Dezbaterea privind dezavantajele, provocările și posibilele reforme ale Pactului s-a intensificat în 2002, când situațiile bugetare în anumite state membre, în special Franța și Germania, au supus Pactul la încercări serioase. Inițierea reformei a avut loc odată cu criza din noiembrie 2003, când consiliul Ecofin a refuzat să adopte recomandările Comisiei Europene de a începe procedura de deficit excesiv împotriva Franței și Germaniei. • Principalele modificări ale ce au survenit în urma summit-ului din martie 2005 sunt: Declanșatorul procedurii de deficit excesiv. PDE nu va fi lansată împotriva unui stat membru care se confruntă cu creștere economică negative sau cu o perioadă prelungită de creștere scăzută. !!!!!Anterior, excepția a fost pentru țările cu o recesiune de cel puțin 2%, o situație cu care niciun stat membru UE nu se confruntase până la acel moment. „Factori relevanți”pentru ieșirea de sub incidența PDE. Comisia Europeană acceptă statelor membre deficite bugetare temporare mai mari de 3% din PIB, dacă acestea pot justifica cu argumente relevante, concrete, depășirea deficitului maxim permis. Exemplu: necesitatea asigurării potențialului de creștere a economiei, ciclul economic, costurile ridicate ale reformelor structurale (reforma pensiilor, reforma sistemului de asigurări sociale), necesitatea unor eforturi bugetare pe termen mediu (cum ar fi investițiile, asigurarea unui nivel optim al datoriei publice etc.) (http://www.eu2005.lu/en/actualites/documents_tr avail/2005/03/21stab/stab.pdf) • Extinderea termenelor limită în contextual PDE. Țările vor avea doi ani (anterior un an) pentru a corecta un deficit excesiv. Acesta ar putea fi și extins în cazul unor „evenimente neașteptate și adverse cu efecte nefavorabile majore asupra bugetului, care apar în timpul procedurii”. !!!!!Pentru a beneficia de acestea, țările trebuie să prezinte dovada că au adoptat măsurile de corecție care le-au fost recomandate. • Obiective pe termen mediu specifice fiecărei țări. Obiectivele pe termen mediu vor fi adaptate pentru fiecare stat individual, pe baza ratei curente a datoriei și a creșterii potențiale. Aceasta va varia de la -1% din PIB pentru datorii scăzute/ creștere potențială ridicată până la echilibru sau excedent pentru datorii mari/ țări cu nivel scăzut de creștere economică. • Fiabilitatea statisticilor furnizate de statele membre. Consolidarea resurselor Eurostat, a competențelor, independenței și a responsabilității acestuia ( in contextual raportarilor eronate ale Greciei). Efecte pozitive ale revizuirii Pactului de Stabilitate si Crestere:
1. adoptarea recomandarilor pentru revizuirea politicilor bugetare;
• 2. stabilirea pragului de 3% din PIB pentru deficitele bugetare excesive; • 3. extinderea termenelor limita pentru corectarea deficitelor bugetare excesive; • 4. mai multa atentie acordata nivelului datoriei publice; 5. un dialog economic mai bun intre statele membre, Comisie si Consiliul Ministerial