PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Titular curs: Prof.univ.dr. Mihaela RUS

Titular seminar: Lect.univ.dr. Mihaela SANDU
 VII. Constructia socială a personalitătii

- Definirea personalității
- Personalitatea din perspectiva psihologiei sociale
- Determinanți interni ai personalității
- Determinanți sociali ai personalității
- Tipologii psihosociale ale personalității (Bales)
Sinele social:
Sursele şi formele cunoaşterii de sine:
1.Introspecţia;
2.Autopercepţia
3.Influenţa celorlalţi.
4.Amintirile autobiografice
Respectul de sine;
Autoreflexivitatea
Mecanisme de supradimensionare a sinelui
Comparaţia socială cu indivizi inferiori
Percepţii de sine convenabile
- Autohandicaparea
- Gloria vicariantă
 Constructia socială a personalitătii
- Definirea personalității

Personalitate: sistem structurat si coerent de dispozitii relativ

stabile a caror interactiune ne confera unicitate in
gandire si comportament).
Trasatura de personalitate: entitate ipotetica ce explica
tendinta unui individ de a se comporta intr-o maniera
similara in diverse situatii - Brody, 1998
 Dar ce este
personalitatea ?

O primã utilizare este aceea de abilitate socialã.

Personalitatea unui om este evaluatã dupã eficiența cu care el

este capabil sã obținã reacții pozitive de la o varietate de
persoane, în diferite circumstanțe

Discuția asupra definiþiilor date în timp personalitãții a

reliefat ideile:
1) cã personalitatea este o construcþie, fie cã este privitã ca
organizare dinamicã, un ansamblu organizat al proceselor
stãrilor psihologice aparținând individului, fie înțeles ca o
unitate bio-psiho-socialã sau ca micro-sistem;
2) cã aceastã construcție se realizeazã într-un mediu sau o
realitate socialã.
 - Determinanți interni ai personalității

Personalitate: sistem structurat si coerent de dispozitii relativ

stabile a caror interactiune ne confera unicitate in
gandire si comportament).

Exista diferite concepte privind structurile interne care

definesc comportamentul caracteristic al indivizilor: dispozitii,
sisteme psihofizice, proprietati structurale si dinamice, trasaturi
de personalitate etc.
 Exemplu - studiul lui T.
Adorno:
Personalitate autoritara: tip conservator de personalitate, a
carui tendinta dominanta este intoleranta fata de straini si
minoritari, dar obedienta fata de cei care detin puterea.
Plan de cercetare pentru evidentierea tipurilor de personalitate:
 identificarea unor fenomene sau comportamente relevante
social;
 ipoteza: in spatele acestor fenomene sociale sta in factor
determinant intern;
 selectarea unui esantion reprezentativ de indivizi care
poseda in cel mai inalt grad ipoteticul factor determinant
 identificarea si explicarea cauzelor sociale care dus la
aparitia acestor factori, precum si efectele si consecintele
comportamentale ale manifestarii lor.
 - Determinanți sociali ai personalității

dezbaterea trasatura - situatie

     trasatura de personalitate:   factor intern
     situatia:                               factor social

Psihologii sociali afirma ca pentru persoana care percepe,

relevante sunt nu 'dispozitiile', cu 'cognitiile', care
functioneaza ca mediatori intre modificarile mediului si
comportament - W. Mischel, 1968, ci anumite conditii
situationale și anumite urmari in plan comportamental
a)    individul va percepe viitorul in functie de contextul
situational, 'asteptand' sa se intample anumite
evenimente
b)   diferitelor situatii le va fi 'atasata' o incarcatura
afectiva, care va determina si ea un anumit
comportament
 Situatia
- contine suport pentru dirijarea, orientarea si stimularea
comportamentului;
- este un complex structurat de factori externi, care are
puterea de a determina comportamentul unei persoane

Adaptare psihologica -( Joop Hattema 1984): consta in

detinere de informatii despre:
-   receptarea si clasificarea segmentelor de mediu
-  transformarea mediului in unul mai folositor
- treptat, individul dobandeste competente despre:
diagnosticarea situatiei și evaluarea eficienta a comportamentului
viitor
 
 -Tipologii psihosociale ale personalității (Bales)

 În 1970 în lucrarea "Personality and Interpersonal

Behavior" psihologul R.F. Bales elaboreazã o tipologie
având la bazã structura dimensiunilor interpersonale ale
individului.
R.F. Bales considera cã în procesul interpersonalizãrii ei
personalitatea umanã tinde a se specializa prin interacțiune
psihosocialã în diferite tipuri de comportamente
interpersonale, în funcție de structura ei factorialã și condțiile
psiho-sociale ale mediului în care evolueazã.

Autorul studiazã dimensiunile interpersonale ale

personalitãții prin analiza modului de manifestare și a
tendințelor de realizare și orientare a personalitãții în spațiul
relațiilor din grup
TESTUL BALES
 Sinele social:
Sursele şi formele cunoaşterii de sine:
1.Introspecţia;
2.Autopercepţia
3.Influenţa celorlalţi.
4.Amintirile autobiografice

Pentru cei mai multi dintre noi, introspectia – autoobservarea

propriilor noastre gânduri, sentimente si motivatii – reprezinta
calea cea mai sigura si cea mai directa spre cunoasterea de sine

Cine altcineva decât noi însine poate sa stie cu precizie si cu

deplina certitudine ce se petrece în sufletul nostru?

introspectia reprezinta un mijloc important de

autocunoastere.
Introspecţia contribuie în mod substantial la conturarea Eului, da
numai daca îndeplineste anumite conditii:
- Atunci când încearca sa-si explice propriul comportament
oamenii invoca fie motive rationale, fie sentimente; daca
actiunile sunt determinate în primul rând de factori cognitivi (o
investitie, un parteneriat de afaceri etc.) analiza introspective a
motivelor rationale poate spori acuratetea cunoasterii de sine; da
daca un anumit comportament este determinat afectiv (relati
erotice, placeri estetice etc.), e mai bine sa ne concentram pe
autoobservatia propriilor înclinatii si sentimente.
- Utilitatea introspectiei depinde si de timpul disponibil pentru
autoanaliza, precum si de resursele cognitive ale subiectului.
 – Autopercepţia

  În 1972, Daryl Bem emite self-perception theory – teoria

perceptiei de sine sau, mai scurt, teoria autoperceptiei,
potrivit careia oamenii se cunosc pe ei însisi la fel cum îi
cunosc si observatorii din exterior, adica urmarindu-si
propriul comportament.

De exemplu, câteodata ne dam seama cât suntem de

irascibili si de suparati abia dupa ce ne surprindem
certându-ne foarte artagosi cu cineva; alteori, abia dupa ce
am înfulecat un sandwich sau am sorbit pe nerasuflate un
pahar de apa remarcam cât eram de înfometati sau de
însetati etc.
Autoperceptia emotionala
E bine stiut si confirmat experimental ca starile noastre
emotionale se exprima prin mimica, gestica, postura sau
prin ritmul si tonalitatea vorbirii. Observarea lor ne poate
ajuta sa ne constientizam anumite stari afective.
Autoperceptia motivatiei
- Psihanaliza ofera o cheie universala, dar speculativa de
descifrare a motivatiei noastre inconstiente, prin intermediul
conceptelor sale specifice de libido, pulsiune, refulare, cenzura,
acte ratate, simptom nevrotic etc.
-Teoriile behavioriste (B. F. Skinner) sustin ca toate actele
noastre se bazeaza pe formarea prin învatare a unor reflexe
conditionate de rasplata si pedeapsa.
Tindem sa repetam acele acte care sunt însotitctiune.
 – Influenţa celorlalţi

Conform teoriei comparatiei sociale experimentele arata ca

oamenii au tendinta de a se descrie întotdeauna în asa fel încât
sa se deosebeasca de ceilalti din anturajul foarte apropiat.

Atunci când oamenii nu sunt siguri de capacitatile si de opiniile

lor (pentru ca informatiile obiective nu le sunt la îndemâna), ei
se autoevalueaza prin comparatie cu alti indivizi asemanatori.
Cercetatorii au vrut sa verifice aceasta teorie, concentrându-si
atentia asupra urmatoarelor doua întrebari:
1. Când ne orientam spre ceilalti pentru informatii
comparative?
- cercetarile arata ca indivizii prefera sa se autodefineasca prin
comparatie cu altii chiar si atunci când le sunt accesibile
standarde obiective de evaluare.
2. Cu cine preferam sa ne comparam?
- studiile arata ca de obicei ne comparam cu cei apropiati
noua, evitând sa facem comparatii cu altii mult mai
performanti.
 – Amintirile autobiografice
Este evident ca fara aportul memoriei, Eul nu ar avea
consistenta; stim cine suntem în masura în care ne amintim
experientele noastre trecute, din care extragem identitatea
noastra personala.

Memoria umana nu este însa o arhiva computerizata, care

înregistreaza totul, ci este selectiva. De regula, sunt
proaspete în memorie evenimentele din trecutul apropiat,
întâmplarile din adolescenta si din tinerete – perioade intens
formative si pline de experiente decisive – si evenimentele
inaugurale.
Conservarea trecutului nu este doar selectiva, ci si fluida, plastica,
suferind anumite deformari subiective:
- Tendinta egocentrica: în reamintirea evenimentelor trecute, rolul
celui care îsi aminteste se amplifica, sporindu-si importanta.
- Tendinta profetica sta sub semnul bine-cunoscutelor replici: „eram
sigur ca asa se va întâmpla“ sau „nu ti-am spus eu ca...“. Cu totii avem
uneori tendinta de a crede post factum, dupa consumarea unor
evenimente, ca am prevazut de la început desfasurarea lor ulterioara.
- Tendinta inflationista se manifesta ori de câte ori amintirile unei
persoane sufera deformari de natura sa îmbunatateasca imaginea
persoanei respective, eliminând sau estompând defectele si amplificând
sau inventând meritele sale.
Respectul de sine;
Autoreflexivitatea
Mecanisme de supradimensionare a sinelui
Comparaţia socială cu indivizi inferiori
Percepţii de sine convenabile
- Autohandicaparea
- Gloria vicariantă