lucru prin
promovarea secreției de α1-microglobulină, o proteină imunosupresoare care ar putea acționa
în imediata apropiere a celulei infectate.
 SURSA ȘI CĂILE DE TRANSMITERE
• Se transmite pe cale fecal-orala, prin apă contaminată sau prin ingerarea unor produse
animale sau crustacee insuficent preparate termic. Acesta se elimină prin bilă impreună
fecalele, unde poate fi detectat la pacienții bolnavi peste 14 zile după manifestările inițiale.
• Căi alternative: transfuzii cu produse din sânge infectat și transmitere verticală de la mamă
la făt.
Infecția cu hepatită E în timpul sarcinii în special în trimestrul III și în special cu genotipul
1, este asociată cu o infecție mai severă și poate duce la insuficiență hepatică acută și
moartea mamei. Modificările imunologice în timpul sarcinii promovează menținerea fătului
prin suprimarea imunității mediate De limfocite T, făcând femeile gravide mai sensibile la
infecții virale, cum ar fi infecția cu HEV. În timpul sarcinii, concentrațiile de progesteron,
estrogen și gonadotropină corionică umană cresc pe măsură ce sarcina avansează. Acești
hormoni joacă un rol semnificativ în alterarea reglării imunitare și creșterea replicărilor
virale.
 DIAGNOSTIC
Markerii HEV:
- Ag viral prezent în masele fecale în faza acută ( ME )
- IgM și IgG anti-HEV
- Genomul viral în masele fecale, hepatocite
HEV poate fi diagnosticat atât indirect prin detectarea anticorpilor anti-HEV în
serul pacientului, cât și direct – prin indentificarea in sânge sau alte lichide
biologice a genomului HEV.
Diagnosticul etiologic se stabileşte prin evidenţierea anticorpilor de tip IgM şi
IgG anti-VEH prin teste imuno-enzimatice cu proteine recombinate. VEH mai
poate fi detectat în scaunele bolnavilor prin ME sau PCR.
Materiile fecale se colectează în recipiente curate, uscate, cu capac. Dacă se
recoltează in ploscă, se evită contaminarea cu urina sau dezinfectante.
Transportul nu trebuie sa depașească 1 ora. Refrigerare (+4 +8 ºC), nu
congelare (-15 -20 ºC).
Examinarea directă a produselor patologice
* Detectarea de antigene:
• evidentiere de virus - ME si identificare - IEM
• imunofluorescenţă (IF),
• latex aglutinarea (LA);
* Detectarea genomului
• PCR si RT-PCR
HEPATITA E