ANALIZA FUNCŢIONALĂ

A COMPORTAMENTELOR
NEADECVATE
ISTORIC
 B. F. Skinner a fost primul care a folosit temenul
‘’funcţional’’ referindu-se la cauzele unui
comportament. Şi-a dorit să se poată vorbi despre
comportament precum vorbesc matematicienii şi
fizicienii despre problemele studiate de matematică şi
fizică.
 Cercetările s-au concentrat pe importanţa identificării
evenimentelor din mediu care sunt legate direct de
funcţionalitatea comportamentului.
 A sugerat că atât comportamentele adaptative cât şi cele
dezadaptative sunt determinate de antecedent şi de
consecinţă
 La sfârşitul anilor1970 şi la începutul
anilor 1980 se fac primii paşi către crearea
unui protocol pentru analiza funcţională a
comportamentului pentru persoanele cu
tulburări în dezvoltare
 De atunci protocolul/procedura a fost
perfecţionată după sute de studii şi
cercetări şi devine parte a analizei aplicate
a comportamentului.
CE ESTE ANALIZA FUNCTIONALĂ?
 Un set de proceduri care au ca scop identificarea
cauzelor comportamentelor dezadaptative sau
neadecvate social şi reducerea lor prin învăţarea unor noi
comportamente, nu prin folosirea pedepsei.
 analiza modului în care persoana respectivă a învăţat un
anumit comportament şi ce anume din prezent menţine
acest comportament
 Unul dintre scopurile analizei funcţionale este
clasificarea comportamentelor dezadaptative dupa
fucţia/cauza lor şi apoi selectarea unei intervenţii menite
să reducă comportamentul
CE SUNT COMPORTAMENTELE
PROBLEMĂ?
 comportamente-problema extreme: ţipătul, aruncatul sau
spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul de păr ,
hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul respiratiei)
 autostimulările, stereotipiile, comportamentele
obsesive care deşi nu sunt periculoase îl fac pe copil neatent
fiind un obstacol în învăţare şi socializare. Poate fi absorbit
de jocuri autostimulante care îl împiedică să reacţioneze la
ceea ce se întâmplă în jurul lui şi la cererile celorlalti, sau se
poate angaja într-o activitate obsesivă din care daca sunt
întrerupţi pot declansa crize de furie.
AUTOSTIMULAREA

 Copilul emite comportamente care îi produc în mod

automat senzaţii plăcute de tip:
 kinestezic (legănat, învârtit)

 tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea

palmelor de corp),
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte),

 auditiv (foşnitul unei hârtii),

 gustativ (băgatul obiectelor în gură).

 În categoria comportamentelor problema pot fi incluse şi

ecolalia (imediată sau întârziată) şi respiratia greşită;
acestea două fiind la rândul lor destul de dificil de
controlat.
CARE SUNT FUNCŢIILE/CAUZELE
COMPORTAMENTELOR?
 Funcţie comunicativă :
 Primeşte atenţie

 Scapă de o sarcină

 Evită o sarcină

 Funcţie autostimulantă
DE CE APARE UN COMPORTAMENT PROBLEMĂ?

 A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali

pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)
 Este susţinut pozitiv (prin comportamentul problemă) de
alte persoane care se apropie de el, îi vorbesc, îl ating, îl
blochează, îl consolează, îl ceartă (cearta poate fi un
stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult
timp).
 Funcţia: atenţia sau obţinerea unor activităţi sau
obiecte dorite de el
EXEMPLE

- Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când vrea

atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va învăţa că atunci
când vrea să fie luat în braţe trebuie să ţipe sau să
plângă.
- Copilul vrea suc şi mama îi spune că nu mai primeşte
pentru că a băut destul şi el începe să ţipe, în cele din
urmă mama cedează şi îi mai dă încă un suc; va învăţa că
poate să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ce
vrea..
Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele vor
dispărea prin extincţie pentru că nu a existat nimic care
să le întărească.
B. COPILUL REUSEŞTE SĂ EVITE O
SITUAŢIE PERCEPUTĂ CA
AVERSIVĂ ( ÎNTĂRITOR NEGATIV).
 Funcţii: scapă sau evită
 Comportamentul problemă este încurajat negativ în
măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau se
reduce. Copilul poate trăi sentimente de nelinişte, frică,
plictiseală, frustrare, oboseală, sentiment de
incapacitate.Dacă recurge la comportamentul problemă,
astfel de trăiri se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel
care exercită o presiune asupra copilului renunţă si
reduce cerinţa care produce discomfort copilului
EXEMPLE
 unui copil la gradinită i se cere să răspundă în mod
repetat la fel ca şi ceilalţi copii. Atunci copilul adoptă
comportamentul de a se muşca de mâini; drept
consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a evita
comportamentul neplăcut. Prin reacţia educatoarei
comportamentul problemă va fi întărit iar copilul va
învăţa să-l folosească pentru a evita situaţiile în care este
solicitat să răspundă.
 În aceste doua funcţii ale comportamentului problemă,
efectul produs este extern, este ceva ce se produce în
mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.
C. EFECTUL OBŢINUT ESTE DE NATURĂ
INTERNĂ EFECT STIMULATORIU SENZORIAL.

 AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente

care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip:
 kinestezic (legănat, învârtit)

 tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea

palmelor de corp),
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte),

 auditiv (foşnitul unei hârtii),

 gustativ (băgatul obiectelor în gură).

 Este mai uşor de intervenit asupra primelor doua (A şi B)
pentru că acestea sunt întărite de consecinţele externe
pe care le primeşte copilul; daca îi oferim altă
consecinţa comportamentul va disparea prin extincţie
şi este mult mai uşor să-l înlocuim cu un comportament
adaptativ;
 în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al
treilea tip de comportament problemă pentru că este
întărit prin însăşi plăcerea senzorială pe care o produce.
 dacă copilul se află într-o situaţie de inactivitate, fără
implicare directă, cu frecvenţe scăzute de input
senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a unor
comportamente-problemă autostimulante, care în acest
caz ar avea o funcţie homeostatică,de autoreglare a
fluxului de stimuli la intrarea în Sistemul Nervos
Central. Dar comportamentul-problemă poate servi şi la
reducerea unui flux prea puternic de input. De exemplu
un copil autist aflat în grupuri numeroase de persoane
care vorbesc cu voce tare şi tipă, pe un fond muzical.
PAŞII ANALIZEI FUNCŢIONALE
1. INTERVIUL: discuţii de preferat cu cel puţin două persoane care îl
cunosc pe copil şi care au fost implicate în situaţii în care copilul are un
anumit comportament problemă

2 . OBSERVAREA DIRECTĂ:
se vor urmări
ANTECEDENT - situaţia în care a apărut comportamentul respectiv (unde era

copilul, cu cine, ce făcea copilul sau ce i s-a cerut să facă, daca a fost înterupt din
vreo activitate etc);
COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-

a muşcat de încheietura mâinii, a lovit cu mana, a tras de păr); cu cât datele sunt
mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles;
CONSECINŢA - ce s-a întâmplat imediat după apariţia comportamentului

problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a
dat jucăria respectivă).
 Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii care
menţine activ acel comportament:
- ce funcţie îndeplineşte ( comunicativă sau
autostimulantă);
- ce comportamente alternative pozitive ar putea fi
folosite de copil pentru a îndeplini aceleaşi funcţii.
 o singură manifestare a comportamentului problemă nu
ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar să se
adune date despre situaţiile în care apare şi consecinţele
care au urmat pentru a determina cauzele şi funcţiile
comportamentului respectiv.
 Carr (1977) ne sugerează să ne întrebăm dacă
comportamentul-problemă se intensifică în una din
situaţiile următoare:
 1. Când i se acordă atenţie.
2. Când nu mai este încurajat spre alte comportamente.
3. Cand se află în prezenţa adulţilor
 Bailey (1986) măreşte această lista în analiza
funcţională:
 1. Există situaţii în care comportamentul-problemă se
manifestă întotdeauna sau altele în care nu se
manifestă niciodată?
2. Copilul ar putea să vrea să semnaleze, prin
comportamentul-problemă, o privaţiune fiziologică,
precum setea sau foamea?
3. Comportamentul-problemă ar putea să fie efectul
colateral al unui tratament medicamentos?
4. Copilul manifestă un astfel de comportament pentru a
evita o situaţie frustrantă sau dificilă sau pentru a
face faţă plictiselii sau singuratăţii?
5. Comportamentul se manifestă numai în prezenţa
unor anumite persoane?
3. TESTAREA

 Se vor testa funcţiile comportamentelor identificate în pasul anterior în

următoarele condiţii, numărând de cate ori apare comportamentul, timp
de 20 de minute.
 A. copilul este singur: se testează dacă comportamentul este menţinut
de autostimulare.
 B. copilul primeşte atenţie: se testează dacă comportamentul este
menţinut de atenţia primită
 Copilul va fi implicat în activităţi preferate. De fiecare dată când apare
comportamentul copilul va primi atenţie. Ex: ‘’nu te mai lovi!’’.
 C. copilul este solicitat: se testeaza dacă comportamentul este menţinut
de evadare/evitare.
 Copilul va fi solicitat şi i se va permite să scape/ evite .

 D. copilul se joaca: se testează control condition??????

 Copilul se va juca cu ceea ce ii place, va avea acces necondiţionat la

recompensele care îi plac
 4. SUMARUL ANALIZEI
 Se vor folosi informaţiile din paşii anteriori: interviu,
observaţie, testare.

 5. STABILIREA UNUI PLAN

CUM CORECTĂM ŞI ÎNLOCUIM
COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ?
 atunci când intervenim trebuie să avem în minte
Ce vrem să vedem în schimbul acelui comportament
 Dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este
important să eliminăm lovitul şi să-l învăţăm pe copil
moduri adecvate de a atrage atenţia. In loc să lovească
poate să spuna "uită-te, te rog", "ajută-mă" sau să bată
uşor pe umăr.
 Daca nu facem acest lucru copilul poate să oprească acel
comportament problemă şi să dezvolte un nou
comportament problemă care să îndeplinească aceaşi
funcţie ca şi cel iniţial.
 INTERVENŢII POSIBILE
Functia comportamentului
Obţine atenţie sau recompensă
materială
Evită sau scapă dintr-o sarcină
Autostimulare
Interventii posibile
întă rire diferenţiată (întă rire pozitivă +
extincţie)
întă rire diferenţiată
Prompt fizic
Exerciţiul întâ mplă tor
Overcorrection
Oprirea comportamentului neadecvat
într-o manieră neintruzivă
Redirecţionare
învă ţarea unor abilită ţi noi
Oferirea unor stimulă ri alternative
acceptate din punct de vedere social.
 Trebuie să alegem metoda potrivită de intervenţie
pentru fiecare comportament în parte
 Metoda care poate duce la extincţia unui comportament
în cazul unui copil poate să întărească comportamentul
problemă în cazul altuia. Cea mai frecventă greşeală
făcuta de părinţi şi terapeuţi este că uneori
recompensează neintenţionat un comportament problemă
crezând că de fapt au pedepsit copilul.
IGNORAREA
  Daca nu este periculos pentru el sau pentru cei din
jur,uneori este bine să ne prefacem că acel comportament
nu există. În loc să-i oferim atenţie şi să-i întărim
comportamentul problemă îl ignoram şi aşteptăm să
apară un comportament mai potrivit pentru a-i acorda
atenţie, fiind entuziaşti şi lăudându-l pentru lucrul bun pe
care îl face. În felul acesta copilul învată că primeşte
atenţie doar pentru comportamentele adecvate.
TREBUIE SĂ FIM ATENŢI LA
PROPRIUL COMPORTAMENT
 Unui copil cu autism îi este oricum foarte greu să
discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi care nu.
 Exemplu: un părinte îşi loveste copilul spunând "nu este
frumos să loveşti!" sau ţipă la copil spunând "nu mai
ţipa!". Copilul nu înţelege de ce nu are voie să ţipe dacă
mama ţipă la el sau de ce nu are voie să lovească când
tatăl îl loveşte. Atunci când sunt frustraţi sau supăraţi se
vor comporta la fel cum au vazut că se poartă ceilalţi
membrii ai familiei.
BIBLIOGRAFIE
 Behavioral intervention for young children with autism,
edited by Catherine Maurice. Coeditors Gina Green,
Ph.D, Stephen C. Luce, Ph.D.
 How to conduct a functional assessment & develop
behavioral plans to reduse problem behavior by Dr.
Vincent J. Carbone (Board Certified Behavioral Analyst)
& Gina Zecchin ( Board Certified Associate Behavioral
Analyst)